Inima mea este mișcată până în profunzime. Cuvintele nu pot exprima simțămintele mele când pledez pentru sufletele ce pier. Trebuie să pledez oare în zadar? Ca trimis al Domnului Hristos, aș dori să vă treziți și să lucrați așa cum n-ați lucrat niciodată până acum. Datoria voastră nu poate să fie trecută asupra altuia. Nimeni altul, ci numai voi puteți să vă faceți lucrarea. Dacă voi rețineți lumina, cineva trebuie să fie lăsat în întuneric, prin neglijența voastră.
Veșnicia se întinde înaintea noastră. Cortina este aproape să fie ridicată. Noi, care ocupăm această solemnă și responsabilă poziție, ce facem, ce gândim de ne agățăm de iubirea noastră egoistă după comoditate, în vreme ce sufletele pier în jurul nostru? Au devenit oare inimile noastre așa de împietrite? Nu putem simți sau înțelege că avem o lucrare de făcut pentru mântuirea altora? Fraților, suntem noi dintre aceia care, având ochi, nu văd, având urechi, nu aud, este oare în zadar faptul că Dumnezeu v-a făcut cunoscută voia Sa? Este oare în zadar că El v-a trimis avertizare după avertizare? Credeți voi în cele spuse de declarația adevărului veșnic cu privire la ceea ce este gata să vină asupra pământului, credeți voi că judecățile lui Dumnezeu stau asupra oamenilor, și totuși puteți sta liniștiți, leneși, nepăsători și iubitori de plăceri?
Acum nu este timpul ca poporul lui Dumnezeu să-și fixeze pasiuni sau să-și strângă comori în această lume. Timpul nu este prea departe, când, asemenea primilor ucenici, vom fi forțați să ne refugiem în locuri pustii și izolate. După cum asediul Ierusalimului de către armatele romane a fost un semnal pentru iudeii creștini să fugă, tot astfel asumarea puterii de către națiunea noastră prin impunerea decretului de impunere a sabatului papal va fi o avertizare pentru noi. Atunci va fi timpul să părăsim marile orașe, să ne pregătim să le părăsim pe cele mici pentru locuințe retrase, în locuri izolate, printre munți. Și chiar acum, în loc să căutăm aici locuințe scumpe, noi ar trebui să fim pregătiți să ne mutăm într-o țară mai bună, chiar în cer. În loc să ne cheltuim banii pentru satisfacerea plăcerilor egoiste, ar trebui să studiem, să vedem cum să facem economii. Orice talant ce ne-a fost împrumutat de Dumnezeu ar trebui să fie folosit pentru slava Sa, pentru a avertiza lumea. Dumnezeu are o lucrare pentru colaboratorii Săi pe care să o facă în orașe. Misiunile noastre trebuie să fie susținute; trebuie să fie deschise noi misiuni. Pentru a duce mai departe și cu succes această lucrare, nu se cer cheltuieli mai mici. Este nevoie de case de rugăciune în care să poată să fie invitați oameni pentru a auzi adevărul pentru timpul acesta. În scopul acesta, Dumnezeu le-a încredințat slujitorilor Săi un capital. Nu îngăduiți ca averile voastre să fie angajate în întreprinderi sau planuri lumești, astfel încât această lucrare să fie împiedicată. Folosiți-vă mijloacele pentru binele cauzei lui Dumnezeu. Trimiteți comorile voastre în ceruri înaintea voastră.
-465-
Membrii bisericii ar trebui să se consacre, ei și toate averile lor, pe altarul lui Dumnezeu. Acum, ca niciodată mai înainte, se aplică îndemnul Mântuitorului: “Vindeți ce aveți și dați milostenie. Faceți rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoțul și unde nu roade molia. Căci unde este comoara voastră, acolo este și inima voastră.” Aceia care își investesc mijloacele în case mari, în terenuri, în întreprinderi și acțiuni lumești spun despre acțiunile lor: “Dumnezeu nu le poate avea; eu le vreau pentru mine însumi”. Ei au înfășurat unicul lor talant într-un prosop și l-au ascuns în pământ. Pentru motivul acesta este cazul să ne alarmăm. Fraților, Dumnezeu nu v-a încredințat mijloace ca să le lăsați nefolosite și nici ca să fie reținute în mod egoist sau să fie ascunse, ci pentru a fi folosite pentru înaintarea cauzei Sale, pentru salvarea sufletelor ce pier. Nu este acum timpul să investiți banii Domnului în casele voastre costisitoare și în marile voastre întreprinderi, în timp ce cauza Sa este slăbită și lăsată să-și cerșească posibilitatea mergerii mai departe pe drumul ei, cu trezoreria jumătate goală. Domnul nu lucrează în acest fel. Să nu uităm că ziua se apropie foarte repede atunci când se va spune: “Dă socoteală de isprăvnicia ta”. Nu puteți să recunoașteți semnele timpului?
-466-
Fiecare zi ce trece ne aduce mai aproape de marea și importanta zi. Suntem cu un an mai aproape de ziua judecății, mai aproape de veșnicie, decât eram la începutul anului 1884. Ne strângem noi mai aproape de Dumnezeu? Veghem noi în vederea rugăciunii? Încă un an din timpul nostru de lucru s-a rostogolit în veșnicii. În fiecare zi, am fost în legătură cu bărbați și femei care vor sta în fața judecății. Fiecare zi ar fi putut să devină linia de despărțire pentru unele suflete; cineva putea să ia hotărârea care să determine viitorul destinului lor. Care a fost influența noastră asupra acestor împreună călători? Ce eforturi am făcut pentru a-i aduce la Hristos?
Este un lucru solemn acela de a muri, dar un lucru cu mult mai solemn este acela de a trăi. Cu fiecare gând, cuvânt și faptă din viața noastră ne vom întâlni iarăși. Ceea ce am făcut din noi în acest timp de probă, aceea va trebui să rămânem în toată veșnicia. Moartea aduce descompunerea trupului, dar nu poate face nici o schimbare în caracter. Venirea Domnului Hristos nu aduce schimbarea caracterului nostru; ea nu face decât să-l fixeze pentru totdeauna spre neschimbare.
Apelez din nou la membrii bisericii să fie creștini asemenea Domnului Hristos. Domnul Isus a fost un lucrător, dar nu pentru Sine, ci pentru alții. El a lucrat pentru a binecuvânta și a salva pe cei pierduți. Dacă sunteți creștini, atunci veți imita exemplul Său. El a pus temelia și noi suntem ziditori împreună cu El. Dar ce fel de material aducem noi pentru a clădi pe această temelie? “Lucrarea fiecăruia va fi dată pe față; ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Și focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.” Dacă consacrați toată tăria și talentul vostru lucrurilor din lumea aceasta, atunci lucrarea vieții voastre este reprezentată prin lemn, fân și trestie, ce vor fi consumate de focul zilei din urmă. Dacă lucrarea neegoistă pentru Hristos și viața veșnică va fi aur, argint și pietre prețioase, ea nu va pieri niciodată.
Frații și surorile mele, treziți-vă, vă implor, din somnul morții. Este prea târziu pentru a consacra tăria creierului, a oaselor și a mușchilor pentru a ne sluji nouă înșine. Fie ca ziua de pe urmă să nu vă găsească lipsiți de comoara cerului. Căutați să aduceți mai departe triumful crucii, căutați să luminați sufletele, lucrați pentru mântuirea aproapelui vostru și lucrarea voastră va rezista probei focului.
-467-
“Dacă lucrarea zidită de cineva rămâne în picioare, el va primi răsplata”. Glorioasă va fi răsplata ce va fi dată atunci când lucrătorii credincioși vor fi strânși în jurul tronului lui Dumnezeu și al Mielului. Când a privit slava lui Dumnezeu, în starea sa muritoare, Ioan a căzut la pământ ca mort; el n-a fost în stare să îndure această scenă. Dar când trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, cei răscumpărați vor fi asemenea lui Isus, pentru că Îl vor vedea așa cum este. Ei stau înaintea tronului, aceasta însemnând că sunt acceptați. Acum ei pot privi asupra slavei neumbrite a tronului lui Dumnezeu. Au fost părtași cu Isus la suferințele Lui, au fost lucrători împreună cu El în cadrul planului de mântuire și acum sunt părtași împreună cu El la bucuria de a privi sufletele salvate prin ei, ca instrumente ale lui Dumnezeu, pentru a-L lăuda pe Dumnezeu în decursul întregii veșnicii.