Prin Cuvântul Său, Dumnezeu ne arată mereu calea cea dreaptă, chiar calea cea înaltă și glorioasă a celor drepți. Cei care călătoresc pe această cale nu merg în întuneric, căci ea este luminată de Soarele Neprihănirii; dar voi ați respins-o pentru că era prea departe de lume. Iubirea de sine și ambiția egoistă nu pot să treacă pe poarta cea strâmtă și să meargă pe drumul cel îngust ce duce în sus.
Se va afla, în ziua răsplătirii finale, că Dumnezeu cunoaște pe fiecare pe nume. Există un martor nevăzut al fiecărei acțiuni din viață. “știu faptele tale”, spune Acela care umblă “în mijlocul celor șapte sfeșnice de aur”. Se știe ce ocazii au fost desconsiderate, cât de neobosite au fost eforturile Bunului Păstor de a-i căuta pe aceia care rătăceau pe căi strâmbe, pentru a-i aduce înapoi pe calea siguranței și a păcii. Din nou și din nou, El a făcut ca lumina adevărului Său să strălucească pe calea lor pentru ca ei să poată vedea primejdia și să scape. Dar ei merg înainte și tot înainte, pe calea cea largă, glumind și bătându-și joc, până când, în cele din urmă, timpul lor de probă se va încheia. Căile lui Dumnezeu sunt drepte și egale; și atunci când se pronunță sentința împotriva acelora care sunt găsiți în lipsă, fiecare gură va amuți.
Cât de diferit ar fi acum pentru voi amândoi dacă ați aprecia corect laudele și onoarea ce vin de la oameni! Voi amândoi însetați mai mult după laudele lumii decât după apa vieții. Ideea de a fi considerat important printre oamenii acestei lumi v-a îmbătat; cuvintele lor de apreciere v-au înșelat. Când acordați adevărata valoare lucrurilor veșnice, atunci prietenia și respectul celor bogați și învățați nu au nici o influență asupra voastră. Mândria, sub orice formă s-ar manifesta, nu se va mai afla în inima voastră. Dar v-ați adăpat atât de mult din izvoarele tulburi ale lumii, încât nu vedeți o cale mai bună de a trăi.
Din nou și din nou El și-a întins mâna pentru a vă salva, arătându-vă datoriile și obligațiile. Aceste datorii se schimbă o dată cu creșterea luminii. Când lumina strălucește, manifestându-se și mustrând ereziile ce nu erau descoperite, trebuie să existe o schimbare corespunzătoare în viață și caracter. Greșelile care sunt rezultatul natural al orbirii minții, atunci când sunt scoase în evidență, nu mai sunt deloc păcate ale ignoranței sau greșeli de judecată; dar dacă nu există reforme hotărâte în armonie cu lumina dată, atunci devin păcate nerușinate. Întunericul moral ce vă înconjoară va deveni mult mai des; inima voastră va deveni mai împietrită și tot mai împietrită și voi veți fi atunci mai neplăcuți înaintea lui Dumnezeu. Nu vă dați seama de marele pericol în care vă aflați, de primejdia ca, în cazul vostru, lumina să fie acoperită complet de întuneric. Când lumina este primită și se acționează în armonie cu ea, atunci veți fi crucificați față de păcat, fiind într-adevăr morți față de lume, și exemplul vostru va fi mai degrabă de partea lepădării de sine decât de aceea de satisfacere egoistă de sine.
-436-
Frate și soră P.: Dacă ați fi ascultat Mărturiile Duhului lui Dumnezeu, acum ați fi umblat în lumină, în armonie cu poporul lui Dumnezeu; dar necredința voastră v-a îndepărtat de ceea ce este bine. Sora P. nu s-a împotrivit Mărturiilor, dar nici n-a manifestat încredere în ele, ca fiind din partea Domnului, nici nu a ascultat de ele. Îi place ca soțul ei să fie lăudat și onorat; aceasta îi satisface mândria, care nu este nicidecum mică. Fiecare dintre voi vă puteți întreba pe bună dreptate: “De ce sunt așa de zăbavnic să ies din lume și să primesc pe Hristos ca parte a mea? De ce să iubesc și să onorez pe aceia pe care îi știu că nu Îl iubesc pe Dumnezeu și nici nu respectă cerințele Lui? De ce aș dori să păstrez prietenia cu vrăjmașii Domnului meu? De ce să le urmez obiceiurile sau să fiu influențat de părerile lor?” Scumpii mei prieteni, voi nu puteți să slujiți și lui Dumnezeu, și lui Mamona. Trebuie să faceți o predare fără rezervă sau, de nu, în viitorul nu prea îndepărtat, lumina ce strălucește asupra căii voastre se va stinge în întunericul disperării. Voi vă aflați pe terenul vrăjmașului. V-ați așezat de bunăvoie acolo și Domnul nu vă va ocroti împotriva asalturilor lui.
În starea voastră prezentă, faceți mai mult rău decât bine; pentru că aveți o formă de evlavie și mărturisiți a crede adevărul, în timp ce cuvintele și faptele voastre spun: “Căci largă este poarta, lată este calea ce duce la viață și mulți sunt cei ce intră pe ea”. Dacă viața voastră este o mărturisire a Domnului Hristos, atunci pe bună dreptate putem spune că lumea a mers după El. Mărturisirea ta de credință poate să fie dreaptă, dar dai tu pe față umilință și iubire, blândețe și evlavie? “Pe orișicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor”, printr-o viață sfântă și evlavioasă, “îl va mărturisi și Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu.” Nimeni nu poate mărturisi pe Hristos, dacă nu are gândul și spiritul lui Hristos; el nu poate să transmită ceea ce nu are. Viața zilnică trebuie să fie o expresie a puterii sfințitoare a adevărului și dovada faptului că Hristos locuiește în suflet prin credință. Tot ceea ce este opus roadelor Duhului Sfânt sau lucrării lui Dumnezeu de a separa pe poporul Său de lume este o lepădare a Domnului Hristos. Iar cuvintele Sale sunt categorice: “Dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, va fi lepădat și el înaintea îngerilor lui Dumnezeu”.
-437-
Noi putem să tăgăduim pe Domnul Hristos prin purtarea noastră și prin mândria înfățișării noastre. Voi aveți un cerc de prieteni care sunt o cursă atât pentru voi, cât și pentru copiii voștri. Voi iubiți compania lor. Prin asocierea cu ei, sunteți influențați să vă îmbrăcați, voi și copiii voștri, după moda acelora care nu se tem deloc de Dumnezeu. În felul acesta, arătați că sunteți prieteni cu lumea. “Cine vorbește mult nu se poate să nu păcătuiască.” Aceste legături ale tale cu acești prieteni te fac să mergi în cămăruța ta și să ceri iubire și har divin sau îți îndepărtează mintea de Dumnezeu? Și scumpii tăi copii — cum îi influențează faptul că voi neglijați interesele lor veșnice? Exemplul vostru i-a încurajat să se grăbească în călăuzirea pe drumul vieții cu o nechibzuită înfumurare sau cu o oarbă încredere în sine, neavând nici un principiu religios fix care să-i călăuzească. Ei nu au nici o considerație conștientă față de Sabat sau pentru cerințele lui Dumnezeu în orice lucru; nu iubesc îndatoririle creștine și se îndepărtează mai mult și tot mai mult de Izvorul luminii, al păcii și al bucuriei.
Fără credință este cu neputință să fim plăcuți lui Dumnezeu; “tot ce nu vine din încredințare este păcat”. Credința care se cere nu este numai o simplă primire a doctrinei, ci este credința care lucrează prin dragoste și curățește sufletul. Umilința, blândețea și ascultarea nu înseamnă credință, ci ele sunt roadele credinței. Aceste daruri trebuie însă să le obții învățând în școala lui Hristos. Voi nu cunoașteți sentimentele și principiile cerului; limbajul lui este aproape o limbă ciudată pentru voi amândoi. Duhul lui Dumnezeu mijlocește încă în favoarea voastră; dar eu am îndoieli serioase, dureroase chiar, cu privire la faptul că veți da ascultare vocii care apelează la voi de ani de zile. Sper că veți asculta și vă veți întoarce și veți trăi.
-438-
Aveți oare simțământul că este un sacrificiu prea mare acela de a da săraca și nevrednica voastră persoană lui Isus? Veți alege robia fără speranță a păcatului și a morții, mai degrabă decât să aveți viața despărțită de lume și unită cu Hristos prin legăturile iubirii? Isus trăiește încă pentru a mijloci pentru noi. Pentru aceasta ar trebui să-I aducem recunoștința inimilor noastre zilnic. Cel care își dă seama de vinovăția și neputința sa poate să vină așa cum este și să primească binecuvântarea lui Dumnezeu. Făgăduința îi aparține, dacă o va prinde prin credință. Dar acela care în ochii lui este bogat, onorabil și neprihănit, care vede așa cum vede lumea și numește răul bine și binele rău, nu poate cere și primi, pentru că el nu simte nevoia. El are simțământul că este plin; de aceea va fi gol.
Dacă v-ați alarma pentru sufletele voastre, dacă ați căuta pe Dumnezeu în mod stăruitor, El S-ar lăsa găsit de voi; dar El nu va accepta o pocăință cu jumătate de inimă. Dacă vei renunța la păcatele tale, El este totdeauna gata să ierte. Vrei să te predai chiar acum Lui? Vrei să privești la Calvar și să te întrebi: “A făcut Domnul Isus Hristos acest sacrificiu pentru mine? A îndurat El umilința, rușinea și batjocura, a suferit El moartea cea crudă pe cruce pentru că a dorit să mă salveze de suferințele vinovăției și de groaza disperării și să mă facă nespus de fericit în Împărăția Sa?” Privește la El, care a fost străpuns de păcatele tale, și hotărăște: “Domnul va avea slujirea vieții mele. Nu mă voi mai uni deloc cu vrăjmașii Săi; nu-mi voi mai întrebuința influența pentru o răzvrătire împotriva guvernării Sale. Tot ce am și tot ce sunt este prea puțin pentru a-I consacra Lui, care m-a iubit atât de mult, încât și-a dat viața pentru mine — întreaga Sa persoană divină pentru un așa păcătos, un așa rătăcit.” Desparte-te de lume, fii cu totul de partea Domnului, du lupta până la porți și vei obține biruințe glorioase.
-439-
Binecuvântat este acela care ascultă cuvintele vieții veșnice. Călăuzit de “Duhul Adevărului”, el va fi condus în tot adevărul. Nu va fi atunci iubit, onorat și lăudat de lume, dar va fi prețios înaintea cerului. “Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl; să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și suntem. Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.”