Înclinația lumească, o cursă
Stimate frate și iubită soră P,
Sufletul meu este nespus de întristat văzând cazul vostru. Noaptea trecută mintea mea a fost foarte apăsată. Am visat că stăteam de vorbă împreună. Frate P., despărțirea ta de Dumnezeu a fost așa de clară și ai fost așa de orb cu privire la adevărata ta ambiție, încât părea ca și când ai spune unui orb “vezi”, să cauți să-ți cunoști adevărata ta stare.
N-am putut să dorm de la orele trei din noapte și am cerut lui Dumnezeu o măsură mai mare din Duhul Său. M-am întrebat mereu și mereu: Cine este vrednic de aceste lucruri? Nu pot să am pace când Dumnezeu mi-a dat lumină. Eu trebuie să vorbesc; și totuși fac lucrul acesta tremurând, temându-mă ca nu cumva solia să fie respinsă și sufletele cărora le este adresată să fie cuprinse de întuneric mai des decât mai înainte ca lumina să le fie adusă. A trebuit să vin mai aproape de Domnul Isus. Mi-am pus mâna în mâna Sa cu cea mai fierbinte rugăciune: “Condu-mă, călăuzește-mă; nu am înțelepciunea de a merge singur”. Domnul Isus îmi părea foarte aproape; și sunt profund impresionată, că El este gata să facă o asemenea lucrare deosebită pentru poporul Său, în mod special pentru cei care lucrează în Cuvânt și învățătură. El este binevoitor să vă ajute pe amândoi, dacă veți primi ajutor pe calea stabilită de El, dar nu vă pot adresa nici un cuvânt de încurajare atâta vreme cât rămâneți în poziția actuală. Cuvintele Domnului Hristos adresate fariseilor: “Și nu vreți să veniți la Mine, ca să aveți viață”, sunt valabile și pentru voi.
Aș dori să pot face ceva ca să vă ajut; dar cât timp rămâneți pe făgașul acesta lumesc pe care v-ați situat, ce pot să fac pentru voi? Voi iubiți lumea și lumea vă iubește, pentru că, în ceea ce privește evlavia practică, nu există nici o deosebire între voi și cele lumești. În ochii lumii voi sunteți agreabili, pricepuți, eleganți și buni, găsind în voi amândoi ceea ce place. Oamenii v-au lăudat și v-au spus lucruri plăcute și în felul acesta au avut o influență asupra voastră care să vă liniștească și să vă mângâie; și voi, la rândul vostru, i-ați liniștit și i-ați mângâiat în indiferența lor nepăsătoare față de cerințele lui Dumnezeu. I-ați încurajat în mândria și iubirea lor de plăceri; căci acțiunile voastre au spus păcătosului: “Mă voi simți bine cu tine”. Prin amestecarea cu cele lumești, judecata voastră s-a pervertit; și păcatele pe care Dumnezeu le privește cu scârbă sunt fără putere și nevătămătoare în ochii lor.
-431-
Mă tem foarte mult de faptul că, datorită propriei voastre neprihăniri, ridicați în jurul sufletelor voastre bariere pe care nimeni nu le mai poate doborî. Voi n-ați fost mai aproape de Dumnezeu, n-ați mai săvârșit lucrările Lui, n-ați fost mai plini de Duhul Său decât adepții celorlalte biserici cu numele. Voi nu ați avut un real simțământ al sfințeniei Sabatului și Dumnezeu n-a primit păzirea de către voi a zilei Sale sfinte. Nu aveți o adevărată consacrare, n-aveți o evlavie sinceră. Dumnezeu n-a fost onorat de nici unul dintre voi; nu L-ați cunoscut în mod practic. Ați umblat singuri, separați de El, atâta vreme cât El este aproape un străin pentru voi. Lucrurile spirituale sunt înțelese spiritual; dar voi ați cultivat atât de mult gusturile și obiceiurile lumești, încât nu va fi ușor să vă îndreptați mintea într-o direcție opusă.
Veți considera că “Vorbirea aceasta este prea de tot; cine poate s-o sufere?” Dar lumea nu-l poate înțelege pe poporul lui Dumnezeu. Nu există nici o armonie între copiii luminii și copiii întunericului. Pavel întreabă: “Ce înțelegere poate fi între Hristos și Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: Eu voi locui și voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu! De aceea: Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeți de ce este necurat și vă voi primi. Eu vă voi fi tată și voi Îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul Cel Atotputernic”. Ioan mărturisește: “Prea iubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar știm că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea așa cum este. Oricine are nădejdea aceasta în El, se curățește după cum El este curat.” “Nu știți că prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu?” întreabă Iacov. “Așa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș cu Dumnezeu.”
-432-
Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: “Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele. Și Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; și anume, Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede și nu-L cunoaște; dar voi Îl cunoașteți, căci rămâne cu voi, și va fi în voi”. “Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește; și cine Mă iubește, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi, și Mă voi arăta lui”. Iuda, nu Iscarioteanul, I-a zis: “Doamne, cum se face că Te vei arăta nouă și nu lumii?” Drept răspuns, Isus i-a zis: “Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, și vom locui împreună cu el. Cine nu Mă iubește, nu păzește cuvintele Mele”.
Cuvintele Domnului Hristos n-au găsit nici un răspuns în inimile voastre, căci sunteți orbi și v-ați împietrit inimile. În cărțile din ceruri sunteți amândoi criticați ca fiind din lume. Uneori, inimile voastre sunt tulburate, dar nu destul de mult pentru a vă duce la pocăință și la schimbarea cursului acțiunilor vieții. Lumea stăpânește afecțiunile voastre și obiceiurile ei vă sunt mai plăcute decât ascultarea de Învățătorul Ceresc.
Exemplul pe care îl dați copiilor voștri nu este deloc în armonie cu adevărul pe care mărturisiți că-l iubiți. Adevărul nu vă sfințește nici pe voi și nici pe ei. Voi iubiți plăcerile egoiste; și lecțiile pe care le dați copiilor voștri, atât prin învățătură, cât și prin exemplu, n-au promovat umilința, blândețea și o dispoziție asemenea Domnului Hristos. Voi îi modelați după felul lumii. Când Domnul Isus va deschide înaintea voastră rapoartele cerului, acolo unde cuvintele și acțiunile voastre de zi cu zi au fost înregistrate cu credincioșie, veți vedea că pentru voi amândoi viața a fost un teribil eșec.
Ce consecințe au avut asupra voastră recentele voastre suferințe, nu pot să spun; dar dacă au avut puterea să vă facă să deschideți ochii și să convingă de vinovăție sufletele voastre, atunci cu siguranță veți lua o atitudine care să facă vizibil lucrul acesta. Fără o convertire deplină, nu veți primi niciodată coroana vieții veșnice, iar copiii voștri nu vor avea niciodată parte cu mulțimea celor ce au fost spălați în sângele Domnului, dacă nu ajung mai întâi să uite lecția pe care i-ați învățat și care a devenit o parte a vieții și caracterului lor. Exemplul vostru i-a făcut să creadă că religia este asemenea unei haine care poate fi îmbrăcată și dezbrăcată după cum cer ocaziile sau interesele; și dacă nu va avea loc o schimbare categorică în influența manifestată asupra lor, aceste idei delăsătoare cu privire la cerințele lui Dumnezeu se vor prinde de ei. Ei nu știu ce înseamnă o viețuire creștină; n-au învățat ce înseamnă să trăiești adevărul și să porți crucea.
-433-
“Dacă vă urăște lumea”, spunea Domnul Hristos, “știți că pe Mine M-a urât înaintea voastră.” Voi ați întreținut ideea că lumea este împotriva noastră ca popor, pentru că nu suntem sociabili, suntem prea simpli în îmbrăcăminte și prea stricți în ceea ce privește distracțiile, retrăgându-ne prea mult față de ei atât în ceea ce privește practica, cât și în ceea ce privește doctrina. Voi ați crezut că, dacă am fi mai puțin exclusiviști și dacă ne-am amesteca mai mult cu lumea, opiniile și impresiile lor despre noi ar fi în mare măsură modificate. Dar nici o greșeală mai mare nu poate afecta gândirea omenească. Domnul Hristos a spus: “Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteți din lume și pentru că v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăște lumea. Aduceți-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: ‘Robul nu este mai mare decât stăpânul Său! Dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit Cuvântul Meu, și pe al vostru îl vor păzi. Dar vă vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentru că ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis’”.
Acestea sunt cuvintele Aceluia despre care până și vrăjmașii Lui au fost nevoiți să admită: “Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta”. Cuvintele oamenilor exprimă gândurile lor omenești; dar acelea ale Domnului Hristos sunt duh și viață. “Dacă rămâneți în Cuvântul Meu”, a spus El, “sunteți în adevăr ucenicii Mei”. “Cine este din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu”, dar aceste cuvinte divine nu găsesc nici un loc în inima aceluia care este din lume și iubește plăcerile ei.
-434-
Dumnezeu ne-a dat direcții precise, astfel încât nimeni să nu greșească. “Omul nu trăiește numai cu pâine”, spune El, “ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”. Adevărul dat prin inspirație este “de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire”. Nu printr-un singur cuvânt, nu prin multe cuvinte, ci prin orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu vor trăi oamenii. Voi nu puteți nesocoti nici chiar un singur cuvânt, o singură poruncă sau dispoziție pe care El a dat-o, oricât de neînsemnată, de neglijabilă vi s-ar părea, și totuși să fiți în siguranță. “Așa că, oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci și va învăța pe oameni așa, va fi chemat cel mai mic în Împărăția cerurilor, dar oricine le va păzi și va învăța și pe alții să le păzească, va fi chemat mare în Împărăția cerurilor.” Deci, oricine va călca cu bună știință o poruncă nu va putea să țină vreuna din ele în spirit și adevăr. Poate pretinde că, cu excepția a ceea ce el consideră a fi o mică deviere, le păstrează pe toate; și totuși, dacă el calcă una singură de bunăvoie, se face vinovat de toate.
Frate și soră P., în timp ce mărturisiți că sunteți creștini, rețineți o parte din preț. Voi ați jefuit pe Dumnezeu în gândire și evlavie. L-ați jefuit de talentele și influența voastră. Înclinațiile voastre au fost o cursă pentru voi. N-ați umblat în lumina pe care Dumnezeu v-a dat-o în mod milostiv în mărturii; și ați făcut lucruri care, fără pocăință și reformă din partea voastră, vă vor exclude din ceruri. Dacă ați fi ascultat mustrările care v-au fost adresate prin Duhul Sfânt, ați fi acum puternici în Dumnezeu și mult mai avansați în experiența creștină și ați fi avut un cu totul alt raport în cărțile din ceruri.
“Pe cine Mă nesocotește”, spune Domnul Hristos, “și nu primește cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântul, pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi.” În ziua aceea, ce rușine și ce confuzie vor fi pe fața acelora care au avut o astfel de lumină și astfel de privilegii, care au avut mântuirea adusă la îndemâna lor prin infinita jertfă a Fiului lui Dumnezeu, și totuși nu s-au folosit de aceste daruri prețioase.