O, ce privilegii minunate ne sunt oferite!
Vom depune noi cele mai zeloase eforturi pentru a forma această alianță cu Hristos, prin care sunt obținute aceste binecuvântări? Ne vom lepăda păcatele și nelegiuirile, pentru neprihănire, să ne întoarcem astfel la Domnul? Scepticismul și necredincioșia sunt foarte răspândite. Domnul Hristos a pus întrebarea: “Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pământ?” Noi trebuie să ducem o viață activă de credință. Permanența credinței noastre este condiția unirii noastre.
O unire cu Hristos printr-o credință vie este durabilă; orice altă unire trebuie să piară. Domnul Hristos este Acela care ne-a ales mai întâi, plătind un preț infinit pentru răscumpărarea noastră; adevăratul credincios Îl alege pe Hristos ca fiind primul, ultimul și cel mai bun în toate. Dar această unire costă ceva. Este o unire de totală dependență în care trebuie să intre o ființă mândră. Toți cei care alcătuiesc această unire trebuie să simtă nevoia după sângele ispășitor al Domnului Hristos. Ei trebuie să experimenteze o schimbare a inimii. Ei trebuie să-și supună întreaga lor voință, voii lui Dumnezeu. Va fi o luptă cu obstacolele interne și externe. Trebuie să aibă loc o lucrare dureroasă de desprindere, ca și o lucrare de atașament. Mândria, egoismul, vanitatea, spiritul lumesc — păcatul sub toate formele lui — trebuie să fie biruite, dacă vrem să intrăm în unire cu Hristos. Motivul pentru care mulți găsesc viața creștină așa de deplorabilă, de grea, motivul pentru care ei sunt așa de nestatornici, atât de schimbători, este acela că încearcă să se alăture lui Hristos fără ca mai întâi să se despartă de acești idoli pe care îi iubesc.
După ce unirea cu Hristos s-a format, ea poate fi păstrată numai printr-o zeloasă rugăciune și un efort neobosit. Noi trebuie să rezistăm, trebuie să dăm dovadă de renunțare de sine, trebuie să cucerim eul. Prin harul lui Hristos, prin curaj, credință și veghere, noi putem câștiga biruința.
Credincioșii devin una cu Hristos, dar o mlădiță nu poate să fie susținută de către o altă mlădiță. Hrana trebuie să fie obținută printr-o legătură vitală cu via. Noi trebuie să ne simțim complet dependenți de Hristos. Trebuie să trăim prin credință în Fiul lui Dumnezeu. Aceasta este însemnătatea poruncii: “Rămâneți în Mine”. Viața pe care o trăim în trup nu trebuie trăită după voia oamenilor, nu pentru a place vrăjmașului lui Dumnezeu, ci pentru a sluji și a-L onora pe El, care ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi. Numai o simplă acceptare a acestei uniri, în timp ce sentimentele noastre nu sunt despărțite de lume, de plăcerile și viața ei desfrânată, nu face decât să încurajeze inima la neascultare.
-232-
Regretabil, dar, ca popor noi suntem lipsiți de credință și iubire. Eforturile noastre sunt prea slabe pentru timpul primejdios în care trăim. Mândria și îngăduința de sine, lipsa de respect și nelegiuirea, de care suntem înconjurați, au influență asupra noastră. Puțini își dau seama de importanța de a ne feri, pe cât este posibil, de toate tovărășiile ce nu sunt prietene cu viața religioasă. Puțini sunt aceia care, în alegerea anturajului, fac din prosperitatea lor spirituală primul lucru pe care îl iau în considerație.
Părinții se îngrămădesc cu familiile lor în orașe, pentru că gândesc că aici le este mai ușor să obțină mijloace de trai decât la țară. Copiii, neavând ce face atunci când nu sunt la școală, capătă o educație a străzii. Datorită unor tovărășii rele, ajung să-și formeze obiceiuri vicioase și destrăbălate. Părinții văd toate acestea; dar se cere sacrificiu pentru a le corecta abaterile și ei stau acolo unde se află, până când Satana obține un control deplin asupra copiilor lor. Mai bine să sacrifici orice considerație lumească decât să pui în primejdie sufletele prețioase care ți-au fost încredințate. Ei vor fi asaltați de ispite și trebuie învățați să le facă față; dar este de datoria ta să pui capăt oricărei influențe, să renunți la orice obicei, să rupi orice legătură ce te reține de la o consacrare liberă și deschisă, a ta și a familiei tale, lui Dumnezeu.
În loc să vă grămădiți în orașe, căutați pentru copiii voștri un loc cât mai retras cu putință, apărat de ispite, și acolo instruiți-i și educați-i pentru a fi de folos. Profetul Ezechiel enumeră astfel cauzele ce au dus la păcatul Sodomei și la nimicirea ei: “Era îngâmfată, trăia în belșug și într-o liniște nepăsătoare, ca și fiicele ei, și nu sprijinea mâna celui nenorocit și celui lipsit”. Toți aceia care vor scăpa de soarta Sodomei trebuie să se ferească de comportarea care a adus judecățile lui Dumnezeu asupra cetății nelegiuite.
-233-
Frații mei, voi nesocotiți cele mai sacre cerințe ale lui Dumnezeu prin neglijența de a vă consacra Lui, pe voi și copiii voștri. Mulți dintre voi stați într-o falsă siguranță, absorbiți de interese egoiste și atrași de comori pământești. Nu vă temeți de rău. Primejdia pare că este departe. Dar vă veți înșela, vă veți amăgi, spre ruina voastră veșnică, dacă nu vă treziți și, cu pocăință și profundă umilință, nu vă veți întoarce la Domnul.
Din nou și din nou vi s-a adresat glasul din cer. Veți asculta această voce? Veți da ascultare sfatului martorului credincios, pentru a căuta aurul curățit prin foc, hainele albe și alifia pentru ochi? Aurul este credința și iubirea, hainele albe sunt neprihănirea Domnului Hristos, alifia pentru ochi este acel discernământ spiritual care vă va face în stare să vedeți vicleniile lui Satana și să le ocoliți, să descoperiți păcatul și să-l urâți, să vedeți adevărul și să ascultați de el.
Letargia mortală a lumii vă paralizează simțurile. Păcatul nu mai apare deloc respingător, pentru că sunteți orbiți de Satana. Judecățile lui Dumnezeu sunt revărsate în curând asupra pământului. “Scapă-ți viața” este avertizarea din partea îngerilor lui Dumnezeu. Alte voci se aud spunând: “Nu te neliniști; nu există nici un motiv pentru o alarmă deosebită.” Aceia din Sion care sunt trândavi strigă “Pace și siguranță”, în timp ce cerurile declară că o nimicire rapidă este pe punctul să vină asupra călcătorilor legii. Tânărul, frivolul și iubitorul de plăceri consideră aceste avertizări ca fiind niște povești și se întorc de la ele cu ironie. Părinții sunt înclinați să creadă că copiii lor gândesc cum se cuvine cu privire la aceasta și cu toți dorm și lenevesc. Așa a fost la nimicirea lumii din vechime și când Sodoma și Gomora au fost nimicite prin foc. Cu o noapte înainte de distrugerea lor, cetățile din câmpie erau dezlănțuite în plăceri. Lot era luat în râs pentru temerile și avertizările lui. Dar acești batjocoritori au fost cei care au pierit în flăcări. Chiar în noaptea aceea, ușa milei a fost închisă pentru totdeauna pentru locuitorii nelegiuiți și nepăsători ai Sodomei.
-234-
Dumnezeu este Acela care ține în mâinile Lui destinul sufletelor. El nu va fi totdeauna batjocorit. El nu va fi luat totdeauna în râs. Judecățile Lui sunt deja în lume. Uragane teribile și îngrozitoare lasă în urma lor distrugere și moarte. Focul devastator face una cu pământul pădurile nelocuite și orașele supraaglomerate. Furtuni și naufragii îi așteaptă pe aceia care călătoresc pe adâncurile de ape. Accidente și calamități îi amenință pe toți cei care călătoresc pe uscat. Uragane, cutremure, sabie și foamete urmează în succesiuni rapide; cu toate acestea, inimile oamenilor sunt împietrite. Ei nu recunosc vocea de avertizare a lui Dumnezeu. Nu fug către unicul refugiu în fața furtunii ce se strânge.
Mulți dintre cei care au fost așezați pe muntele Sionului, spre a veghea cu un ochi de vultur apropierea primejdiei și a avertiza, dorm ei înșiși. Chiar aceia care trebuie să fie cei mai activi și mai vigilenți în acest ceas al primejdiei își neglijează datoria și aduc asupra lor sângele sufletelor ce pier.
Frații mei, feriți-vă de inima rea a necredinței. Cuvântul lui Dumnezeu este clar și minuțios în ceea ce privește restricțiile lui; El intervine în dorința de satisfacere egoistă a plăcerilor tale și de aceea nu-l asculți. Mărturiile Spiritului Său îți atrag atenția la Sfintele Scripturi, scoțând în evidență defectele tale de caracter și îți mustră păcatele; de aceea nu-i dai ascultare. Și pentru a justifica comportarea ta firească, iubitoare de plăceri, începi să te îndoiești dacă mărturiile sunt de la Dumnezeu. Dacă ai fi ascultat de învățăturile lor, ai fi fost sigur de originea lor divină. Nu uita, necredința ta nu afectează veridicitatea lor. Dacă sunt de la Dumnezeu, ele vor rezista. Aceia care încearcă să slăbească credința poporului lui Dumnezeu în aceste mărturii, care există în biserică de mai bine de treizeci și șase de ani, luptă împotriva lui Dumnezeu. Nu instrumentul este acela pe care îl disprețuiești și-l insulți, ci, Dumnezeu, care v-a vorbit prin aceste avertizări și mustrări.
-235-
În instrucțiunile pe care Mântuitorul nostru le-a dat ucenicilor Săi sunt cuvinte de mustrare care ni se aplică în special nouă: “Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură și cu îngrijorările vieții acesteia, și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.” Vegheați, rugați-vă, lucrați — aceasta este adevărata viață a credinței. “Rugați-vă neîncetat”, adică fiți totdeauna în spiritul rugăciunii și atunci veți fi gata pentru venirea Domnului vostru.
Veghetorul este răspunzător pentru starea poporului. Dacă deschizi ușa mândriei, a invidiei, îndoielii și altor păcate, va fi luptă, ură și tot felul de fapte rele. Isus, cel blând și smerit, cere să intre ca oaspete al tău; dar ție îți este teamă să-L lași să intre. El ne-a vorbit atât în Vechiul, cât și în Noul Testament; El ne vorbește încă prin Duhul Său și prin providența Sa. Învățăturile Lui sunt menite să-i facă pe oameni credincioși față de Dumnezeu și sinceri față de ei înșiși.
Isus a luat asupra Sa natura omului pentru ca să dea un exemplu pentru omenire, un exemplu complet, desăvârșit. El Își propune să ne facă asemenea Lui, credincioși, corecți în toate lucrurile, simțămintele și gândurile — credincioși în inimă, suflet și viață. Aceasta înseamnă creștinism. Natura noastră căzută trebuie să fie curățită, înnobilată și consacrată prin ascultarea de adevăr. Credința creștină nu se va armoniza niciodată cu principiile omenești; integritatea creștină se opune tuturor înșelăciunilor și pretențiilor. Omul care nutrește cel mai mult iubirea lui Hristos în suflet, care reflectă cel mai desăvârșit chipul Mântuitorului, este în fața lui Dumnezeu omul cel mai credincios, cel mai nobil și cel mai onorabil de pe pământ.