Evreii au fost singura națiune favorizată cu o cunoaștere a adevăratului Dumnezeu. Când împăratul lui Israel a trimis să întrebe un oracol păgân, prin aceasta el le-a spus păgânilor că are mai multă încredere în idolii lor decât în Dumnezeul poporului său, Creatorul cerului și al pământului. În același fel procedează aceia care mărturisesc a avea o cunoaștere a Cuvântului lui Dumnezeu, dar Îl dezonorează atunci când se întorc de la Izvorul tăriei și înțelepciunii pentru a cere ajutor sau sfat de la puterile întunericului. Dacă mânia lui Dumnezeu a fost aprinsă datorită unei astfel de purtări a unui rege nelegiuit și idolatru, cum va considera El o asemenea comportare la cei care mărturisesc a fi slujitorii Săi?
De ce oare oamenii nu sunt așa de dispuși să se încreadă în El, care a creat pe om și care, printr-o atingere, un cuvânt, o privire, poate să vindece tot felul de boli? Cine este mai vrednic de încrederea noastră decât Acela care a făcut un sacrificiu atât de mare pentru răscumpărarea noastră? Domnul nostru ne-a dat instrucțiuni categorice prin apostolul Iacov cu privire la datoria noastră în caz de boală. Când ajutorul omenesc este neputincios, Dumnezeu va fi ajutorul poporului Său. “Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii; și să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credință va mântui pe cel bolnav, și Domnul îl va însănătoși; dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate”. Dacă cei ce mărturisesc a fi urmași ai Domnului Hristos vor exercita, cu curăție de inimă, atâta credință în făgăduințele lui Dumnezeu cât își pun în instrumentele lui Satana, ei vor vedea în mod clar în sufletul și trupul lor puterea dătătoare de viață a Duhului Sfânt.
Dumnezeu a dat poporului Său o mare lumină, și totuși noi nu suntem scutiți de ispite. Cine dintre noi caută ajutor la zeii Ecronului? Să privim la acest tablou care nu este luat din imaginația noastră. La câți chiar dintre adventiștii de ziua a șaptea pot fi văzute caracteristicile lui? Un om bolnav — în aparență foarte conștient, și totuși fanatic și încrezut în sine — mărturisind deschis disprețul său pentru legile sănătății și ale vieții, pe care mila divină ne-a condus, ca popor, să le primim. Hrana sa trebuie să fie preparată într-un fel care să satisfacă pofta lui bolnăvicioasă. Decât să stea la o masă unde este servită o hrană sănătoasă, el va fi un client obișnuit al restaurantelor, pentru că, acolo, își poate satisface apetitul fără nici o restricție. Un apărător oscilant al cumpătării, el nesocotește principiile ei fundamentale. El dorește o ușurare, dar refuză să o obțină cu prețul lepădării de sine. Acest om se închină la altarul unui apetit pervertit. El este un idolatru. Puterile care, sfințite și înnobilate, puteau fi folosite spre onoarea lui Dumnezeu sunt slăbite și aduc puțină slujire. Un temperament irascibil, un creier confuz și niște nervi zdruncinați sunt printre rezultatele nesocotirii legilor naturale. El este ineficient, nu te poți baza pe el.
-197-
Oricine are curajul și sinceritatea de a-l avertiza cu privire la primejdia în care se află își atrage nemulțumirea lui. Cea mai slabă mustrare sau împotrivire este suficientă pentru a trezi spiritul său combativ. Dar acum s-a oferit ocazia de a căuta ajutor de la unul a cărui putere vine prin mijlocirea vrăjitoriei. El face apel cu mult zel la această sursă, folosind și cheltuind bani în speranța de a obține avantajele ce i se oferă. El este înșelat, orbit. Puterea vrăjitorului devine subiect de laudă și sunt influențați și alții să caute ajutorul acestuia. În felul acesta, Dumnezeul lui Israel este dezonorat, în timp ce puterea lui Satana este onorată și înălțată.
În Numele Domnului Hristos, vreau să mă adresez celor ce mărturisesc a fi urmașii Săi. Rămâneți în credința pe care ați primit-o de la început. Feriți-vă de bolboroselile profane și zadarnice. În loc să vă puneți încrederea în vrăjitorie, aveți credință în viul Dumnezeu. Blestemată este calea ce duce la Endor sau la Ecron. Picioarele care se aventurează pe terenul interzis se vor clătina și vor cădea. Există un Dumnezeu în Israel, prin care este eliberare de tot ceea ce ne apasă. Neprihănirea este locuința tronului Său.
Există o primejdie în îndepărtarea de la cele mai “mici” învățături ale Domnului Hristos. Când ne abatem de la calea cea clară a datoriei, se va ivi un lanț de împrejurări ce par irezistibile, care te duc departe și tot mai departe de calea cea dreaptă. Intimitățile nenecesare cu aceia care nu au nici un respect pentru Dumnezeu ne vor seduce, dacă nu suntem prevăzători. Teama de a nu-i ofensa pe prietenii noștri lumești ne va împiedica să aducem mulțumire lui Dumnezeu sau să recunoaștem dependența noastră de El. Trebuie să ne ținem strâns de Cuvântul lui Dumnezeu. Avem nevoie de avertizările și încurajările Lui, de amenințările și făgăduințele Lui. Avem nevoie de exemplul desăvârșit pe care-l avem numai în viața și caracterul Mântuitorului nostru.
-198-
Îngerii lui Dumnezeu vor ocroti pe poporul Său în timp ce umblă pe calea datoriei, dar nu este nici o siguranță pentru o astfel de protecție pentru cei care în mod voit se aventurează pe terenul lui Satana. Un instrument al marelui înșelător va spune și va face totul pentru a-și atinge obiectivul. Nu contează dacă acesta se numește spiritist, “medic bioenergetic” sau “vindecător prin magnetism”. Prin pretenții amăgitoare, el câștigă încrederea celor neavizați. El pretinde că citește istoria vieții și că înțelege toate greutățile și necazurile acelora care apelează la el. Prefăcându-se într-un înger de lumină, în timp ce întunericul abisului este în inima lui, el manifestă un mare interes pentru femeile care caută sfatul lui. El le spune că toate necazurile lor se datorează unei căsătorii nefericite. Aceasta poate fi foarte adevărat, dar un astfel de sfătuitor nu face ca starea lor să fie mai bună. El le spune că au nevoie de iubire și simpatie. Pretinzând că sunt foarte interesați de bunăstarea, el aruncă o vrajă asupra victimelor lui care nu bănuiesc nimic, vrăjindu-le așa cum șarpele vrăjește pasărea tremurândă. Nu peste mult timp, ele sunt în mod complet în stăpânirea lui; urmările teribile ale acestui fapt sunt păcatul, dezonoarea și ruina.
Acești lucrători ai nelegiuirii nu sunt puțini. Drumul lor este marcat de cămine părăsite, pustii, reputații distruse și inimi frânte. Dar despre toate acestea lumea știe foarte puțin; ei încă merg înainte, făcând noi victime, și Satana tresaltă în fața ruinelor pe care le-a făcut.
-199-
Lumea vizibilă și invizibilă sunt într-o strânsă legătură. Dacă s-ar putea da vălul la o parte, am vedea pe îngerii cei răi adunând întunericul lor de jur împrejurul nostru și lucrând cu toată puterea să înșele și să distrugă. Oamenii nelegiuiți sunt înconjurați, influențați și ajutați de spiritele rele. Omul credinței și al rugăciunii și-a supus ființa călăuzirii divine și îngerii lui Dumnezeu îi aduce lumină și întărire din ceruri.
Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Lumina și întunericul nu mai sunt în opoziție atunci când sunt în slujba lui Dumnezeu și în slujba lui Satana. Profetul Ilie a prezentat această problemă în adevărata ei lumină, atunci când, neînfricat, a făcut apel la Israelul apostaziat: “Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeți după El; iar dacă este Baal, mergeți după Baal”.
Aceia care se abandonează farmecelor lui Satana se pot lăuda cu mari beneficii primite după aceea, dar dovedește oare aceasta faptul că atitudinea lor este înțeleaptă sau sigură? Ce dacă viața va fi prelungită? Ce se realizează dacă se obțin niște câștiguri materiale, temporale? Vom plăti în final cu nesocotirea voinței lui Dumnezeu? Toate aceste câștiguri aparente se vor dovedi în final ca o irevocabilă pierdere. Noi nu putem, fără a fi pedepsiți, să rupem o singură barieră pe care Dumnezeu a ridicat-o pentru a păzi pe poporul Său de puterea lui Satana.
Singura noastră siguranță stă în păstrarea vechilor semne de hotar. “La lege și la mărturie! Căci dacă nu vor vorbi așa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.” “Căci dacă nu vor vorbi în armonie cu acest cuvânt, aceasta se datorează faptului că nu este nici o lumină în ei.” — KJV.