Să consultăm pe medicii spiritiști?
“Ahazia a căzut printre zăbrelele odăii lui de sus, în Samaria, și s-a îmbolnăvit. A trimis niște soli și le-a zis: ‘Duceți-vă și întrebați pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca să știu dacă mă voi vindeca de boala aceasta’. Dar îngerul Domnului a zis lui Ilie Tișbitul: ‘Scoală-te, suite-te înaintea solilor împăratului Samariei, și spune-le: Oare nu este Dumnezeu în Israel, de vă duceți să întrebați pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului? De aceea, așa vorbește Domnul: Nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri’”.
Această relatare foarte izbitoare înfățișează neplăcerea divină față de aceia care întorc spatele lui Dumnezeu și se îndreaptă spre agenții sau instrumentele lui Satana. Cu puțin timp înaintea evenimentelor redate mai sus, împărăția lui Israel și-a schimbat conducătorii. Ahab a ajuns sub judecata lui Dumnezeu și a fost urmat de fiul său Ahazia, un caracter nevrednic, care a făcut numai rău înaintea lui Dumnezeu, umblând în căile tatălui și mamei sale, făcând pe Israel să păcătuiască. El i-a slujit lui Baal și s-a închinat înaintea lui, provocând la mânie pe Domnul Dumnezeul lui Israel, așa cum a făcut și tatăl său Ahab. Dar judecățile au urmat imediat datorită păcatelor răzvrătitului împărat. Un război cu Moabul și apoi accidentul din pricina căruia viața îi era amenințată au atestat mânia lui Dumnezeu împotriva lui Ahazia.
-192-
Cât de mult auzise și văzuse împăratul lui Israel în timpul tatălui său de lucrările minunate ale Celui Prea Înalt! Ce dovezi teribile ale severității și geloziei Sale i-a dat Dumnezeu Israelului apostat! Ahazia era în cunoștință despre toate acestea; însă el a acționat ca și când aceste realități teribile, și chiar sfârșitul îngrozitor al tatălui său, ar fi fost numai niște povești. În loc să-și umilească inima înaintea Domnului, el s-a aventurat în cel mai îndrăzneț act de nelegiuire care i-a marcat viața. El le-a poruncit slujitorilor săi: “Duceți-vă și întrebați pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca să știu dacă mă voi vindeca de boala aceasta”.
Se considera că idolul Ecronului dă informații, prin mijlocirea preoților lui, cu privire la evenimentele viitoare. El obținuse un astfel de renume general, încât era căutat de un mare număr de persoane, de la distanțe considerabile. Prezicerile rostite acolo și informațiile date veneau direct de la prințul întunericului. Satana a fost acela care a creat și care a menținut închinarea la idoli, pentru a abate mintea oamenilor de la Dumnezeu. Datorită instrumentelor lui sunt susținute împărăția întunericului și înșelăciunea.
Istoria păcatului împăratului Ahazia și pedeapsa venită asupra sa cuprind o lecție de avertizare pe care nimeni n-o poate desconsidera să rămână nepedepsit. Deși noi nu aducem închinare zeilor păgâni, totuși sunt mii aceia care se închină la altarul lui Satana, tot așa de adevărat cum s-a închinat împăratul lui Israel. Spiritul idolatriei păgâne este răspândit astăzi, deși, sub influența științei și a educației, aceasta a luat o formă mult mai rafinată și mai atractivă. Fiecare zi adaugă dovezi dureroase, cum ar fi aceea că încrederea în cuvântul temeinic al profeției scade repede și că, în locul lui, superstiția și vrăjitoria satanică acaparează mințile oamenilor. Toți aceia care nu cercetează cu zel Scripturile și care nu-și supun orice dorință și orice scop al vieții acelui test infailibil, toți aceia care nu caută pe Dumnezeu în rugăciune, pentru cunoașterea voii Sale, se vor abate de la calea cea dreaptă și vor cădea sub înșelăciunile lui Satana.
-193-
Oracolele păgâne au corespondentul lor în mediile spiritiste, prezicătorii și ghicitorii de astăzi. Vocile mistice ce au vorbit la Ecron și Endor continuă încă să ducă pe cărări greșite pe fiii oamenilor prin minciunile lor. Prințul întunericului nu a făcut decât să apară sub o nouă înfățișare. Misterele închinării păgâne sunt înlocuite de asociațiile secrete și ședințele spiritiste, obscuritățile și minunile vrăjitorilor din vremea noastră. Spusele lor sunt primite cu nesaț de miile de oameni care refuză să accepte lumina Cuvântului lui Dumnezeu sau a Spiritului Său. În timp ce ei vorbesc în batjocură despre magicienii din vechime, marele înșelător râde triumfător în timp ce acestea se supun măiestriei sale, dar sub o formă diferită.
Agenții săi încă pretind că vindecă bolile. Ei atribuie puterea lor magnetismului electric, sau așa-numitelor “remedii simpatice”. În realitate, ei nu sunt decât canale ale curenților electrici satanici. Prin aceste mijloace, el își întinde vraja peste trupurile și sufletele oamenilor.
Din când în când, am primit scrisori atât de la pastori, cât și de la membri ai bisericii, întrebând dacă eu cred că este ceva rău să consultăm pe medicii spiritiști și pe prezicători. N-am răspuns la aceste scrisori din lipsă de timp. Dar chiar acum subiectul mi-a fost adus în atenție. Atât de numeroși devin acești agenți ai lui Satana și așa de generală este practica de a căuta sfaturi la ei, încât este necesar să rostesc cuvinte de avertizare.
Dumnezeu ne-a dat puterea să obținem o cunoaștere a legilor sănătății. El a făcut din aceasta o datorie a noastră de a ne păstra puterile fizice în cele mai bune condiții, pentru ca să-I putem aduce o slujire acceptabilă. Aceia care refuză să dezvolte lumina și cunoștința, ce au fost cu atâta înțelegere așezate la îndemâna lor, resping unul din mijloacele pe care Dumnezeu le-a dat pentru dezvoltarea vieții spirituale și fizice. Ei se așază acolo unde vor fi expuși înșelăciunilor lui Satana.
Nu puțini, în acest veac creștin și în această națiune creștină, recurg mai degrabă la spiritele rele decât să se încreadă în puterea viului Dumnezeu. Mama, veghind la patul de suferință al copilului ei, exclamă: “Nu pot face mai mult. Există vreun medic care are puterea de a-mi însănătoși copilul?” Ei i se povestește despre vindecări minunate, înfăptuite de unii vindecători magicieni sau prin magnetism, și ea încredințează pe cel drag în mâinile sale, așezându-l de fapt în mâinile lui Satana, ca și când el ar sta alături de ea. În multe cazuri, viitorul vieții copilului este controlat de puterea lui Satana, ce pare că este imposibil de sfărâmat.
-194-
Mulți nu sunt dispuși să depună eforturile necesare pentru a obține o cunoaștere a legilor vieții și a mijloacelor simple ce trebuie să fie folosite pentru refacerea sănătății. Ei nu se așază într-o relație dreaptă cu viața. Când boala este rezultatul călcărilor legilor naturale, ei nu caută să-și corecteze greșelile și apoi să ceară binecuvântarea lui Dumnezeu, ci se sprijină pe medici. Dacă își recapătă sănătatea, atunci dau toată cinstea și onoarea medicamentelor și doctorilor. Ei sunt totdeauna gata să idealizeze puterea și înțelepciunea omenească, părând că nu vor să cunoască nici un alt Dumnezeu, decât creatura — care nu este decât praf și cenușă.
Am auzit o mamă insistând pe lângă un medic necredincios să-i salveze viața copilului său, dar când i-am cerut să caute ajutor la Dumnezeu, Marele Medic care poate să mântuiască în chip desăvârșit pe toți cei ce vin la El în credință, ea s-a întors și a plecat nervoasă. Aici, vedem același spirit care a fost manifestat de Ahazia.
Nu este sigur să ne încredem în medicii care nu au temere de Dumnezeu. Fără influența harului divin, inimile oamenilor sunt “nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rele”. Înălțarea de sine este ținta lor. Sub acoperirea profesiunii medicale, câte nelegiuiri au fost acoperite, câte amăgiri suportate! Medicul poate pretinde că are o mare înțelepciune și o minunată îndemânare, pe când caracterul său este în paragină, iar practicile lui sunt contrare legilor vieții. Domnul, Dumnezeul nostru ne asigură că El așteaptă să fie milostiv; El ne invită să-L chemăm în ziua necazului. Cum putem noi oare să-I întoarcem spatele și să ne încredem într-un braț de carne?
-195-
Hai cu mine în camera unui bolnav. Acolo zace un soț, un tată, un om care este o binecuvântare pentru societate și pentru cauza lui Dumnezeu. El a fost lovit dintr-o dată de boală. Focul febrei pare că îl consumă. El tânjește după puțină apă curată, care să-i umezească buzele arse, să potolească furia setei și să-i răcorească fruntea cuprinsă de febră. Dar … nu; doctorul a interzis apa. I se dă stimulentul unei băuturi tari, adăugând astfel benzină pe foc. Binecuvântarea apei dată de cer, aplicată cu iscusință, ar stinge febra devastatoare; dar ea este dată la o parte pentru droguri otrăvitoare.
Pentru un timp, natura se luptă pentru drepturile ei; dar în cele din urmă, biruită, abandonează lupta și moartea face ca suferința să înceteze. Dumnezeu dorește ca omul să trăiască, să fie o binecuvântare pentru lume; Satana este hotărât să-l distrugă și, prin mijlocirea medicului, reușește. Cât timp vom îngădui ca cele mai prețioase lumini ale noastre să fie astfel stinse?
Ahazia și-a trimis slujitorii să întrebe pe Baal-Zebub, la Ecron; dar în locul unei solii din partea idolului, el a auzit teribila denunțare din partea Dumnezeului lui Israel: “Nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri”. Domnul Hristos a fost acela care i-a cerut lui Ilie să adreseze aceste cuvinte împăratului apostat. Iehova, Emanuel, a fost foarte nemulțumit de nelegiuirea lui Ahazia. Ce n-a făcut Domnul Hristos ca să câștige inimile păcătoșilor și să le inspire o încredere neșovăielnică în El? De veacuri, El a dat poporului Său manifestări ale celei mai binevoitoare bunătăți și a unei iubiri inegalabile. Din timpul patriarhilor, El a arătat că “Își găsește plăcerea în fiii oamenilor”. El a fost un ajutor prezent pentru toți aceia care L-au căutat cu sinceritate. “În toate necazurile lor n-au fost fără ajutor și îngerul care este înaintea feței Lui i-a mântuit; El însuși i-a răscumpărat în dragostea și îndurarea Lui.” Și cu toate acestea, Israel s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și s-a dus după ajutor la cel mai rău din vrăjmașii Domnului.