Răbdarea lui Dumnezeu are un scop, dar voi l-ați făcut să eșueze. El îngăduie să vină o stare de lucruri pe care ai fi bucuros să o vezi contracarată cândva, dar va fi prea târziu. Dumnezeu i-a poruncit lui Ilie să ungă pe crudul și înșelătorul Hazael, împăratul Siriei, pentru a fi o nenorocire pentru idolatrul Israel. Cine știe dacă Dumnezeu nu vă va abandona înșelăciunilor pe care le iubiți? Cine știe dacă nu cumva predicatorii care sunt credincioși, fermi și adevărați nu sunt ultimii care să ofere Evanghelia păcii pentru comunitățile nerecunoscătoare? Poate că distrugătorii sunt deja instruiți sub mâna lui Satana și așteaptă numai ca încă câțiva purtători ai stindardului să dispară, pentru ca să le ia locul, și cu vocea unui prooroc fals să strige: “Pace, pace”, când Domnul n-a vorbit despre pace. Adesea plâng, și acum, ochii mei au orbit de lacrimi; ele cad pe hârtie în timp ce scriu. Se pare că, în scurtă vreme, toate profetizările din mijlocul nostru se vor sfârși și că vocea care a mișcat poporul nu va mai tulbura somnolența lor firească.
Când Dumnezeu va aduce la îndeplinire lucrarea Lui străină pe pământ, când arca nu va mai fi purtată de mâini sfinte, nenorocirea va fi asupra poporului. O, dacă ai fi cunoscut, chiar tu, în această zi, lucrurile care să-ți dea pacea! O, dacă poporul nostru s-ar pocăi, așa cum au făcut cei din Ninive, cu toată puterea lor, și ar crede din toată inima, ca Dumnezeu să-și abată mânia Sa teribilă de la ei!
-78-
Sunt plină de durere și chin sufletesc când văd părinți conformându-se lumii, îngăduindu-le copiilor lor să se supună standardelor lumești într-un timp ca acesta. Sunt plină de groază atunci când condițiile familiilor ce mărturisesc a crede adevărul prezent mi-au fost prezentate. Stricăciunea tinerilor și chiar a copiilor este aproape incredibilă. Părinții nu știu că vicii ascunse distrug și desfigurează chipul lui Dumnezeu în copiii lor. Păcatele care îi caracterizau pe sodomiți există și printre ei. Părinții poartă răspunderea, pentru că ei nu și-au educat copiii să-L iubească și să-L asculte pe Dumnezeu. Ei nu i-au ținut în frâu și nici nu i-au învățat în mod inteligent calea Domnului. Ei le-au permis să plece de acasă și să vină când au vrut și să se asocieze cu cei lumești. Aceste influențe lumești, care i-au opus învățăturii și autorității părintești, se află în mare măsură în așa-numita societate bună. Prin îmbrăcămintea lor, prin înfățișarea și distracțiile lor, ei se înconjoară cu o atmosferă care este potrivnică Domnului Hristos.
Singura noastră siguranță este aceea de a sta și a rămâne un popor care Îi aparține lui Dumnezeu. Noi nu trebuie să cedăm nici un pas obiceiurilor și modei acestui veac degenerat, ci să rămânem, să avem o independență morală, nefăcând nici un fel de compromis cu practicile corupte și idolatre.
Se cere curaj și independență spre a te ridica mai presus de standardul religios al lumii creștine. Ei nu urmează exemplul Mântuitorului de renunțare de sine; ei nu fac nici un sacrificiu, ci caută mereu să evite crucea pe care Domnul Hristos a declarat-o ca fiind o dovadă a uceniciei.
Ce pot să spun pentru a trezi poporul nostru? Vă spun că nu puțini pastori, care stau înaintea poporului ca să explice Scripturile, sunt mânjiți. Inimile lor sunt corupte, mâinile lor necurate. Cu toate acestea, mulți strigă: “Pace, pace”, iar lucrătorii nelegiuirii nu sunt alarmați. Mâna Domnului nu este scurtă ca să nu poată mântui și nici urechea Sa grea ca să nu poată auzi; dar păcatele noastre sunt acelea care ne despart de Dumnezeu. Biserica este coruptă datorită membrilor ei care își pângăresc corpurile și își poluează sufletele.
-79-
Dacă toți aceia care se strâng laolaltă în întâlniri de înălțare sufletească și rugăciune ar putea fi considerați ca adevărați închinători, atunci am putea să nădăjduim, deși ar mai rămâne încă mult de făcut pentru noi. Dar este zadarnic să ne înșelăm singuri. Lucrurile sunt departe de a fi ceea ce arată aparența. Privite de la distanță, multe pot apărea frumoase, dar la o examinare atentă, vor fi găsite având multe diformități. Spiritul care predomină în vremea noastră este acela de necredință și apostazie — un spirit ce pretinde că este iluminat, datorită unei cunoașteri a adevărului, dar în realitate este cea mai mare cutezanță. Există un spirit de opoziție față de cuvântul simplu al lui Dumnezeu și a mărturiei Spiritului Său. Există un spirit de înălțare idolatră a rațiunii umane, mai presus de înțelepciunea descoperită a lui Dumnezeu.
Sunt mulți printre noi în poziții de răspundere care susțin că opiniile câtorva așa-ziși filozofi orgolioși trebuie să fie mult mai vrednice de încredere decât adevărul Bibliei sau mărturiile Duhului Sfânt. O astfel de credință ca aceea a lui Pavel, Petru și Ioan este considerată ca fiind învechită și insuportabilă pentru ziua de astăzi. Ea este considerată ca fiind absurdă, mistică și nevrednică de o minte inteligentă.
Dumnezeu mi-a arătat că acești oameni sunt Hazaeli care sunt ca un bici pentru poporul nostru. Ei sunt “înțelepți”, mai presus de ceea ce este scris. Această necredință chiar în adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu, pentru că judecata omenească nu poate înțelege tainele lucrării Sale, se află în fiecare loc, în toate clasele sociale. Ea se înalță în majoritatea școlilor noastre și este prezentă în lecțiile școlilor de asistente medicale. Unii care mărturisesc a fi creștini dau ascultare spiritelor mincinoase. Pretutindeni ne va confrunta spiritul întunericului în veșmânt religios.
Dacă tot ceea ce pare a fi viață divină ar fi astfel și în realitate; dacă toți aceia care mărturisesc că prezintă lumii adevărul ar predica adevărul, și nu împotriva lui, și dacă ar fi oameni ai lui Dumnezeu, călăuziți de Spiritul Său, atunci am putea vedea ceva ce ne-ar umple de bucurie în mijlocul întunericului moral ce predomină. Dar spiritul lui Antihrist predomină într-o așa măsură, ca niciodată până acum. Da, dar am putea exclama: “Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioși, pier credincioșii dintre fiii oamenilor”. Aceste suflete iubitoare de plăceri vor fi cuprinse în ruina generală. Cu toate acestea, nu disperăm. Am fost înclinați să credem că acolo unde nu sunt slujitori credincioși ai altarului, acolo nu pot fi adevărați creștini. Dar nu este așa. Dumnezeu ne-a făgăduit că, acolo unde păstorii nu sunt păstori adevărați, El personal Se va îngriji de turmă. Dumnezeu n-a lăsat niciodată ca turma să fie în totul dependentă de instrumentele omenești. Dar zilele purificării bisericii se grăbesc foarte. Dumnezeu va avea un popor curat și credincios. În marea cernere care va avea loc în curând, vom fi mult mai capabili să măsurăm tăria lui Israel. Semnele descoperă faptul că timpul este aproape. Va demonstra că mătura este în mâna Sa și că El va curăți în mod desăvârșit aria.
-80-
Se apropie în mare grabă zilele când va avea loc o mare confuzie și nedumerire. Satana, îmbrăcat în veșminte de înger, va înșela, dacă va fi cu putință, chiar și pe cei aleși. Vor fi mulți zei și mulți domni. Va bate fiecare vânt de învățătură. Acelora care au dat un omagiu suprem “științei, pe nedrept numită astfel”, nu vor fi atunci conducători. Aceia care s-au încrezut în intelect, în geniu sau talent nu vor sta atunci în fruntea membrilor bisericii. Ei nu vor ține pasul cu lumina. Celor care s-au dovedit necredincioși nu li se va încredința turma. În ultima și solemna lucrare, puțini oameni mari vor fi angajați în ea. Ei sunt mulțumiți de ei înșiși, independenți de Dumnezeu și El nu-i poate folosi. Dumnezeu are slujitori credincioși care, în timpul zguduirii, în timpul de probă, vor fi scoși la iveală. Acum sunt ascunse suflete prețioase, care nu și-au plecat genunchii înaintea lui Baal. Ei n-au avut lumina care a strălucit asupra ta atât de puternic. Dar, sub un exterior neatrăgător și necioplit, poate fi descoperită cea mai curată strălucire a unui caracter creștin. În timpul zilei privim spre ceruri, dar nu vedem stelele. Ele sunt acolo, pe firmament, dar ochiul nu le poate distinge. Dar noaptea putem vedea strălucirea lor adevărată.
-81-
Nu este prea departe timpul când încercarea va veni pentru fiecare suflet. Ni se va impune semnul fiarei. Aceia care pas cu pas s-au supus cerințelor lumești și s-au conformat obiceiurilor lumii nu vor găsi că este o problemă grea să se supună puterilor ce vor fi atunci, decât să suporte batjocurile, insultele, amenințarea cu închisoarea și moartea. Lupta se dă între poruncile lui Dumnezeu și poruncile oamenilor. În acest timp, aurul va fi separat de zgura din biserică. Adevărata sfințenie va fi în mod clar deosebită de aparențele înșelătoare ale ei. Multe stele, pe care le-am admirat pentru strălucirea lor, se vor pierde în întuneric. Pleava asemenea unui nor va fi spulberată de vânt chiar din locuri unde vedem numai arii bogate de grâu. Toți aceia care iau asupra lor podoabele sanctuarului, dar nu sunt îmbrăcați cu neprihănirea Domnului Hristos, vor apărea în rușinea propriei lor goliciuni.
Când pomii ce nu aduc roade sunt tăiați pentru că ocupă pământul degeaba, când mulțimi de frați falși se deosebesc de cei adevărați, atunci cei ce erau în umbră vor ieși în față și cu osanale vor intra în rânduri sub steagul Domnului Hristos. Cei care au fost timizi și neîncrezători în ei înșiși se vor declara pe față pentru Hristos și pentru adevărul Său. Cel mai slab și cel mai ezitant din biserică va fi atunci ca David — hotărât să facă ceva. Cu cât este mai profundă noaptea pentru poporul lui Dumnezeu, cu atât stelele sunt mai strălucitoare. Satana îi va hărțui în mod teribil pe cei credincioși; dar în Numele lui Hristos ei vor ieși din această situație mai mult decât biruitori. Atunci, biserica lui Dumnezeu va apărea “frumoasă ca luna, curată ca soarele, dar cumplită ca niște oști sub steagurile lor”.