Domnul încearcă, pune la probă. El a sfătuit, a mustrat și a insistat în mod serios. Toate aceste mustrări solemne vor face biserica ori mai bună, ori în mod categoric mai rea. Cu cât vorbește mai des Domnul pentru a corecta și sfătui, iar tu Îi nesocotești vocea, cu atât vei fi mai dispus să o respingi iarăși și iarăși, până când Dumnezeu zice: “Fiindcă Eu chem și voi vă împotriviți, fiindcă Îmi întind mâna și nimeni nu ia seama, fiindcă lepădați toate sfaturile Mele și nu vă plac mustrările Mele, de aceea și Eu voi râde când veți fi în vreo nenorocire, Îmi voi bate joc de voi când vă va apuca groaza, când vă va apuca groaza ca o furtună, și când vă va învălui nenorocirea ca un vârtej, când va da peste voi necazul și strâmtorarea. Atunci Mă vor chema, și nu voi răspunde; Mă vor căuta, și nu Mă vor găsi. Pentru că au urât știința și n-au ales frica Domnului, pentru că n-au iubit sfaturile Mele și au nesocotit toate mustrările Mele. De aceea, se vor hrăni cu roadele umbletelor lor și se vor sătura cu sfaturile lor.”
Nu pendulezi între două opinii? Nu neglijezi cumva să dai ascultare luminii pe care ți-a dat-o Dumnezeu? Ascultă, ca nu cumva să fie în voi o inimă rea și necredincioasă, depărtându-vă de Dumnezeul cel viu. Tu nu cunoști timpul cercetării tale. Marele păcat al iudeilor a fost acela al neglijării și respingerii ocaziilor prezente. Privind la starea de astăzi a celor ce mărturisesc că sunt urmașii Săi, Isus vede o mare nerecunoștință, un formalism gol; o super critică nesinceră, o mândrie fariseică și apostazie.
Lacrimile pe care Domnul Hristos le-a vărsat pe vârful Muntelui Măslinilor au fost pentru lipsa ta de pocăință și ingratitudinea fiecărei persoane, până la încheierea timpului. El vede că iubirea Lui este disprețuită. Curtea templului sufletului a fost transformată într-un loc de tranzacții nesfinte. Egoism, iubire de bani, răutate, invidie, mândrie, pasiuni nesfinte, toate acestea sunt nutrite în inima omenească. Avertizările Sale sunt respinse și batjocorite, trimișii Săi sunt tratați cu indiferență, cuvintele lor sunt socotite ca niște povești fără rost. Isus a vorbit prin fapte de milă, dar acestea n-au fost recunoscute astfel. El a vorbit prin avertizări solemne, dar aceste avertizări au fost respinse.
-73-
Vă rog fierbinte, pe voi, care mărturisiți de multă vreme credința și care încă mai manifestați în exterior respectul pentru Domnul Hristos, nu vă înșelați propriile voastre suflete. Întreaga inimă este ceea ce prețuiește Domnul Isus. Credincioșia sufletului este singura care are valoare înaintea lui Dumnezeu. “Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ți dea pacea!” “Dacă … și tu”. Domnul Hristos ți Se adresează în acest moment personal, coborând de pe tronul Său, cu un simțământ de compătimire și grijă față de aceia care nu-și dau seama de primejdie, care nu au nici o milă față de ei înșiși.
Multora le merge numele că sunt vii, în timp ce sunt morți spiritual. Aceștia vor spune într-o zi: “Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău? Atunci le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege’.” Vaiul va fi pronunțat împotriva ta, dacă vei hoinări și vei zăbovi până când Soarele neprihănirii va apune; întunecimea nopții veșnice va fi atunci partea ta. O, dacă inima aceasta rece, formalistă și lumească s-ar topi! Domnul Hristos n-a vărsat numai lacrimi pentru noi, ci chiar sângele Său. Oare aceste manifestări ale iubirii Sale nu ne vor trezi la o profundă umilință înaintea lui Dumnezeu? De aceea, avem nevoie de umilință și lepădare de sine pentru a fi aprobați de Dumnezeu.
Omul pe care Dumnezeu îl conduce nu va fi mulțumit de sine pentru că lumina de la omul desăvârșit luminează asupra sa. Dar aceia care nu mai privesc Modelul și așază asupra lor o valoare necuvenită vor vedea totdeauna greșeli de criticat în alții; vor fi critici, suspicioși și gata de a condamna; ei vor călca pe alții în picioare pentru a se ridica pe ei înșiși.
Când Domnul mi-a prezentat pentru ultima dată cazul tău și mi-a făcut cunoscut că tu nu dai atenție luminii ce ți-a fost dată, am fost instruită să-ți vorbesc deschis în Numele Său, căci mânia Lui s-a aprins împotriva ta. Aceste cuvinte mi-au fost spuse: “Lucrarea ta ți-a fost dată de Dumnezeu ca s-o faci. Mulți nu te vor asculta, pentru că ei refuză să asculte pe Marele Învățător; mulți nu se vor corecta, nu se vor îndrepta, pentru că drumurile, căile lor le par drepte în ochii lor. Cu toate acestea, transmite-le mustrările și avertizările pe care am să ți le dau, fie că vor asculta sau nu.”
-74-
V-am dat mărturia Domnului. Toți aceia care vor fi dispuși să fie corectați vor auzi vocea Lui; dar aceia care au fost înșelați de vrăjmașul nu sunt dispuși să vină acum la lumină, ca nu cumva să fie mustrați pentru faptele lor. Mulți dintre voi nu pot deosebi lucrarea și prezența lui Dumnezeu. Nu știți că ea este a Lui. Domnul este încă milostiv, gata să ierte pe toți aceia care se întorc la El în pocăință și credință. Domnul spune: “Mulți nu știu de ce se împiedică. Ei nu ascultă vocea lui Dumnezeu, ci urmează după cum văd ochii lor și după înțelegerea propriilor lor inimi. Necredința și scepticismul au luat locul credinței. Ei M-au uitat”.
Mi-a fost arătat că tații și mamele s-au depărtat de simplitatea lor și au uitat chemarea sfântă a Evangheliei. Domnul i-a avertizat să nu se strice, adoptând obiceiurile și principiile lumii. Domnul Hristos a vrut să le dea bogățiile necuprinse ale harului Său din abundență și fără plată, dar ei au dovedit că sunt nevrednici.
Mulți își ridică sufletul spre cele deșarte. De îndată ce o persoană își imaginează că are orice talent ce poate fi folositor pentru cauza lui Dumnezeu, el supraevaluează darul și este înclinat să creadă lucruri prea înalte despre el, ca și când ar fi stâlpul bisericii. Lucrarea pe care el ar putea s-o facă și să fie acceptată o lasă să fie făcută de altcineva, cu o mai puțină iscusință decât consideră el că are. El gândește și vorbește de pe o poziție mai înaltă. El trebuie să lase ca lumina lui să strălucească înaintea oamenilor; dar în loc de har, blândețe, smerenie, bunătate, demnitate și iubire, care să se vadă luminând în viața lui, eul, importanța lui, apare pretutindeni.
-75-
Duhul lui Hristos trebuie să controleze în așa fel caracterul și modul nostru de a ne comporta, încât influența noastră să fie o binecuvântare, o încurajare și o edificare. Gândurile, cuvintele și acțiunile noastre ar trebui să mărturisească faptul că suntem născuți din Dumnezeu și că pacea Domnului Hristos domnește în inimile noastre. În felul acesta, noi răspândim în jurul nostru o strălucire plină de bunăvoință despre care vorbea Mântuitorul atunci când ne spunea să lăsăm ca lumina noastră să lumineze în mijlocul oamenilor. În felul acesta, noi lăsăm o urmă strălucitoare spre cer. Toți aceia care sunt legați cu Hristos pot deveni predicatori ai neprihănirii mai eficienți decât cel mai capabil efort făcut de la amvon, dar fără această ungere din cer. Acești purtători de lumină răspândesc cea mai curată strălucire cu cât sunt mai puțin conștienți de strălucirea lor, asemenea acelor flori care emană cel mai plăcut miros, cu cât este mai mică manifestarea exterioară.
Poporul nostru face o greșeală foarte primejdioasă. Noi nu putem să lăudăm sau să flatăm pe cineva fără a-i face un mare rău; aceia care fac astfel se vor izbi de o serioasă dezamăgire. Ei se încred prea mult în omul cel limitat, trecător, și nu se încred destul în Dumnezeu, care nu greșește niciodată. Dorința nerăbdătoare de a-i aduce pe oameni în atenția publică este o dovadă a îndepărtării de Dumnezeu și de prietenie cu lumea. Acesta este spiritul ce caracterizează ziua de azi. Aceasta demonstrează că oamenii nu au gândul lui Isus; orbirea spirituală și sărăcia sufletului au venit peste ei. Adesea, persoane cu o gândire inferioară privesc undeva, departe de Isus, la un standard omenesc prin care ei nu sunt făcuți conștienți de nimicnicia lor și de aceea au o părere necuvenită cu privire la capacitatea și înzestrarea lor. Există printre noi, ca popor, o idolatrie a instrumentelor omenești și a talentului omenesc, chiar când acestea sunt de un caracter superficial. Noi trebuie să murim față de eu și să avem o credință umilă, asemenea unui copilaș. Poporul lui Dumnezeu s-a depărtat de simplitatea lui. El n-a făcut din Dumnezeu tăria lui și de aceea este slab și neputincios din punct de vedere spiritual.
Mi-a fost arătat că spiritul lumii molipsește foarte repede biserica. Urmați același drum pe care a mers vechiul Israel. Este aceeași îndepărtare de la chemarea sfântă ca popor ales al lui Dumnezeu. Voi aveți legătură cu lucrările neroditoare ale întunericului. Însoțirea voastră cu cei necredincioși a provocat neplăceri Domnului. Nu cunoști lucrurile care-ți dau pace și ele se ascund repede de ochii tăi. Neglijența ta de a urma lumina te va așeza într-o poziție mai nefavorabilă decât poporul iudeu asupra căruia Domnul Hristos a pronunțat un vai.
-76-
Mi-a fost arătat că necredința în mărturii a crescut în mod sigur, pe măsură ce poporul s-a îndepărtat de Dumnezeu. Și acest lucru este prezent în rândurile noastre, în tot câmpul. Dar puțini sunt aceia care cunosc experiențele prin care trec comunitățile noastre. Am văzut că în prezent noi suntem sub îndurarea divină, dar nimeni nu poate să spună cât timp va mai dura aceasta. Nimeni nu cunoaște mila cea mare manifestată față de noi. Dar puțini sunt aceia care sunt din toată inima devotați lui Dumnezeu, numai puțini sunt aceia care, asemenea stelelor într-o noapte furtunoasă, strălucesc ici și colo printre nori.
Mulți dintre aceia care, vanitoși, mulțumiți de ei înșiși, ascultă adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu sunt morți din punct de vedere spiritual, în timp ce mărturisesc că trăiesc. Ani de zile, ei au venit și au plecat din adunările noastre, dar erau din ce în ce mai puțin sensibili cu privire la valoarea adevărului descoperit. Ei nu flămânzesc și nu însetează după neprihănire. Ei nu au plăcere pentru lucrurile spirituale sau divine. Ei recunosc adevărul, dar nu sunt sfințiți prin el. Nici Cuvântul lui Dumnezeu și nici mărturia Duhului Său cel Sfânt nu fac o impresie dăinuitoare asupra lor. Condamnarea acestora va fi în raport cu lumina, privilegiile și ocaziile pe care le-au nesocotit. Mulți dintre acei care predică altora adevărul se complac în nelegiuire. Apelurile stăruitoare ale Duhului lui Dumnezeu, asemenea unei melodii divine, făgăduințele Cuvântului Său atât de bogate, de abundente, amenințările împotriva idolatriei și neascultării — toate sunt fără putere și nu pot topi o inimă împietrită în cele lumești.
Mulți dintre noi sunt încropiți. Ei ocupă poziția lui Meroza, nici pentru, dar nici împotrivă, nici rece, nici fierbinte. Ei aud cuvintele Domnului Hristos, dar nu le împlinesc. Dacă rămân în starea aceasta, El îi va lepăda cu scârbă. Mulți dintre aceia care au avut o mare lumină, mari ocazii și orice avantaj spiritual Îl laudă pe Dumnezeu, dar și lumea, cu același glas. Ei se pleacă și înaintea lui Dumnezeu, dar și înaintea lui Mamona. Ei petrec cu copiii acestei lumi și totuși pretind să fie binecuvântați o dată cu copiii lui Dumnezeu. Ei doresc să aibă pe Domnul Hristos ca Mântuitor al lor, dar nu poartă crucea și nu duc jugul Său. Domnul să aibă milă de voi; căci, dacă mergeți tot așa înainte, nimic în afară de ceea ce este rău nu poate să fie proorocit despre voi.