Lucrătorii credincioși
Administrarea unei instituții atât de mari și importante ca sanatoriul implică, în mod necesar, o mare responsabilitate, atât în problemele materiale, cât și spirituale. Este de cea mai mare importanță ca această casă de sănătate pentru cei care sunt bolnavi, atât trupește, cât și sufletește, să fie în așa fel, încât Isus, marele Vindecător, să poată prezida în mijlocul lor și tot ce este de făcut să se poată face sub controlul Duhului Său. Toți cei care au legătură cu această instituție trebuie să se pregătească pentru credincioasa îndeplinire a răspunderii date de Dumnezeu. Ei trebuie să participe la fiecare sarcină mică cu tot atât de multă credincioșie ca și pentru problemele de mare importanță. Toți trebuie să cerceteze cu rugăciune cum pot să devină folositori și cum să facă din acest loc de adăpost pentru bolnavi un mare succes.
Noi nu ne dăm prea bine seama cât de îngrijorați sunt pacienții care vin la sanatoriu cu privire la bolile de care suferă, toți dorind ajutor, unii fiind îndoielnici și neîncrezători, în timp ce alții sunt mai încrezători că li se vor alina suferințele. Cei care ne-au vizitat instituția privesc cu interes fiecare îndrumare către principiile care sunt cultivate de administratorii ei.
Toți cei care mărturisesc a fi copii ai lui Dumnezeu, trebuie să aibă mereu în vedere că sunt misionari, atunci când în lucrările lor vin în legătură cu toate tipurile de temperamente. Acolo va fi cel cult și cel incult, cel umil și cel mândru, cel religios și cel sceptic, cel încrezător și cel bănuitor, cel generos și cel zgârcit, bogatul și săracul; de fapt, printre pacienții de la sanatoriu se vor găsi toate felurile de caractere și stări sociale. Cei care vin la această casă de sănătate vin pentru că au nevoie de ajutor; și astfel, oricare ar fi starea sau situația lor, ei recunosc că nu sunt în stare să se ajute singuri. Aceste temperamente diferite nu pot fi tratate la fel; cu toate acestea, fie că sunt bogați sau săraci, de sus sau de jos, dependenți sau independenți, cu toții au nevoie de amabilitate, simpatie și iubire. Prin contactul mutual, temperamentele noastre trebuie să primească șlefuire și purificare. Noi suntem dependenți unul de altul, strâns legați împreună prin legături de frățietate umană.
-555-
“Făcuți dependenți unul de altul, — Slugă sau stăpân ori prieten — de către Înaltul, El cheamă pe unul și pe altul, la strigăt de ajutor, Până ce slăbiciunea unuia mărește puterea tuturor.”
Creștinismul vine în contact cu lumea prin relații sociale. Fiecărui bărbat sau femeie, care a gustat din iubirea lui Hristos și a primit în inimă iluminarea divină, Dumnezeu îi cere să reverse lumină pe cărarea întunecoasă a celor care nu cunosc calea mai bună. Fiecare lucrător din acel sanatoriu trebuie să devină un martor al lui Isus. Puterea socială, sfințită prin Duhul lui Hristos, trebuie să fie folosită spre a câștiga suflete pentru Mântuitorul.
Cel care are de-a face cu persoane care se deosebesc atât de mult în caracter, dispoziție și temperament va avea necazuri, încurcături și conflicte, chiar dacă procedează în felul cel mai bun. El poate fi dezgustat de ignoranța, mândria și independența pe care le va întâlni; dar aceasta nu trebuie să-l descurajeze. El trebuie să stea unde va dirija, mai degrabă decât să fie dirijat. Tare ca o stâncă față de principiu, cu o credință conștientă, el trebuie să stea necorupt de influențele din jur. Poporul lui Dumnezeu nu trebuie să fie schimbat prin influențele diferite la care trebuie să fie expuși în mod necesar, ci trebuie să fie de partea lui Isus și, cu ajutorul Duhului Său, să exercite o putere transformatoare asupra minții deformate de obiceiuri eronate și corupte de păcat.
Hristos nu trebuie să fie ascuns în inimă și încuiat înăuntru ca o comoară râvnită, sacră și plăcută, spre a se bucura de ea numai posesorul. Noi trebuie să-L avem pe Hristos în inima noastră ca un izvor de apă care țâșnește în viața veșnică, reîmprospătându-i pe toți cei care vin în contact cu noi. Noi trebuie să-L mărturisim pe Hristos deschis și cu curaj, arătând în caracterul nostru blândețea, umilința și iubirea Lui până ce oamenii vor fi încântați de frumusețea sfințeniei. Nu este cea mai bună cale de a ne păstra religia așa cum astupăm parfumul în flacon, ca să nu-și piardă mirosul.
-556-
Tocmai conflictele și eșecurile pe care le întâlnim trebuie să ne facă mai tari și să dea stabilitate credinței noastre. Noi nu trebuie să fim clătinați, ca o trestie în vânt, de orice influență trecătoare. Sufletele noastre, încălzite și întărite de adevărurile Evangheliei și reîmprospătate de harul divin, trebuie să se deschidă, să se dezvolte și să reverse aroma lor asupra altora. Îmbrăcați cu toată armura neprihănirii, putem ține piept oricărei influențe, iar curăția noastră va rămâne nepătată.
Toți trebuie să aibă în vedere că cerințele lui Dumnezeu asupra lor sunt importante pentru toți ceilalți. Dumnezeu a dat fiecărei persoane capacități spre a le îmbunătăți, astfel ca să poată reflecta slava Dătătorului. În fiecare zi trebuie făcut un oarecare progres. Dacă lucrătorii pleacă de la sanatoriu așa cum au venit, fără nici o îmbunătățire categorică și fără să dobândească cunoștință și tărie spirituală, ei au suferit o pierdere. Planul lui Dumnezeu este ca fiii Săi să crească continuu, să crească până la statura plinătății de bărbați și femei în Hristos. Toți cei care nu cresc spre a deveni mai tari, mai ferm înrădăcinați și întemeiați în adevăr, retrogradează în mod continuu.
Trebuie făcut un efort special pentru asigurarea serviciilor de către lucrători creștini conștiincioși. Planul lui Dumnezeu este ca o instituție de sănătate să fie organizată și controlată exclusiv de către adventiștii de ziua a șaptea; și când sunt aduși necredincioși să ocupe posturi de răspundere, acolo va domina o influență care va avea o pondere grea cu efect negativ pentru sanatoriu. Dumnezeu n-a intenționat ca această instituție să funcționeze după rânduiala vreunui alt institut de sănătate din țară, ci să fie unul dintre cele mai eficiente mijloace în mâinile Sale, spre a da lumină pentru lume. Ea trebuie să continue înaintarea în domeniul științific, al puterii morale și spirituale, ca santinelă credincioasă a reformei, din toate punctele de vedere; și toți cei care lucrează în ea trebuie să fie reformatori, respectându-i regulile și ținând seama de lumina reformei sănătății, care strălucește acum asupra noastră ca popor.
Toți pot fi o binecuvântare pentru alții, dacă se vor așeza acolo unde vor reprezenta corect religia lui Isus Hristos. Dar a fost mai mare dorința de a face prezentabilă, pe orice cale, înfățișarea exterioară care să poată ajunge la mintea pacienților lumești decât să se mențină o legătură vie cu cerul, să vegheze și să se roage ca această unealtă a lui Dumnezeu să poată avea succes deplin în a face bine atât trupurilor, cât și sufletelor oamenilor.
-557-
Ce poate fi spus și ce poate fi făcut spre a trezi convingerea în inimile tuturor celor care au legătură cu această instituție importantă? Cum pot fi conduși să vadă și să simtă pericolul de a face mișcări greșite, dacă nu au zilnic o experiență vie în lucrurile lui Dumnezeu? Medicii au o astfel de misiune, încât, dacă ar exercita o influență în conformitate cu credința lor, ar avea o putere modelatoare asupra tuturor celor care au legătură cu instituția. Acesta este unul dintre cele mai bune câmpuri misionare din lume și toți cei din poziții de răspundere trebuie să devină familiarizați cu Dumnezeu, primind mereu lumină din cer. Niciodată n-a fost o perioadă atât de importantă în istoria sanatoriului ca cea prezentă, niciodată un timp în care să fie în joc atât de multe. Noi suntem înconjurați de pericolele zilelor de pe urmă; Satana a coborât cu mare putere și lucrează cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei care pier, pentru că știe că timpul lui este scurt. Lumina trebuie acum să lumineze în cuvintele și comportamentul nostru cu strălucire crescândă pe calea celor care sunt în întuneric.
Unii nu sunt ceea ce Domnul dorește ca ei să fie. Ei sunt repeziți și aspri și au nevoie de influența îmblânzitoare și calmantă a Duhului lui Dumnezeu. Nu este niciodată convenabil să iei crucea și să urmezi pe calea lepădării de sine; dar totuși, acest lucru trebuie făcut. Dumnezeu dorește ca toți să aibă harul și Duhul Său pentru a face ca viața lor să fie plăcut mirositoare. Unii sunt prea independenți, prea încrezuți în sine și nu se sfătuiesc cu alții așa cum ar trebui.
Frații mei, trăim într-un timp solemn. Trebuie făcută o lucrare importantă pentru propriile noastre suflete și pentru sufletele altora, altfel vom avea de întâmpinat o pierdere infinită. Noi trebuie să fim transformați prin harul lui Dumnezeu, altfel vom lipsi din cer și, prin influența noastră, vor lipsi și alții împreună cu noi. Îngăduiți-mi să vă asigur că luptele și conflictele care trebuia să fie îndurate în îndeplinirea datoriei, lepădarea de sine și sacrificiile care trebuie făcute, dacă suntem credincioși față de Hristos, nu sunt provocate de El. Ele nu sunt impuse printr-o poruncă arbitrară sau inutilă și nu vin din asprimea vieții pe care ne cere El s-o ducem în slujba Lui. Necazurile vor exista mai mari și mai multe la număr dacă vom refuza ascultarea față de Hristos, devenind slujitorii lui Satana și robi ai păcatului.
-558-
Isus ne invită să venim la El, și El va lua greutatea de pe umerii noștri obosiți și va pune asupra noastră jugul Lui, care este bun, și povara Lui, care este ușoară. Calea pe care ne invită El să umblăm nu ne-ar fi costat niciodată vreun chin dacă am fi umblat totdeauna pe ea. Numai atunci când ne abatem de la cărarea datoriei ea devine grea și spinoasă. Sacrificiile pe care trebuie să le facem în umblarea noastră pe urmele lui Hristos, sunt tot atâția pași de întoarcere pe cărarea luminii, a păcii și a fericirii. Îndoielile și temerile cresc prin îngăduință față de propriile slăbiciuni și cu cât sunt satisfăcute mai mult, cu atât sunt mai greu de învins. Este mai sigur să părăsești orice sprijin pământesc și să apuci mâna Aceluia care a ridicat și salvat pe ucenicul care se afunda în marea furtunoasă.
Dumnezeu vă cheamă să uniți simplitatea încrezătoare a copilului cu tăria și maturitatea bărbatului. El ar dori ca voi să dezvoltați adevăratul caracter de aur și, prin meritele lui Hristos, puteți face acest lucru. Sufletul meu este împovărat pentru cei care nu simt nevoia unei constante legături cu cerul spre a face lucrarea care le revine ca santinele credincioase ale lui Dumnezeu.
Religia este ceea ce lipsește. Noi trebuie să mâncăm din pâinea vieții și să bem din apa mântuirii. Trebuie să cultivăm iubire, nu ceea ce pe nedrept este numit dragoste, care ne conduce să iubim păcatul și să îndrăgim pe păcătoși, ci dragostea de semeni descrisă în Biblie și înțelepciunea biblică, aceea care este întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și roade bune.
Toți cei care au vreo influență în sanatoriu trebuie să se conformeze față de voința lui Dumnezeu, să-și umilească eul și să-și deschidă inima pentru prețioasa influență a Duhului lui Hristos. Aurul curățit în foc reprezintă iubirea și credința. Mulți sunt aproape lipsiți de iubire. Înfumurarea le orbește ochii față de marea lor nevoie. Este nevoie de o convertire zilnică la Dumnezeu, de o nouă, adâncă și zilnică experiență în viața religioasă.