Inimile medicilor trebuie să fie trezite, manifestând cea mai serioasă dorință de a avea acea înțelepciune pe care numai Dumnezeu o poate împărtăși; pentru că, de îndată ce devin încrezuți în ei înșiși, sunt lăsați singuri să urmeze impulsul inimii nesfințite. Când văd ce pot deveni acești medici dacă s-ar uni cu Hristos și ce nu vor reuși să devină dacă nu țin o zilnică legătură cu El, sunt plină de teamă că ei vor fi mulțumiți cu ajungerea la un standard lumesc, neavând o dorință fierbinte, nici foame și sete după frumusețea sfințeniei, podoaba unui spirit blând și liniștit, care sunt de mare preț înaintea lui Dumnezeu.
Pacea lui Hristos, pacea lui Hristos — banii n-o pot cumpăra, talentul strălucitor n-o poate insufla, intelectul n-o poate asigura; ea este darul lui Dumnezeu. Religia lui Hristos — cum să-i fac pe toți să înțeleagă pierderea lor cea mare, dacă nu ajung să aducă principiile ei în viața de toate zilele? Puterea creștinului constă în blândețea și smerenia lui Hristos. Acestea sunt într-adevăr mai prețioase decât toate lucrurile pe care le poate făuri geniul sau le poate cumpăra bogăția. Dintre toate lucrurile care sunt căutate, îndrăgite și cultivate, nu există nimic așa de valoros înaintea lui Dumnezeu ca o inimă curată, o dispoziție îmbibată cu recunoștință și pace.
Dacă în inimă există armonia divină a adevărului și iubirii, acestea vor străluci în afară în cuvinte și fapte. Cea mai atentă practicare exterioară a corectitudinii și etichetei din viață n-are putere suficientă să înlăture iritarea, judecata severă și vorbirea nepotrivită. În inimă trebuie să sălășluiască spiritul adevăratei generozități. Iubirea împărtășește posesorului ei har, bunăcuviință și farmec în comportament. Iubirea iluminează înfățișarea și potolește vocea, ea perfecționează și înalță omul întreg. Îl aduce în armonie cu Dumnezeu pentru că este un atribut ceresc.
-560-
Mulți sunt în primejdia de a gândi că, în purtarea responsabilităților, în a scrie sau a practica în calitate de medici sau în îndeplinirea îndatoririlor diferitelor departamente, există o scuză pentru renunțarea la rugăciune, neglijarea Sabatului și a serviciului religios. În felul acesta, lucrurile sacre sunt coborâte spre a veni în întâmpinarea comodității lor, în timp ce îndatoririle, lepădarea de sine și crucea sunt lăsate neatinse. Nici medicii și nici ajutoarele să nu încerce să-și îndeplinească munca fără să-și ia timp pentru rugăciune. Dumnezeu ar fi ajutorul tuturor celor care mărturisesc că-L iubesc, dacă ei ar veni la El în credință și cu simțământul propriei lor slăbiciuni, cerând cu ardoare puterea Lui. Când se despart de Dumnezeu, înțelepciunea lor se va dovedi că este nebunie. Când sunt mici în ochii lor și se sprijinesc puternic pe Dumnezeu, atunci El va fi brațul puterii lor și succesul le va însoți eforturile; dar când ei îngăduie ca mintea să fie abătută de la Dumnezeu, atunci Satana intră în scenă, stăpânindu-le cugetele și pervertindu-le judecata.
Nici unul nu se află într-o primejdie mai mare decât cel care socotește că muntele lui stă singur. Tocmai atunci încep picioarele lui să alunece. Vor veni ispite, una după alta, și atât de imperceptibilă va fi influența lor asupra vieții și caracterului, încât, dacă nu este susținut de puterea divină, el va fi corupt de spiritul lumii și nu va reuși să îndeplinească scopul lui Dumnezeu. Tot ce are omul îi este dat de Dumnezeu, iar cel care își folosește capacitățile spre slava lui Dumnezeu va fi o unealtă de a face binele; dar noi nu putem trăi o viață religioasă fără rugăciune continuă și îndeplinirea datoriilor religioase, după cum nu putem avea putere fizică fără să ne împărtășim de hrana vremelnică. Zilnic, noi trebuie să luăm loc la masa lui Dumnezeu. Dacă suntem hrăniți, vom primi tărie din Vița cea vie.
Calea pe care merg unii, folosind metoda lumească pentru a-și aduce la îndeplinire scopurile, nu este în armonie cu voința lui Dumnezeu. Ei văd rele care au nevoie de corectare, dar nu doresc ca reproșul să cadă asupra capului lor și, în loc să înfrunte lucrurile acelea cu curaj, ei aruncă povara asupra altuia și-l lasă pe el să înfrunte dificultățile pe care ei le-au evitat și, în prea multe cazuri, cel care folosește vorbirea pe față este făcut marele vinovat.
-561-
Fraților, vă implor să acționați numai spre slava lui Dumnezeu. Încrederea voastră să fie în puterea Lui, harul Lui să fie tăria voastră. Prin studierea Scripturilor și rugăciune serioasă, căutați să obțineți concepții lămurite despre datoria voastră și apoi îndepliniți-o cu credincioșie. Este important să cultivați credincioșia în lucrurile mici și, făcând așa, veți dobândi obiceiuri de integritate în responsabilități mai mari. Incidentele cele mici ale vieții de toate zilele adesea trec neobservate, dar tocmai acestea sunt lucrurile care formează caracterul. Fiecare eveniment din viață aduce cu sine consecințe, fie spre bine, fie spre rău. Mintea trebuie să fie instruită prin teste zilnice, ca să poată dobândi putere să reziste în orice poziție dificilă. În zilele de încercare și pericol, voi aveți nevoie să fiți întăriți pentru a sta hotărât pentru dreptate, fiind independenți de fiecare influență opusă.
Dumnezeu este binevoitor să facă mult pentru voi, doar dacă veți simți că aveți nevoie de El. Isus vă iubește. Căutați totdeauna să umblați în lumina înțelepciunii lui Dumnezeu, și prin toate scenele schimbătoare ale vieții, să nu vă liniștiți decât dacă știți că voința voastră este în armonie cu voința Creatorului vostru. Prin credință în El, puteți obține putere să rezistați la fiecare ispită a lui Satana și astfel creșteți în putere morală cu fiecare test din partea lui Dumnezeu.
Voi puteți deveni oameni responsabili și influenți, dacă prin puterea voinței voastre, unită cu puterea divină, vă angajați serios în lucrare. Exercitați-vă puterile mintale și în nici un caz să nu le neglijați pe cele fizice. Nu lăsați ca lenevia intelectuală să vă închidă calea spre o cunoaștere mai mare. Învățați să reflectați și să studiați, pentru ca mintea voastră să se lărgească, să se întărească și să se dezvolte. Niciodată să nu gândiți că ați învățat de ajuns și acum puteți să vă slăbiți eforturile. Omul se măsoară după cultivarea minții. Educația voastră trebuie să continue în tot timpul vieții voastre; trebuie să vă sporiți cunoștințele în fiecare zi și să puneți în practică ceea ce ați învățat.
-562-
Voi creșteți în adevărata demnitate și valoare morală când practicați virtutea și cultivați integritatea în inimă și viață. Nu îngăduiți ca vreo umbră a egoismului să vă afecteze caracterul. Un suflet nobil, unit cu un intelect cultivat, va face din voi bărbați pe care Dumnezeu îi va folosi în poziții de încredere sacră.
Prima lucrare a tuturor celor care au legătură cu această instituție ar trebui să fie ca ei înșiși să fie corecți înaintea lui Dumnezeu și apoi, în puterea lui Hristos, să rămână neafectați de influențele rele la care vor fi expuși. Dacă fac din cuprinzătoarele principii ale Cuvântului lui Dumnezeu temelia caracterului lor, ei pot să facă față oriunde îi va chema Domnul, în providența Sa, înconjurați de orice influență vătămătoare, și totuși să nu fie abătuți de la calea cea dreaptă.
Mulți nu reușesc acolo unde ar trebui să aibă succes pentru că nu-și dau seama cât de mare este influența cuvintelor și faptelor lor. Ei sunt influențați de împrejurări și par să creadă că viața este a lor și că pot urma orice cale care pare a fi cea mai agreabilă pentru ei, fără a ține seama de alții. Astfel de oameni sunt îngâmfați și nu poți conta pe ei. Ei nu consideră în mod evlavios poziția și responsabilitățile lor și nu-și dau seama că numai printr-o credincioasă îndeplinire a îndatoririlor din viața prezentă pot spera să o câștige pe cea viitoare, viața nemuritoare.
Dacă aceste persoane ar face din Cuvântul lui Dumnezeu studiul și călăuza lor, ar vedea că nici un om “nu trăiește pentru sine”. Ei ar afla din Raportul inspirat că Dumnezeu prețuiește foarte mult familia omenească. Lucrările creațiunii Sale, ale fiecărei zile, au fost numite bune; dar omul, făcut după chipul Creatorului Său, a fost declarat ca “foarte bun”. Nici o altă creatură pe care a făcut-o Dumnezeu n-a dat naștere la astfel de manifestări ale iubirii Lui. Și când totul a fost pierdut prin păcat, Dumnezeu a dat pe scumpul Său Fiu să răscumpere neamul omenesc căzut. Voia Lui a fost ca ei să nu piară în păcatele lor, ci să trăiască spre a-și folosi puterile pentru a binecuvânta lumea și a onora pe Creatorul lor. Pretinșii creștini, care nu trăiesc spre folosul altora, urmează mai degrabă propria lor voință perversă decât voința lui Dumnezeu, și ei vor fi chemați de către Stăpân să dea socoteală pentru abuzarea de binecuvântările pe care El li le-a dat.
-563-
Isus, marele Comandant al cerului, a părăsit curțile împărătești spre a veni într-o lume veștejită și mânjită de blestem. El a luat asupra Sa natura noastră ca să poată cuprinde rasa umană cu brațul Lui omenesc, în timp ce cu brațul Lui divin apucă Atotputernicia, și astfel unește pe omul mărginit cu Dumnezeul cel nemărginit. Răscumpărătorul nostru a venit în lume spre a arăta omului cum să trăiască pentru ca să-și asigure viața nemuritoare. Tatăl nostru cel ceresc a făcut un sacrificiu nemărginit, dând pe Fiul Său să moară pentru omul căzut. Prețul plătit pentru răscumpărarea noastră ar trebui să ne ofere înalta perspectivă a ceea ce putem deveni prin Hristos.
În timp ce privește la înălțimea, adâncimea și lățimea iubirii Tatălui față de omenirea noastră căzută, Ioan este plin de admirație și venerație. El nu poate găsi un limbaj potrivit care să exprime această iubire, ci cheamă lumea s-o privească: “Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu”. Cât de valoros îl face aceasta pe om! Prin păcătuire, fiii oamenilor au devenit supușii lui Satana. Prin nemărginitul sacrificiu al lui Dumnezeu și credința în Numele Lui, fiii lui Adam devin fii ai lui Dumnezeu. Prin luarea naturii umane asupra Sa, Hristos înalță omenirea. Oamenilor căzuți le este acordată o altă încercare și sunt puși acolo unde, prin unire cu Hristos, ei se pot educa, îmbunătăți și ridica pe sine ca să poată deveni într-adevăr vrednici de numele de “fii ai lui Dumnezeu”.
O astfel de iubire nu este egalată. Isus pretinde ca aceia care au fost cumpărați cu prețul vieții Sale să folosească cât se poate mai bine talentele pe care El li le-a dat. Ei trebuie să crească în cunoașterea voinței divine și să-și îmbunătățească încontinuu intelectul și morala, până vor ajunge la o desăvârșire de caracter numai cu puțin mai prejos decât a îngerilor.
Dacă cei care mărturisesc a crede adevărul prezent ar fi într-adevăr reprezentanți ai adevărului, trăind după toată lumina care luminează pe calea lor, ei ar exercita continuu asupra altora o influență spre bine, lăsând astfel o urmă luminoasă spre cer pentru toți cei care vin în contact cu ei. Dar lipsa de credincioșie și integritate printre cei care mărturisesc a fi prietenii lui este o serioasă piedică pentru prosperitatea cauzei lui Dumnezeu. Satana lucrează prin oamenii care sunt sub stăpânirea lui. Sanatoriul, biserica și alte instituții de la Battle Creek au mai puține motive să se teamă de cei necredincioși și de blasfemiatorii pe față decât de inconsecvenții mărturisitori ai lui Hristos. În tabără sunt Acani, care aduc rușine și înfrângere. Sunt cei care rețin binecuvântarea lui Dumnezeu și descurajează pe lucrătorii zeloși, pe cei care se leapădă de sine pentru cauza lui Hristos.
-564-
În comportarea lor față de pacienți, toți trebuie să acționeze din motive mai înalte decât interesul egoist. Fiecare trebuie să considere că instituția aceasta este unul din mijloacele lui Dumnezeu pentru ușurarea bolii trupului și îndreptarea sufletului bolnav de păcat spre Cel care poate vindeca atât sufletul, cât și trupul. Pe lângă îndeplinirea datoriilor speciale atribuite lor, toți trebuie să fie interesați de bunăstarea celorlalți. Egoismul este contrar spiritului creștinismului. El este întru totul satanic în natura și evoluția sa.
În una din prețioasele Sale învățături pentru ucenicii Săi, Mântuitorul nostru a descris purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru creaturile Sale în aceste cuvinte: “Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuși nici una dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. Și chiar perii din cap, toți vă sunt numărați.” Cel care Se apleacă să observe chiar și micile păsări are o grijă deosebită pentru fiecare ramură a lucrării Sale. Toți cei angajați în instituțiile noastre sunt sub privirea nemărginitului Dumnezeu. El vede dacă îndatoririle lor sunt aduse la îndeplinire cu onestitate strictă sau într-o manieră nepăsătoare și necinstită. Îngeri nevăzuți umblă prin fiecare cameră a instituției. Îngerii urcă încontinuu spre cer, ducând raportul cu bucurie sau întristare. Fiecare faptă de credincioșie este înregistrată; fiecare faptă de necinste este, de asemenea, raportată și fiecare persoană urmează să fie, în cele din urmă, răsplătită după cum i-au fost faptele.