Toți lucrătorii din instituțiile noastre trebuie să ia poziția cea mai favorabilă pentru formarea de obiceiuri bune și corecte. De câteva ori în fiecare zi, prețioase momente de aur să fie consacrate rugăciunii și studiului Scripturilor, chiar dacă este vorba numai de memorarea unui text, pentru ca în suflet să existe viață spirituală. Diferitele interese ale lucrării ne procură hrană pentru meditație și inspirație pentru rugăciunile noastre. Părtășia cu Dumnezeu este foarte importantă pentru sănătatea spirituală și numai aici pot fi obținute acea înțelepciune și acea judecată corectă atât de necesare pentru îndeplinirea datoriei de fiecare zi.
Puterea obținută în rugăciune către Dumnezeu, unită cu efort individual în educarea minții pentru solicitudine și purtare de grijă, pregătește persoana pentru îndatoririle zilnice și păstrează spiritul de pace în toate împrejurările, oricât de critice ar fi. Ispitele la care suntem expuși zilnic fac din rugăciune o necesitate. Ca să putem fi păziți de puterea lui Dumnezeu prin credință, dorințele sufletului să urce continuu în rugăciune tăcută pentru ajutor, pentru lumină, pentru putere, pentru cunoștință. Dar gândul și rugăciunea nu pot lua locul folosirii serioase și credincioase a timpului. Atât lucrarea, cât și rugăciunea sunt necesare pentru perfectarea caracterului creștin.
Noi trebuie să trăim o viață dublă — o viață de meditație și una de acțiune, de rugăciune tainică, dar și de lucrare serioasă. Toți cei care au primit lumina adevărului trebuie să simtă că au datoria să reverse raze de lumină pe cărarea celor nepocăiți. Ei trebuie să fie martori pentru Hristos tot atât de adevărați la serviciu, ca și în comunitate. Dumnezeu cere de la noi să fim epistole vii, cunoscute și citite de toți oamenii. Sufletul care se întoarce la Dumnezeu pentru puterea și sprijinul lui, prin serioasă rugăciune zilnică, va avea aspirații nobile, o percepere clară a adevărului și datoriei, înalte scopuri de acțiune și o continuă foame și sete după dreptate. Prin menținerea legăturii cu Dumnezeu, noi putem fi în măsură să răspândim pentru alții, prin asocierea noastră cu ei, lumină, pace, seninătate, care stăpânesc în inima noastră, și să punem în fața lor o pildă de fidelitate neșovăitoare pentru interesele lucrării în care suntem angajați.
-460-
Multor lucrători din instituțiile noastre le lipsesc aproape complet iubirea și temerea de Dumnezeu. Eul conduce, eul stăpânește, și Dumnezeu și cerul de-abia dacă mai au loc în minte. Dacă persoanele acestea ar putea să vadă că se află chiar la hotarul lumii veșnice și că interesele lor viitoare vor fi hotărâte de acțiunea lor prezentă, ar avea loc o schimbare însemnată în fiecare lucrător angajat în aceste instituții.
Dar mulți care sunt angajați în sfânta lucrare a lui Dumnezeu sunt paralizați de înșelăciunile lui Satana. Ei sunt adormiți pe terenul fermecat. Trec zile și luni, și ei rămân nepăsători și indiferenți ca și când n-ar exista Dumnezeu, nici viitor, nici cer, nici pedeapsă pentru neglijarea datoriei sau evitarea răspunderilor. Dar se apropie repede ziua când cazul fiecăruia va fi hotărât după faptele lui. Mulți au un raport grozav de pătat în registrul cerului.
Când lucrătorii aceștia se vor trezi, înțelegând propria lor răspundere, când își vor aduce sufletele murdare înaintea lui Dumnezeu exact așa cum sunt și când în rugăciunea lor serioasă se vor apuca de puterea Lui, atunci vor afla ei înșiși că Dumnezeu aude și răspunde la rugăciune. Și când se trezesc, vor vedea ce-au pierdut prin indiferența și necredincioșia lor. Atunci vor descoperi că se află la un nivel inferior, pe când, dacă și-ar fi cultivat și folosit mintea și capacitățile pentru Dumnezeu, ei ar fi putut avea o experiență bogată și ar fi putut fi unelte pentru salvarea semenilor lor. Și chiar dacă până la urmă vor fi mântuiți, ei își vor da seama pe parcursul întregii veșnicii de pierderea ocaziilor irosite în timpul de probă.
-461-
Privilegiile religioase au fost prea mult neglijate de cei angajați în instituțiile noastre. Nici unul nu trebuie să fie angajat în lucrarea lui Dumnezeu dacă tratează cu indiferență aceste privilegii, pentru că unii ca aceștia sunt în legătură cu îngerii răi și sunt un nor de întuneric și o piedică pentru alții. Pentru ca lucrarea să aibă succes, fiecare departament din aceste instituții trebuie să aibă prezența îngerilor cerești. Când Duhul lui Dumnezeu va lucra asupra inimii, curățind templul sufletului de pângărirea lumească și de iubirea de plăceri, toți vor fi văzuți la adunarea pentru rugăciune, făcându-și cu credincioșie datoria, fiind zeloși și doritori să recolteze tot beneficiul pe care-l pot câștiga. Lucrătorul credincios pentru Stăpânul lui va folosi orice ocazie să se așeze direct sub razele de lumină de la tronul lui Dumnezeu, și această lumină va fi reflectată asupra altora.
Și nu doar adunarea de rugăciune să fie frecventată cu credincioșie, ci, o dată pe săptămână, să se țină o adunare de laudă. La aceasta să se stăruie asupra bunătății și multiplelor îndurări ale lui Dumnezeu. Dacă am fi tot așa de degajați să ne exprimăm mulțumirea pentru îndurările primite precum suntem să vorbim despre nemulțumiri, îndoieli și necredință, am putea aduce bucurie pentru inimile altora, în loc să aruncăm o întunecime de descurajare asupra lor. Cei care se plâng și murmură, care totdeauna văd descurajări în calea lor și vorbesc despre necazuri și greutăți, ar trebui să privească la jertfa infinită pe care a adus-o Hristos în favoarea lor. Atunci vor prețui toate binecuvântările în lumina crucii. În timp ce privim la Isus, Căpetenia și Desăvârșitorul credinței noastre, pe care L-au străpuns păcatele și L-au apăsat durerile noastre, vom vedea un motiv de recunoștință și laudă, și gândurile și dorințele noastre vor fi aduse în supunere față de voința lui Hristos.
În milostivele binecuvântări pe care ni le-a acordat Tatăl nostru ceresc, putem discerne nenumărate dovezi ale iubirii nemărginite și milă afectuoasă, care întrec iubirea fierbinte a mamei pentru copilul ei capricios. Când studiem caracterul divin în lumina crucii, vedem îndurare, afecțiune și iertare, împletite cu echitate și dreptate. Asemenea lui Ioan, exclamăm: “Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu”. Noi vedem în mijlocul tronului pe Unul care poartă în mâinile, în picioarele și coasta Sa semnele suferinței îndurate pentru a împăca pe om cu Dumnezeu și pe Dumnezeu cu omul. Incomparabila îndurare ne descoperă un Tată nemărginit, care locuiește într-o lumină de neapropiat și care totuși ne primește la Sine, prin meritele Fiului Său. Norul răzbunării care a prevestit numai mizerie și disperare, în lumina reflectată de la cruce, descoperă despre cele scrise de Dumnezeu: Trăiește, păcătosule, trăiește! Sufletelor pocăite și cei care credeți, trăiți! Eu am plătit răscumpărarea!
-462-
Noi trebuie să ne adunăm în jurul crucii. Hristos, și El răstignit, trebuie să fie subiectul contemplației, al conversației și al celei mai mari emoții de bucurie. Noi trebuie să avem aceste întâlniri speciale în scopul de a păstra proaspete în gândul nostru tot ce am primit de la Dumnezeu și pentru a ne exprima recunoștința pentru iubirea Lui cea mare și a consimți să ne încredințăm totul în mâna care a fost pironită pe cruce pentru noi. Noi trebuie să învățăm aici să vorbim în limba Canaanului, să cântăm cântările Sionului. Prin taina și slava crucii putem prețui valoarea omului și apoi vom vedea și vom simți importanța de a lucra pentru semenii noștri, ca ei să poată fi înălțați la tronul lui Dumnezeu.