Casele noastre de editură
Dumnezeu dorește ca toți cei care sunt în legătură cu instituțiile Sale să dovedească destoinicie, discernământ și prudență. El ar vrea ca ei să devină bărbați și femei cu un intelect cultivat, să nu rămână în urmă cu nici o calificare, și când vor simți în mod individual necesitatea aceasta și vor lucra în sensul acesta, Isus îi va ajuta în străduințele lor. În timp ce ei lucrează după planul adăugirii în privința darurilor Duhului, Dumnezeu va lucra în favoarea lor după planul înmulțirii. Legătura cu Dumnezeu va da sufletului o dezvoltare, îl va înălța, îl va transforma, îl va face sensibil față de puterile lui și-i va da un simțământ mai clar al responsabilității care revine fiecărei persoane, spre a folosi cu înțelepciune facultățile pe care i le-a acordat Dumnezeu.
-450-
Fiecare trebuie să învețe să facă o economie strictă în cheltuirea banilor, exercitând o mai mare credincioșie în mânuirea a ceea ce aparține altuia decât în administrarea propriilor afaceri. Dar aceasta se întâmplă rar. Nu cineva în mod individual va beneficia sau va pierde de pe urma profiturilor sau lipsurilor înregistrate de instituțiile noastre; ci, deoarece proprietatea aparține lui Dumnezeu, cauza Sa este cea care va fi afectată de modul în care este îndeplinită munca. Dacă lucrarea lui Dumnezeu este limitată în resursele ei, va fi neglijată astfel o lucrare importantă care ar fi trebuit și ar fi putut fi făcută.
În timp ce economia trebuie practicată totdeauna, ea niciodată nu trebuie să degenereze în zgârcenie. Toți cei care lucrează în instituțiile noastre trebuie să simtă că ei se ocupă de proprietatea lui Dumnezeu, că sunt răspunzători de creșterea capitalului investit și că la ziua lui Dumnezeu vor da socoteală dacă, prin lipsă de hărnicie și cugetare atentă, acesta a scăzut în mâinile lor. Toți sunt chemați să evite risipa de timp și bani. Credincioșia sau necredincioșia lucrătorilor față de încredințarea lor actuală va hotărî destoinicia lor spre a li se încredința bogățiile veșnice. Fiecăruia Dumnezeu îi cere să execute lucrarea atribuită lui cu exactitate și promptitudine. Exemplul fiecăruia trebuie să stimuleze hărnicia și chibzuința din partea altora. Prin credincioșie serioasă și conștiincioasă în toate lucrurile, pământul poate fi dus mai aproape de cer și fructe prețioase pot fi aduse pentru ambele lumi.
Lucrătorii angajați în diferitele departamente ale serviciilor noastre de publicații nu îndeplinesc cantitatea de lucrare care li s-ar cere s-o aducă la îndeplinire în oricare alt serviciu de același fel. Mult timp este irosit în conversație inutilă, stând la taifas ceasuri prețioase, în timp ce lucrarea este întârziată. În unele departamente, sunt pricinuite pierderi pentru editură din cauza persoanelor angajate în lucrare care n-au exercitat grija și economia. Dacă aceste persoane ar fi angajate să facă lucrarea pentru ei înșiși, unii ar fi făcut cu o treime de lucrare mai mult pe zi decât fac acum. Alții n-ar face mai mult decât fac acum.
-451-
Orele de serviciu trebuie să fie folosite cu exactitate. A fi risipitor de timp sau de material este necinstit înaintea lui Dumnezeu. Câteva momente risipite aici și câteva momente dincolo se pot ridica în cursul unei săptămâni la aproape sau chiar la o zi, uneori și mai mult. “Timpul înseamnă bani”, și risipa de timp este și risipă de bani pentru cauza lui Dumnezeu. Când cei care mărturisesc credința sunt neglijenți și nepăsători față de timp, arătând că nu sunt interesați pentru prosperitatea lucrării, necredincioșii, care sunt angajați, le vor urma exemplul. Dacă toți ar folosi cel mai bine timpul, foarte mulți bani ar fi economisiți pentru cauza adevărului. Dacă se pune interes în lucrare, aceasta va fi făcută cu seriozitate, energie și promptitudine. Toți trebuie să fie treji, să vadă ce nevoi trebuie îndeplinite și să execute cu îndemânare și repede, lucrând ca sub directa supraveghere a marelui Stăpân, Isus Hristos.
Și iarăși, pierderile au loc din lipsă de grijă în folosirea materialului și a mașinilor. Este o lipsă în urmărirea materialelor, mari sau mici, ca nimic să nu se risipească sau să se strice prin neglijență. Puțină risipă aici și puțină acolo se ridică la o sumă mare în cursul unui an. Unii n-au învățat niciodată să-și exercite facultățile spre a economisi resturile, în ciuda poruncii lui Hristos: “Strângeți firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic”. Materialul nu trebuie tăiat la întâmplare, spre a obține o piesă mică. Cu o grijă atentă, se pot culege și folosi piese mici, care acum sunt aruncate și pierdute. Cu mare atenție, trebuie să fie economisite chiar și materialele fără importanță, cum ar fi hârtia maculatură, pentru că poate fi transformată în bani.
Din lipsă de interes, multe lucruri sunt risipite, lucruri pe care câteva momente de atenție le-ar fi salvat la timp. “Am uitat” produce multă pierdere în instituțiile noastre. Și unii nu simt nici un interes față de nici o lucrare sau față de nimic din ceea ce nu aparține ramurii speciale în care lucrează. Toate acestea sunt greșeli. Egoismul va sugera ideea: “Aceasta nu-mi aparține ca să-i port de grijă”, dar credincioșia și datoria vor îndemna pe fiecare să aibă grijă de tot ce este sub observația lui. Exemplul lucrătorilor șefi din legătoria de cărți este urmat de angajați; toți devin neglijenți și nepăsători și este risipită o cantitate egală cu salariile lor. O persoană grijulie în fruntea lucrării ar economisi anual sute de dolari pentru instituție în acel singur departament.
-452-
Peste tot în instituție trebuie să existe un principiu pentru economisire. Pentru a economisi dolari trebuie să se strângă bănuț cu bănuț. Oamenii care au avut succes în afaceri au fost totdeauna economi, stăruitori și energici. Toți cei implicați în lucrarea lui Dumnezeu să se pregătească să devină grijulii și responsabili. Chiar dacă lucrarea lor nu este apreciată pe pământ, niciodată să nu se degradeze în ochii lor prin necredincioșie în ceea ce întreprind. Se cere timp ca o persoană să devină așa de obișnuită cu un curs de viață dat, încât să fie fericit să-l urmeze. Noi vom fi în mod individual, pentru acum și veșnicie, ceea ce au făcut din noi obiceiurile noastre. Viața celor care își formează obiceiuri bune și sunt credincioși în aducerea la îndeplinire a fiecărei sarcini va fi o lumină, revărsând raze strălucitoare pe cărarea altora; dar, dacă sunt satisfăcute obiceiuri ale necredincioșiei, dacă se îngăduie să se întărească obiceiuri nedisciplinate, indolente și neglijente, un nor mai negru decât miezul nopții se va așeza asupra perspectivelor din această viață, iar persoana va fi exclusă pentru vecie din viața viitoare.
Un singur cuget egoist îngăduit sau o singură datorie neglijată pregătește calea pentru alta. Ceea ce îndrăznim să facem o dată ne face să fim mai capabili să facem din nou. Obiceiuri de sobrietate, de stăpânire de sine, de economie, de străduință susținută, de conversație sănătoasă și cu bun simț, de răbdare și amabilitate adevărată nu sunt dobândite fără o supraveghere atentă și minuțioasă a eului. Este mult mai ușor să ajungi demoralizat și depravat decât să învingi defecte, ținând eul sub control și cultivând virtuți adevărate. Se cer eforturi stăruitoare pentru ca darurile creștine să fie perfectate cândva în viața noastră.
În instituțiile noastre trebuie să aibă loc schimbări importante. A amâna lucrarea căreia trebuie să i se dea o atenție imediată până la un timp mai convenabil este o greșeală și dă naștere la pierdere. Uneori, lucrarea de reparare durează de două ori mai mult decât dacă i s-ar fi dat atenție la timp. Multe pierderi teribile și accidente fatale au avut loc prin amânarea problemelor cărora ar fi trebuit să li se dea atenție imediată. Adesea, timpul pentru acțiune este irosit în ezitare, crezând că mâine este o zi mai bună, dar se descoperă că mâine este prea târziu. Instituțiile noastre suferă financiar în fiecare zi din cauza nehotărârii, tărăgănării, nepăsării, indolenței și necinstei evidente din partea unora. Sunt unii angajați în aceste instituții care trec pe alături atât de indiferenți, ca și când Dumnezeu nu i-ar fi înzestrat cu inteligență pentru a fi exercitată în purtarea de grijă. Aceștia nu sunt potriviți pentru nici o activitate. Ei niciodată nu pot fi supuși. Bărbații și femeile care evită sarcinile în care sunt incluse dificultăți vor rămâne slabi și incapabili.
-453-
Cei care s-au educat să-și facă lucrarea cu promptitudine și cu economie își vor conduce treburile, în loc să le permită acestora să-i domine. Ei nu vor fi încontinuu grăbiți și încurcați pentru că lucrarea lor este în dezordine. Hărnicia și fidelitatea serioasă sunt absolut necesare pentru succes. Fiecare oră de lucru este trecută în revistă înaintea lui Dumnezeu și înregistrată la credincioșie sau necredincioșie. Raportul momentelor irosite și al ocaziilor nefolosite trebuie să fie întâmpinat când se va ține judecata și cărțile vor fi deschise, iar fiecare va fi judecat după lucrurile scrise în cărți. Egoism, invidie, mândrie, gelozie, lenevie și orice alt păcat nutrit în inimă îl vor exclude pe cel în cauză de la fericirea cerului. “Dacă vă dați robi cuiva, ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați.”
Instituțiile noastre suferă din lipsă de bărbați fermi și statornici. Când mi s-au arătat, pe rând, birourile, am văzut că lucrarea era condusă cu nepăsare. Pierderi sunt suferite la fiecare funcție de încredere. Lipsa de conștiinciozitate este evidentă. În timp ce unii purtau poverile grijii și răspunderii, alții, în loc să participe la aceste poveri, sporeau îngrijorarea. Cei care n-au învățat lecția economiei și n-au dobândit obiceiul de a profita cât mai mult de timpul lor din copilărie și tinerețe nu vor fi prevăzători și economi în nici o ocupație în care se angajează. Este păcat să neglijăm dezvoltarea capacităților noastre ca să poată fi folosite spre slava lui Dumnezeu. Toți trebuie să poarte răspunderi, nu este nici unul scutit.