În această epocă de întuneric moral se va recurge la ceva mai mult decât la o teorie spre a mișca sufletele. Pastorii trebuie să aibă legătură cu Dumnezeu. Ei trebuie să predice ca unii care cred ceea ce spun. Adevărurile vii, care ies de pe buzele omului lui Dumnezeu, vor face ca păcătoșii să tremure și cei condamnați să strige: “Iehova este Dumnezeu. M-am hotărât să fiu întru totul de partea Domnului”. Mesagerul lui Dumnezeu niciodată să nu înceteze străduințele lui după lumină și putere mai mare de sus. El să muncească din greu încontinuu, să se roage și să spere mereu, în mijlocul descurajării și al întunericului, hotărât să câștige o cunoaștere completă a Scripturilor și să nu rămână în urmă cu nici un dar. Atâta timp cât există un singur suflet care să poată avea un folos, el trebuie să insiste înainte cu un nou curaj la fiecare efort. Este o lucrare serioasă de făcut. Sufletele pentru care a murit Hristos sunt în pericol. Atâta timp cât Isus a spus: “Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi”, atâta timp cât cununa neprihănirii este oferită biruitorului, atâta timp cât Mijlocitorul nostru pledează în favoarea celor păcătoși, slujitorii lui Hristos trebuie să lucreze cu nădejde, cu energie neobosită și credință stăruitoare.
Dar când adevărul lui Dumnezeu este predicat de bărbați tineri și fără experiență, ale căror inimi abia dacă au fost mișcate de harul lui Dumnezeu, lucrarea va lâncezi. Fratele F. și G. mai degrabă ar discuta în contradictoriu decât să se roage; ei preferă să se lupte decât să convingă, străduindu-se să impresioneze poporul cu solemnul caracter al lucrării pentru acest timp. Bărbații care îndrăznesc să-și asume răspunderea de a primi cuvântul din gura lui Dumnezeu pentru a-l preda poporului se fac răspunzători pentru adevărul pe care-l prezintă și influența pe care o exercită. Dacă ei sunt într-adevăr oamenii lui Dumnezeu, speranța lor nu este în ei înșiși, ci în ceea ce va face El pentru ei și prin ei. Ei nu se vor arăta îngâmfați, atrăgând atenția oamenilor asupra istețimii și aptitudinilor lor; ei simt responsabilitatea lor și lucrează cu energie spirituală, mergând pe calea lepădării de sine pe care a mers Domnul. Jertfirea de sine se vede la orice pas și ei jelesc din cauza incapacității lor de a face mai mult pentru cauza lui Dumnezeu. Calea lor este calea încercării și a conflictului, dar ea este însemnată de urmele picioarelor Răscumpărătorului lor, Căpetenia mântuirii lor, care a fost făcut desăvârșit prin suferință.
-448-
În lucrarea lor, subpăstorii trebuie să urmeze îndeaproape instrucțiunile și să manifeste spiritul Marelui Păstor. Scepticismul și apostazia se întâlnesc peste tot. Dumnezeu dorește bărbați care să lucreze pentru cauza Sa, ale căror inimi sunt credincioase și care vor sta fermi în integritate, neînfricați de împrejurări. În mijlocul necazului și tristeții, ei sunt exact ceea ce au fost când perspectivele lor erau luminate de speranță și când mediul lor înconjurător era cum și-l puteau dori. Daniel în groapa cu lei este același Daniel care a stat înaintea împăratului învăluit de lumina lui Dumnezeu. Pavel din temnița întunecoasă, așteptând sentința de la Nero cel crud, este același Pavel care s-a adresat adunării din Areopag. Un om a cărui inimă s-a sprijinit pe Dumnezeu în ceasul celei mai dureroase încercări și al celor mai descurajatoare împrejurări este exact ce a fost el în prosperitate, când lumina și favoarea lui Dumnezeu păreau că îl învăluie. Credința atinge nevăzutul și apucă lucrurile cele veșnice.
-449-
Sunt mulți în Iowa care dărâmă mai degrabă decât să clădească, care răspândesc mai degrabă necredință și întuneric decât lumină, iar cauza lui Dumnezeu lâncezește când ar trebui să înflorească. Pastorii să îndrăznească să fie credincioși. Pavel îi scria lui Timotei: “Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea, ci fii o pildă pentru credincioși: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție. Pune-ți pe inimă aceste lucruri, îndeletnicește-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toți. Fii cu luare aminte asupra ta însuți și asupra învățăturii pe care o dai altora; stăruie în aceste lucruri, căci dacă vei face așa, te vei mântui pe tine însuți și pe cei ce te ascultă”. Cuvântul și voința lui Dumnezeu sunt exprimate în Scripturi de către scriitorii inspirați. Noi ar trebui să le legăm ca fruntarii între ochi și să umblăm conform cu poruncile lor; atunci vom umbla în siguranță. Fiecare capitol și fiecare verset sunt o comunicare a lui Dumnezeu pentru om. Studiind Cuvântul, sufletul care flămânzește și însetează după dreptate va fi impresionat de rostirile divine. Scepticismul nu poate avea nici o putere asupra sufletului care cercetează cu smerenie Scripturile.