Iubirea egoistă de “eu și al meu” îi reține pe mulți să-și facă datoria pentru alții. Cred ei că toată lucrarea pe care o au de făcut este pentru ei înșiși și copiii lor? “Ori de câte ori”, spune Hristos, “n-ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut.” Au copiii voștri înaintea lui Dumnezeu o valoare mai mare decât copiii vecinilor voștri? Dumnezeu nu se uită la persoane. Noi trebuie să facem tot ce putem pentru a salva suflete. Nimeni nu trebuie trecut cu vederea pentru că nu are cultura și educația religioasă a copiilor mai favorizați. Dacă aceste suflete greșite și neglijate s-ar fi bucurat de aceleași avantaje ale căminului, puteau dovedi o noblețe de suflet și talent cu mult mai mare pentru a fi utili decât mulți asupra cărora s-a vegheat zi și noapte cu grijă delicată și iubire îmbelșugată. Îngerilor le este milă de acești mielușei rătăciți; ei plâng, în timp ce ochii omenești sunt uscați și inimile omenești sunt închise. Dacă Dumnezeu nu mi-ar fi dat o altă lucrare, eu aș fi făcut din aceasta ocupația vieții mele, îngrijindu-mă de cei pe care alții nu vor să-și dea silința să-i salveze. La ziua lui Dumnezeu, cineva va fi făcut răspunzător pentru pierderea acestor suflete scumpe.
-424-
Părinții care au neglijat răspunderile date de Dumnezeu se vor întâlni cu acea neglijență la judecată. Atunci Domnul va întreba: “Unde sunt copiii pe care ți i-am dat să-i crești pentru Mine? De ce nu sunt ei de partea dreptei Mele?” Atunci, mulți părinți vor vedea că iubirea nechibzuită le-a orbit ochii față de greșelile copiilor lor și au lăsat ca aceștia să-și dezvolte caractere deformate, nepotrivite pentru cer. Alții vor vedea că n-au acordat copiilor lor timp, atenție, iubire și gingășie, neglijarea datoriei lor făcând din copii ceea ce sunt. Profesorii vor vedea unde ar fi putut lucra pentru Domnul, căutând să salveze cazurile aparent incorigibile pe care ei le-au părăsit în anii fragezi ai tinereții. Și membrii comunității vor vedea că ar fi putut face lucrare bună pentru Domnul, căutând să-i ajute pe cei care aveau cea mai mare nevoie de ajutor. În timp ce interesul și iubirea lor erau cheltuite pentru propriile lor familii, erau mulți tineri fără experiență care puteau fi apropiați de inimile lor și luați în căminul lor, aceste suflete prețioase putând fi salvate prin interesul pentru ele și o amabilă purtare de grijă.
Educatorii trebuie să știe cum să apere sănătatea studenților lor. Ei trebuie să-i rețină să-și împovăreze mintea cu prea multe studii. Dacă ei pleacă de la colegiu cunoscând științele, dar cu organismele dărâmate, ar fi fost mai bine să nu fi venit deloc la școală. Unii părinți socotesc că educația copiilor lor costă foarte mult și îi îndeamnă să se grăbească cu studiile. Studenții sunt doritori să aibă cât mai multe studii, ca să-și completeze educația într-un timp cât mai scurt posibil. Profesorii au îngăduit unora să înainteze prea repede. În timp ce unii au nevoie să fie îndemnați, alții trebuie să fie reținuți. Studenții trebuie să fie silitori mereu, dar nu să-și încarce mintea în așa fel, încât să devină dispeptici intelectual. Ei nu trebuie să fie atât de presați de studii încât să neglijeze cultivarea manierelor și, mai presus de toate, nu trebuie să lase nimic să împiedice timpul lor de rugăciune, care-i aduce în legătură cu Isus Hristos, cel mai bun profesor pe care L-a cunoscut vreodată lumea. În nici un caz să nu se lipsească de privilegiile religioase. Mulți studenți au făcut din studii primul mare obiectiv al lor și au neglijat rugăciunea, lipsind de la școala de Sabat și ora de rugăciune; și, neglijându-și îndatoririle religioase, ei s-au întors la casele lor îndepărtați de Dumnezeu. Cea mai importantă parte a educației lor a fost neglijată. Ceea ce se află la temelia oricărei științe adevărate nu trebuie să fie considerat secundar. “Frica Domnului este începutul înțelepciunii.” “Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui.” Aceasta nu trebuie făcut în ultimul, ci în primul rând. Studentul trebuie să aibă ocazii să se familiarizeze cu Biblia. Pentru aceasta, are nevoie de timp. Un student care face ca Dumnezeu să fie tăria lui, care ajunge să-L cunoască bine pe Dumnezeu, așa cum este descoperit în Cuvântul Său, pune temelia pentru o educație completă.
-425-
Dumnezeu intenționează ca acest colegiu de la Battle Creek să ajungă la un standard intelectual și de cultură morală mai înalt decât oricare altă instituție de acest fel din țara noastră. Tinerii trebuie să fie învățați cu privire la importanța de a-și cultiva puterile fizice, mintale și morale, nu doar spre a ajunge la cele mai înalte realizări în știință, ci, prin cunoașterea lui Dumnezeu, să poată fi educați să-L slăvească pe El ca să-și poată dezvolta caractere simetrice și astfel să fie pe deplin pregătiți pentru a fi folosiți în această lume și pentru a obține o destoinicie morală pentru viața nemuritoare.
Doresc să pot găsi cuvinte prin care să exprim importanța colegiului nostru. Toți trebuie să simtă că el este unul dintre mijloacele lui Dumnezeu de a Se face cunoscut omului. Profesorii pot face o lucrare mai mare decât cea pe care au contat până acum. Minți trebuie modelate și caractere trebuie dezvoltate printr-o activitate susținută. Fiecare strădanie de a dezvolta facultățile cele înalte, chiar dacă aceasta este marcată de imperfecțiune, trebuie să fie, în temere de Dumnezeu, încurajată și întărită. Mintea multor tineri este bogată în talente care nu sunt deloc folosite pentru că nu au avut ocazia să le dezvolte. Puterile lor fizice au fost întărite prin exercițiu, dar facultățile minții rămân ascunse pentru că discernământul și tactul date de Dumnezeu educatorului n-au fost exersate spre a le pune în folosință. Tinerii trebuie ajutați să se dezvolte, trebuie să fie scoși din rezervă, să fie stimulați, încurajați și îndemnați la acțiune.
-426-
Peste tot în lume este nevoie de lucrători. Adevărul lui Dumnezeu trebuie dus în țări străine, pentru ca cei din întuneric să poată fi luminați prin el. Dumnezeu cere ca în această privință să se arate un zel infinit mai mare decât cel care a fost manifestat acum. Ca popor, noi suntem aproape paralizați. Nu facem nici a douăzecea parte din binele pe care l-am putea face, pentru că, într-o mare măsură, printre noi predomină egoismul. Acum, pentru cauza lui Dumnezeu este nevoie de un intelect cultivat, pentru că începătorii nu pot face o lucrare acceptabilă. Dumnezeu a plănuit ca școala noastră să fie un mijloc pentru dezvoltarea lucrătorilor de care să nu-I fie rușine. Înălțimea la care omul poate să ajungă printr-o cultură potrivită n-a fost atinsă până acum. Avem printre noi mulți bărbați cu capacități deosebite. Dacă talentele lor ar fi fost folosite, am avea douăzeci de pastori acolo unde acum avem numai unul.
Profesorii să nu creadă că și-au făcut datoria dacă i-au învățat pe elevi cele ale științei. Ci ei trebuie să-și dea seama că au cel mai important câmp misionar din lume. Dacă aptitudinile tuturor celor angajați ca instructori sunt folosite așa cum dorește Dumnezeu, ei vor fi misionarii cei mai cu succes. Trebuie amintit că tinerii își formează obiceiuri care, în nouă cazuri din zece, le vor hotărî viitorul. Influența grupei în care se mențin, asociațiile pe care le formează și principiile pe care le adoptă vor fi luate cu ei de-a lungul vieții.
Este un fapt teribil, care ar trebui să facă să tremure inimile părinților, că școlile la care sunt trimiși tinerii zilelor noastre pentru cultivarea minții le periclitează morala. Când sunt puși tinerii inocenți împreună cu păcătoșii înverșunați, ei învață lecția păcatului care mai înainte nici prin minte nu le-a trecut și astfel tineri cu sufletul curat, prin asocierea cu colegi de colegiu care au obiceiuri corupte, își pierd curăția de caracter și devin vicioși și josnici. Părinții trebuie să se trezească față de responsabilitățile lor și să înțeleagă ce fac când își trimit copiii de acasă la colegiu, unde nu se pot aștepta la nimic altceva decât să devină depravați. Colegiul de la Battle Creek trebuie să stea la un nivel moral mai înalt decât oricare alt colegiu din țară, ca siguranța copiilor încredințați în grija lui să nu poată fi pusă în primejdie. Dacă profesorii își fac lucrarea în temere de Dumnezeu, lucrând în spiritul lui Hristos, pentru salvarea sufletelor studenților, Dumnezeu va încununa cu succes eforturile lor. Părinții temători de Dumnezeu vor fi mai interesați cu privire la caracterele pe care le aduc acasă copiii lor de la colegiu decât cu privire la succesul și progresul făcut în studiile lor.
-427-
Mi-a fost arătat că colegiul nostru a fost intenționat de Dumnezeu să îndeplinească marea lucrare de câștigare de suflete. Numai când talentele unui individ sunt aduse sub controlul deplin al Duhului lui Dumnezeu ele sunt redate spre folosință în cea mai deplină extindere. Poruncile și principiile religiei sunt primii pași în dobândirea cunoștinței și se află chiar la temelia adevăratei educații. Cunoștința și știința trebuie să fie vitalizate prin Duhul lui Dumnezeu ca să slujească celor mai nobile scopuri. Numai creștinul poate folosi cum trebuie cunoștința. Știința, pentru a fi apreciată pe deplin, trebuie privită din punct de vedere religios. Inima care este înnobilată prin harul lui Dumnezeu poate să înțeleagă cel mai bine valoarea reală a educației. Atributele lui Dumnezeu, așa cum le vedem în lucrurile create de El, pot fi apreciate numai dacă avem o cunoaștere a Creatorului. Pentru a-i conduce pe tineri la izvorul adevărului, la Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii, profesorii nu trebuie să fie familiarizați numai cu teoria adevărului, ci trebuie să aibă și o cunoaștere experimentală despre calea sfințeniei. Cunoștința este putere când este unită cu evlavia.