Colegiul nostru
Educarea și instruirea tineretului este o lucrare importantă și solemnă. Marele obiectiv care trebuie să fie asigurat este dezvoltarea potrivită a caracterului, pentru ca persoana să poată fi destoinică spre a se achita de îndatoririle vieții prezente și spre a intra în cele din urmă în viitoarea viață nemuritoare. Veșnicia va descoperi felul în care a fost făcută lucrarea. Dacă pastorii și profesorii ar putea să aibă un simțământ complet al responsabilității lor, am vedea o stare de lucruri diferită în lumea de astăzi. Dar ei sunt prea înguști în vederile și scopurile lor. Ei nu-și dau seama de importanța lucrării lor sau a rezultatelor ei.
Dumnezeu nu putea face mai mult pentru om decât a făcut, dând pe iubitul Lui Fiu, nici să facă mai puțin și totuși să asigure răscumpărarea omului și menținerea demnității Legii divine. El a turnat în favoarea noastră întreaga comoară a cerului; pentru că, dând pe Fiul Său, El ne-a deschis porțile de aur ale cerului, făcând un dar nemărginit celor care vor accepta jertfa și se vor întoarce la credincioșia lor față de Dumnezeu. Hristos a venit în lumea noastră cu o iubire în inima Lui atât de vastă cât veșnicia, oferindu-Se să-l facă pe om moștenitor al tuturor bogățiilor și slavei Lui. În fapta Lui, El a descoperit omului caracterul Tatălui Său, arătând fiecărei ființe omenești că El poate fi drept și totuși să îndreptățească pe cel care crede în Isus. Maiestatea cerului nu și-a plăcut Sieși. Orice a făcut era cu referire la mântuirea omului. Egoismul, sub toate formele lui, era mustrat în prezența Lui. El a luat asupra Sa natura noastră ca să poată suferi în locul nostru, făcând sufletul Său o jertfă pentru păcat. El a fost lovit de Dumnezeu și a suferit pentru a salva pe om din nenorocirea pe care o merita pentru că a călcat Legea lui Dumnezeu. Prin lumina care strălucește de la cruce, Hristos și-a propus să atragă pe toți oamenii la Sine. Inima Sa umană tânjea după neamul omenesc. Brațele Lui erau deschise să-i primească și El i-a invitat pe toți să vină la El. Viața Lui de pe pământ a fost o continuă lepădare de sine și bunăvoință.
-419-
Deoarece omul a costat cerul atât de mult, prețul scumpului Fiu al lui Dumnezeu, cu câtă atenție ar trebui să se ocupe pastorii, profesorii și părinții de sufletele celor care se află sub influența lor. Este o lucrare plăcută să te ocupi de formarea minții și în ea trebuie să te angajezi cu frică și cutremur. Educatorii tinerilor trebuie să păstreze o stăpânire de sine perfectă. A nimici influența cuiva asupra unui suflet omenesc prin nerăbdare sau păstrând o demnitate și supremație nejustă este o greșeală teribilă, pentru că ea poate fi mijlocul de a pierde sufletul acela pentru Hristos. Mintea tinerilor poate ajunge atât de pervertită printr-o conducere nesocotită, încât rana făcută să nu mai poată fi niciodată complet vindecată. Religia lui Hristos trebuie să aibă o influență dominantă în educația și instruirea tinerilor. Exemplul Mântuitorului de lepădare de sine, amabilitate generală și iubire îndelung răbdătoare constituie o mustrare pentru pastorii și profesorii nerăbdători. El îi întreabă pe acești profesori impetuoși: “Acesta este felul în care tratați voi sufletele celor pentru care Eu Mi-am dat viața? N-aveți voi o apreciere mai mare pentru prețul pe care L-am plătit Eu pentru răscumpărarea lor?”
Toți cei care au legătură cu colegiul trebuie să fie bărbați și femei care au teamă de Dumnezeu și sunt pătrunși de iubirea Lui. Ei trebuie să facă atrăgătoare religia lor pentru tinerii care vin în sfera lor de influență. Profesorii și învățătorii trebuie să simtă continuu dependența lor de Dumnezeu. Lucrarea lor este în această lume, dar Izvorul înțelepciunii și al cunoștinței din care ei trebuie să scoată continuu este sus. Eul nu trebuie să obțină supremație. Duhul lui Dumnezeu trebuie să stăpânească. Ei trebuie să umble smeriți cu Dumnezeu și să simtă responsabilitatea lor, care nu este mai mică decât cea a pastorului. Influența pe care o exercită profesorii și învățătorii asupra tinerilor din colegiul nostru va fi dusă peste tot pe unde pot să meargă acești tineri. Din acel colegiu trebuie să pornească o influență sacră pentru a întâmpina întunericul moral care există peste tot. Când îngerul lui Dumnezeu mi-a arătat că trebuie întemeiată o instituție pentru educarea tinerilor noștri, am văzut că aceasta va fi unul dintre cele mai mari mijloace rânduite de Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor.
-420-
Cei care vor să aibă succes în educația tinerilor trebuie să-i ia așa cum sunt, nu așa cum ar trebui să fie, nici cum vor fi când vor ieși de sub instruirea lor. Cu elevii grei de cap vor avea de lucru și va trebui să le suporte cu răbdare ignoranța. Cu elevii sensibili și nervoși trebuie să lucreze afectuos și foarte amabil, amintindu-și că la ziua de apoi se vor întâlni cu studenții lor înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. Un simțământ al propriilor lor nedesăvârșiri trebuie să-i facă în mod constant pe educatori să cultive simțăminte de afectuoasă simpatie și toleranță pentru cei care se luptă cu aceleași dificultăți. Ei nu-i ajută pe studenți trecându-le cu vederea defectele, ci prin corectare onestă a greșelii, în așa fel încât cel mustrat să fie și mai strâns legat de inima profesorului lui. Dumnezeu a unit pe tânăr și bătrân prin legea dependenței mutuale. Educatorii tinerilor trebuie să simtă un interes neegoist pentru mielușeii turmei, așa cum Hristos ne-a dat un exemplu în viața Lui. Este prea puțină afecțiune compătimitoare și prea multă demnitate rigidă a judecătorului aspru. Tuturor trebuie să li se facă dreptate exactă și nepărtinitoare, pentru că aceasta o cere religia lui Hristos; dar întotdeauna trebuie amintit că fermitatea și dreptatea au o soră, care este mila. A sta la distanță de studenți, a-i trata cu nepăsare, a fi de neapropiat, aspru și critic este împotriva spiritului lui Hristos.
Noi avem nevoie să ne deschidem în mod individual inima față de iubirea lui Dumnezeu pentru a birui egoismul și asprimea, lăsându-L pe Isus să intre pentru a pune stăpânire pe suflet. Educatorul tinerilor va face bine să-și amintească de faptul că, cu toate avantajele vârstei, ale educației și experienței sale, el nu este încă un biruitor perfect; el însuși mai greșește și are multe lipsuri. Cum îl tratează Hristos pe el, așa trebuie să se străduiască să-i trateze și el pe tinerii de sub grija lui, care au avut avantaje mai puține și un mediu înconjurător mai puțin favorabil decât s-a bucurat el însuși. Hristos l-a suportat pe cel greșit, cu toată evidenta lui pervertire și răzvrătire. Iubirea Sa pentru păcătos nu s-a răcit, eforturile Lui n-au încetat și El nu l-a părăsit ca Satana să-l lovească. El a stat cu brațele deschise pentru a-i spune iarăși bun-venit celui greșit, celui răzvrătit și chiar celui apostaziat. Prin învățătură și exemplu, profesorii trebuie să-L reprezinte pe Hristos în educarea și instruirea tinerilor, și în ziua judecății, ei nu vor fi făcuți de rușine, atunci când se vor întâlni cu studenții lor și istoria activității lor de conducere.
-421-
Tot mereu, educatorul tinerilor a adus în sala de clasă umbra întunericului care s-a adunat asupra sufletului său. El a fost supraîmpovărat și a devenit nervos; sau dispepsia a colorat totul într-o nuanță mohorâtă. El intră în sala de clasă cu nervi tremurânzi și stomac iritat. Se pare că nimic nu-i face plăcere și crede că elevii lui sunt înclinați să-i arate lipsă de respect, iar dezaprobările și criticile lui sunt aruncate în toate părțile.
Poate că unul sau mai mulți fac greșeli sau sunt gălăgioși. În mintea lui, cazul este exagerat și el devine nedrept, sever și tăios în mustrare, chiar certându-l pe cel pe care-l consideră vinovat. Tocmai această nedreptate îl împiedică, după aceea, să admită că nu s-a purtat bine. Spre a-și păstra demnitatea poziției sale, el a pierdut o prețioasă ocazie de aur de a manifesta spiritul lui Hristos, poate spre a câștiga un suflet pentru cer.
Bărbații și femeile cu experiență trebuie să înțeleagă că acesta este un timp de primejdie deosebită pentru tineri. Ispitele îi înconjoară din toate părțile; și în timp ce este ușor să plutești împreună cu curentul, se cere efortul cel mai puternic să te opui curentului cel rău. Acesta este efortul studiat al lui Satana să-l prindă pe tânăr în păcat, pentru că apoi el este mai sigur de bărbatul matur. Vrăjmașul sufletelor este plin de ură înverșunată împotriva oricărei strădanii de a-i influența pe tineri în direcția cea bună. El urăște tot ce va da o concepție corectă despre Dumnezeu și Mântuitorul nostru și eforturile lui sunt îndreptate în mod deosebit împotriva tuturor celor care sunt puși în poziții favorabile spre a primi lumină din cer. El știe că orice mișcare din partea lor de a veni în legătură cu Dumnezeu le va da putere să reziste planurilor lui. Cei care se complac în păcat sunt în siguranță sub steagul lui. Dar de îndată ce aceștia fac eforturi să-i frângă puterea, mânia lui este trezită și își începe serios lucrarea de zădărnicire a scopului lui Dumnezeu, dacă este cu putință.
-422-
Dacă influența din colegiul nostru este ceea ce ar trebui să fie, tinerii educați acolo vor fi în stare să-L recunoască pe Dumnezeu și să-L slăvească în toate lucrările Lui; și în timp ce sunt angajați în cultivarea facultăților date lor de Dumnezeu, ei se vor pregăti să-I aducă un serviciu mai eficient. Intelectul sfințit va descuia comorile Cuvântului lui Dumnezeu și va aduna mărgăritarele lui prețioase, pentru a le prezenta altora, făcându-i, de asemenea, să cerceteze lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. O cunoaștere a bogățiilor harului Lui va înnobila și înălța sufletul uman și, prin legătura cu Hristos, el va deveni părtaș al naturii divine și va dobândi putere să reziste înaintării lui Satana. Studenților trebuie să li se imprime faptul că cunoașterea singură poate fi, în mâinile vrăjmașului oricărui bine, o putere spre a-i distruge. Acesta a fost o ființă foarte inteligentă, unul care a ocupat o poziție înaltă printre îngeri și care, în cele din urmă, a devenit un răzvrătit; și multe minți cu realizări intelectuale superioare sunt conduse acum de el, fiind luate captive de puterea lui. Cunoștința sfințită pe care o împărtășește Dumnezeu este de bună calitate și va arăta spre slava Lui.
Lucrarea profesorilor din colegiul nostru va fi obositoare. Printre cei care vor frecventa școala vor fi unii care nu sunt altceva decât agenți ai lui Satana. Ei n-au nici un respect pentru regulile școlii și demoralizează pe toți cei cu care se asociază. După ce profesorii au făcut tot ce-au putut spre a reforma această grupă, prin efort personal, prin rugăminți stăruitoare și rugăciune, după ce s-au străduit să ajungă la ei și ei refuză orice efort făcut în favoarea lor, continuând pe calea lor de păcat, atunci va fi necesar să fie exmatriculați din școală, ca alții să nu poată fi contaminați prin influența lor cea rea.
Pentru păstrarea unei discipline corecte, și totuși exercitând iubire și afecțiune milostivă pentru sufletele de sub îngrijirea sa, profesorul are nevoie să obțină constant înțelepciune și har de la Dumnezeu. Ordinea trebuie păstrată. Dar cei care iubesc sufletele, răscumpărate prin sângele lui Hristos, trebuie să facă tot ce pot spre a-i salva pe cei greșiți. Acești sărmani păcătoși prea adesea sunt lăsați în întuneric și înșelăciune să urmeze propria lor cale și cei care ar trebui să-i ajute îi lasă în pace să meargă spre ruină. Mulți se scuză că i-au neglijat pe acești nepăsători și nestatornici, referindu-se la privilegiile religioase de la Battle Creek. Ei spun că, dacă acestea nu-i cheamă la pocăință, nimic nu-i va chema. Ocazia de a participa la școala de Sabat și ascultarea de predici de la amvon sunt într-adevăr privilegii prețioase, dar ele pot trece fără a fi luate în seamă, în timp ce, dacă ar veni unul cu interes adevărat să se apropie de aceste suflete cu simpatie și iubire, el ar putea reuși să ajungă la ele. Mi-a fost arătat că acest efort personal făcut cu înțelepciune va avea o influență grăitoare asupra acestor cazuri socotite atât de împietrite. Nu toți sunt atât de împietriți la inimă precum par. Poporul nostru de la Battle Creek ar trebui să simtă un interes adânc pentru tinerii pe care providența lui Dumnezeu i-a adus sub influența lor. Am văzut că a fost făcută o lucrare bună pentru salvarea multora care au venit la colegiul nostru, dar, prin efort personal, poate fi făcut mult mai mult.