Tu poți fi de mare folos instituției, pentru că poți ocupa un loc important dacă vrei să te schimbi; dar așa cum ești acum, cu siguranță că nu vei reuși să faci ceea ce ai putea face. Mi-a fost arătat că ești aspru și nemanierat. Aceste trăsături au nevoie să fie domolite, curățite, înălțate. În tot cursul acțiunii tale, trebuie să-ți disciplinezi și să-ți controlezi impulsurile. Cu spiritul pe care-l ai acum nu poți să intri niciodată în cer.
“Prea iubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu.” Poate să egaleze aceasta vreo demnitate umană? Ce poziție mai înaltă putem ocupa decât să fim numiți fii ai Nemărginitului Dumnezeu? Ai fi gata să faci o mare lucrare pentru Domnul; dar tu neglijezi tocmai lucrurile pe care Lui I-ar plăcea cel mai mult să le faci. N-ai vrea să fii statornic în biruirea eului, ca să poți avea pacea lui Hristos și un Mântuitor personal?
Fiul tău îndurerat are nevoie să fie tratat cu calm și tandrețe; are nevoie de compasiunea ta. El nu trebuie să fie expus temperamentului tău nesăbuit și cererilor tale nerezonabile. În privința spiritului pe care îl manifești, tu trebuie să te reformezi. Patimi nestăpânite nu pot fi supuse într-o clipă; dar lucrarea vieții tale care se află în fața ta este să cureți grădina inimii de buruienile otrăvitoare ale nerăbdării, cicălirii și ale unei înclinații arogante. “Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor.” Cei care sunt ai lui Hristos au răstignit firea pământească cu toate afecțiunile și poftele ei; dar partea inferioară a naturii preia controlul și conduce partea spirituală. Aceasta este ordinea lui Dumnezeu răsturnată.
-366-
Credincioșia ta la serviciu este vrednică de laudă. Colegii tăi ar face bine să imite exemplul tău de fidelitate, hărnicie și conștiinciozitate. Dar ție îți lipsesc darurile Duhului lui Dumnezeu. Ești un bărbat inteligent, dar s-a abuzat de puterile tale. Isus îți prezintă harul, răbdarea și iubirea Lui. Vrei să accepți darul? Fii atent la cuvintele și acțiunile tale. Tu semeni sămânță în viața ta zilnică. Fiecare gând, fiecare cuvânt rostit, fiecare acțiune îndeplinită reprezintă o sămânță aruncată în ogor, care va răsări și va aduce rod pentru viața veșnică sau nenorocire și stricăciune. Gândește-te, frate, cum privesc îngerii lui Dumnezeu la starea ta cea tristă, când te lași stăpânit de patimă. Și apoi, ea este scrisă în cărțile din cer. După cum este sămânța semănată, așa va fi și secerișul. Vei recolta ce ai semănat.
Tu trebuie să-ți stăpânești apetitul și, în Numele lui Isus, să fii un biruitor asupra acestui punct. Sănătatea ta se poate îmbunătăți prin obiceiuri corecte. Sistemul tău nervos este în mare măsură zdruncinat; dar Marele Medic poate să vindece atât trupul, cât și sufletul. Fă din puterea Lui sprijinul tău și din harul Lui tăria ta, și puterile tale fizice, morale și spirituale vor fi îmbunătățite în mare măsură. Tu ai de biruit mai multe decât alții și de aceea vei avea conflicte mai severe; dar Isus va ține cont de eforturile tale serioase; El știe cât de greu îți este să-ți ții eul sub stăpânirea Duhului Său. Așează-te în brațele lui Isus. Preocuparea ta trebuie să fie propria-ți cultivare, având ca obiectiv faptul de a fi o binecuvântare pentru copiii tăi și pentru toți cei cu care te asociezi. Cerul va privi cu plăcere la fiecare victorie câștigată. Dacă lași la o parte mânia și patima și privești la Isus, care este Autorul și Desăvârșitorul credinței tale, prin meritele Lui, poți dezvolta un caracter creștin. Fă de îndată o schimbare decisivă și fii hotărât că vrei să activezi partea demnă a intelectului cu care te-a înzestrat Dumnezeu.
Când mi-a fost arătată starea prezentă a omului privind puterea fizică, mintală și morală și ce ar putea deveni el prin meritele lui Hristos, am rămas uimită că se menține la un nivel atât de inferior. Omul poate crește în Hristos, care este capul cel viu al trupului. Aceasta nu este o lucrare de-o clipă, ci aceea a unei vieți întregi. Crescând zilnic în viața spirituală, el nu va atinge statura deplină a omului desăvârșit în Hristos până când încetează punerea lui la probă. Creșterea este o lucrare continuă. Oameni cu patimi aprinse au de dus o luptă continuă cu eul; dar cu cât e lupta mai grea, cu atât mai glorioase vor fi victoria și răsplata veșnică.
-367-
Tu ești implicat în serviciul de publicații. În această poziție, deosebitele tale trăsături de caracter vor fi dezvoltate. Trebuie cultivate micile amabilități ale vieții. Un temperament amabil și plăcut, combinat cu un hotărât principiu de dreptate și onestitate, te va face un om influent. Acum este timpul pentru a obține o destoinicie morală pentru cer. Comunitatea căreia îi aparții trebuie să aibă harul curățitor și înălțător al lui Hristos. Dumnezeu le cere urmașilor Lui să fie oameni vorbiți de bine, curați, înălțați și cinstiți, amabili și credincioși. Este esențial să fii corect în problemele mai importante; dar aceasta nu este o scuză pentru neglijarea lucrurilor în aparență mai puțin importante. Principiile Legii lui Dumnezeu trebuie dezvoltate în viață și caracter. Un temperament amabil, combinat cu integritate și credincioșie fermă, va constitui o recomandare morală pentru orice poziție. Apostolul Petru îndeamnă: “Fiți smeriți”.
În școala lui Hristos, noi trebuie să fim învățăcei. Nu putem imita exemplul Lui dacă nu avem un temperament plăcut și un comportament binevoitor. Trebuie cultivată adevărata politețe creștină. Nimeni nu poate micșora influența noastră așa cum o putem micșora noi înșine, prin satisfacerea unui temperament necontrolabil. Un om iritabil din fire nu cunoaște fericirea adevărată și rareori este mulțumit. El speră mereu să obțină o poziție mai favorabilă sau să schimbe în așa fel mediul înconjurător, încât să aibă pace și liniște sufletească. Viața lui pare să fie împovărată de necazuri și cruci grele, când, dacă și-ar fi stăpânit temperamentul și și-ar fi înfrânat limba, multe dintre aceste supărări puteau fi evitate. “Un răspuns blând” este cel care “potolește mânia.” Niciodată răzbunarea n-a cucerit pe vrăjmaș. Un temperament bine reglat exercită o influență bună peste tot în jur, dar “omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată și fără ziduri.”
-368-
Cugetă la viața lui Moise. În mijlocul murmurării, al reproșului și al provocării, blândețea a constituit cea mai luminoasă trăsătură din caracterul lui. Daniel a avut un spirit smerit. Cu toate că a fost înconjurat de neîncredere și bănuială și vrăjmașii i-au întins o cursă pentru viața lui, totuși el niciodată nu s-a abătut de la principiu. A păstrat o încredere optimistă în Dumnezeu. Mai presus de toate, lasă să te învețe viața lui Hristos. Când a fost batjocorit, El n-a răspuns cu batjocură; când a suferit, n-a amenințat. Această lecție trebuie s-o înveți, altfel niciodată nu vei intra în cer. Hristos trebuie să fie puterea ta. În Numele Lui vei fi mai mult decât biruitor. Nici farmece împotriva lui Iacov, nici vrăjitorie împotriva lui Israel nu vor izbuti. Dacă sufletul tău este fixat pe Stânca cea veșnică, ești în siguranță. Vină bucurie sau vină durere, nimic nu te poate abate de la dreptate.
Tu ai plutit în lume, dar adevărul cel veșnic se va dovedi ca o ancoră pentru tine. Trebuie să-ți păzești credința. Să nu acționezi din impuls, nici să nu susții teorii vagi. Credința experimentală în Hristos și supunerea față de Legea lui Dumnezeu sunt de cea mai mare importanță pentru tine. Fii dispus să primești sfatul și povața celor care au experiență. Nu întârzia cu lucrarea de biruință. Fii credincios față de tine, față de copiii tăi și față de Dumnezeu. Fiul tău mâhnit are nevoie să fie tratat cu afecțiune. Ca tată, să-ți aduci aminte că nervii pot să tresalte de plăcere, dar pot să tresalte și de cea mai aprigă durere. Domnul identifică interesul Său cu acela al omenirii suferinde.
Mulți părinți uită că au datoria față de Dumnezeu să-și educe copiii să fie utili, astfel încât să fie o binecuvântare pentru ei și pentru alții. Adesea, copiilor li se face pe plac încă din copilărie și obiceiurile rele se întăresc. Părinții îndoaie pomișorul. Prin felul lor de educare, caracterul se dezvoltă fie pentru deformare, fie pentru simetrie și frumusețe. Dar, în timp ce unii sunt prea îngăduitori, alții merg în extrema opusă și își conduc copiii cu un toiag de fier. Nici unul din aceștia nu urmează învățăturile Bibliei, ci și unii, și alții fac o lucrare înfricoșătoare. Ei modelează mintea copiilor lor și trebuie să dea socoteală în ziua lui Dumnezeu despre felul cum au făcut această lucrare. Veșnicia va descoperi rezultatele lucrării făcute în această viață. “Cum este îndoită crenguța, așa este înclinat copacul.”
-369-
Felul tău de conducere este greșit, absolut greșit. Tu nu ești un tată afectuos, milos. Ce exemplu dai tu copiilor tăi în exploziile nechibzuite ale patimii tale! Ce răspundere vei avea de dat lui Dumnezeu pentru disciplinarea ta stricată! Dacă vrei să te bucuri de iubirea și respectul copiilor tăi, trebuie să manifești afecțiune pentru ei. Satisfacerea patimei nu este niciodată scuzabilă; ea este întotdeauna oarbă și perversă.
Dumnezeu te invită să schimbi cursul acțiunii tale. Tu poți fi la serviciu un bărbat de folos și eficient, dacă vei face eforturi hotărâte spre a birui. Nu lua părerile tale drept criteriu. Domnul te-a adus în legătură cu poporul Său ca să poți fi un învățăcel în școala lui Hristos. Ideile tale au fost pervertite; acum tu nu trebuie să te bazezi pe priceperea ta. Nu poți fi mântuit dacă nu-ți schimbi starea de spirit. Cu toate că Moise a fost cel mai blând om care a trăit pe pământ, cu o ocazie el și-a atras neplăcerea lui Dumnezeu asupra lui. A fost hărțuit foarte mult de murmurarea pentru apă a copiilor lui Israel. Reproșul nemeritat al poporului care a căzut asupra lui l-a făcut să uite pentru un moment că murmurarea lor nu era împotriva lui, ci împotriva lui Dumnezeu; și în loc să fie mâhnit pentru că a fost insultat Duhul lui Dumnezeu, el s-a mâniat și, într-un mod care trăda încăpățânarea și nerăbdarea, a lovit stânca de două ori, spunând: “Ascultați, răzvrătiților! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din stânca aceasta?” Moise și Aaron s-au pus pe ei în față în locul lui Dumnezeu, ca și când minunea avea să fie făcută prin ei. Ei nu L-au înălțat pe Dumnezeu înaintea poporului, ci s-au înălțat pe ei înșiși. Mulți vor pierde viața veșnică pentru că își îngăduie să meargă pe o cale asemănătoare.
Moise a dat pe față o mare slăbiciune în fața poporului. A arătat că nu a putut să fie stăpân pe sine, dovedind un spirit asemănător cu al acelora care murmurau. El trebuia să fie un exemplu de răbdare înaintea mulțimii, care era gata să-și scuze lipsurile, nemulțumirile și murmurările iraționale din cauza manifestării acestei greșeli din partea lui. Păcatul cel mai mare a constat în faptul că s-a așezat în locul lui Dumnezeu. Poziția de onoare pe care a ocupat-o Moise până atunci n-a micșorat vinovăția lui, ci a mărit-o foarte mult. Iată un om căzut, care până acum era nevinovat. Mulți din poziții asemănătoare vor crede că păcatul lor va fi trecut cu vederea din cauza îndelungatei lor vieți de credincioșie neșovăielnică. Dar nu; era o problemă mai serioasă pentru un bărbat care a fost onorat de Dumnezeu să dovedească slăbiciune de caracter în manifestarea patimei lui decât dacă ar fi ocupat o poziție cu răspundere mai mică. Moise a fost un reprezentant al lui Hristos, dar ce trist că modelul a fost stricat! Moise a păcătuit și credincioșia lui din trecut n-a putut face ispășire pentru păcatul lui actual. Toată adunarea lui Israel făcea istorie pentru generațiile viitoare. Pana care nu greșește a inspirației trebuie să urmărească această istorie cu fidelitate deplină. Bărbații din veacurile viitoare trebuie să-L vadă pe Dumnezeul cerului ca un conducător ferm, neîndreptățind păcatul în nici un caz. Moise și Aaron trebuia să moară fără să intre în Canaan, fiind supuși aceleiași pedepse care a căzut asupra celorlalți. Ei s-au plecat cu resemnare, deși cu inexprimabilă suferință în inimă; dar iubirea lor pentru Dumnezeu și încrederea lor în El au fost neclintite. Exemplul lor este o lecție pe care mulți o trec cu vederea fără să învețe din ea cum ar trebui. Păcatul nu le apare odios. Înălțarea de sine nu li se pare grozavă.
-370-
Numai puțini își dau seama de gravitatea păcatului; lor le place să creadă că Dumnezeu este prea bun ca să îl pedepsească pe păcătos. Cazurile lui Moise și Aaron, al lui David și al multor altora arată că nu este prudent să păcătuiești cu cuvântul, cu gândul sau cu fapta. Dumnezeu este o Ființă a iubirii și compasiunii fără margini. În cuvântarea de despărțire pe care a adresat-o Moise copiilor lui Israel, el a spus: “Căci Domnul, Dumnezeul tău, este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos”. Cererea mișcătoare pe care a făcut-o Moise ca să poată fi privilegiat să intre în Canaan a fost respinsă în mod hotărât. Păcatul de la Cadeș a fost public și însemnat; și cu cât a fost mai înaltă poziția celui păcătos, cu cât a fost mai distins omul, cu atât mai hotărâtă a fost decizia și cu atât mai sigură pedeapsa.
-371-
Iubite frate, ia seama la avertizare. Fii credincios față de lumina care strălucește pe cărarea ta. Pavel a spus: “Mă port aspru cu trupul meu, și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat”.