Consacrare la slujitori
Acum trei ani, Domnul mi-a dat o viziune despre lucrurile din trecut, prezent și viitor. Am văzut tineri predicând adevărul, dintre care unii, în acel timp, nu-l primiseră încă ei înșiși. De atunci ei s-au ținut de adevăr și încearcă să conducă și pe alții la el. Am văzut cazul tău, frate I. Viața ta din trecut n-a fost de un astfel de caracter care să te despartă și să te conducă mai presus de tine însuți. Din fire, tu ești egoist și îngâmfat și ai încredere în propria ta putere. Aceasta te va împiedica să dobândești experiența necesară care să te facă un smerit și un eficient slujitor al lui Hristos.
Sunt mulți în câmp care se află într-o situație asemănătoare. Ei pot prezenta teoria adevărului, dar le lipsește adevărata evlavie. Dacă pastorii care lucrează acum în câmpul Evangheliei, inclusiv tu însuți, simt necesitatea de cercetare zilnică a eului și zilnica părtășie cu Dumnezeu, atunci vor primi cuvintele de la Dumnezeu spre a fi predate poporului. Cuvintele lor și viața zilnică vor fi o mireasmă de viață spre viață sau de moarte spre moarte.
Cu mintea poți crede adevărul, dar mai ai încă de luptat pentru ca fiecare acțiune și fiecare simțământ al inimii tale să fie în armonie cu credința ta. Rugăciunea lui Hristos pentru ucenicii Săi, chiar înainte de răstignirea Sa, a fost: “Sfințește-i prin adevărul Tău; Cuvântul Tău este adevărul”. Influența adevărului trebuie să afecteze nu numai rațiunea, ci și inima și viața. Adevărata religie practică va face pe posesorul ei să-și controleze afecțiunile. Comportamentul lui exterior trebuie să fie sfințit prin adevăr. Eu te asigur înaintea lui Dumnezeu că tu ești serios deficitar în evlavia practică. Pastorii nu trebuie să-și asume răspunderea de învățători ai poporului, imitându-L pe Hristos, marele Model, dacă nu sunt sfințiți pentru lucrarea cea mare, ca să poată fi exemple pentru turma lui Dumnezeu. Un pastor nesfințit poate face o pagubă incalculabiă. Mărturisind a fi trimisul lui Hristos, exemplul lui va fi imitat de alții; și dacă lui îi lipsesc adevăratele caracteristici ale creștinului, greșelile și deficiențele lui vor fi reproduse în ei.
-372-
Oamenii pot fi în stare să repete cu ușurință marile adevăruri scoase la lumină cu atâta profunzime și perfecțiune în publicațiile noastre; ei pot să vorbească înfocat și inteligent despre declinul religiei în biserică; pot prezenta standardul evanghelic în fața poporului într-o manieră foarte iscusită, în timp ce îndatoririle de fiecare zi ale vieții creștine, care cer acțiune și implicare, sunt privite de ei ca nefăcând parte din problemele importante. Aceasta-i primejdia ta. Religia practică își revendică pretențiile atât asupra inimii și a minții, cât și asupra vieții zilnice. Credința noastră sacră nu constă numai din simțire sau numai din acțiune, ci cele două trebuie să fie combinate în viața creștină. Religia practică nu există independent de lucrarea Duhului Sfânt. Frate, tu ai nevoie de această acțiune și tot așa au nevoie toți cei care lucrează să-i convingă pe păcătoși de starea lor pierdută. Această acțiune a Duhului lui Dumnezeu nu îndepărtează de la noi necesitatea de a ne exercita facultățile și talentele, ci ne învață cum să folosim fiecare putere spre slava lui Dumnezeu. Facultățile omenești, când sunt sub îndrumarea specială a harului lui Dumnezeu, pot fi folosite pentru cel mai bun scop de pe pământ și vor fi exercitate în viața viitoare, nemuritoare.
Frate al meu, mi-a fost arătat că tu ai putea fi un propovăduitor cu foarte mult succes, dacă ai deveni complet sfințit pentru lucrare, dar că vei fi un lucrător foarte slab dacă nu ești astfel consacrat. Tu nu vrei, așa cum a făcut Răscumpărătorul lumii, să accepți calitatea de serv, partea obositoare a sarcinii predicatorului Evangheliei; și în acest amănunt, mulți sunt tot așa de deficitari ca și tine. Ei își primesc salariul fără să se gândească măcar dacă au făcut tot ce au putut spre a se servi pe ei înșiși sau cauza, dacă și-au predat timpul și talentele întru totul lucrării lui Dumnezeu sau dacă au vorbit doar la amvon, iar restul timpului l-au dedicat satisfacerii propriilor interese, înclinații sau plăceri.
-373-
Hristos, Maiestatea cerului, a lăsat la o parte veșmintele Sale împărătești și a venit în lumea aceasta, veștejită și ruinată de blestem, să-i învețe pe oameni cum să trăiască o viață de abnegație și sacrificiu de sine și cum să îndeplinească religia practică în viața lor zilnică. El a venit să dea un exemplu corect de pastor al Evangheliei. A lucrat continuu pentru un scop; toate puterile Sale au fost folosite pentru mântuirea oamenilor și fiecare faptă a vieții Lui a tins spre acel final. El a călătorit pe jos, învățându-i pe ucenicii Săi în timp ce mergea. Îmbrăcămintea Lui era prăfuită și pătată de călătorie și înfățișarea Lui era neatrăgătoare. Dar adevărurile simple care ieșeau de pe buzele Sale divine i-au făcut pe ascultători să uite înfățișarea Lui și să fie încântați nu de om, ci de învățătura pe care o predica El. După ce învăța pe parcursul zilei întregi, adesea, noaptea era consacrată pentru rugăciune. El Își înălța rugămințile fierbinți către Tatăl Său cu strigăt puternic și cu lacrimi. Nu Se ruga pentru Sine, ci pentru cei pe care a venit să-i răscumpere.
Puțini pastori se roagă toată noaptea, cum a făcut Mântuitorul nostru, sau consacră ceasuri întregi din zi pentru rugăciune, ca să poată fi pastori capabili ai Evangheliei și să fie salvați prin meritele lui Hristos. Daniel se ruga de trei ori pe zi, dar mulți dintre cei care fac cea mai înflăcărată mărturisire de credință nu-și umilesc sufletele înaintea lui Dumnezeu în rugăciune nici măcar o dată pe zi. Isus, scumpul Mântuitor, a dat tuturor însemnate lecții de umilință, dar mai ales slujitorilor Evangheliei. În umilință, când lucrarea Sa pe pământ era aproape terminată și El era aproape să Se întoarcă la tronul Tatălui Său de unde venise, cu toată puterea în mâinile Lui și toată slava Sa, printre ultimele învățături date ucenicilor Săi a fost una despre importanța umilinței. În timp ce ucenicii Lui se certau cu privire la cine să fie cel mai mare în Împărăția făgăduită, El S-a încins ca serv și a spălat picioarele celor care L-au numit Domn și Învățător.
-374-
Lucrarea Lui era aproape încheiată; El mai avea puține învățături de împărtășit. Și ca ei să nu poată uita niciodată umilința Mielului lui Dumnezeu curat și fără pată, marea și folositoarea Jertfă adusă pentru noi, S-a umilit ca să spele picioarele ucenicilor Săi. Îți va face bine — și în general tuturor pastorilor noștri — să revezi des scenele finale ale vieții Răscumpărătorului nostru. Aici, asaltați de ispite, cum a fost și El, cu toții putem învăța lecții de cea mai mare importanță pentru noi. Ar fi bine să petreci în fiecare zi o oră în meditație, revăzând viața lui Hristos de la iesle la Golgota. Noi ar trebui să o luăm punct cu punct și, cu însuflețire, să ne prindem de fiecare scenă, mai ales de cele de încheiere ale vieții Lui pământești. Contemplând în felul acesta învățăturile și suferințele Sale și sacrificiul nemărginit pe care l-a făcut pentru răscumpărarea neamului omenesc, ne putem întări credința, reînviora iubirea și putem deveni mai plini de spiritul care L-a susținut pe Mântuitorul nostru. Dacă vrem ca în cele din urmă să fim mântuiți, noi toți trebuie să învățăm lecția răbdării și a credinței la piciorul crucii. Hristos a suferit umilința pentru a ne salva de la dizgrația veșnică. El a consimțit să cadă asupra Sa dispreț, batjocură și insultă ca să ne ocrotească pe noi. Nelegiuirea noastră a fost cea care a adunat vălul de întuneric în jurul sufletului Său și a scos strigătul de la El, ca al unuia care a fost lovit și părăsit de Dumnezeu. El a purtat durerile noastre, a suferit pentru păcatele noastre, S-a dat pe Sine ca jertfă pentru păcat, ca noi să fim îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu prin El. Fiecare om nobil și generos va răspunde contemplării lui Hristos pe cruce.
Doresc foarte mult ca pastorii noștri să stăruie mai mult asupra crucii lui Hristos și, între timp, inimile lor să fie ușurate și supuse de iubirea fără egal a Mântuitorului care a inspirat acea jertfă nemărginită. Dacă, pe lângă teoria adevărului, pastorii noștri ar stărui mai mult asupra evlaviei practice, vorbind dintr-o inimă plină de spiritul adevărului, noi am vedea mult mai multe suflete venind la stindardul adevărului; inimile lor ar fi mișcate de pledoariile crucii lui Hristos, de generozitatea infinită și de mila lui Isus pentru omul suferind. Aceste subiecte vitale, în legătură cu punctele de doctrină ale credinței noastre, vor face oamenilor mult bine. Dar inima învățătorului trebuie să fie plină de cunoștința experimentală a iubirii lui Hristos.
-375-
Puternicul argument al crucii va convinge de păcat. Iubirea divină a lui Dumnezeu pentru păcătoși, exprimată în darul Fiului Său dat să sufere rușinea și moartea, ca ei să poată fi înnobilați și dăruiți cu viață veșnică, este un studiu de-o viață întreagă. Eu te invit să studiezi din nou crucea lui Hristos. Dacă toți cei mândri și vanitoși, ale căror inimi doresc mult după aplauzele oamenilor și după considerație mai presus de semenii lor, ar putea să prețuiască corect valoarea celei mai mari glorii pământești în contrast cu valoarea Fiului lui Dumnezeu, lepădat, disprețuit, scuipat tocmai de cei pe care El a venit să-i răscumpere, cât de neînsemnată ar părea toată onoarea pe care o poate acorda omul mărginit.
Iubite frate, tu simți, privind la talentele tale, oricum nedesăvârșite, că ești calificat aproape pentru orice poziție. Dar n-ai fost găsit pregătit spre a te stăpâni pe tine însuți. Te simți competent să dai directive oamenilor cu experiență, când ar trebui să fii dispus să te lași condus și să ocupi poziția unui învățăcel. Cu cât vei medita mai puțin la Hristos și la iubirea Sa fără egal și cu cât mai puțin te vei asemăna chipului Său, cu atât mai bun vei apărea în ochii tăi și cu atât vei fi mai încrezător și mai mulțumit de tine însuți. Dacă Îl vei cunoaște pe Hristos și vei privi neîncetat la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, vei avea o astfel de viziune a caracterului unui creștin adevărat, încât nu vei putea să nu faci o corectă prețuire a vieții și caracterului tău în contrast cu acela al marelui Model. Atunci vei vedea propria ta slăbiciune, ignoranța ta, iubirea de comoditate și lipsa ta de voință de a te lepăda de eu.
-376-
Tu de-abia ai început să studiezi Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu. Ai cules unele mărgăritare ale adevărului care, cu multă muncă și rugăciune, au fost dezgropate de alții; dar Biblia este plină de ele; fă din această carte studiul tău serios și regulă a vieții tale. Vei fi mereu în primejdia de a disprețui sfatul și a te socoti mai valoros decât te socotește Dumnezeu. Mulți sunt totdeauna gata să flateze și să laude pe un pastor care poate vorbi. Un pastor tânăr este mereu în primejdia de a fi răsfățat și aplaudat spre paguba lui, în timp ce el poate fi deficitar în principiile de bază pe care le cere Dumnezeu de la cei care mărturisesc că sunt portavocea Lui. Tu de-abia ai intrat în școala lui Hristos. Punerea ta în rânduială pentru lucrarea ta este o treabă de-o viață, o laborioasă luptă zilnică corp la corp cu obiceiuri împământenite, înclinații și tendințe ereditare. Aceasta cere un efort serios, constant și vigilent pentru a supraveghea și stăpâni eul, a-L păstra pe Isus în față, având eul pierdut din vedere.
Este necesar să veghezi asupra punctelor slabe din caracterul tău, să înfrânezi tendințele rele, să întărești și să dezvolți facultățile nobile care n-au fost exersate cum trebuie. Lumea niciodată nu va cunoaște lucrarea tainică ce se desfășoară între suflet și Dumnezeu, nici amărăciunea lăuntrică a spiritului, detestarea de sine și eforturile constante de a stăpâni eul; dar mulți din lume vor fi în măsură să aprecieze rezultatul acestor eforturi. Ei Îl vor vedea pe Hristos descoperit în viața ta zilnică. Vei fi o epistolă vie, cunoscută și citită de toți oamenii, și vei avea un caracter nobil și simetric dezvoltat.
“Învățați de la Mine”, a spus Hristos, “căci Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.” El va instrui pe cei care vin la El pentru cunoștință. În lume sunt o mulțime de învățători falși. Apostolul declară că în zilele din urmă “oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute”. Împotriva acestora, Hristos ne-a avertizat: “Păziți-vă de prooroci mincinoși. Ei vin la voi îmbrăcați în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt niște lupi răpitori. Îi veți cunoaște după roadele lor”. Învățătorii religioși descriși aici mărturisesc a fi creștini. Ei au o formă de evlavie și apar ca lucrând pentru binele sufletelor, în timp ce cu inima sunt zgârciți, egoiști, iubitori de huzur, urmând după îndemnurile propriei lor inimi nesfințite. Ei sunt în conflict cu Hristos și învățăturile Sale și sunt lipsiți de spiritul Lui cel blând și smerit.