Religia în viața zilnică
Frate H,
Mi-a fost arătat că tu iubești adevărul, dar nu ești sfințit prin el. Ai în fața ta o mare lucrare de făcut. “Oricine are nădejdea aceasta în El se curățește, după cum El este curat.” Tu ai această lucrare de făcut și n-ai timp de pierdut. Mi-a fost arătat că viața ta a fost o viață furtunoasă. Tu însuți n-ai fost corect; ai greșit mult și motivele tale au fost judecate greșit. Dar dezamăgirile și pierderile tale bănești, în providența lui Dumnezeu, au fost stopate spre binele tău.
A fost greu pentru tine să simți că Tatăl tău ceresc mai este încă binefăcătorul tău amabil. Necazurile și încurcăturile tale au avut tendința de a descuraja, și tu ai socotit că moartea ar fi preferabilă vieții. Dar la un anumit moment, dacă ochii tăi ar fi putut fi deschiși, ai fi văzut îngerii lui Dumnezeu căutând să te salveze de tine însuți. Îngerii lui Dumnezeu te-au condus acolo unde puteai primi adevărul, punându-ți picioarele pe o temelie care avea să fie mai fermă decât munții cei veșnici. Aici tu ai văzut lumină și ai îndrăgit-o. Pe calea ta a apărut o credință nouă, o viață nouă. În providența Sa, Dumnezeu te-a pus în legătură cu lucrarea Lui de la Pacific Press. El lucra pentru tine și tu trebuia să vezi mâna Sa călăuzitoare. Ai avut parte de întristare; dar o mare parte ți-ai adus-o asupra ta pentru că n-ai avut stăpânire de sine. Uneori erai foarte sever. Ai un temperament iute, care trebuie biruit. În viața ta ai fost în primejdie fie din cauza tendinței de a te încrede în tine, fie datorită pesimismului și descurajării. O continuă dependență de Cuvântul și providența lui Dumnezeu te va califica să-ți exerciți puterile întru totul pentru Răscumpărătorul tău, care te-a chemat, spunând: “Urmează-Mă”. Trebuie să cultivi un spirit de totală supunere față de voința lui Dumnezeu, să cauți serios și smerit să cunoști căile Lui și să urmezi călăuzirea Duhului Lui. Tu nu trebuie să te bazezi pe propria ta pricepere. Trebuie să ai o profundă neîncredere în propria ta înțelepciune și presupusa prudență. Situația ta cere aceste precauții. Este riscant pentru om să se încreadă în propria lui judecată. În cel mai bun caz, el are capacități limitate, multe avându-le drept moștenire, atât puncte de caracter tari, cât și slabe, care sunt defecte reale. Aceste trăsături caracteristice colorează întreaga viață.
-361-
Înțelepciunea pe care o dă Dumnezeu îi va determina pe oameni să se cerceteze. Adevărul îi va convinge de erorile lor și relele existente. Inima trebuie să fie deschisă spre a vedea, a-și da seama și a recunoaște relele acestea și apoi, cu ajutorul lui Isus, fiecare trebuie să se angajeze serios în lucrarea de a le învinge. Cunoștința câștigată prin înțelepciunea lumii, oricât s-ar strădui să o obțină, este la urma urmei limitată și, comparativ, inferioară. Dar puțini înțeleg căile și lucrările lui Dumnezeu în tainele providenței Lui. Ei avansează câțiva pași, și apoi nu mai sunt în stare să atingă fundul sau țărmul. Cugetătorul superficial este cel care se socotește înțelept. Bărbații de o valoare certă, cu cunoștințe înalte, sunt cei mai dispuși să admită slăbiciunea propriei lor înțelegeri. Dumnezeu dorește ca fiecare care pretinde că este ucenicul Lui să fie un învățăcel, să fie înclinat mai mult să învețe decât să predea lecții.
Cât de mulți oameni din acest veac al lumii nu reușesc să pătrundă destul de adânc! Ei tratează problema superficial. Nu vor să cugete cu destulă atenție, ca să vadă dificultățile și să se lupte cu ele, și nu vor să examineze fiecare subiect important cu cercetare profundă, cu rugăciune și suficientă precauție și interes pentru a vedea adevărata problemă în discuție. Ei vorbesc despre chestiuni pe care nu le-au cântărit pe deplin și cu atenție. Adesea, persoane spirituale și sincere au părerile lor proprii, cărora trebuie să li se opună o rezistență fermă, altfel cei mai slabi din punct de vedere intelectual pot fi induși în eroare. Prin idei preconcepute sunt formate obiceiuri, iar deprinderile, simțămintele și dorințele vor avea o influență mai mare sau mai mică. Uneori, un fel de conduită este urmată în fiecare zi și se stăruie în ea pentru că este un obicei, și nu pentru că îl aprobă raționamentul. În aceste cazuri, în balanță cântărește mai mult simțământul decât datoria.
-362-
Dacă am putea să ne dăm seama de slăbiciunile noastre și să vedem trăsăturile aspre din caracterul nostru, care trebuie reprimate, am vedea că avem atât de mult de lucru pentru noi înșine, încât ne-am umili inima sub brațul puternic al lui Dumnezeu. Sprijinindu-ne sufletele neajutorate pe Hristos, noi trebuie să suplimentăm nepriceperea noastră cu înțelepciunea Lui, slăbiciunea noastră cu tăria Lui, neputința noastră cu puterea Lui trainică și, uniți cu Dumnezeu, vom putea fi într-adevăr lumini în lume.
Iubite frate, Dumnezeu te iubește și este foarte răbdător cu tine, în ciuda multelor tale greșeli. Având în vedere afectuoasa și milostiva iubire a lui Dumnezeu, exercitată în favoarea ta, n-ar trebui să fii mai amabil, mai tolerant, mai răbdător și iertător față de copiii tăi? Prin asprimea și severitatea pe care le manifești, îi îndepărtezi de tine. Nu le poți da lecții de răbdare, toleranță, îndelungă răbdare și gentilețe, când tu ești prea autoritar și te înfurii pe ei. Acești copii au pecetea caracterului dat de către părinții lor; și dacă vrei să-i sfătuiești, să-i îndrumi și să-i ajuți să nu apuce pe nici o cale rea, ținta nu poate fi atinsă prin asprime și prin ceea ce lor li se pare tiranie. Dacă în temere de Dumnezeu poți să-i povățuiești cu toată grija și iubirea afectuoasă pe care trebuie să le manifeste un tată față de copiii care greșesc, atunci tu va trebui să le demonstrezi că într-adevăr există putere spre a-i transforma pe cei care îl primesc. Când copiii nu procedează în conformitate cu ideile tale, în loc să-ți manifești mâhnirea pentru relele lor, în loc să insiști pe lângă ei și să te rogi pentru ei, tu ești cuprins de patimă și mergi pe o cale care lor nu le va face bine, ci doar va face să înceteze afecțiunea lor și în final să-i despartă de tine.
Fiul tău cel mai mic este pervers; el nu face bine. Inima lui este răzvrătită împotriva lui Dumnezeu și a adevărului. Este atacat de influențe care-l fac să fie necioplit, aspru și nepoliticos. El este o încercare pentru tine, și dacă nu se convertește, îți va pune răbdarea la mare încercare. Dar asprimea și severitatea oprimantă nu-l vor schimba. Tu trebuie să cauți să faci pentru el tot ce poți în spiritul lui Hristos, nu în spiritul tău, nu sub influența patimii. Trebuie să te stăpânești în dirijarea copiilor tăi. Trebuie să-ți aduci aminte că Dreptatea are o soră geamănă, Mila. Când vrei să aplici dreptatea, arată milă, gingășie și iubire și nu vei lucra în zadar.
-363-
Fiul tău are o voință încăpățânată și are nevoie de cea mai chibzuită disciplină. Ține seama de mediul înconjurător pe care l-au avut copiii tăi și cât de nefavorabil a fost pentru formarea de caractere bune. Ei au nevoie de milă și iubire. Cel mai tânăr este acum în perioada cea mai critică a vieții lui. Acum se conturează intelectual; afecțiunile își primesc sensul lor caracteristic. Toată cariera viitoare a acestui tânăr este hotărâtă de calea pe care apucă acum. El intră pe cărarea care duce la virtute sau care duce la viciu. Apelez la tânăr să-și umple mintea cu imagini de adevăr și curăție. Nu va fi spre avantajul lui să se dedea la păcat. El poate să creadă că este foarte plăcut să păcătuiești și să aibă propria lui cale; dar aceasta este, în cele din urmă, o cale înfricoșătoare. Dacă el iubește societatea celor cărora le place păcatul și le place să facă rău, cugetele lui vor apuca pe o cale inferioară și nu va vedea nimic atractiv în curăție și sfințenie. Dar dacă ar putea să vadă sfârșitul celui nelegiuit, că plata păcatului este moartea, ar fi cuprins de alarmă și ar striga: “Tată! Tu să fii Prietenul tinereții mele!”
Succesul lui în această viață depinde foarte mult de calea pe care o urmează acum. El trebuie să poarte răspunderile vieții. El n-a fost un tânăr promițător. Este nerăbdător și îi lipsește stăpânirea de sine. Aceasta este sămânța pe care o seamănă tatăl lui, care va recolta ceea ce a semănat. “Ce seamănă omul aceea va și secera.” Cu câtă grijă trebuie să aruncăm sămânța, știind că trebuie să recoltăm ceea ce am semănat! Isus îl mai iubește încă pe acest tânăr. El a murit pentru el și îl invită să vină în brațele Lui, unde va găsi pace și fericire, liniște și odihnă. Tânărul acesta își formează tovărășii care îi vor modela întreaga viață. El trebuie să aibă legătură cu Dumnezeu și să-I dea fără întârziere și fără reținere afecțiunea lui. El nu trebuie să ezite. Satana îl va asalta cu cele mai cumplite ispite, dar el nu trebuie să se lase înfrânt.
-364-
Mi-au fost arătate pericolele celor tineri. Inimile lor sunt pline de așteptări mari și văd calea care coboară presărată cu plăceri ispititoare, care par foarte atrăgătoare; dar acolo este moartea. Calea cea îngustă a vieții poate să li se pară lipsită de atracții, o cale cu spini și mărăcini, dar nu este așa. Ea este o cale care cere refuzarea plăcerilor păcătoase; este o cale îngustă, lăsată pentru ca răscumpărații Domnului să meargă pe ea. Nimeni nu poate merge pe calea aceasta cărând poverile de mândrie, încăpățânare, înșelătorie, minciună, necinste, patimă și plăceri trupești. Calea este atât de îngustă, încât lucrurile acestea trebuie lăsate în urmă; dar pe calea cea largă este destul loc pentru ca păcătoșii să călătorească pe ea cu toate înclinațiile lor păcătoase.
Tinere, dacă-l respingi pe Satana cu toate ispitele sale, poți umbla pe urma pașilor Răscumpărătorului tău și să ai pacea cerului și bucuriile lui Hristos. Tu nu poți fi fericit în satisfacerea păcatului. Te poți crede fericit, dar nu poți cunoaște adevărata fericire. Caracterul a ajuns deformat prin satisfacerea păcatului. Primejdia te întâmpină la fiecare pas făcut pe calea care coboară, și cei care ar putea să-i ajute pe tineri nu văd sau nu-și dau seama de acest lucru. Acel fel de interes afectuos care ar trebui să fie arătat față de tineri nu este manifestat. Mulți ar putea fi păziți de influențele păcătoase dacă ar fi înconjurați de tovărășii bune și dacă li s-ar vorbi amabil și cu iubire.
Iubite frate, sper că n-ai să te descurajezi pentru că simțămintele te domină atât de des când calea sau voința ta este barată. Să nu te descurajezi niciodată. Refugiază-te în fortăreață. Veghează, roagă-te și încearcă din nou. “Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi. Apropiați-vă de Dumnezeu și El Se va apropia de voi.”
Un alt punct trebuie avut în vedere. Tu nu ești totdeauna așa de precaut cum ar trebui ca să te abții de la orice aparență rea. Ești în primejdie de a fi prea familiar cu surorile, de a vorbi cu ele într-un fel ușuratic și nechibzuit. Aceasta va aduce vătămare influenței tale. Ferește-te și fii atent la toate aceste aspecte; veghează față de prima apropiere a ispititorului. Tu ești foarte nervos și excitabil. Ceaiul are influența de a excita nervii, iar cafeaua amorțește creierul; amândouă sunt foarte vătămătoare. Trebuie să fii atent la dietă. Mănâncă mâncarea cea mai hrănitoare și mai sănătoasă și păstrează-te într-o stare sufletească liniștită, astfel încât să nu ajungi așa de excitat și cuprins de patimă.