După cum mlădița trebuie să rămână în viță spre a obține seva vitală care o face să înflorească, tot așa și cei care Îl iubesc pe Dumnezeu și păzesc toate cuvintele Lui trebuie să rămână în iubirea Lui. Fără Hristos, noi nu putem înfrâna nici un singur păcat și nu putem birui nici cea mai mică ispită. Mulți au nevoie de Duhul lui Hristos și de puterea Lui spre a lumina priceperea lor tot atât de mult cât a avut nevoie orbul Bartimeu de vederea naturală. “După cum mlădița nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa, nici voi nu puteți aduce roadă, dacă nu rămâneți în Mine.” Toți cei care sunt într-adevăr în Hristos vor experimenta folosul acestei uniri. Tatăl îi acceptă în Preaiubitul Lui și ei devin obiectul afectuoasei și iubitoarei Sale purtări de grijă. Legătura aceasta cu Hristos va avea ca rezultat purificarea inimii, o viață trăită cu grijă și un caracter fără defect. Roada adusă de pomul creștin este “dragostea, blândețea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor”.
Frate al meu, tu ai nevoie de o strânsă legătură cu Dumnezeu. Tu ai trăsături de caracter pentru care ești răspunzător. Puterilor tale li s-au dat o folosință rea. Dumnezeu nu poate aproba purtarea ta. Standardul tău este cel al lumii, și nu cel care a fost pus de Hristos înaintea noastră pentru această viață. Ai privit prin ochii lumii și ai judecat cu judecata ei nesfințită. Sufletul tău trebuie să fie curățit de influența poluantă a lumii. Te-ai abătut de repetate ori de la integritatea strictă pentru ceea ce ți-a plăcut să crezi că era câștig, dar care în realitate era pierdere. Orice faptă de înșelăciune în afaceri va reduce din răsplata ta din cer, în cazul în care vei dobândi acolo un cămin. Fiecare om își va primi răsplata după cum i-au fost faptele.
-356-
Tu n-ai timp de pierdut, ci trebuie să faci eforturi stăruitoare spre a birui trăsăturile rele semnalate în caracterul tău, care, dacă sunt îngăduite, vor închide ușa slavei în fața ta. Nu-ți poți permite să pierzi cerul. Tu trebuie să faci acum o schimbare hotărâtă în cuvinte și fapte, să birui spiritul tău zgârcit și să-ți aduci gândurile pe calea adevărului sacru. Pe scurt, trebuie să fii transformat. Atunci Dumnezeu va accepta lucrarea ta în cauza Lui. Tu trebuie să fii un bărbat de o așa principialitate neabătută, încât iubirea de câștig să nu te seducă și ispita să nu te învingă. Domnul cere de la toți cei care mărturisesc Numele Lui o strictă aderare la adevăr. Acesta va fi ca sarea care nu și-a pierdut gustul, ca o lumină în mijlocul întunericului moral și înșelăciunii din lume.
“Voi sunteți lumina lumii”, spune Hristos. Cei care sunt cu adevărat în legătură cu Dumnezeu, prin reflectarea luminii cerești, vor avea o putere salvatoare în biserică, precum și în lume; pentru că parfumul faptelor bune și al acțiunilor cinstite le va face o reputație bună chiar printre cei care nu sunt de credința noastră. Cei care se tem de Dumnezeu vor onora și vor respecta astfel de caractere și chiar vrăjmașii credinței noastre, când văd spiritul și viața lui Hristos manifestate în lucrările lor zilnice, vor slăvi pe Dumnezeu, izvorul puterii și al cinstei lor.
Tu, frate, ar fi trebuit să fii convertit cu adevărat cu ani în urmă și predat întru totul lucrării lui Dumnezeu. Au fost pierduți ani prețioși, care ar fi trebuit să fie bogați în experiență în lucrurile lui Dumnezeu și în muncă practică în cauza Sa. În timp ce ar trebui să fii acum în stare să-i înveți pe alții, tu însuți n-ai reușit să ajungi la deplina cunoștință a adevărului. Ar trebui să ai acum o cunoaștere experimentală a adevărului și să fii calificat să duci lumii solia de avertizare. Serviciile tale au fost aproape pierdute pentru cauza lui Dumnezeu pentru că hotărârea ta era împărțită; tu faci planuri, proiecte, cumperi, vinzi, slujești la mese.
-357-
Mucegaiul lumii ți-a întunecat priceperea și ți-a pervertit intelectul, așa încât slabele tale eforturi nu sunt jertfe acceptabile pentru Dumnezeu. Dacă te-ai fi despărțit de înclinațiile tale speculative și ai fi lucrat în direcție opusă, ai fi fost îmbogățit cu cunoștință divină și, în general, ai fi un câștigător în lucrurile spirituale; dar așa, tu pierzi mereu putere spirituală și împiedici dezvoltarea experienței tale religioase.
Spre a avea părtășie cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos, trebuie să fii înnobilat, înălțat și făcut părtaș bucuriei lor de nespus și slavei depline. Hrana, îmbrăcămintea, poziția și bogăția pot avea valoarea lor; dar a avea legătură cu Dumnezeu și a fi părtaș al naturii Sale divine, acestea au o valoare neprețuită. Viața noastră trebuie să fie ascunsă cu Hristos în Dumnezeu și, deși “ce vom fi nu s-a arătat încă”, “când Se va arăta Hristos, viața noastră”, “vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea așa cum este.” Demnitatea princiară a caracterului creștin va străluci ca soarele, și razele de lumină de pe fața lui Hristos vor fi reflectate asupra celor care s-au curățit după cum El este curat. Privilegiul de a deveni fii ai lui Dumnezeu este ieftin plătit, chiar dacă ar trebui să sacrificăm tot ce avem, fie chiar viața însăși.
Iubite frate, tu trebuie să te hotărăști să fii un om după inima lui Dumnezeu. Orice ar îndrăzni alții să facă sau să spună, ceea ce nu este în concordanță cu standardul creștin, nu trebuie să fie o scuză pentru tine. Tu trebuie să stai înaintea Judecătorului întregului pământ, răspunzând nu pentru altul, ci pentru tine însuți. Noi răspundem individual și nici unul dintre defectele de caracter ale vreunui om nu ne va scuza vinovăția, pentru că Hristos ne-a dat prin viața Sa fără cusur un model de caracter desăvârșit.
Atacurile cele mai stăruitoare ale vrăjmașului sufletelor sunt date asupra adevărului pe care-l mărturisim și orice abatere de la dreptate aduce dezonoare asupra lui. Primejdia cea mare este să ne abatem mintea de la Hristos. Numele lui Isus are putere să respingă ispitele lui Satana și să ridice pentru noi un stindard împotriva lui. Atâta timp cât rămâne cu încredere neclintită în virtutea și puterea ispășirii, sufletul va sta la principiu ferm ca o stâncă și toate puterile lui Satana și ale îngerilor lui nu îl pot clătina de la integritatea lui. Adevărul, așa cum este în Isus, este un zid de foc în jurul sufletului care se ține de El. Ispitele se vor abate asupra noastră pentru că prin ele suntem încercați în timpul punerii noastre la probă aici, pe pământ. Aceasta este probarea din partea lui Dumnezeu, o descoperire a inimilor noastre. A fi ispitit nu este nici un păcat; dar păcatul apare când cedăm ispitei.
-358-
Dacă iscusința ta ar fi fost tot atât de mult exercitată pentru câștigarea de suflete și în răspândirea adevărului celor care sunt în întuneric cum a fost pentru a câștiga și a înmulți bunurile pământești, tu ai fi avut multe stele în coroana bucuriei tale, din Împărăția slavei. Sunt puțini cei care sunt tot așa de credincioși în slujirea lui Dumnezeu cum sunt în slujirea propriilor lor interese vremelnice. O țintă hotărâtă va duce sigur la sfârșitul dorit. Mulți nu înțeleg să fie tot atât de cu tragere de inimă, de vrednici și de împlinitori în lucrarea lui Dumnezeu, ca în ocupația lor vremelnică. Mintea și inima celor care mărturisesc a crede adevărul trebuie să fie înălțate, curățite, înnobilate și spiritualizate. Lucrarea de a educa mintea pentru această problemă mare și importantă este înfricoșător de neglijată. Lucrarea lui Dumnezeu este făcută cu nepăsare și într-o manieră neglijentă, pentru că atât de des este lăsată pe seama capriciului, mai degrabă decât pe seama principiului sacru și a scopului sfânt.
Este foarte mare nevoie ca aceia care cunosc voia lui Dumnezeu să învețe să devină lucrători cu succes în cauza Lui. Ei trebuie să fie persoane cu maniere alese, înțelegătoare, nu având o înșelătoare strălucire exterioară, dar cochetând cu cele lumești, ci acea amabilitate și acea curăție care au savoarea cerului și pe care le va avea fiecare creștin, dacă este părtaș al naturii divine. Lipsa adevăratei demnități și a curăției creștine în rândurile păzitorilor Sabatului este împotriva noastră ca popor și face ca adevărul pe care-l mărturisim să fie dezgustător. Lucrarea de educare a minții și a manierelor poate fi continuată spre desăvârșire. Dacă cei care mărturisesc adevărul nu folosesc acum privilegiile și ocaziile lor spre a crește până la statura plinătății de bărbați și femei în Hristos Isus, ei nu vor fi o cinste pentru cauza adevărului și nici pentru Hristos.
-359-
Dacă tu ai fi studiat Sfintele Scripturi tot atât de credincios cum ai vegheat ca să obții câștiguri lumești, te-ai pricepe în cele ale Cuvântului lui Dumnezeu și ai fi în stare să-i înveți și pe alții. Este greșeala ta că nu ești calificat să înveți adevărul pe alții. Tu n-ai cultivat acele capacități care vor face din tine un lucrător inteligent, spiritual și cu succes pentru Domnul tău. Astfel de trăsături de caracter, cum sunt ascuțimea minții și dorința de acaparare în treburile lumești, au fost atât de mult exercitate, încât mintea ta a fost dezvoltată în mare măsură în direcția de cumpărare și vânzare și atingerea celui mai bun sfârșit al afacerii. În loc să te statornicești în încrederea fraților, surorilor și prietenilor tăi ca un bărbat care posedă o adevărată noblețe de caracter, care se ridică mai presus de orice micime și lăcomie, tu îi faci să se teamă de tine. Credința ta religioasă a fost folosită spre a dobândi încrederea fraților tăi pentru ca să poți practica necinstita ta ocupație și să faci o agoniseală. Ai făcut aceasta de atâtea ori, încât ea a devenit ca o a doua natură pentru tine, și tu nu-ți dai seama cum li se pare altora calea ta. Toată viața ta viitoare și calea de acțiune trebuie să fie marcate de evlavie adevărată, dacă vrei să contracarezi influența pe care ai exercitat-o spre a risipi de la Hristos și adevăr.
Legătura ta cu Dumnezeu și cu semenii cere o schimbare în viața ta. În Predica de pe Munte, porunca Răscumpărătorului lumii a fost: “Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea și Proorocii”. Cuvintele acestea au cea mai mare valoare pentru noi, o regulă de aur care ne este dată spre a ne măsura purtarea. Aceasta este adevărata regulă a cinstei. În aceste cuvinte se cuprind foarte multe. Ni se cere să-i tratăm pe semenii noștri așa cum am dori să ne trateze ei pe noi, dacă am fi în situația lor.
Plano, Texas,
24 noiembrie 1878.