Integritate în afaceri
Frate G.,
Tu mi-ai fost arătat în ultima mea viziune. Am văzut că iubești adevărul pe care-l mărturisești, dar nu ești sfințit prin el. Afecțiunile au fost împărțite între slujirea lui Dumnezeu și Mamona. Această împărțire a sentimentelor te împiedică să fii un misionar pentru Dumnezeu. În timp ce, conform mărturisirii tale, servești cauza lui Dumnezeu, interesul personal a vătămat lucrarea ta și a știrbit în mare măsură influența ta. Dumnezeu nu putea lucra cu tine din cauză că inima ta nu era în rânduială cu El.
În măsura în care este vorba de cuvinte, tu ești profund interesat de adevăr; dar când este vorba să-ți arăți credința prin fapte, aici există o mare lipsă. Tu nu reprezinți corect credința noastră. Tu vatămi cauza lui Dumnezeu prin manifestarea iubirii tale după câștig și iubirea ta de a face negustorie și de a te certa nu este spre binele tău, nici pentru sănătatea spirituală a celor cu care vii în contact. În negustorie ești un om priceput și adesea știi să obții avantaje. Ai un tact deosebit de a urmări cel mai bun final al afacerii, fiind atent la binele tău propriu, mai degrabă decât la cel al altora. Dacă un om s-ar înșela pe sine, și tu, prin aceasta, ai fi avantajat, l-ai lăsa să se înșele. Aceasta nu înseamnă a urma regula de aur, să faci altora ce ai dori ca ei să-ți facă ție.
În timp ce erai angajat în lucrarea misionară, ți-ai manifestat înclinațiile de a face planuri de cumpărare și vânzare. Aceasta este o combinație nefericită. Tu trebuie să faci ori una, ori alta. “Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeți după El; iar dacă este Baal, mergeți după Baal.” “Alegeți astăzi cui vreți să slujiți.” Dumnezeu nu va accepta lucrarea ta în ogorul și lucrarea misionară atâta timp cât faci planuri pentru a te avantaja pe tine. Ești în primejdia de a socoti câștigul drept evlavie. Ispititorul va prezenta ispite măgulitoare în fața ta spre a te ademeni și tu te lași în voia unui spirit de a face planuri care vor ucide spiritualitatea ta.
-351-
Lumea, îngerii și oamenii privesc la tine ca la un escroc, ca la un om care își caută interesul și dobândirea de avantaje pentru sine, fără să fie atent și conștiincios față de interesul celor cu care are de-a face. În viața ta de afaceri există o înclinație de necinste care pătează sufletul și oprește dezvoltarea experienței religioase și creșterea în har. Tu urmărești cu un pasionat ochi de afacerist cea mai bună șansă de a face rost de o afacere. Această înclinație de a face planuri a devenit a doua natură a ta și nu vezi și nu-ți dai seama de răul pe care-l faci, încurajând-o.
Afacerea în care te poți angaja, acceptabilă și cinstită, care îi avantajează pe alții tot atât de bine ca și pe tine, va fi în regulă în măsura în care este vorba de o treabă cinstită; dar Domnul ar fi acceptat slujirea ta și folosirea puterilor tale, a calităților evidente pe care le ai pentru asigurarea mântuirii sufletelor, dacă erau sfințite prin adevăr. Dorința de a urmări iubirea de câștig se luptă împotriva Duhului. Obiceiurile și cultura vremii și-au lăsat pecetea lor deformatoare asupra caracterului tău și te descalifici pentru lucrarea lui Dumnezeu. Tu ai o constantă dorință arzătoare de a face negustorie. Dacă ai fi sfințit pentru slujirea lui Dumnezeu, aceasta ar face din tine un lucrător serios și perseverent pentru Domnul, dar așa cum s-a abuzat de ea, aceasta a primejduit propriul tău suflet și alții sunt de asemenea în primejdia de a fi pierduți prin influența ta.
Uneori, rațiunea și conștiința protestează și te simți mustrat din cauza procedeului tău; sufletul tău dorește cu înfocare după sfințire și asigurarea cerului; zarva lumii îți apare respingătoare și o lași la o parte și îndrăgești Duhul lui Dumnezeu. Apoi apare din nou acea înclinație lumească, ce pune stăpânire pe orice. Cu siguranță, vei avea de întâmpinat asalturile lui Satana și ar trebui să te pregătești pentru ele spre a rezista ferm înclinației tale.
-352-
Apostolul Pavel, în timp ce era întemnițat între zidurile închisorii, care miroseau a umezeală, el însuși suferind datorită propriilor infirmități, a dorit foarte mult să-l vadă pe Timotei, fiul lui în cele ale Evangheliei și să-i lase cu limbă de moarte însărcinarea lui. El nu avea nici o speranță de eliberare din închisoare până își va încheia viața. Inima rea a lui Nero era întru totul satanică, și la un cuvânt sau la o simplă înclinare din cap, viața apostolului avea să fie scurtată. Pavel a urgentat prezența imediată a lui Timotei, totuși s-a temut că el n-avea să vină destul de curând spre a primi de pe buzele lui ultima mărturie. De aceea, cuvintele pe care le-ar fi spus lui Timotei i le-a repetat unuia dintre colaboratorii lui, căruia i-a fost îngăduit să fie tovarășul lui în închisoare. Acest însoțitor a scris însărcinarea lăsată de Pavel cu limbă de moarte, din care cităm aici o mică parte:
“Cei ce vor să se îmbogățească, dimpotrivă, cad în ispită, în laț și în multe pofte nesăbuite și vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd și pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; și unii care au umblat după ea, au rătăcit de la credință, și s-au străpuns singuri cu o mulțime de chinuri. Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, și caută neprihănirea, evlavia, apucă viața veșnică la care ai fost chemat și pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori”. “Îndeamnă pe bogații veacului acestuia să nu se îngâmfe și să nu-și pună nădejdea în niște bogății nestatornice, ci în Dumnezeu care ne dă toate lucrurile din belșug ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă binele, să fie bogați în fapte bune și să fie darnici, gata să simtă împreună cu alții, așa ca să-și strângă pentru viața viitoare drept comoară o bună temelie, pentru ca să apuce adevărata viață.” “Și ce-ai auzit de la mine, în fața multor martori, încredințează la oameni de încredere, care să fie în stare să învețe și pe alții. Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaș al lui Hristos. Nici un ostaș nu se încurcă cu treburile vieții, dacă vrea să placă celui ce l-a scris la oaste. Și cine luptă la jocuri, nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli.” Un om poate să fie zgârcit și totuși să se scuze, spunând că lucrează pentru cauza lui Dumnezeu, dar el nu obține nici o răsplată pentru că Dumnezeu nu dorește bani obținuți prin înșelăciune sau prin tot ce seamănă a necinste.
-353-
Pavel îl îndeamnă pe Timotei mai departe: “Caută de vino curând la mine. Căci Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a părăsit și a plecat la Tesalonic”. Cuvintele acestea dictate de Pavel chiar înainte de moartea lui au fost scrise de Luca pentru folosul și avertizarea noastră.
Hristos, învățând pe ucenicii Săi, a spus: “Eu sunt adevărata viță, și Tatăl Meu este vierul. Pe orice mlădiță care aduce roadă, o curățește, ca să aducă și mai multă roadă.” Cel care este unit cu Hristos, care se împărtășește de seva și hrana Viței, va face lucrările lui Hristos. Iubirea lui Hristos trebuie să fie în el, altfel el nu poate fi în Viță. Iubirea supremă față de Dumnezeu și față de aproapele tău, asemenea celei pe care o ai față de tine însuți, este temelia adevăratei religii.
Hristos întreabă pe fiecare care mărturisește Numele Lui: “Mă iubești?” Dacă Îl iubești pe Isus, vei iubi și sufletele pentru care a murit El. Un om poate să nu aibă cea mai plăcută înfățișare exterioară, poate să aibă lipsuri în multe privințe, dar, dacă este onest, el va câștiga încrederea altora. Iubirea adevărului, încrederea și siguranța pe care oamenii o pot avea în el vor îndepărta sau vor compensa trăsăturile neplăcute din caracterul lui. Onestitatea la locul tău și chemarea ta și o dispoziție de a respinge eul, cu scopul de a fi folositor altora, vor aduce pacea sufletului și favoarea lui Dumnezeu.
-354-
Cei care vor umbla îndeaproape pe urmele pașilor Răscumpărătorului care a manifestat jertfire și lepădare de sine vor avea gândul lui Hristos reflectat în mintea lor. Curăția și iubirea lui Hristos vor străluci zilnic în viața și caracterul lor, în timp ce blândețea și adevărul îi vor călăuzi pe cale. Fiecare mlădiță cu rod este curățită, ca să poată aduce rod mai mult. Chiar și mlădițele cu rod pot să prezinte prea mult frunziș și să apară ceea ce în realitate nu sunt. Urmașii lui Hristos pot face vreo lucrare pentru Domnul lor și totuși să nu facă nici jumătate din ceea ce puteau face. Atunci El îi curăță, pentru că în viața lor apar deșertăciunea lumească, satisfacerea plăcerilor și mândria. Gospodarii taie surplusul de cârcei ai viței care se agață de gunoiul pământului, făcând-o astfel și mai roditoare. Aceste cauze care împiedică trebuie îndepărtate și ce a crescut prea mult trebuie tăiat ca să facă loc razelor vindecătoare ale Soarelui Îndreptățirii.
Dumnezeu a plănuit ca prin Hristos omul căzut să aibă un alt curs al vieții. Mulți înțeleg greșit scopul pentru care au fost creați. Acesta a fost ca să fie o binecuvântare pentru omenire și să slăvească pe Dumnezeu, mai degrabă decât să-și satisfacă și să-și slăvească eul. Dumnezeu curăță mereu pe poporul Său, tăind mlădițele care s-au dezvoltat de prisos, ca ei să poată aduce rod pentru slava Sa și să nu facă numai frunze. Dumnezeu ne curăță cu mâhnire, cu dezamăgire și întristare, pentru ca acele trăsături de caracter care au crescut peste măsură de corupte și puternice să poată fi slăbite și ca alte trăsături mai bune să aibă ocazia favorabilă să se dezvolte. Trebuie să se renunțe la idoli, conștiința trebuie să devină mai sensibilă, meditațiile inimii trebuie să fie spirituale, iar caracterul întreg trebuie să devină simetric. Cei care doresc într-adevăr să-L slăvească pe Dumnezeu vor fi recunoscători pentru demascarea oricărui idol și a oricărui păcat, ca ei să poată vedea aceste rele și să le îndepărteze; dar cel cu inima împărțită va pleda pentru satisfacerea de sine mai degrabă decât pentru refuzul acesteia.
Mlădița aparent uscată, fiind în legătură cu vița care este vie, devine o parte din ea. Fibră cu fibră și nervură cu nervură, ea aderă la viță până când primește viață și hrană din tulpina mamă. Mugurii altoiului înfloresc și produc rod. Sufletul mort în fărădelege și păcat trebuie să experimenteze un proces asemănător pentru a fi împăcat cu Dumnezeu și a deveni părtaș al vieții și bucuriei lui Hristos. După cum altoiul primește viață când este unit cu vița, tot așa și păcătosul se împărtășește de natura divină când este în legătură cu Hristos. Omul mărginit este unit cu Dumnezeul cel nemărginit. Când suntem astfel uniți, cuvintele lui Hristos rămân în noi, și noi nu suntem mânați de sentimente, spasmodic, ci de un principiu viu și statornic. Asupra cuvintelor lui Hristos trebuie să se mediteze, ele trebuie să fie nutrite și păstrate cu duioșie în inimă. Ele nu trebuie să fie repetate papagalicește, spre a nu găsi în memorie nici un loc și neavând nici o influență asupra inimii și vieții.