Credința l-a făcut pe Moise să privească la lucruri nevăzute, dar veșnice. El a părăsit atracțiile vieții de la palatul faraonului pentru că acolo era păcatul. A renunțat la prezent și așa-zisul bine, care încânta numai pentru a ruina și a distruge. Adevăratele atracții, cele veșnice, erau valoroase pentru el. În realitate, sacrificiile făcute de Moise nu erau sacrificii. El a lăsat un prezent, aparent un bine încântător, pentru un bine sigur, înalt și nemuritor.
Moise a îndurat ocara lui Hristos, socotind-o ca o bogăție mai mare decât toate comorile Egiptului. El a crezut ceea ce a spus Dumnezeu și n-a fost influențat să se abată de la integritatea lui prin nici una dintre ocările lumii. El a umblat pe pământ ca un om liber al lui Dumnezeu. În sufletul său avea iubirea lui Hristos, care n-a făcut din el doar un om al demnității, ci la demnitatea omului a adăugat strălucirea adevăratelor daruri creștine. Moise a umblat pe o cale aspră și periculoasă, dar a privit la lucrurile nevăzute și n-a șovăit. Răsplata era atractivă pentru el și ea poate fi și pentru voi. El era prieten apropiat cu Dumnezeu.
Lucrarea este în fața ta, aceea de a îmbunătăți restul vieții tale prin reformarea și înălțarea caracterului. În sufletul reînnoit începe o viață nouă. Hristos este Mântuitorul care locuiește înăuntru. Trăsăturile rele de caracter, la care se crede că este greu să renunți, trebuie supuse. Cuvântul arogant, dictatorial, trebuie să rămână nespus, iar atunci va fi câștigată o biruință prețioasă. Fericirea va fi rezultatul oricărei lepădări de sine, oricărei răstigniri a eului. O victorie câștigată face ca următoarea să fie mai ușor de obținut. Dacă ar fi neglijat ocaziile și privilegiile acordate de Dumnezeu, Moise ar fi neglijat lumina din cer și ar fi fost un om dezamăgit și nenorocit. Păcatul este în firea omului, și dacă este îngăduit, Satana este astfel cinstit în suflet, urmând ca acolo să aprindă chiar focul iadului. Dumnezeu n-a dat Legea Sa ca să împiedice mântuirea sufletelor, ci dorește ca toți să fie mântuiți. Omul are lumină și ocazii și, dacă vrea să le folosească, el poate birui. Tu poți arăta prin viața ta puterea spre biruință a harului lui Dumnezeu. Satana încearcă să-și așeze tronul în templul sufletului. Când stăpânește, el se face auzit și simțit în patimi mânioase, în cuvinte amare, care întristează și rănesc, dar deoarece lumina n-are părtășie cu întunericul și Hristos legătură cu Belial, omul trebuie să fie întru totul fie pentru unul, fie pentru celălalt. În supunerea față de satisfacerea de sine, avariție, înșelăciune, fraudă sau păcat de orice fel, el încurajează principiile lui Satana în sufletul lui și închide ușa cerului pentru el. Din cauza păcatului, Satana a fost dat afară din cer și nici un om care îngăduie și nutrește păcatul nu poate merge la cer, pentru că Satana ar avea din nou un cap de pod acolo.
-346-
Când un om este angajat zi de zi în mod serios în biruirea defectelor din caracterul lui, el păstrează pe Hristos în templul sufletului său; lumina lui Hristos este în el. Sub strălucirea razelor luminii de la fața lui Hristos, întreaga lui ființă ajunge înălțată și înnobilată. El are în suflet pacea cerului. Mulți dau frâu liber pentru pasiune, avariție, egoism și înșelăciune și tot timpul se scuză și dau vina pe împrejurările care au adus necazul asupra lor. Acesta a fost cazul tău. Dumnezeu a îngăduit ca mediul tău înconjurător să poată fi folosit pentru a-ți dezvolta caracterul. Însă puteai să-ți creezi propriile condiții, și astfel, rezistând și suportând ispita, împrejurările puteau fi stăpânite de puterea voinței, în Numele lui Isus. Aceasta înseamnă a birui cum a biruit Hristos. “Și ceea ce câștigă biruința asupra lumii, este credința noastră.”
Frate F., Dumnezeu este îndurător cu tine. Viața ta a fost o greșeală, nimic din ceea ce ar fi putut și ar fi trebuit să fie. În tine n-a existat bărbăție veritabilă, adevărată înălțare și puritate a simțurilor. Tu n-ai avut cuvenitul respect de sine și de aceea n-ai avut nici pentru alții respectul cuvenit. Tu n-ai preamărit pe Hristos și puterea harului Său. Pe tot parcursul vieții, ai fi avut nevoie de paznici. Aceeași frivolitate și nestatornicie, aceeași nesocotință și lipsă de stăpânire de sine, același egoism și aceeași nerăbdare care s-au văzut în purtarea ta din prima perioadă a vieții tale sunt dezvoltate într-o manieră pronunțată acum, când ai trecut de jumătatea vârstei. Aceasta nu trebuia să se întâmple, dacă ai fi lăsat la o parte simțămintele și temperamentul copilăresc și te-ai fi îmbrăcat cu fermitatea de bărbat. Tu te-ai favorizat pe tine însuți întru totul spre paguba ta. Durerile și infirmitățile tale au fost exagerate. Tu privești la ele și discuți plângător despre ele, dar nu privești la Isus. Gândește-te cât de puțin suferi, cât de puțin înduri în comparație cu suferințele lui Hristos, și El era fără păcat — Cel Drept suferind pentru cel nedrept.
-347-
Un pom bun nu face fructe stricate. Conversația bună va însoți o conștiință bună, tot atât de sigur după cum fructele bune vor fi produse de un pom bun. Dacă un om este aspru și bădăran în familia sa și față de alții când sunt în legătură cu el, nimeni nu are nevoie să se informeze cum va conduce el în comunitate. El va prezenta același temperament arogant și iritabil pe care-l arată în cămin. Nici un om nu poate avea spiritul și gândul lui Hristos fără să fi fost făcut prin El mai bun în toate relațiile și îndatoririle vieții. Murmurarea, văicăreala și pasiunea iritabilă nu sunt roadele principiilor bune. Tu ai avea urgent nevoie de rugăciune, pentru că n-ai întărit înaltele și nobilele trăsături morale ale caracterului. Aceasta trebuie s-o faci acum. Lucrarea va fi grea, dar este foarte importantă.
Când erai în Texas, erai fără nădejde și simțeai că ești părăsit de Dumnezeu și de oameni, dar acum, la un nou început, lasă ca lucrarea de reformă să fie completă, pocăința ta să fie în așa fel, încât să nu-ți pară rău. Cele mai bune zile ale tale, în măsura în care este vorba de sănătate și vigoare, sunt în trecut, dar cu obiceiuri potrivite, o minte bine dispusă și o conștiință clară, făcând referire la comportamentul tău actual, poți să schimbi înfrângerea în biruință. Tu n-ai timp de pierdut. Soția ta te poate ajuta în toate eforturile tale din câmpul de lucru. Dacă este sfințită prin adevăr, ea poate fi o binecuvântare pentru tine și pentru cauza lui Dumnezeu, stând de vorbă cu alții și fiind sociabilă.
-348-
Mulți se clatină și cad din cauza satisfacerii unui capriciu stricat. Alexandru și Cezar au fost în stare să subjuge mult mai ușor un regat decât să-și stăpânească propriul lor spirit. După ce au cucerit națiuni, așa-numiții oameni mari ai lumii au căzut, unul dintre ei prin satisfacerea apetitului, o victimă a necumpătării, celălalt prin cutezanță și ambiție nebună.
Dumnezeu vă cheamă să renunțați la mândrie și încăpățânare și să lăsați ca pacea Lui să stăpânească în inima voastră. Trebuie nutrit un spirit blând și liniștit. Purtați blândețea lui Hristos cu voi în toate lucrările. Un temperament excitat și critica tăioasă nu vor impresiona poporul și nu-i vor câștiga simpatia. Vorbirea noastră trebuie să fie modestă și înălțătoare. Spiritul pe care l-ați nutrit și-a lăsat pecetea pe înfățișare. Hristos întronat în templul sufletului va șterge acea privire ursuză, morocănoasă și nefericită, și când martorii privesc asupra omului care reflectă chipul lui Hristos, vor înțelege că el este înconjurat de o atmosferă plăcută. Lumea va vedea că, în mijlocul furtunilor de insulte, el stă nemișcat ca un cedru înalt. Bărbatul acela este unul dintre eroii lui Dumnezeu. El s-a biruit pe sine însuși.
Cea mai mare parte a supărărilor din viață, grijile ei zilnice care sunt distrugătoare, durerile de inimă, iritarea sunt rezultatul unui temperament nestăpânit. Armonia cercului familial adesea este distrusă de un cuvânt pripit și de o jignire. Ar fi fost cu mult mai bine să fi rămas nespuse! Un zâmbet plăcut, un cuvânt pașnic, aprobator, spus cu duhul blândeții, ar fi o putere spre a alina, a mângâia și a binecuvânta. Stăpânirea eului este cea mai bună stăpânire de sine. Îmbrăcând podoaba unui duh blând și liniștit, nouăzeci și nouă la sută din necazurile care amărăsc atât de teribil viața ar putea fi salvate. Mulți își scuză cuvintele pripite și temperamentul pasionat, spunând: “Eu sunt sensibil, am un temperament iute.” Aceasta niciodată nu va vindeca rănile făcute prin cuvinte pripite și pătimașe. Într-adevăr, unii sunt pătimași din fire mai mult decât alții, dar spiritul acesta niciodată nu poate să se armonizeze cu Duhul lui Dumnezeu. Omul firesc trebuie să moară, și omul cel nou, Isus Hristos, pune stăpânire pe suflet, așa încât urmașul lui Isus să poată spune cu toată siguranța și adevărul: “Trăiesc dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine”.
-349-
Eul este greu de cucerit. Stricăciunea omenească, sub orice formă, nu este ușor de supus față de Duhul lui Hristos. Dar tuturor trebuie să ni se întipărească faptul că, dacă această biruință nu este câștigată prin Hristos, nu există nici o speranță pentru ei. Biruința poate fi câștigată, pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil. Prin harul Lui, care ne ajută, tot temperamentul cel rău și toată stricăciunea omenească pot fi biruite. Fiecare creștin trebuie să învețe de la Hristos care, “când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri”.
Lucrarea din fața voastră nu este o sarcină ușoară, nu este un joc de copii. Voi n-ați reușit să înaintați spre desăvârșire, dar acum puteți începe din nou. Puteți arăta prin viața voastră ce poate face harul lui Dumnezeu, care schimbă omul firesc într-un om spiritual în Isus Hristos. Voi puteți fi biruitori dacă vreți ca, în Numele lui Hristos, să vă țineți hotărâți de lucrare.
Există o declarație solemnă pe care aș dori s-o scriu în inima voastră. Dacă persoanele care s-au supus planurilor lui Satana și s-au așezat astfel pe terenul lui vor să scape din capcanele lui prin harul lui Dumnezeu, trebuie să vină în strânsă legătură cu El, să răstignească zilnic eul și să fie pe deplin transformate, ca să poată câștiga biruința și să obțină viața veșnică. Amândoi v-ați îndepărtat mult de Dumnezeu. Voi ați adus o mare ocară asupra cauzei lui Dumnezeu. Acum trebuie să aveți zelul cel mai sincer, spre a birui fiecare defect din caracterul vostru, și să duceți o viață de smerenie și încredere în rugăciunea de mijlocire; cereți prin credință ca Dumnezeu, de dragul lui Hristos, să anuleze trecutul, astfel ca semințele celui rău, pe care voi le-ați semănat, să nu se întindă spre a fi adunate ca mânie pentru ziua mâniei.
Acum, faptul de a merge pe aceeași cale, fiind certăreți în spirit, dezmierdându-vă pe voi înșivă, vorbind pueril despre infirmitățile voastre, discutând pe larg despre simțămintele voastre și stăruind asupra părții întunecate, vă va face slabi și fără viață. Acestea au fost lucrurile care v-au făcut să fiți ușor de subjugat pentru planurile lui Satana. Dacă începeți aceeași cale pe care ați urmat-o când picioarele voastre au început să alunece, cazurile voastre vor fi fără speranță. Dacă, prin pocăință, puneți capăt păcatelor voastre și evitați consecințele înfricoșătoare, adăpostindu-vă în mijlocirea Mântuitorului, rugându-vă serios la Dumnezeu pentru Duhul Său, ca să puteți fi călăuziți, învățați și reînviorați, puteți câștiga viața veșnică. Să nu ezitați ca, în unitate și cu umilință, să aduceți prin credință sufletele voastre neajutorate la Hristos.