Vizită în Texas
Joi am mers la fratele McDearman’s, la Grand Prairie. Aici, fiica noastră s-a întâlnit cu părinții, fratele și sora ei, care au fost la un pas de moarte din cauza frigurilor care au existat în acest stat, în ultima perioadă. Am avut mare plăcere să slujim nevoilor acestei familii îndurerate, care în anii trecuți ne-au ajutat generos în necazul nostru.
I-am părăsit oarecum cu sănătatea îmbunătățită, pentru a participa la adunarea de tabără de la Plano. Adunarea aceasta s-a ținut între 12-19 noiembrie. La început, vremea a fost frumoasă; dar în curând a început să plouă și, pe lângă aceasta, vânturi puternice au împiedicat prezența generală din regiunea înconjurătoare. Aici am fost fericiți să-i întâlnim pe vechii noștri prieteni, pastorul R. M. Kilgore și soția sa. Am fost foarte mulțumiți să găsim o mare mulțime de frați la fața locului. Nici una din prejudecățile care au existat aici împotriva oamenilor din nord n-au apărut printre acești scumpi frați și surori.
Mărturia mea niciodată n-a fost primită mai cu plăcere și cu toată inima decât de către acești oameni. Eu am devenit profund interesată în lucrarea din acest mare stat. Obiectivul lui Satana a fost totdeauna să ocupe el primul fiecare câmp important și probabil că niciodată n-a fost mai activ cu ocazia introducerii adevărului în alt stat cum a fost în Texas. Aceasta este cea mai bună dovadă pentru mintea mea că aici este o mare lucrare de făcut.
-306-
Pregătire pentru venirea lui Hristos
În ultima mea viziune de la Battle Creek, din timpul adunării de tabără generală, mi-a fost arătată primejdia noastră, ca popor, de a ne asemăna cu lumea mai degrabă decât cu chipul lui Hristos. Noi ne aflăm acum chiar la hotarele veșnice, dar este scopul vrăjmașului sufletelor să ne facă să punem deoparte pregătirea pentru încheierea timpului. Satana vrea să îi atace pe toate căile posibile pe cei care mărturisesc a fi poporul care păzește poruncile lui Dumnezeu și așteaptă a doua venire a Mântuitorului nostru pe norii cerului cu putere și mare slavă. El vrea să-i facă pe cât mai mulți posibil să amâne ziua socotelilor și să devină în spirit asemenea lumii, imitând obiceiurile ei. Am fost alarmată când am văzut că spiritul lumii stăpânea inima și mintea multora dintre cei care mărturisesc adevărul. Ei cultivă egoismul și cedarea în fața plăcerilor, iar adevărata evlavie și integritatea veritabilă sunt neglijate.
Îngerul lui Dumnezeu a arătat spre cei care mărturisesc adevărul și, cu un glas solemn, a repetat aceste cuvinte: “Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură și cu îngrijorările vieții acesteia, și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Căci ziua aceea va veni ca un laț peste toți cei ce locuiesc pe toată fața pământului. Vegheați dar în tot timpul și rugați-vă, ca să aveți putere să scăpați de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla și să stați în picioare înaintea Fiului omului.”
Având în vedere scurtimea timpului, noi, ca popor, să veghem și să ne rugăm și în nici un caz să nu ne lăsăm abătuți de la lucrarea de pregătire pentru marele eveniment din fața noastră. Pentru că timpul este aparent prelungit, mulți au devenit nepăsători și indiferenți cu privire la cuvintele și acțiunile lor. Ei nu-și dau seama de primejdia în care se află, nu văd și nu înțeleg îndurarea Dumnezeului nostru în prelungirea timpului de probă, ca să aibă vreme să-și formeze caractere pentru viitoarea viață nemuritoare. Fiecare clipă este de cea mai mare valoare. Nu li se acordă timp ca să-l folosească în căutarea după confort și comoditate și spre a se potrivi locuitorilor de pe pământ, ci pentru a fi folosit în lucrarea de învingere a oricărui defect din caracterele lor și de a-i ajuta pe alții, prin exemplu și efort personal, să vadă frumusețea sfințeniei. Dumnezeu are pe pământ un popor care urmărește rapida desfășurare a împlinirii profeției și caută să-și curețe sufletul prin ascultare de adevăr, ca să nu fie găsiți fără haină de nuntă când Se va arăta Hristos.
-307-
Mulți dintre cei care s-au numit adventiști s-au ocupat cu fixarea de date. A fost fixat timp după timp pentru venirea lui Hristos, dar rezultatul a fost un eșec repetat. Timpul hotărât al venirii Domnului nostru este declarat a fi dincolo de puterea de pricepere a ființelor omenești. Nici chiar îngerii care slujesc celor ce vor fi moștenitori ai mântuirii nu cunosc ziua, nici ceasul. “Despre ziua aceea și despre ceasul acela nu știe nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.” Pentru că timpul fixat de repetate ori a trecut, lumea este într-o stare de necredință mai hotărâtă decât înainte în ce privește apropiata venire a lui Hristos. Ei privesc cu dezgust la eșecurile celor ce au fixat date; și pentru că oamenii au fost astfel înșelați, se întorc de la adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu, care spune că sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape.
Cei care cu cutezanță predică date precise satisfac pe vrăjmașul sufletelor, pentru că fac să progreseze mai mult necredința decât creștinismul. Ei prezintă Scriptura și, printr-o interpretare falsă, arată un șir de argumente care aparent atestă poziția lor. Dar eșecurile lor arată că sunt profeți falși, întrucât nu interpretează corect mesajul inspirației. Cuvântul lui Dumnezeu este adevăr și dreptate, dar oamenii au pervertit sensul lui. Greșelile acestea au făcut ca adevărul lui Dumnezeu să aibă o reputație rea în aceste zile de pe urmă. Adventiștii sunt luați în bătaie de joc de către pastorii tuturor denominațiunilor; totuși, slujitorii lui Dumnezeu nu trebuie să caute pacea lor. Semnele prezise în profeție se împlinesc repede în jurul nostru. Aceasta ar trebui să trezească pe fiecare urmaș adevărat al lui Hristos la acțiune zeloasă.
-308-
Cei care cred că trebuie să predice un timp hotărât pentru a face impresie asupra poporului nu fac lucrarea dintr-un punct de vedere corect. Simțămintele oamenilor pot fi stârnite și temerile lor trezite, dar ei nu acționează din principiu. Este creată o excitare, dar când timpul trece, cum s-a făcut de repetate ori, cei care au mizat pe timp cad iarăși în răceală, întuneric și păcat și este aproape imposibil să le trezești conștiința fără o mai mare excitare.
În zilele lui Noe, locuitorii lumii vechi au râs și au disprețuit ceea ce ei au numit temerile și prezicerile superstițioase ale predicatorului neprihănirii. El a fost denunțat ca un personaj vizionar, fanatic și alarmist. “Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla și la venirea Fiului omului.” În zilele noastre, oamenii vor lepăda solemnul mesaj de avertizare, așa cum au făcut în timpul lui Noe. Ei se vor referi la acei învățători falși, care au prezis evenimentul și au fixat un timp hotărât, și vor spune că n-au mai multă încredere în avertizarea noastră decât în a lor. Aceasta este atitudinea lumii de astăzi. Necredința este foarte răspândită și predicarea venirii lui Hristos este batjocorită și luată în râs. Aceasta face să fie și mai important ca cei care cred adevărul prezent să-și dovedească credința prin fapte. Ei trebuie să fie sfințiți prin adevărul pe care mărturisesc că îl cred, pentru că sunt o mireasmă de viață spre viață sau de moarte spre moarte.
Noe a predicat oamenilor din timpul lui că Dumnezeu avea să le mai dea o sută douăzeci de ani în care să se pocăiască de păcatele lor și să găsească scăpare în corabie, dar ei au refuzat generoasa invitație. Li s-a dat timp din belșug să se întoarcă de la păcatele lor, să biruiască obiceiurile lor rele și să-și dezvolte caractere drepte. Dar înclinația spre păcat, deși slabă la început, la mulți s-a întărit prin satisfacere repetată și i-a grăbit spre o ruină iremediabilă. Avertizarea îndurătoare a lui Dumnezeu a fost respinsă cu dispreț, cu bătaie de joc și cu derâdere, și ei au fost lăsați în întuneric să urmeze calea aleasă de inimile lor păcătoase. Dar necredința lor n-a împiedicat evenimentul prezis. El a venit și mare a fost mânia lui Dumnezeu, care s-a văzut în ruina generală.
-309-
Cuvintele acestea ale lui Hristos trebuie să pătrundă în inimile tuturor celor ce cred adevărul prezent. “Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură și cu îngrijorările vieții acesteia, și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.” Primejdia noastră ne este prezentată chiar de către Hristos Însuși. El cunoștea pericolele care aveau să ne întâmpine în aceste zile de pe urmă și dorea să ne aibă pregătiți pentru ele. “Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla și la venirea Fiului omului.” Ei mâncau și beau, sădeau și clădeau, se însurau și se măritau și n-au știut nimic până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a luat pe toți. Ziua lui Dumnezeu îi va găsi pe oameni absorbiți în același fel în afaceri și plăcerile lumii, în ospețe și îmbuibare și în satisfacerea poftelor stricate și folosirea pângăritoare a băuturilor îmbătătoare și a tutunului. Aceasta este deja situația lumii noastre și aceste îngăduințe se găsesc chiar în pretinsul popor al lui Dumnezeu, dintre care unii urmează obiceiurile și participă la păcatele lumii. Juriști, meșteșugari, fermieri și chiar pastori de la amvon strigă: “Pace și liniște”, când o prăpădenie grabnică vine peste ei.
Credința în apropiata venire a Fiului omului pe norii cerului nu-l va face pe adevăratul creștin să fie neglijent și nepăsător față de ocupațiile obișnuite ale vieții. Așteptătorii care privesc spre arătarea pe curând a lui Hristos nu vor fi leneși, ci harnici în lucrare. Lucrarea lor nu va fi făcută cu nepăsare și dezordonat, ci cu credincioșie, promptitudine și perfecțiune. Acei cărora le place să creadă că neatenția față de lucrurile acestei vieți este o dovadă a spiritualității și a despărțirii lor de lume sunt sub o mare înșelăciune. Veracitatea, credincioșia și integritatea lor sunt puse la probă în lucrurile vremelnice. Dacă ei sunt credincioși în cele mici, vor fi credincioși și în cele mari.
Mi-a fost arătat că aici este punctul unde mulți nu vor reuși să suporte proba. Ei își dezvoltă adevăratele caractere în administrarea treburilor lor vremelnice. Ei manifestă necredincioșie, intrigă, necinste în relațiile cu semenii lor. Ei nu țin seama de faptul că posesiunea lor asupra viitoarei vieți nemuritoare depinde de felul cum se comportă în preocupările acestei vieți și că este necesară cea mai strictă integritate pentru formarea unui caracter virtuos. Necinstea este practicată peste tot în rândurile noastre, și aceasta este cauza încropelii din partea multora care mărturisesc a crede adevărul. Ei nu sunt în legătură cu Hristos și își înșeală propriile lor suflete. Mă doare să afirm că este o alarmantă lipsă de cinste chiar printre păzitorii Sabatului.