La Battle Creek
Adunarea de tabără națională s-a ținut la Battle Creek, între 2-14 octombrie. Aceasta a fost cea mai mare adunare adventistă de ziua a șaptea ținută vreodată. Au fost prezenți peste patruzeci de pastori. Toți am fost fericiți să întâlnim aici pe pastorii Andrews și Bourdeau din Europa și pe pastorul Loughborough din California. La această adunare, erau prezenți reprezentanții lucrării din Europa, California, Texas, Alabama, Virginia, Dakota, Colorado și din toate statele nordice, de la Maine la Nebraska.
-302-
Aici, am fost fericită să mă alătur soțului meu în lucrare. Și cu toate că eram epuizată și sufeream cu inima, Domnul mi-a dat putere să vorbesc poporului aproape în fiecare zi și uneori și de două ori pe zi. Soțul meu a lucrat foarte greu. El a fost prezent aproape la toate ședințele administrative și a predicat aproape în fiecare zi în stilul lui clar și accentuat. N-am crezut că voi avea putere să vorbesc mai mult de două sau trei ori în timpul adunării, dar, pe măsură ce adunarea progresa, puterea mea a crescut. În câteva ocazii am stat în picioare patru ore, invitând poporul în față pentru rugăciuni. Niciodată n-am simțit mai mult ajutorul lui Dumnezeu ca în timpul acestei adunări. În ciuda acestor lucrări, eu am sporit în putere. Spre lauda lui Dumnezeu, înregistrez aici faptul că eram mult mai sănătoasă la încheierea acestei adunări decât fusesem timp de șase luni.
În ziua de miercuri a celei de-a doua săptămâni a adunării, câțiva dintre noi ne-am unit în rugăciune pentru o soră care era descurajată. În timp ce mă rugam, am fost foarte mult binecuvântată. Domnul părea foarte aproape. Am fost luată în viziunea slavei lui Dumnezeu și mi-au fost arătate multe lucruri. Apoi am mers la adunare și, cu un solemn simțământ al stării poporului nostru, am făcut scurte declarații despre lucrurile care mi-au fost arătate. De atunci, am scris unele dintre acestea în mărturii către persoane, apeluri către pastori și în diferite alte articole redate în această carte.
Acestea au fost adunări de cea mai solemnă putere și cel mai adânc interes. Câțiva dintre cei care aveau legătură cu serviciul nostru de publicații s-au convins și s-au convertit la adevăr și au dat mărturii clare și inteligente. Au fost convinși necredincioși care și-au ocupat locul sub steagul Prințului Emanuel. Adunarea aceasta a fost o victorie categorică. Înainte de încheierea ei, au fost botezați o sută douăsprezece persoane.
În săptămâna care a urmat după adunarea de tabără, lucrarea mea în vorbire, rugăciune și scriere de mărturii a fost mai împovărată decât în timpul adunării. Au fost ținute două sau trei ședințe în fiecare zi, spre folosul pastorilor noștri. Acestea au fost de un interes intens și de o mare importanță. Cei care duc această solie lumii trebuie să aibă o experiență zilnică în lucrările lui Dumnezeu și să fie în orice privință bărbați convertiți, sfințiți prin adevărul pe care ei îl prezintă altora, reprezentând pe Isus Hristos în viața lor. După aceea, și nu până atunci, ei vor avea succes în lucrarea lor. Au fost făcute multe eforturi serioase spre a-i atrage aproape de Dumnezeu prin mărturisire, umilință și rugăciune. Mulți au spus că au văzut și au simțit importanța lucrării lor ca slujitori ai lui Hristos cum nu văzuseră și nu simțiseră niciodată mai înainte. Unii au simțit profund măreția lucrării și răspunderea lor înaintea lui Dumnezeu, dar noi am dorit mult să vedem o manifestare mai mare a Duhului lui Dumnezeu. Eu știam că, atunci când calea este liberă, Duhul lui Dumnezeu avea să vină ca în Ziua Cincizecimii. Dar erau atât de mulți la o așa de mare depărtare de Dumnezeu și păreau că nu știu cum să exercite credința. Apelurile către pastori se află în altă parte a acestui număr, mult mai clare, despre ceea ce mi-a arătat Dumnezeu în legătură cu starea lor tristă și înaltele lor privilegii.
-303-
Adunările de tabără din Kansas
Însoțită de fiica mea, Emma, la 23 octombrie, am plecat din Battle Creek pentru adunarea de tabără din Kansas. La Topeka, Kansas, am părăsit trenul și am călătorit cu un transport particular 18 km până la Richland, locul adunării. Am găsit așezarea corturilor într-un crâng. Întrucât timpul pentru adunări de tabără era întârziat, au fost făcute toate pregătirile care puteau fi făcute, pentru vremea rece. În afară de cortul cel mare, pe teren mai erau șaptesprezece corturi, care găzduiau mai multe familii, și fiecare cort avea o sobă.
În dimineața zilei de Sabat, a început să ningă, dar nici una din adunări n-a fost suspendată. A căzut zăpadă aproape de 2,5 cm și aerul rece te pătrundea. Soțiile cu copiii mici s-au adunat în jurul sobelor. A fost mișcător să vezi o sută cincizeci de oameni convocați pentru o întrunire, adunați în astfel de împrejurări. Unii au venit cu mijloace de transport personale, de la peste trei sute de kilometri. Toți păreau flămânzi după pâinea vieții și însetați după apa mântuirii.
-304-
Pastorul Haskell a vorbit vineri după-amiază și seara. În Sabat dimineața, am fost invitată să adresez cuvinte de încurajare pentru cei care au făcut un efort atât de mare ca să participe la adunare. Duminică după-amiază a fost o participare foarte mare, ținând seama că adunarea se afla atât de departe de principalele artere de circulație.
Luni dimineața le-am vorbit fraților din capitolul al treilea din Maleahi. Apoi i-am chemat în față pe cei care doreau să fie creștini și care nu aveau dovada acceptării lor de către Dumnezeu. Au răspuns cam treizeci. Unii Îl căutau pe Domnul pentru prima dată, iar alții, care erau membri în alte biserici, au luat poziție pentru Sabat. Am dat tuturor ocazie să vorbească și Duhul Domnului a fost prezent în adunarea noastră. După ce s-au înălțat rugăciuni pentru cei care au venit în față, au fost examinați candidații pentru botez. Șase au fost botezați.
Am fost bucuroasă să-l aud pe pastorul Haskell prezentând înaintea poporului necesitatea de a avea în familiile lor mai ales cele trei volume din Spiritul Profeției și cele patru volume din Mărturii. Acestea puteau fi citite cu glas tare de vreun membru al familiei, astfel ca toată familia să poată fi instruită. Eu am vorbit apoi despre necesitatea ca părinții să-și instruiască și să-și educe copiii așa cum se cuvine. Cea mai mare dovadă a puterii creștinismului care poate fi prezentată lumii este o familie bine ordonată și bine instruită. Aceasta va recomanda adevărul cum nimic altceva nu o poate face, pentru că este o mărturie vie despre puterea lui practică asupra inimii.
Marți dimineața, adunarea s-a încheiat și împreună cu fiica mea Emma, fratele Haskell și fratele Stover am mers la Topeka și am luat trenul pentru Sherman, Kansas, unde a fost programată o altă adunare de tabără. Adunarea aceasta a fost interesantă și folositoare. Ea mi s-a părut mică în comparație cu adunările de tabără din alte state, deoarece au fost prezenți numai aproape o sută de frați și surori. Ea a fost plănuită pentru adunarea generală a celor din răspândiri. Unii erau prezenți din sudul Kansas-ului, din Arkansas, Kentucky, Missouri, Nebraska și Tennessee. La această adunare mi s-a alăturat și soțul meu, iar de aici, împreună cu pastorul Haskell și fiica noastră, am plecat spre Dallas, Texas.