Arhive

Tânjea după asigurarea că Domnul Oştirilor va fi cu el. În chinul său sufletesc, s-a aruncat cu faţa la pământ şi a scos acele strigăte sfâşietoare pe care nimeni nu le poate înţelege pe deplin decât Dumnezeu.  „O, Dumnezeule atotputernic şi veşnic,” se ruga el, „cât de teribilă este lumea aceasta! Iată, îşi deschide gura…

Odată cu somaţia, i-a fost acordat şi un bilet de liberă trecere, garantându-i-se înapoierea într-un loc sigur. Acestea au fost duse la Wittenberg de un mesager care a fost împuternicit să-l aducă pe Luther la Worms.  Prietenii lui Luther erau înspăimântaţi şi tensionaţi. Cunoscând prejudecăţile şi duşmănia care existau împotriva lui, se temeau că nici…

Capitolul 8 — Luther înaintea Dietei Un nou împărat, Carol al V-lea, a urcat pe tronul Germaniei, iar trimişii Romei s-au grăbit să-l felicite şi să-l convingă să-şi folosească puterea împotriva Reformei. Pe  de altă parte, principele elector al Saxoniei, faţă de care Carol era mult îndatorat pentru coroană, l-a rugat să nu ia nicio măsură…

La primirea veştii că Luther a scăpat, legatul a fost copleşit de surprindere şi de mânie. Se aşteptase să primească mari onoruri pentru înţelepciunea şi fermitatea cu care tratase acest perturbator al bisericii, dar speranţele i se năruiseră. El şi-a exprimat mânia într-o scrisoare către Frederic, electorul de Saxonia, acuzându-l cu înverşunare pe Luther şi…

Luther îi scria unui prieten al Reformei: „Nu putem ajunge să înţelegem Scripturile nici prin studiu, nici prin inteligenţă. Prima ta datorie este să începi printr-o rugăciune. Roagă-L pe Domnul să-ţi acorde, în marea Sa îndurare, adevărata înţelegere a Cuvântului Său. Nu există alt interpret al Cuvântului lui Dumnezeu decât Autorul lui, după cum El…

Luther a înţeles pericolul de a pune teoriile omeneşti mai presus de Cuvântul lui Dumnezeu. A atacat fără teamă necredinţa speculativă a scolasticilor şi s-a împotrivit filosofiei şi teologiei care, timp îndelungat, avuseseră o influenţă covârşitoare asupra oamenilor. A denunţat asemenea studii ca fiind nu numai fără valoare, ci şi fatale, căutând să întoarcă minţile…

Capitolul 7 — Sepărarea lui Luther de Roma Dintre cei chemaţi să conducă biserica din întunericul papalităţii la lumina unei credinţe mai curate, cel mai de seamă a fost Martin Luther. Zelos, înfocat şi devotat, necunoscând altă frică decât frica de Dumnezeu şi nerecunoscând altă bază pentru credinţă decât Sfânta Scriptură, Luther a fost omul timpului său.…

Aşa s-au stins purtătorii credincioşi de lumină ai lui Dumnezeu. Dar lumina adevărurilor pe care le-au proclamat ei, lumina exemplului lor eroic, nu a putut fi stinsă. Oamenii ar fi putut mai degrabă să încerce să întoarcă soarele din drumul său decât să oprească zorii acelei zile care erau gata să se reverse peste lume. …

După ce a fost împodobit în felul acesta, „prelaţii au spus: «Acum predăm sufletul tău diavolului». «Şi eu», a spus Jan Hus, ridicându-şi ochii spre ceruri, «îmi încredinţez duhul în mâinile Tale, o, Doamne Iisuse, căci Tu m-ai răscumpărat»” (Wylie, vol. 3, cap. 7).  A fost predat apoi autorităţilor civile şi condus la locul de…