Arhive

Capitolul 18 — Un reformator american  Un fermier sincer şi integru, care ajunsese să se îndoiască de autoritatea divină a Scripturilor, dar care dorea totuşi sincer să cunoască adevărul, a fost bărbatul ales în mod special de Dumnezeu pentru a fi în avangarda proclamării celei de a doua veniri a lui Hristos. Ca mulţi alţi reformatori,…

Căci vine ziua Domnului, este aproape! Sunaţi cu trâmbiţa în Sion! Vestiţi un post, chemaţi o adunare de sărbătoare! Strângeţi poporul, ţineţi o adunare sfântă! Aduceţi pe bătrâni, strângeţi copiii… Să iasă mirele din cămara lui şi mireasa, din odaia ei! Preoţii, slujitorii Domnului, să plângă între tindă şi altar… Întoarceţi-vă la Mine cu toată…

La Lisabona „s-a auzit un zgomot subteran ca de tunet şi, imediat după aceea, un şoc puternic a distrus cea mai mare parte din oraş. În decurs de aproximativ şase minute au pierit şaizeci de mii de persoane. Apele oceanului s-au retras întâi, lăsând ţărmul uscat, apoi au revenit cu violenţă, ridicându-se cu cincisprezece metri…

Capitolul 17 — Vestitorii dimineții  Unul dintre cele mai solemne şi mai glorioase adevăruri revelate în Biblie este a doua venire a lui Hristos, când Se va întoarce pentru a încheia marea lucrare de răscumpărare.   Dumnezeu îi oferă poporului Său peregrin, lăsat atât de mult timp să stea „în ţinutul şi în umbra morţii” (Matei…

Williams „a fost prima persoană în creştinismul modern care a întemeiat guvernarea civilă pe doctrina libertăţii de conştiinţă şi a promovat egalitatea opiniilor în faţa legii” (Bancroft, partea 1, cap. 15, par. 16). El a declarat că autoritatea civilă are datoria de a pedepsi crima, dar nicidecum de a stăpâni conştiinţa. „Poporul sau autoritatea civilă poate…

Capitolul 16 — Părinții peregrini  Reformatorii englezi, deşi renunţaseră la doctrinele Bisericii Romano-Catolice, au păstrat totuşi multe dintre formele ei. Astfel, cu toate că autoritatea şi crezul Romei fuseseră respinse, multe dintre obiceiurile şi ceremoniile ei rămăseseră încorporate în slujbele religioase ale Bisericii Anglicane. Se pretindea că aceste lucruri nu creau probleme de conştiinţă şi…

Înlăturând astfel principiile divine, ei s-au dedat la ticăloşie fără frâu. Eroarea fatală care a adus atâta nenorocire asupra locuitorilor Franţei a fost ignorarea acestui mare adevăr: reala libertate se găseşte în cadrul principiilor Legii lui Dumnezeu. „O, de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un râu şi fericirea ta, ca valurile mării.” „Cei răi n-au pace, zice Domnul.” „Dar cel ce Mă ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău” (Isaia 48:18,22; Proverbele 1:33).   Ateii, apostaţii şi necredincioşii se opun Legii lui Dumnezeu şi o condamnă. Dar consecinţele influenţei lor demonstrează că bunăstarea omului este strâns legată de ascultarea de principiile divine. Cei care nu vor să citească această lecţie în Cartea lui…

Oamenii erau obligaţi ca la orice mişcare să ţină seama de interesul exclusiv al proprietarului. Viaţa agricultorilor era o viaţă de muncă neîncetată şi de suferinţă.  Plângerile lor, în cazul în care ar fi îndrăznit să se plângă, erau tratate cu dispreţ. Tribunalele dădeau întotdeauna câştig de cauză nobilului, în defavoarea ţăranului. Judecătorii luau mită…

Cu un curaj blasfemator aproape de necrezut, unul dintre preoţii noii ordini a spus: „Dumnezeule, dacă exişti, răzbună-Ţi Numele ofensat. Te sfidez! Nu zici nimic! Nu îndrăzneşti să-Ţi arunci tunetele. După toate acestea, cine va mai crede în existenţa Ta?” (Lacretel- le, History, vol. 11, p. 309, în Sir Archibald Alison, History of Europe, vol 1, cap. 10). Ce…