Continuare.
-209-
Bărbații de talent dintre credincioșii de culoare trebuie să fie împreună lucrători cu Dumnezeu pentru propriul lor popor. Și totuși, vor fi uneori prilejuri ca ei să dea mărturie în adunări de cort și în adunări mari, care vor influența multe, multe suflete. Prilejurile acestea se vor ivi când câmpul sudic va fi lucrat, și marea strigare va fi dată. Când Duhul Sfânt este turnat va fi un triumf al umanității asupra prejudecății în căutarea mântuirii sufletelor ființelor omenești. Dumnezeu va controla mințile. Inimi omenești vor iubi așa cum a iubit Hristos. Și problema rasială va fi privită de foarte mulți în mod foarte diferit de felul în care este privită acum. A iubi așa cum iubește Hristos — aceasta înalță mintea într-o atmosferă curată, cerească, neegoistă.
Cel care este strâns legat cu Hristos este înălțat mai presus de judecata cu privire la rasă sau culoare. Credința sa se prinde de realitățile veșnice. Autorul divin al adevărului trebuie să fie înălțat. Inimile noastre trebuie să fie pline de credința care lucrează prin iubire și curăță sufletul. Lucrarea Samariteanului milostiv trebuie să fie exemplul pe care trebuie să-l urmăm.
Nu trebuie să agităm problema rasială, și în felul acesta să trezim prejudecata și să atragem o criză. Lumina soliei îngerului al treilea trebuie să fie dată celor care au nevoie de lumină. Noi trebuie să lucrăm calm, liniștit, cu credincioșie, încrezându-ne în Fratele nostru mai mare. Nu trebuie să ne grăbim pentru a defini exact drumul de urmat în viitor cu privire la relațiile ce trebuie păstrate între oamenii albi și cei de culoare. Adevărul pentru acest timp trebuie să fie proclamat înaintea miilor de oameni din statele sudice. Calea trebuie să fie curățită, pe cât se poate, de toate piedicile. Solia Evangheliei să fie vestită oamenilor. Să se lucreze pentru albi și pentru oamenii de culoare în mod separat, distinct, și să se lase Domnului grija pentru rest. Adevărul trebuie să vină înaintea bărbaților și femeilor albi din statele sudice. Apoi, va fi o lucrare de făcut în familiile lor, care va conduce la mântuirea multor suflete.
“Prin orice fel de înțelepciune și de pricepere”
În timp ce oamenii caută să rezolve problema rasială, timpul se scurge și suflete coboară în mormânt neavizate și nemântuite. Această stare de lucruri nu mai poate continua. Bărbați și femei să meargă la lucru și să lucreze așa cum Duhul lui Dumnezeu le va impresiona mintea. Avem nevoie de talentele credincioșilor de culoare, de fiecare fărâmă de talent, în lucrarea aceasta. Lucrătorii de culoare să lucreze pentru propriul lor popor, ajutați de lucrători albi, atunci când ocazia o cere. Ei vor avea adesea nevoie de sfat și îndrumare. Credincioșii de culoare să-și aibă localul lor de cult, și credincioșii albi localul lor de cult. Fiecare grupă să fie zeloasă în a face o adevărată lucrare misionară pentru propriul ei popor și pentru oamenii de culoare, oriunde și ori de câte ori pot face lucrul acesta.
Când adevărul a fost prezentat într-un loc, și acei oameni albi, care au auzit și au crezut, au primit adevărul, uneori se vor ivi prilejuri de a face eforturi, într-un chip liniștit și modest, de către lucrători albi pentru persoane de culoare. Astfel de prilejuri nu ar trebui să fie trecute cu vederea.
Dar n-ar trebui să trezim fără rost prejudecăți care ar bara calea proclamării soliei îngerului al treilea la oameni albi. Ei au nevoie de solia aceasta, deoarece înaintea noastră e un timp de strâmtorare așa cum n-a mai fost niciodată de când sunt neamurile.
-211-
Trebuie să se dea pe față multă grijă ca nimic să nu fie spus sau să se facă ceva ce ar aprinde sentimentele oamenilor de culoare împotriva celor albi. Să nu sporim dificultățile care există deja. Oricât de înțelept ar proceda, lucrătorii vor avea de dat piept cu opoziția, fără a crea agitație cu privire la problema rasială. Să curățim calea Împăratului. Lăsați ca Dumnezeu să aibă prilej de a lucra. Oamenii să se țină la o parte din calea Lui. El va plănui și va administra mai bine decât o pot face oamenii. Să ținem minte că cea dintâi și cea mai mare lucrare a noastră este de a predica Cuvântul lui Dumnezeu, de a da avertizarea biblică.
Domnul îi invită pe toți să pornească la lucru cu smerenia sufletului. Nu toți slujitorii sunt sfințiți prin adevăr. Domnul îi invită pe toți să pună jos controversele lor. Oamenii să se ferească a face ceva ce ar tăia ultima noastră nădejde de a intra în câmpuri dificile, unde există prejudecată și antagonism rasial.
Ca un mijloc de a birui prejudecata și de a câștiga intrare la mințile oamenilor, trebuie să se facă lucrare misionară medicală, nu numai în unul sau două locuri, ci în multe locuri unde adevărul n-a fost încă proclamat. Noi trebuie să lucrăm ca misionari medicali evanghelici, spre a vindeca sufletele bolnave de păcat, vestindu-le solia mântuirii. Lucrarea aceasta va doborî prejudecățile cum nimic altceva nu o poate face.
Sabatul
Problema Sabatului este o problemă care va cere multă grijă și înțelepciune în prezentarea ei. Va fi nevoie de mult har și de multă putere de la Dumnezeu pentru a doborî idolul care a fost înălțat în chipul unui sabat neadevărat. Înălțați steagul, înălțați-l mai sus și tot mai sus. Atrageți atenția oamenilor asupra capitolului al douăzecilea din Exod, în care e relatată Legea lui Dumnezeu. Primele patru din Cele Zece Porunci arată datoria noastră față de Făcătorul nostru. Cel care e nesincer față de Dumnezeul său nu poate fi sincer față de aproapele său. Acela care-L iubește pe Dumnezeu mai presus de orice va iubi pe aproapele său ca pe sine însuși. Mândria se înalță până la slăvirea de sine, făcând ființa omenească să facă un zeu din sine. Evanghelia lui Hristos sfințește sufletul, alungând iubirea de sine.
-212-
“Adu-ți aminte de ziua de Sabat, ca s-o sfințești”. (Exod 20, 8.) Sabatul a fost instituit în Eden, după ce Dumnezeu crease lumea. “Astfel au fost sfârșite cerurile și pământul și toată oștirea lor. În ziua a șaptea, Dumnezeu și-a sfârșit lucrarea pe care o făcuse, și în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise și o făcuse”. (Geneza 2, 1-3.)
“Domnul a vorbit lui Moise și a zis: Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: Să nu care cumva să nu țineți sabatele Mele, căci aceasta va fi între Mine și voi, și urmașii voștri, un semn după care se va cunoaște că Eu sunt Domnul, care vă sfințesc. Să țineți Sabatul, căci el va fi pentru voi ceva sfânt. Cine îl va călca va fi pedepsit cu moartea, cine va face vreo lucrare în ziua aceasta va fi nimicit din mijlocul poporului său. Să lucrezi șase zile; dar ziua a șaptea este Sabatul, ziua de odihnă închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua Sabatului va fi pedepsit cu moartea. Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l ei și urmașii lor, ca un legământ necurmat”. (Exod 31, 12-18.)
19 Octombrie, 1908
-213-
Problema rasială
Am ceva de spus cu privire la populația de culoare din statele sudice ale Americii și la relația pe care o întreținem cu ei. Atât de multă vreme au fost ei sub blestemul sclaviei, încât este o problemă dificilă de a ști cum să fie ei tratați acum.
Când lucrătorii lui Dumnezeu îngăduie Duhului Sfânt să lucreze asupra minții lor, va fi realizat mult în salvarea de suflete. Domnul este ajutorul nostru. El ne va călăuzi în toate problemele, dacă ne încredem în El. Un lucru e sigur: Trebuie să avem credință în Dumnezeu; credința că El va aranja lucrurile într-un fel care ne va face în stare să lucrăm cu succes. Nimeni nu s-a încrezut în Dumnezeu în zadar. El nu va dezamăgi pe nimeni din aceia care-și pun încrederea în El.
Trebuie să evităm a intra în dispută cu privire la problema rasială. Dacă problema aceasta e mult agitată, se vor ivi dificultăți care vor consuma mult timp prețios pentru a le rezolva. Nu putem trasa o linie precisă de urmat în tratarea acestui subiect. În diferite locuri și sub diferite împrejurări, subiectul va trebui să fie tratat diferit. În Sud, unde prejudecata rasială e atât de puternică, noi n-am putea face nimic în prezentarea adevărului, dacă ne-am ocupa de problema rasială așa cum putem să ne ocupă de ea în unele locuri din Nord. Lucrătorii albi din Sud va trebui să acționeze într-un fel care să-i facă în stare să poată avea acces la populația albă.
Planul lui Satana este acela de a atrage mințile la studierea problemei rasiale. Dacă se ia aminte la sugestiile lui, va fi diversitate de opinii și multă confuzie. Nimeni nu e în stare să definească clar adevărata poziție a populației de culoare. Oamenii pot prezenta teorii, dar vă asigur că nu va fi satisfăcător pentru noi să urmăm teorii omenești. Pe cât este cu putință, problema rasială ar trebui să fie lăsată în pace.
-214-
Orașele din Sud trebuie să fie lucrate și pentru lucrarea aceasta trebuie să fie asigurate cele mai bune talente, și aceasta fără întârziere. Lucrătorii albi să lucreze pentru populația albă, proclamând solia adevărului prezent în simplitatea lui. Ei vor găsi uși deschise, prin care pot ajunge la înalta societate. Orice ocazie de a ajunge la această clasă trebuie să fie bine folosită.
Lucrătorii de culoare să facă tot ce pot pentru a se ține în pas, lucrând zelos pentru propriul lor popor. Mulțumesc lui Dumnezeu, pentru că printre credincioșii de culoare sunt oameni de talent care pot lucra eficient pentru propriul lor popor, prezentând adevărul în linii clare. Sunt mulți oameni de culoare, cu talente valoroase, care vor fi convertiți la adevăr, dacă slujitorii noștri cultici de culoare vor fi înțelepți pentru a iniția căi de instruire de învățători pentru școli și alți lucrători pentru câmp.
Oamenii de culoare nu ar trebui să impună ca să fie puși pe picior de egalitate cu oamenii albi. Relația dintre cele două rase a fost o problemă greu de tratat, și mă tem că ea va rămâne pururea o problemă extrem de dificilă. Pe cât este cu putință, ar trebui să se evite tot ce ar trezi prejudecata rasială a populației albe. Există primejdia de a închide ușa, așa încât lucrătorii noștri albi să nu mai fie în stare să lucreze în unele locuri din Sud.
Știm că, dacă am încerca să răspundem la ideile și preferințele unora din oamenii de culoare, am găsi calea noastră complet blocată. Lucrarea de proclamare a adevărului pentru timpul de față nu trebuie să fie stânjenită de un efort de a îmbunătăți poziția rasei negre. Dacă am încerca să facem lucrul acesta, am vedea că bariere ca munții ar fi ridicate pentru a împiedica lucrarea pe care Dumnezeu dorește să fie făcută. Dacă procedăm liniștit și cu chibzuință, lucrând pe calea pe care Dumnezeu ne-a trasat-o, atât albii, cât și cei de culoare, vor trage folos de pe urma ostenelilor noastre.
-215-
N-a venit încă timpul ca noi să lucrăm ca și cum nu ar exista prejudecată. Hristos spunea: “Fiți dar înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii”. (Matei 10, 16.) Dacă vedeți că făcând anumite lucruri pe care aveți un desăvârșit drept de a le face, împiedicați înaintarea lucrării lui Dumnezeu, abțineți-vă de a face lucrurile acelea. Nu faceți nimic ce ar închide mintea altora față de adevăr. Este o lume de salvat, și noi nu vom câștiga nimic, dacă ne separăm de aceia pe care căutăm să-i ajutăm. Toate lucrurile s-ar putea să fie legale, dar nu toate sunt de folos.
Calea înțeleaptă este cea mai bună. Ca împreună lucrători cu Dumnezeu, noi trebuie să lucrăm pe calea ce ne va ajuta să realizăm cât mai mult pentru El. Nimeni să nu cadă în extreme. Avem nevoie de înțelepciune de sus, deoarece avem de rezolvat o problemă dificilă. Dacă acum se iau măsuri pripite, se va face mult rău. Lucrurile trebuie să fie prezentate în așa fel, încât oamenii de culoare, cu adevărat convertiți, să se prindă de adevăr de dragul lui Hristos, refuzând să renunțe la un principiu sănătos al doctrinei biblice, deoarece socotesc că nu se urmează chiar cea mai bună cale față de rasa neagră.
Trebuie să ne așezăm ca învățăcei la picioarele lui Hristos, ca El să ne poată învăța calea lui Dumnezeu, și pentru a putea ști cum să lucrăm pentru oamenii albi și pentru oamenii de culoare în câmpul sudic. Noi trebui să procedăm așa cum ne va dicta Duhul Domnului, și să agităm cât mai puțin cu putință problema rasială. Trebuie să folosim fiecare energie pentru a prezenta solia finală a Evangheliei tuturor claselor de oameni din Sud. Când suntem îndrumați și controlați de Duhul lui Dumnezeu, vom vedea că problema aceasta se va adapta ea însăși în mintea alor noștri.
-216-
Să căutăm individual pe Domnul. Cei a căror experiență religioasă în trecut a fost numai o lucrare de suprafață să se apropie de Dumnezeu. Pocăiți-vă! Pocăiți-vă, și întoarceți-vă, ca să vi se poată șterge păcatele.
Când suntem pregătiți să ne apucăm serios de lucru, vom fi mai în stare de cum suntem acum să ne ocupăm de problemele cuprinse în această lucrare. Fiecare credincios să facă tot ce poate mai bine pentru a pregăti calea pentru lucrarea misionară evanghelistică, ce trebuie să fie făcută. Dar nimeni să nu se apuce de dispute. Scopul lui Satana este acela de a-i ține pe creștini prea ocupați cu disputele dintre ei. El știe că, dacă ei nu veghează, Ziua Domnului va veni asupra lor ca un hoț noaptea. Nu avem acum timp de a da loc spiritului vrăjmașului și de a cultiva prejudecățile care tulbură judecata și ne duc departe de Hristos.
Va fi nevoie de bani și de eforturi pline de râvnă și de stăruință pentru a face lucrarea care e necesar să se facă acum printre oamenii de culoare. E nevoie ca fiecare om să stea în partea sa și la locul său, mărturisind, părăsindu-și păcatele, și lucrând în armonie cu frații săi. Lucrătorii lui Dumnezeu trebuie să fie o minte și o inimă, rugându-se pentru împărtășirea Duhului, și crezând că Dumnezeu își va împlini Cuvântul.
O învățătură din lucrarea lui Hristos
Cu un prilej, pe când Hristos era în toiul lucrării Sale de a învăța și a vindeca, cineva din mulțimea adunată în jurul Lui, a zis: “Învățătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moștenirea noastră!” (Luca 12, 13.)
Omul acesta fusese martor la lucrările minunate ale lui Hristos. Fusese uimit de claritatea înțelegerii Sale, de judecata Lui superioară și de imparțialitatea cu care considera cazurile aduse înaintea Lui. El auzise apelurile mișcătoare ale lui Hristos și solemnele Lui amenințări adresate cărturarilor și fariseilor. Dacă ar fi putut fi spuse cuvinte cu așa autoritate fratelui său, el n-ar fi putut să refuze omului oprimat partea lui. El a solicitat influența lui Hristos de partea sa: “Spune fratelui meu”, a zis el, “să împartă cu mine moștenirea noastră”.
-217-
Duhul Sfânt stăruia la inima acestui om să devină moștenitor al moștenirii nestricăcioase și neîntinate și care nu se vestejește. El văzuse dovezi ale puterii lui Hristos. Acum avea prilejul de a vorbi Marelui Învățător, de a-și exprima cea mai mare dorință a inimii sale. Dar ca și omul cu grebla de gunoi din alegoria lui Bunyam, ochii lui erau ațintiți în pământ. El nu vedea cununa de deasupra capului său. Ca și Simon Magul, el prețuia darul lui Dumnezeu ca un mijloc de câștig lumesc.
Misiunea pe pământ a Domnului Hristos se apropia repede de sfârșit. Numai câteva luni Îi mai rămâneau ca să termine ceea ce venise să facă pentru așezarea Împărăției harului Său. Totuși, lăcomia omenească ar fi vrut să-L abată de la lucrarea Lui, ca să se ocupe de o ceartă pentru un petic de pământ. Dar Isus nu urma să fie abătut de la misiunea Sa. Răspunsul Lui a fost: “Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărțitor peste voi?” (Luca 12, 14.)
Hristos a dat în mod clar de înțeles omului că aceasta nu era lucrarea Lui. El lupta să salveze suflete. El nu trebuia să fie abătut de la aceasta pentru a lua asupra Sa obligațiile unui magistrat civil.
De câte ori astăzi se impune bisericii o muncă ce n-ar fi trebuit să fie niciodată îngăduită să intre în lucrarea slujitorilor Evangheliei!
-218-
De repetate ori, I s-a cerut lui Hristos să decidă în chestiuni juridice sau politice, dar El a refuzat să Se amestece în treburi lumești. El știa că în lumea politică erau multe lucruri nedrepte și multă tiranie. Dar singura Lui demascare a acestora era vestirea adevărului biblic. Mulțimilor care se îngrămădeau pe urmele Sale, El le prezenta principiile curate și sfinte ale Legii lui Dumnezeu și le vorbea de fericirea care se găsește în ascultarea de aceste principii. Cu autoritate de Sus, El, scotea în evidență importanța dreptății și a milei. Dar refuza de a Se lăsa prins în certuri personale.
Hristos stătea în lumea noastră în poziția de Căpetenie a marii împărății spirituale pentru înființarea căreia venise în lumea noastră, Împărăția neprihănirii. Învățătura Lui explica principiile înnobilatoare și sfințitoare care cârmuiesc împărăția aceasta. El arăta că dreptatea, mila și iubirea sunt puterile care stăpânesc în Împărăția lui Iehova.