Secțiunea 5 — Spiritul unirii
[Părți din lucrarea: Mărturii speciale, Seria B, nr. 4, sunt incluse în această secțiune. ]
“Ca … ei să fie una!” Ioan 17, 21.
-179-
Unire între diferitele naționalități
[Cuvântare ținută la Consiliul Uniunii Europene, Basel, Elveția, 24 septembrie 1885. ]
“Dacă însetează cineva, să vină după Mine, și să bea.” “Oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică.” (Ioan 7, 37; 4, 14.)
Dacă având făgăduințele acestea înaintea noastră alegem totuși să rămânem uscați și ofiliți din lipsă de apa vieții, este propria noastră vină. Dacă am veni la Hristos în simplitatea unui copil care vine la părinții săi pământești și am cere cele ce El a făgăduit, crezând că le primim, noi le-am avea. Dacă toți am fi exercitat credința pe care ar fi trebuit să o exercităm, am fi fost binecuvântați cu mult mai mult de Duhul lui Dumnezeu în adunările noastre decât am primit până acum. Mă bucur că mai avem câteva zile din această întâlnire. Întrebarea ce se pune acum este: Vom veni noi la fântână și să bem? Vor da exemplu învățătorii adevărului? Dumnezeu va face lucruri mari pentru noi, dacă prin credință Îl credem pe cuvânt. O, de am vedea aici o generală umilire a inimii înaintea lui Dumnezeu!
De când au început adunările acestea, m-am simțit îndemnată să stăruiesc mult asupra iubirii și credinței. Aceasta pentru că aveți nevoie de o astfel de mărturie. Unii din cei care au intrat în aceste câmpuri misionare au zis: “Nu înțelegeți pe francezi, nu înțelegeți pe germani. Cu ei trebuie să te porți în cutare fel!”
-180-
Dar întreb: Nu-i înțelege Dumnezeu? Nu e El Acela care dă servilor Săi o solie pentru popor? El știe exact ce le trebuie: și dacă solia vine direct de la El și prin servii Săi la popor, ea va împlini lucrarea pentru care este trimisă; ea îi va face pe toți una în Hristos. Deși unii sunt hotărât francezi, iar alții categoric germani și alții hotărât americani, ei vor fi tot atât de hotărât creștini.
Templul iudaic a fost construit din pietre tăiate și cioplite din munți; și fiecare piatră a fost pregătită pentru locul ei în clădirea templului, tăiată, lustruită și încercată, înainte de a fi adusă la Ierusalim. Și când toate au fost aduse pe teren, construcția s-a îmbinat fără sunet de topor sau de ciocan. Clădirea aceasta reprezintă templul spiritual al lui Dumnezeu, care este alcătuit din material adunat din orice națiune, limbă și popor, din toate categoriile sociale, de sus și de jos, bogați și săraci, învățați și neînvățați. Acestea nu sunt materiale moarte, care să fie ajustate cu ciocanul și cu dalta. Ei sunt pietre vii, scoase din cariera lumii cu ajutorul adevărului și Marele Constructor — șef, Domnul Templului, acum îi cioplește, îi lustruiește și-i pregătește pentru locurile lor respective din templul spiritual. Când va fi terminat, templul acesta va fi desăvârșit în toate părțile lui, stârnind admirația îngerilor și a oamenilor; deoarece ziditorul și făcătorul lui este Dumnezeu.
Nimeni să nu gândească despre sine că asupra lui nu va fi aplicată nici o lovitură. Nu este persoană, nu e națiune, care să fie desăvârșită în deprinderi și gândire. Unul trebuie să învețe de la altul. De aceea Dumnezeu dorește ca diferitele naționalități să se amestece, să aibă legături unele cu altele, să fie una în judecată, una în intenție. Atunci unirea care este în Hristos va fi exemplificată.
-181-
Am fost aproape înfricoșată să vin în țara aceasta, deoarece am auzit că diferitele naționalități ale Europei sunt ciudate și că trebuie să te apropii de ele într-un anumit fel. Dar înțelepciunea lui Dumnezeu este făgăduită acelora care își simt nevoia, și care o cer. Dumnezeu îi poate duce pe oameni acolo unde ei să primească adevărul. Lăsați pe Domnul să pună stăpânire pe minte, și să o modeleze așa cum lutul e modelat în mâinile olarului și atunci aceste diferențe nu vor exista. Priviți la Isus, fraților; copiați manierele și spiritul Lui, și nu veți avea greutăți în a ajunge la aceste diferite categorii sociale. Noi nu avem de urmat șase modele sau cinci; noi avem numai unul și acela este Hristos Isus. Dacă frații italieni, frații francezi și frații germani se străduiesc să fie asemenea Lui, ei își vor așeza picioarele pe aceeași temelie a adevărului; același spirit care locuiește în unul va locui și în celălalt — Hristos în ei, nădejdea slavei. Vă avertizez, fraților și surorilor, să nu ridicați un zid de despărțire între diferitele naționalități. Dimpotrivă, căutați să-l dărâmați oriunde există. Trebuie să ne străduim să-i aducem pe toți în armonia care este în Isus, lucrând pentru un singur scop, mântuirea semenilor noștri.
Vreți voi, frații mei slujitori ai Evangheliei să prindeți bogatele făgăduințe ale lui Dumnezeu? Veți da voi la o parte eul și să-L lăsați pe Isus să Se arate? Eul trebuie să moară înainte ca Dumnezeu să poată lucra prin voi. Sunt alarmată când văd eul că rodește în unul și altul, ici și colo. Vă spun, în Numele lui Isus din Nazaret, voia voastră trebuie să moară; ea trebuie să devină voia lui Dumnezeu. El dorește să vă topească, și să vă curețe de orice mânjitură. E o mare lucrare de făcut pentru voi înainte de a putea fi umpluți de puterea lui Dumnezeu. Vă implor să vă apropiați de El, ca să puteți înțelege bogata Lui binecuvântare înainte ca adunarea aceasta să se încheie.
-182-
Sunt aici unii asupra cărora a strălucit o mare lumină în chip de avertismente și mustrări. Ori de câte ori se adresează mustrări, vrăjmașul caută să creeze în cei mustrați o dorință după simpatia omenească. De aceea, vă avertizez să vă feriți ca nu cumva, apelând la simpatia altora și verificându-vă încercările voastre trecute, să greșiți din nou în aceleași puncte, când căutați să vă formați. Domnul îi trece pe copiii Săi greșiți prin aceleași situații iar și iar; dar dacă ei continuu nu iau aminte la mustrările Duhului Său, dacă ei nu ajung să se schimbe în fiecare punct în care au greșit, El îi va lăsa în cele din urmă în seama propriilor lor slăbiciuni.
Vă rog stăruitor, fraților, să veniți la Hristos și să beți din plin din apa mântuirii. Nu apelați la propriile voastre sentimente. Să nu gândiți că sentimentalismul este o religie. Scuturați-vă de orice proptea omenească, și sprijiniți-vă cu toată greutatea pe Hristos. Aveți nevoie de o nouă punere în rânduială mai înainte de a fi pregătiți a vă angaja în lucrarea de salvare de suflete. Cuvintele voastre, faptele voastre, au o influență asupra altora, și voi urmează să vă întâlniți cu influența aceea în ziua lui Dumnezeu. Isus zice: “Iată, ți-am pus înainte o ușă deschisă, pe care nimeni n-o poate închide.” (Apocalipsa 3, 8.) Lumina strălucește de pe ușa aceea și este privilegiul nostru de a primi dacă voim. Să ne îndreptăm ochii dincolo de ușa aceea deschisă și să încercăm să primim tot ceea ce Hristos este gata să acorde.
Fiecare va avea o luptă strânsă pentru ca să biruiască păcatul din propria sa inimă. Aceasta este uneori o lucrare foarte dureroasă și descurajatoare, deoarece, când vedem diformitățile din caracterul nostru, stăruim să privim la ele când, de fapt, ar trebui să privim la Isus și să ne îmbrăcăm cu veșmântul neprihănirii Sale. Oricine intră pe porțile de mărgăritar ale cetății lui Dumnezeu va intra acolo ca un biruitor, și cea mai mare biruință a sa a fost biruința asupra eului.
-183-
“Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, din care își trage numele orice familie, în ceruri și pe pământ, și-L rog ca, potrivit cu bogăția slavei Sale, să vă facă să vă întăriți în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, așa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credință, pentru ca având rădăcina și temelia pusă în dragoste, să puteți pricepe împreună cu toți sfinții, care este lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea, și să cunoașteți dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoștință, ca să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu”. (Efeseni 3, 14-19.)
Ca lucrători împreună cu Dumnezeu, fraților și surorilor, sprijiniți-vă cu toată greutatea pe brațul Celui Atotputernic. Lucrați pentru unire, lucrați pentru iubire și veți ajunge o putere în lume.
-184-
Unitate în Isus Hristos
Loma Linda, California,
24 august 1906
Către frații noștri care lucrează la editura de la College View
Pe când participam la adunarea Consiliului Comitetului Conferinței Generale, ținute în septembrie 1904, mintea mea a fost foarte mult preocupată cu privire la unitatea care ar trebuie să însoțească lucrarea noastră. N-am putut să iau parte la toate adunările, dar în timpul nopții, mi-au fost trecute pe dinainte, scenă după scenă, și am simțit că am de adus o solie fraților noștri din multe locuri.
Inima mea este îndurerată când văd că, având stimulente atât de minunate de a aduce puterile și capacitățile noastre la starea cea mai înaltă de dezvoltare, noi suntem mulțumiți să fim niște rămași în urmă (pitici) în lucrarea lui Hristos. Dorința lui Dumnezeu este ca toți lucrătorii Săi să crească până la măsura deplină de bărbați și femei în Hristos. Acolo unde este viață, acolo este și creștere; creșterea dovedește existența vitalității. Cuvintele și faptele dau mărturie vie înaintea lumii de ceea ce face creștinismul pentru urmașii lui Hristos.
Când vă faceți lucrarea fără combaterea sau criticarea altora, o libertate, o lumină și o putere o vor însoți, care va da distincție și influență instituțiilor și întreprinderilor cu care sunteți în legătură.
Țineți minte că niciodată nu sunteți în situație avantajoasă când sunteți puși pe ceartă și când purtați povara de a corecta orice suflet care se apropie de voi. Dacă cedați ispitei de a-i critica pe alții, de a scoate în evidență greșelile lor, de a dărâma ceea ce fac ei, puteți fi siguri că nu izbutiți să faceți propria voastră parte, în mod nobil și bine.
-185-
Acesta este un timp când fiecare om dintr-o poziție de răspundere și fiecare membru al bisericii ar trebui să aducă fiecare ramură a lucrării sale în strânsă armonie cu învățăturile Cuvântului lui Dumnezeu. Prin vigilență neobosită, prin rugăciune călduroasă, prin cuvinte și fapte creștinești, trebuie să arătăm lumii ce dorește Dumnezeu să fie biserica Sa.
Din înalta Sa poziție, Hristos, Împăratul slavei, Maiestatea cerului, a văzut starea oamenilor. I s-a făcut milă de ființele omenești în starea lor de slăbiciune și păcătoșenie și a venit în lumea aceasta pentru a descoperi ceea ce este Dumnezeu pentru oameni. Părăsind curțile cerești, și îmbrăcând natura Sa divină cu natura omenească, a venit El Însuși în lume, ca în folosul nostru să lucreze un caracter desăvârșit. El nu a ales locuința Sa printre bogații pământului. S-a născut în sărăcie, din părinți modești și a trăit în disprețuitul sat, Nazaret. De îndată ce a fost destul de mare ca să poată mânui uneltele, El a împărțit povara purtării de grijă de familie.
Hristos S-a smerit ca să stea în fruntea omenirii, pentru a da piept cu ispitele și a răbda încercările cu care are să dea piept omenirea și să le rabde. El trebuia să știe cu ce are să dea piept omenirea din partea dușmanului apostaziat, pentru ca să știe cum să-i ajute pe cei care sunt ispitiți.
Și Hristos a fost făcut Judecătorul nostru. Tatăl nu e judecătorul. Nici îngerii nu sunt. Cel care a luat natura omenească asupra Sa Însuși, și în lumea aceasta a trăit o viață desăvârșită, Aceasta urmează să ne judece. Numai El poate fi Judecătorul nostru. Vă veți aduce aminte de aceasta, fraților? Vă veți aduce aminte de aceasta, slujitori ai lui Dumnezeu? Vă veți aduce aminte de aceasta, taților și mamelor? Hristos a îmbrăcat natura omenească, pentru ca să poată fi Judecătorul nostru. Nimeni din voi n-a fost rânduit să fie un judecător pentru alții. Tot ceea ce puteți face este a vă disciplina pe voi înșivă. În Numele lui Hristos, vă îndemn să luați aminte la sfatul Lui, de a nu vă așeza niciodată pe scaunul de judecată. Zi după zi, solia aceasta a răsunat în urechile mele: “Coborâți-vă de pe scaunul de judecată! Coborâți-vă în smerenie!”
-186-
Niciodată n-a fost un timp când să fi fost mai important ca noi să ne tăgăduim pe noi înșine și să ne luăm crucea zilnic, cum este acum. Cât de multă tăgăduire de noi înșine suntem dispuși să practicăm?
O viață de har și pace
În cel dintâi capitol al celei de a doua epistole a lui Petru, veți găsi făgăduința că harul și pacea vă vor fi înmulțite, dacă “uniți cu credința voastră fapta; cu fapta cunoștința; cu cunoștința înfrânarea, cu înfrânarea, răbdarea, cu răbdarea evlavia; cu evlavia dragostea de frați; cu dragostea de frați, iubirea de oameni”. (2 Petru 1, 5-7.) Virtuțile acestea sunt comori minunate. Ele îi fac “pe oameni mai rari decât aurul curat și mai scumpi decât aurul din Ofir”. (Isaia 13, 12.)
“Dacă aveți din belșug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiți nici leneși, nici neroditori în ce privește deplina cunoștință a Domnului nostru, Isus Hristos.” (2 Petru 1, 8.)
Să nu ne străduim noi oare să folosim, după cea mai bună capacitate a noastră, puținul timp ce ne-a rămas în viața aceasta, adăugând har lângă har, putere la putere, dând dovadă că avem o sursă de putere în cerurile de sus? Hristos zice: “Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ”. (Matei 28, 18.) Pentru cine I-a fost dată această putere? — Pentru noi! El dorește ca noi să ne dăm seama că El S-a înapoiat la cer ca Fratele nostru mai mare, și că puterea nemăsurată dată Lui ne-a fost pusă la dispoziție.
Aceia care vor realiza în viața lor instrucțiunile date bisericii, prin apostolul Petru, vor primi putere de sus. Noi trebuie să trăim după planul adunării, dându-ne toată sârguința de a face chemarea noastră o alegere sigură. Noi trebuie să-L reprezentăm pe Hristos în tot ceea ce spunem și facem. Trebuie să trăim viața Lui. Principiile prin care el ne-a călăuzit trebuie să dea o formă felului nostru de purtare față de aceia cu care suntem asociați.
-187-
Când suntem în mod sigur ancorați în Hristos, avem o putere pe care nici o ființă omenească nu poate să o ia de la noi. De ce stau lucrurile așa? — Pentru că suntem părtași de natură dumnezeiască, întrucât am scăpat de stricăciunea care este în lume prin poftă — părtași de natura Aceluia care a venit pe pământul acesta, îmbrăcat în veșmântul naturii omenești, ca să poată sta în fruntea neamului omenesc și să dezvolte un caracter care era fără pată sau urmă de păcat.
De ce mulți dintre noi sunt atât de slabi și de incapabili? Pentru că privim la noi înșine, studiind propriul nostru temperament, și întrebându-ne cum putem face un loc pentru noi înșine, pentru individualitatea noastră, și pentru particularitățile noastre, în loc de a studia pe Hristos și caracterul Lui.
Frații care ar fi putut să lucreze laolaltă în armonie, dacă ar fi învățat de la Hristos, uitând că sunt americani sau europeni, germani sau francezi, suedezi, danezi sau norvegieni, par să creadă că, dacă s-ar contopi cu cei de alte naționalități, ceea ce este specific propriei lor țări și națiuni s-ar pierde și altceva le-ar lua locul.
Frații mei, să punem toate acestea la o parte. Nu avem dreptul de a ține mintea noastră fixată la noi înșine, la preferințele și la fanteziile noastre. Noi nu trebuie să căutăm a păstra o anume identitate a noastră, o personalitate, o individualitate, care ne va separa de conlucrătorii noștri. Avem un caracter de păstrat, dar acela este caracterul lui Hristos. Având caracterul lui Hristos, putem săvârși lucrarea lui Dumnezeu împreună. Hristosul din noi va întâlni pe Hristosul din frații noștri, și Duhul Sfânt va aduce acea unire a inimii și a acțiunii care mărturisește lumii că suntem copiii lui Dumnezeu. Fie ca Domnul să ne ajute să murim față de eul personal și să fim născuți din nou, pentru ca Hristos să poată trăi în noi un principiu viu și activ, o putere care ne va păstra sfinți.
-188-
Străduiți-vă zelos pentru unitate. Rugați-vă pentru ea, lucrați pentru ea. Aceasta va aduce sănătate spirituală, o înălțare a gândirii, noblețe de caracter, dispoziție cerească, făcându-vă în stare să biruiți egoismul și bănuielile rele și să fiți mai mult decât biruitori prin Acela care v-a iubit și S-a dat pe Sine pentru voi. Răstigniți eul; socotiți pe alții mai buni decât voi. În felul acesta, veți fi aduși în unire cu Hristos. În fața Universului ceresc, și în fața bisericii și a lumii voi veți da dovadă de netăgăduit că sunteți fii și fiice ale lui Dumnezeu. Dumnezeu va fi proslăvit în exemplul pe care-l dați voi.
Lumea are nevoie de a vedea săvârșită înaintea ei minunea care leagă laolaltă, în iubire creștină, inimile poporului lui Dumnezeu. Ea are nevoie să vadă poporul lui Dumnezeu șezând împreună în locuri cerești cu Hristos. N-ați vrea să dați în propria voastră viață o dovadă de ceea ce poate face adevărul lui Dumnezeu pentru aceia care-L iubesc și-I slujesc? Dumnezeu știe ce puteți face. El știe ce poate face harul divin pentru voi, dacă veți fi părtași de natură divină.