Slujire voioasă
Toți cei care au legătură cu Dumnezeu vor găsi din plin de lucru pentru El. Aceia care pornesc în spiritul Domnului, căutând să aducă sufletelor adevărul, vor vedea că lucrarea de a atrage suflete la Hristos, nu e o corvoadă plicticoasă și neinteresantă. Ei sunt însărcinați cu o lucrare ca gospodari ai lui Dumnezeu, și vor fi tot mai mult umpluți de viață, pe măsură ce se predau în slujba lui Dumnezeu. E o lucrare voioasă aceea de a explica altora Scripturile.
Tineri și tinere, să fie educați spre a deveni lucrători în vecinătățile lor, cum și în alte locuri. Toți să-și pună inima și mintea spre a deveni pricepuți cu privire la lucrarea pentru timpul de față, calificându-se pentru a face lucrul acela pentru care sunt cel mai bine pregătiți.
-119-
Mulți tineri care au avut cuvenita educație acasă trebuie să fie pregătiți pentru slujire și să fie încurajați ca să înalțe stindardul adevărului în locuri noi, printr-o lucrare bine plănuită și credincioasă. Prin asociere cu slujitorii, cu pastorii noștri și cu lucrătorii cu experiență în lucrarea în orașe, ei vor obține pregătirea cea mai bună. Lucrând sub călăuzirea divină, și fiind susținuți de rugăciunile colegilor lor, lucrători mai cu experiență, ei pot face o lucrare bună și binevenită. Când își unesc ostenelile cu acelea ale lucrătorilor mai bătrâni, folosind energiile lor tinerești spre cea mai bună întrebuințare a lor, ei vor avea însoțirea îngerilor cerești; și ca împreună lucrători cu Dumnezeu, privilegiul lor este acela de a cânta, a se ruga și a crede, de a lucra cu curaj și fără stânjenire. Încrederea și asigurarea pe care le-o vor aduce prezența trimișilor cerești, lor și conlucrătorilor lor, vor conduce la rugăciune, laudă și la simplitatea credinței adevărate.
N-ar trebui să fie întârziere în acest efort bine plănuit de a-i instrui pe membrii bisericii. Ar trebui să fie alese persoane spre a lucra în orașe mari, persoane care sunt pe deplin consacrate și care înțeleg sfințenia și importanța lucrării. Nu trimiteți persoane care nu sunt calificate în privința aceasta. E nevoie de oameni care să promoveze triumful crucii, care să stăruiască când vor veni descurajări și lipsuri, care să aibă zelul, hotărârea și credința care sunt absolut necesare în câmpul misionar. Și celor care nu se angajează personal în lucrare le spun: Nu-i împiedicați pe cei care sunt dispuși să lucreze, ci încurajați-i și sprijiniți-i.
Toată această lucrare de instruire ar trebui să fie însoțită de o căutare plină de râvnă a Domnului prin Duhul Sfânt. Lucrul acesta să fie imprimat în aceia care sunt dispuși să se predea în slujba Domnului. Purtarea noastră e supravegheată de lume. Fiecare faptă e cercetată de aproape și comentată. Trebuie să aibă loc cultivarea virtuților creștine, pentru ca aceia care mărturisesc adevărul să-l poată preda altora așa cum este el în Isus, așa ca ei înșiși să poată fi exemple, și ca vrăjmașii noștri să nu poată spune ceva rău despre ei. Dumnezeu cere mai multă evlavie, mai multă sfințenie a vieții, și curăție a purtării, în acord cu principiile înălțătoare și sfințitoare pe care le mărturisim. Viața celor care lucrează pentru Hristos ar trebui să fie astfel încât necredincioșii, văzând umblarea lor în temere de Dumnezeu și conversația lor aleasă, să fie fermecați de credința care produce astfel de rezultate.
-120-
Efortul personal în legătură cu adunările în tabără
Lucrarea la adunările noastre în tabără n-ar trebui să fie făcută după găsirea cu cale a omului, ci după felul de lucrarea al lui Hristos. Membrii bisericii ar trebui să fie atrași să lucreze. Îngeri de la Dumnezeu vor călăuzi la deschiderea de câmpuri noi în apropiere și depărtare, ca lucrarea de avertizare a lumii să poată fi repede săvârșită. Dumnezeu îi cheamă pe credincioși să capete experiență în lucrarea misionară, prin extinderea lucrării în teritorii noi și lucrând în mod inteligent pentru oameni pe drumurile puțin umblate. Acelora care vor face aceasta, li se vor deschide ocazii favorabile pentru lucru.
În urmărirea interesului după adunarea în tabără, sunt necesare persoane care să dea ajutor în diferite direcții, și aceste direcții ar trebui să fie ca niște școli pregătitoare de lucrători. Tinerii să lucreze în colaborarea cu lucrătorii experimentați, care se vor ruga cu ei și cu răbdare îi vor instrui. Femei consacrate ar trebui să se angajeze în lucrarea biblică din casă în casă. Unii lucrători ar trebui să lucreze ca colportori, vânzând literatura noastră și dând gratuit, cu chibzuială, celor care nu pot cumpăra.
-121-
Aceia care sunt cu adevărat convertiți ar trebui să devină din ce în ce mai inteligenți în înțelegerea Scripturilor, pentru ca să poată fi în stare să vorbească cuvinte de lumină și mântuire celor care sunt în întuneric și care pier în păcatele lor. Ca împreună lucrători cu Dumnezeu, noi trebuie să așteptăm binecuvântări speciale și rezultate precise, când ne străduim să salvăm suflete din cursele lui Satana, pentru ca ei să poată deveni copii ai luminii.
Centre turistice și centre comerciale
Aceia care, ca răspuns la chemarea timpului, au intrat în slujba Marelui Maestru lucrător pot studia cu bun folos metodele Lui de lucru. În cursul lucrării Sale pe pământ, Mântuitorul S-a folosit de ocaziile care se puteau găsi pe marile căi de comunicație. Isus locuia la Capernaum în intervalele dintre călătoriile Sale într-o parte sau alta, și el a ajuns să fie cunoscut ca “cetatea Lui”. Cetatea aceasta era bine adaptată pentru a fi centrul lucrării Mântuitorului. Fiind pe șoseaua principală de la Damasc la Ierusalim și Egipt și la Marea Mediteraneană, era o mare arteră de călătorie. Oameni din multe țări treceau prin cetate sau zăboveau pentru odihnă în călătoriile lor într-o parte sau alta. Aici, Isus putea să întâlnească toate națiunile și toate straturile sociale, pe cei bogați și cei mari, ca și pe săraci și smeriți, și învățăturile Lui urmau să fie duse în alte țări și în multe familii. În felul acesta, urma să fie trezită cercetarea profețiilor, atenția urma să fie îndreptată către Mântuitorul, și misiunea Lui urma să fie adusă înaintea lumii.
În zilele acestea de turism, ocaziile de a veni în contact cu bărbați și cu femei din toate clasele și din multe naționalități sunt mult mai mari decât în zilele lui Israel. Căile pentru călătorie s-au înmulțit de o mie de ori. Dumnezeu a pregătit calea în chip minunat. Tiparul cu multiplele lui posibilități ne stă la îndemână. Biblii și publicații în multe limbi, expunând adevărul pentru acest timp, sunt la îndemâna noastră și pot fi grabnic duse în fiecare parte a lumii.
-122-
Creștinii care locuiesc în marile centre comerciale și turistice au ocazii speciale. Credincioșii din orașele acestea pot lucra pentru Dumnezeu în vecinătatea caselor lor.
În stațiunile climaterice și balneare cu renume mondial și în centrele de trafic turistic, aglomerate de mii de oameni care caută sănătate și plăcere, ar trebui să fie plasați predicatori și colportori în stare să atragă atenția mulțimilor. Lucrătorii aceștia trebuie să vegheze asupra ocaziei pe care o au de a prezenta solia pentru timpul de față și să țină adunări când au ocazie. Ei să fie ageri pentru a prinde ocazii de a vorbi poporului. Însoțiți de puterea Duhului Sfânt, ei să întâmpine poporul cu solia dusă de Ioan Botezătorul: “Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape”. (Matei 3, 2.) Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie prezentat cu claritate și putere, pentru ca aceia care au urechi de auzit să poată auzi adevărul. În felul acesta, Evanghelia adevărului prezent va fi așezată în calea celor care nu o cunosc, și nu puțini vor fi aceia care o vor accepta și o vor duce în propriile lor patrii din toate părțile lumii.
Cu zel neobosit
Noi trebuie să dăm ultima avertizare a lui Dumnezeu adresată oamenilor, și care ar trebui să fie sârguința noastră în studierea Bibliei și zelul nostru în răspândirea luminii! Fiecare suflet care a primit lumină divină să caute să o transmită mai departe. Lucrătorii să meargă din casă în casă, explicând oamenilor Biblia, răspândind publicații, vorbind altora despre lumina care le-a binecuvântat propriul lor suflet. Literatura să fie distribuită cu chibzuință, în terenuri, pe străzi, pe marile nave care brăzdează mările și prin poștă.
-123-
O mare lucrare trebuie să fie făcută, și aceia care cunosc adevărul ar trebui să facă o puternică lucrare de mijlocire pentru ajutor. Iubirea lui Hristos trebuie să umple propria lor inimă. Spiritul lui Hristos trebuie să fie urmat peste ea, și ei trebuie să se pregătească pentru a putea sta în ziua judecății. Când ei se consacră lui Dumnezeu, o putere convingătoare va însoți eforturile lor de a prezenta altora adevărul. Noi nu trebuie să dormim mai departe pe terenul fermecat al lui Satana, ci să mobilizăm toate resursele noastre, să ne folosim de orice capacitate cu care ne-a înzestrat Providența. Ultima avertizare trebuie să fie proclamată înaintea multor noroade, neamuri, limbi și împărați și făgăduința este: “Iată că Eu voi fi cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului”. (Apocalipsa 10, 11; Matei 28, 20.)
Sunt îndrumată să atrag atenția slujitorilor noștri către orașele nelucrate și să stărui de ei, prin toate mijloacele cu putință, să deschidă calea pentru prezentarea adevărului. În unele dintre orașele unde solia celei de a doua veniri a Domnului a fost vestită de întâia dată, suntem constrânși și ne apucăm de lucrare ca și cum ar fi un câmp nou. Câtă vreme câmpurile acestea, sterpe, aceste orașe nelucrate vor fi trecute cu vederea? Fără amânare, semănarea seminței ar trebui să înceapă în multe, multe locuri.
Domnul cere ca în servii Săi să fie găsit un duh care să fie ager, să simtă valoarea sufletelor, ager în a-și da seama de datoriile care trebui să fie îndeplinite, ager în a răspunde la obligațiile pe care Domnul le pune asupra lor. Trebuie să aibă loc o consacrare care nu va privi vreun interes pământesc, de o așa valoare, încât să ia locul lucrării care trebuie făcute pentru câștigarea de suflete la cunoașterea adevărului.
-124-
Slujitori ai lui Dumnezeu, predicați adevărurile care vor conduce la lucrare personală pentru cei care sunt fără Hristos. Încurajați lucrarea personală pe orice cale cu putință. Aduceți-vă aminte că lucrarea unui slujitor al lui Dumnezeu nu constă numai din predică. El trebuie să viziteze familiile în căminele lor, să se roage cu ei, și să le explice Scripturile. Acela care face cu credincioșie lucrarea în afară de amvon, va realiza de zece ori mai mult decât acela care-și mărginește lucrarea la amvon. Pastorii noștri să-și ducă povara răspunderii lor cu frică și cutremur, cerând de la Domnul înțelepciune și cerând stăruitor harul Lui. Ei să-și facă din Isus modelul lor, studiind cu sârguință viața Lui și aducând în practica vieții lor zilnice principiile care-L puneau în mișcare în lucrarea Lui pe când era pe pământ.
“Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi dat odihnă”. Acesta este o prescripție pentru vindecarea tuturor bolilor intelectuale, fizice și spirituale. Este darul lui Hristos pentru aceia care-L caută cu sinceritate și în adevăr. El este Puternicul Vindecător. Apoi vine o altă invitație: “Luați jugul Meu asupra voastră, și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina mea este ușoară”. (Matei 11, 28-30.) Purtând jugul lui Hristos, și învățând de la El lecția umilinței și smereniei, aflăm odihnă în credință, încredere și sprijin. Descoperim că jugul lui Hristos este ușor și povara Lui nu este grea.
-125-
Un apel către laici
Când se depune un efort special de către lucrătorii cu experiență într-o localitate unde trăiesc membri de ai noștri, asupra credincioșilor din câmpul acela zace cea mai solemnă obligație, aceea de a face tot ce le stă în putere pentru a deschide o cale pentru ca Domnul să lucreze. Ei ar trebui să-și cerceteze inima cu rugăciune și să curețe calea Împăratului, îndepărtând orice păcat ce i-ar putea împiedica să conlucreze cu Dumnezeu și cu frații lor.
Lucrul acesta n-a fost totdeauna pe deplin înțeles. Satana a introdus adesea un duh care a făcut cu neputință ca membrii bisericii să observe prilejurile de slujire. Unii credincioși nu rareori au îngăduit vrăjmașului să lucreze prin ei chiar în timpul când ei ar fi trebuit să fie pe deplin consacrați lui Dumnezeu și înaintării lucrării Lui. Inconștient, ei s-au abătut de la calea neprihănirii. Cultivând un duh de critică și de găsire de greșeli, de evlavie fariseică și de mândrie, ei au alungat Duhul Sfânt întristându-L și au întârziat mult lucrarea solilor lui Dumnezeu.
Acest rău s-a dat pe față de multe ori și în multe locuri. Uneori, cei care s-au lăsat în voia unui duh de aflare de greșeli, osânditor, s-au pocăit și s-au convertit. Atunci Dumnezeu a putut să-i folosească spre onoarea și slava Numelui Său.
Trăim într-o perioadă specială a istoriei acestui pământ. O lucrare mare trebuie să fie făcută într-un timp scurt, și fiecare creștin trebuie să îndeplinească o parte în susținerea acestei lucrări. Dumnezeu cheamă oameni care sunt gata să se consacre lucrării de salvare de suflete. Când începem să înțelegem ce sacrificiu a făcut Hristos pentru a salva o lume care piere, atunci se va da pe față o mare luptă pentru a salva suflete. O, dacă toate comunitățile noastre ar putea să vadă și să înțeleagă sacrificiul fără de margini al lui Hristos!
-126-
O mișcare reformatoare
Într-o viziune de noapte, mi-au trecut pe dinainte reprezentări ale unei mari mișcări de reformă în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Mulți Îl lăudau pe Dumnezeu. Bolnavii era vindecați și alte minuni era săvârșite. Un spirit de mijlocire se dădea pe față, chiar așa cum s-a manifestat înainte de Ziua Cincizecimii. Sute și mii erau văzuți vizitând familii și explicându-le Cuvântul lui Dumnezeu. Inimi erau convinse prin puterea Duhului Sfânt și un spirit de adevărată convertire se da pe față. În toate părțile, uși erau larg deschise pentru proclamarea adevărului. Lumea părea să fie luminată de influența cerească. Mari binecuvântări erau primite de sincerul și smeritul popor al lui Dumnezeu. Am auzit glasuri de mulțumire și de laudă, și părea să aibă loc o reformațiune ca aceea la care am fost martori în 1844.
Dar unii refuzau să fie convertiți. Ei nu era dispuși să umble pe calea lui Dumnezeu, și când, pentru ca lucrarea lui Dumnezeu să poată fi dusă mai departe, se făceau apeluri pentru daruri de bună voie, unii se agățau în chip egoist de averile lor pământești. Acești oameni zgârciți au ajuns să fie separați de ceata celor credincioși.
Lucrând câtă vreme mai este timp de probă
Judecățile lui Dumnezeu sunt pe pământ, și sub influența Duhului Sfânt, noi trebuie să vestim solia de avertizare pe care El ne-a încredințat-o. Noi trebuie să vestim solia aceasta repede, rând pe rând, învățătură după învățătură. Oamenii vor fi siliți să ia hotărâri mari, și e datoria noastră să ne îngrijim ca să li se dea o ocazie de a înțelege adevărul, pentru ca ei să poată lua poziție în chip inteligent de partea cea bună. Domnul cheamă pe poporul Său să lucreze zelos și înțelepțește — câtă vreme mai durează timpul de probă.
-127-
Importanța lucrării personale
Printre membri comunităților noastre, ar trebui să se dea pe față mai multă lucrare din casă în casă, în ținerea de lecturi biblice și distribuire de literatură. Un caracter creștin poate fi format simetric și deplin numai când unealta omenească consideră ca un privilegiu de a lucra dezinteresat la proclamarea adevărului și la susținerea lucrării lui Dumnezeu cu mijloace. Noi trebuie să semănăm pe lângă toate apele, păstrându-se sufletele în iubirea lui Dumnezeu, lucrând cât este ziuă, și folosind mijloacele pe care Domnul ni le-a dat pentru a îndeplini îndatorirea noastră cea mai apropiată. Tot ceea ce găsesc inimile noastre de făcut, trebuie să facem cu credincioșie; orice sacrificiu suntem chemați să facem, trebui să-l facem cu voie bună. Când semănăm pretutindeni, de-a lungul apelor, vom vedea că “cine seamănă mult, mult va secera!” (2 Corinteni 9, 6.)
Exemplul lui Hristos trebuie să fie urmat de aceia care pretind că sunt copiii Lui. Ușurați nevoile fizice ale semenilor voștri, și recunoștința lor va dărâma barierele și vă va face în stare să ajungeți la inimile lor. Cugetați la lucrul acesta serios. Ca biserică, comunități, voi ați avut ocazii de a lucra ca împreună lucrători cu Dumnezeu. Dacă ați fi ascultat de Cuvântul lui Dumnezeu, dacă ați fi intrat în lucrarea Lui, ați fi fost binecuvântați și încurajați, și ați fi dobândit o experiență bogată. V-ați fi descoperit ca unelte omenești ale lui Dumnezeu, susținând cu zel un plan de mântuire, de refacere, de izbăvire. Planul acesta n-ar fi ceva static, ci progresiv, mergând înainte de la har la har și de la tărie la tărie.
-128-
Domnul mi-a prezentat lucrarea care urmează să se facă în orașele noastre. Credincioșii din aceste orașe urmează să lucreze pentru Dumnezeu în vecinătatea căminelor lor. Ei trebuie să lucreze în liniște și în smerenie, ducând cu ei, oriunde merg, atmosfera cerului. Dacă țin eul la o parte, așa ca să nu se vadă, îndreptând totdeauna atenția la Hristos, atunci puterea influenței lor va fi simțită.
Nu este în planul Domnului ca slujitorii Lui să fie lăsați să facă partea cea mai mare a lucrării, semănând semințele adevărului. Bărbați care nu sunt chemați la slujba de pastori trebuie să lucreze pentru Domnul lor, potrivit cu diferitele lor capacități. Când un lucrător se predă fără rezerve în slujba Domnului, el capătă o experiență care îl face în stare să lucreze din ce în ce mai cu succes pentru Domnul. Influența care l-a atras pe el la Hristos îl ajută să-i atragă și pe alții la Hristos. Lucrarea unui orator public s-ar putea să nu fie niciodată așezată asupra lui, dar el nu e mai puțin un slujitor al lui Dumnezeu, pentru că lucrarea lui dovedește că el este născut din Dumnezeu.
Și femeile, ca și bărbații, pot să se angajeze într-o lucrare de a pune adevărul acolo unde poate să lucreze și să se dea pe față. Ele își pot ocupa locul în lucrare în timp de criză, și Domnul va lucra prin ele. Dacă sunt pătrunse de un simț al datoriei și lucrează sub influența Spiritului lui Dumnezeu, ele vor avea exact stăpânirea de sine care se cere pentru acest timp. Mântuitorul va reflecta asupra acestor femei jertfitoare de sine lumina feței Sale, și aceasta le va da o putere care va întrece pe aceea a bărbaților. Ele pot face în familii o lucrare pe care bărbații nu o pot face, o lucrare care influențează viața lăuntrică. Ele se pot apropia de inima acelora pe care bărbații nu-i pot influența. Lucrarea lor este trebuincioasă. Femei pline de tact și umilință pot face o lucrare bună prin explicarea adevărului la oameni, în casele lor. Cuvântul lui Dumnezeu, explicat în felul acesta, își va face lucrare de transformare și, prin influența lui, familii întregi vor fi convertite.
Va continua.