Continuare.
-99-
S-a făcut un început în proclamarea soliei îngerului al treilea în orașul Washington, și în alte orașe din Sud și din Est; dar pentru a satisface dorința Domnului, noi va trebui să plănuim în vederea săvârșirii unei lucrări vaste și sistematice. Trebuie să ne apucăm de lucrarea aceasta cu o stăruință care nu va îngădui nici o slăbire a eforturilor noastre până nu vom vedea mântuirea lui Dumnezeu.
În Portland, Maine, în Boston și în orașele din împrejurimi, în New York și orașele populate, vecine cu el, în Philadelphia și Baltimore și Washington, Domnul dorește ca noi să proclamăm solia îngerului al treilea cu putere. Noi nu putem exercita această putere; dar putem alege oameni capabili și să-i zorim să meargă pe aceste căi ale ocaziei, și acolo să proclame solia în puterea Duhului Sfânt. Trebuie să plănuim să așezăm în aceste orașe oameni capabili, care pot să prezinte solia îngerului al treilea într-un chip atât de energic, încât ea să miște inima. Noi nu putem îngădui ca pe oamenii care pot face lucrul acesta să-i adunăm într-un singur loc pentru a face o lucrare pe care o pot face alții.
-100-
Când acești lucrători expun adevărul în cuvinte, trăiesc adevărul și se roagă pentru progresul adevărului, Dumnezeu va lucra asupra inimilor lor. Când ei lucrează cu toată tăria pe care le-o dăruiește Dumnezeu și în smerenie de inimă pun toată încrederea lor în El, ostenelile lor nu vor fi fără de roade. Străduințele lor hotărâte de a aduce sufletele la cunoștința adevărului pentru acest timp, vor fi susținute de îngeri sfinți, și multe suflete vor fi mântuite.
Dărnicie în efortul misionar
Statele sudice urmează să aibă lumina adevărului prezent. Nu ziceți: “Tipografiile și comunitățile noastre au nevoie de mai mult ajutor. Avem nevoie de toate mijloacele pe care le putem obține pentru a săvârși lucrarea pe care o aducem la îndeplinire”. Unul după altul au închis ușa pentru anumite ramuri de efort misionar, de teamă că această lucrare va consuma mijloacele pe care ei le doreau pentru alte acțiuni. Fraților, voi aveți nevoie de o mai mare măsură din Spiritul lui Hristos. Standardul vostru să fie ridicat mai sus; apoi, cei care sunt proaspăt convertiți la adevăr vor înțelege că au o lucrare de făcut. În felul acesta, mijloacele pentru săvârșirea lucrării vor spori mereu.
Putem noi aștepta ca locuitorii acestor orașe să vină la noi și să ne spună: “Dacă veți veni la noi și ne veți predica, noi vă vom ajuta să faceți lucrul acesta și în chipul acesta?” Ce știu ei despre solia noastră? Să ne facem partea în avertizarea acestor oameni care sunt gata să piară neavertizați și nemântuiți. Domnul dorește ca noi să lăsăm lumina noastră să lumineze înaintea oamenilor pentru ca Duhul Sfânt să poată comunica adevărul celor cu inima sinceră, care îl caută.
Când facem lucrul acesta, vom descoperi că mijloace vor curge în tezaurele noastre, și vom avea fonduri cu care să putem face o lucrare tot mai cuprinzătoare și în locuri tot mai îndepărtate. Suflete care au bogăție vor fi aduse la adevăr și vor da din mijloacele lor pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu. Am fost instruită că sunt multe mijloace în orașele care nu sunt lucrate. Dumnezeu are acolo oameni interesați. Mergeți la ei; învățați-i așa cum a învățat Hristos, dați-le adevărul. Ei îl vor primi. Și tot atât de sigur cum suflete oneste vor fi convertite, mijloacele lor vor fi consacrate în slujba Domnului și noi vom vedea o sporire de mijloace.
-101-
O, dacă am putea vedea nevoile acestor orașe așa cum le vede Dumnezeu! Într-un timp ca acesta, trebuie să fie pusă la lucru fiecare mână, Domnul vine; sfârșitul e aproape, da, se grăbește foarte! Peste un scurt timp, nu vom mai putea să lucrăm cu libertatea de care ne bucurăm acum. Scene teribile sunt înaintea noastră, și ceea ce facem trebuie să facem repede.
Un motiv pentru serviciu
Recent, în timpul nopții, am fost trezită din somn și mi s-a dat o viziune a suferințelor lui Hristos pentru oameni. Jertfa Lui, batjocorirea și derâderea Lui de care a avut parte din partea celor nelegiuiți, chipul Lui de moarte din grădina Ghetsemani, trădarea și răstignirea Lui — toate au fost viu zugrăvite în fața mea.
Am văzut pe Hristos în mijlocul unei mari cete de oameni. El căuta să imprime în mintea lor învățăturile Sale. Dar El a fost disprețuit și lepădat de ei. Oamenii se îngrămădeau asupra Lui cu abuz și ocară. Întristarea mea a fost foarte mare când am privit asupra scenei. M-am rugat la Dumnezeu: “Ce e de făcut cu această adunare? Nici unul nu va părăsi oare părerea lui înaltă despre sine, și să caute pe Domnul ca niște copilași? Nu-și vor zdrobi nici unii dintre ei inima înaintea lui Dumnezeu, în căință și mărturisire?”
-102-
Mi-a fost înfățișată agonia lui Hristos în grădina Ghetsemani, când tainicul pahar tremura în mâna Răscumpărătorului: “Tată, dacă este cu putință”, Se ruga El, “depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu”. (Matei 26, 39.) În timp ce Se ruga insistent la Tatăl, picături mari de sânge erau adunate de jur împrejurul Mântuitorului ca să descurajeze sufletul Lui.
Ridicându-Se de pe pământ, Hristos S-a dus la locul unde-i lăsase pe ucenicii Săi, îndemnâdu-i să vegheze și să se roage împreună cu El, ca să nu fie biruiți de ispite. Voia să audă dacă ei au înțeles chinul Său de moarte, avea nevoie de simpatie omenească. Dar i-a găsit dormind. De trei ori a mers în felul acesta la ei, și de fiecare dată ei dormeau.
De trei ori Mântuitorul S-a rugat: “Tată, dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta”. Aici soarta unei lumi pierdute tremura în cumpănă. Dacă El ar fi refuzat să bea paharul, rezultatul ar fi fost ruina veșnică a neamului omenesc. Dar un înger din cer L-a întărit pe Fiul lui Dumnezeu să accepte paharul, și să bea suferința lui amară.
Cât de puțini sunt cei care își dau seama că toate acestea au fost îndurate pentru ei personal! Cât de puțini sunt cei care zic: “Aceasta a fost pentru mine, ca eu să-mi pot forma un caracter pentru viața viitoare, nemuritoare.”
Când lucrurile acestea îmi erau prezentate atât de viu, m-am gândit: “Niciodată nu voi fi în stare să prezint subiectul acesta înaintea poporului așa cum este el”, și v-am dat numai o slabă înfățișare a ceea ce mi-a fost arătat. Când m-am gândit la paharul acela care tremura în mâinile lui Hristos, când mi-am dat seama că El ar fi putut să refuze să bea, și să lase lumea să piară în păcatul ei, m-am legat ca fiecare energie a vieții mele să fie devotată lucrării de câștigare de suflete la El.
-103-
Hristos a venit pe pământ pentru ca să sufere și să moară, pentru ca, prin exercitarea credinței în El și însușirea meritelor Lui, să putem ajunge împreună lucrători cu Dumnezeu. Intenția Mântuitorului era ca, după ce El Se va fi înălțat la cer pentru a deveni Mijlocitorul omului, urmașii Lui să ducă mai departe lucrarea pe care El o începuse. N-ar trebui ca unealta omenească să dovedească un interes special în a duce lumina soliei Evangheliei celor care stau în întuneric? Sunt unii care sunt gata să meargă până la capătul pământului pentru a duce oamenilor lumina adevărului, dar Dumnezeu cere ca fiecare suflet care cunoaște adevărul să caute să câștige pe alții, să iubească adevărul. Dacă nu suntem dispuși să facem sacrificii speciale pentru a salva suflete care sunt gata să piară, cum putem fi socotiți vrednici de a intra în cetatea lui Dumnezeu?
Este o lucrare individuală de săvârșit de către fiecare dintre noi. Știu că sunt mulți care se așează în dreaptă legătură cu Hristos, al căror unic gând e de a duce solia adevărului prezent înaintea oamenilor lumii. Ei stau fără încetare gata de a-și oferi serviciile. Dar inima mea este plină de durere când văd atât de mulți care sunt mulțumiți cu o experiență ieftină, o experiență care-i costă prea puțin. Viața lor spune că pentru ei Hristos a murit în zadar.
Dacă nu simțiți că e o onoare de a fi părtaș la suferințele lui Hristos; dacă nu simțiți o povară pe suflet pentru cei care sunt gata să piară; dacă nu sunteți dispuși să jertfiți pentru a economisi mijloace pentru lucrarea care trebuie să fie făcută, nu va fi loc pentru voi în Împărăția lui Dumnezeu. Avem nevoie să fim părtași cu Hristos la suferințele Sale și la lepădarea Sa de Sine la fiecare pas. Avem nevoie ca Spiritul lui Dumnezeu să Se odihnească asupra noastră, conducându-ne la o continuă jertfire de noi înșine.
-104-
Pregătiți-vă
“Iată Eu vin curând”, declară Hristos și “răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după faptele lui”. (Apocalipsa 22, 12.) Domnul, la venirea Sa, va cerceta de aproape fiecare talent; El va cere dobândă la capitalul pe care l-a încredințat. Prin propria Sa umilire și agonie, prin viața Sa de trudă și prin moartea Sa de ocară, Hristos a plătit pentru serviciul tuturor celor care au luat Numele Său și se declară că sunt slujitorii Lui. Toți se găsesc sub obligația cea mai profundă de a-și dezvolta fiecare capacitatea pentru lucrarea de câștigare de suflete pentru El. “Voi nu sunteți ai voștri” zice El. “Căci ați fost cumpărați cu un preț; de aceea proslăviți pe Dumnezeu printr-o viață de slujire care va câștiga bărbați și femei de la păcat la neprihănire”. (1 Corinteni 6, 19-20.) Suntem cumpărați cu prețul propriei vieți a lui Hristos — cumpărați pentru ca să putem înapoia lui Dumnezeu ce este al Lui, în slujire credincioasă.
Nu avem timp acum să consacrăm puterile și talentele noastre unor acțiuni lumești. Să ajungem mai absorbiți de servirea lumii, de servirea de noi înșine și să pierdem viața veșnică și fericirea cerului? O, nu ne putem îngădui să facem lucrul acesta! Faceți ca fiecare talent să fie folosit în lucrarea lui Dumnezeu. Aceia care primesc adevărul urmează ca, prin eforturile lor, să sporească numărul bărbaților și femeilor care vor fi împreună lucrători cu Dumnezeu. Suflete trebuie să fie luminate și învățate să servească lui Dumnezeu în chip inteligent; ei urmează ca, în chip inteligent, să sporească în cunoașterea dreptății.
Tot cerul e interesat în ducerea mai departe a lucrării pe care Hristos a venit în lume să o facă. Agenți ai cerului deschid căile ca lumina adevărului să lumineze în locurile întunecate ale pământului. Îngerii așteaptă să comunice cu cei care pornesc la săvârșirea lucrării care ne-a fost arătată de ani de zile. Să nu manifestăm noi interes în a pune la lucru căi și mijloace pentru începerea lucrării în orașe? Multe ocazii au fost pierdute prin neglijarea săvârșirii lucrării acesteia de îndată, prin faptul că nu s-a mers înainte în credință. Domnul zice: “Dacă ați fi exercitat credință în soliile pe care le-am trimis, n-ar fi o așa lipsă de lucrători și de mijloace pentru susținerea lor.”
-105-
Venirea lui Hristos este aproape, și se grăbește foarte. Timpul în care să se lucreze este scurt și bărbați și femei pier. Îngerul a spus: “N-ar trebui ca oamenii care au avut o mare lumină să conlucreze cu Acela care a trimis pe Fiul Său în lume să dea lumină și mântuirea oamenilor?” E cazul ca oamenii care au primit cunoașterea adevărului, rând pe rând, învățătură după învățătură, puțin aici și puțin colo, să dovedească puțină apreciere pentru Acela care a venit pe pământ, pentru ca puterea Lui divină să poată fi moștenirea fiecărui suflet credincios? În felul acesta, urma ca divinitatea lui Hristos să devină lucrătoare în mântuirea neamului omenesc, și mijlocirea Marelui nostru Preot să ajungă de folos înaintea tronului lui Dumnezeu. Planul a fost făcut în cer. Oare cei care au fost răscumpărați cu un preț să nu poată fi în stare să aprecieze marea mântuire?
Domnul nu poate să laude pe poporul care, dându-se drept temător de Dumnezeu, mărturisind despre sine a crede în apropiata venire a lui Hristos, lasă orașele neavertizate cu privire la judecățile care urmează ca, în curând, să cadă pe pământ. Cei care fac aceasta vor fi judecați pentru neglijența lor. Hristos și-a dat scumpul Său sânge pentru a salva sufletele care pier în păcatele lor. Să refuzăm noi oare să facem lucrarea care ne-a fost rânduită, să refuzăm a conlucra cu Dumnezeu și cu uneltele cerești? Sunt mii care fac lucrul acesta, care nu izbutesc să devină una cu Hristos, nelăsând marele sacrificiu al lui Hristos să lumineze în viață, în har salvator, care descoperă adevărul în fapte ale neprihănirii. Și totuși, aceasta e lucrarea dată oamenilor prin jertfa Fiului lui Dumnezeu. Știind aceasta, putem noi să rămânem nepăsători? Fac apel la frații noștri să se trezească. Facultățile spirituale vor slăbi și vor pieri, dacă nu sunt puse la lucru în câștigarea de suflete la Hristos. Ce scuză poate fi oferită pentru neglijarea marii și grandioasei lucrări pentru împlinirea căreia Hristos și-a dat viața?
-106-
Nu ne putem îngădui ca, în puținele zile pe care le avem aici pe pământ, să ne folosim timpul în ușurătate și nimicuri. Avem nevoie să ne smerim sufletele înaintea lui Dumnezeu, ca fiecare inimă să poată absorbi adevărul, și să-l lase să lucreze într-o viață de reformațiune, care va convinge lumea că acesta este într-adevăr adevărul lui Dumnezeu. Să lăsăm ca viața să fie ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Numai când Îl căutăm pe Dumnezeu ca niște copilași, când încetăm de a găsi cusururi la frații și surorile noastre, cum și în aceia care caută să poarte cu credincioșie răspunderile lucrării și când căutăm să punem în rânduială propria inimă față de Dumnezeu, ne poate El folosi spre slava Numelui Său.
Noi toți avem nevoie să ajungem într-o poziție de jertfire de noi înșine înaintea lui Dumnezeu, dacă lucrarea noastră e bine primită de El. Să ne aducem aminte că mărturisirea de credință nu e nimic dacă nu avem adevărul în inimă. Avem nevoie ca puterea de convertire a lui Dumnezeu să pună stăpânire pe noi, pentru ca să putem înțelege nevoile unei lumi care piere. Povara principală a soliei mele către voi este: Pregătiți-vă, pregătiți-vă, să-L întâmpinați pe Domnul. Pregătiți-vă candelele, și faceți ca lumina adevărului să lumineze la drumuri și la garduri. E o lume care trebuie să fie avertizată de grabnica apropiere a sfârșitului tuturor lucrurilor.
Fraților și surorilor, căutați pe Domnul cât timp se poate găsi. Vine un timp când cei care și-au irosit vremea și ocaziile vor dori să-L fi căutat. Dumnezeu v-a dat putere de a judeca cu mintea. El dorește ca voi să urmați calea rațiunii și calea lucrării. El dorește ca voi să mergeți în comunitățile noastre și să lucrați cu zel pentru El. El dorește ca voi să rânduiți adunări pentru cei din afara bisericii, ca oamenii să poată afla adevărurile acestei ultime solii de avertizare. Sunt locuri unde veți fi primiți cu voie bună, unde suflete vă vor mulțumi că le-ați venit în ajutor. Fie ca Domnul să vă ajute să vă apucați de lucrarea aceasta așa cum nu ați făcut-o încă niciodată.
-107-
Să începem să lucrăm pentru aceia care nu au avut lumina. “Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ”, declară Mântuitorul, “și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele.” (Matei 28, 18-20.) Ceea ce ne trebuie nouă este o credință vie de a proclama deasupra mormântului deschis al lui Iosif că avem un Mântuitor viu. Unul care va merge înaintea noastră, și care va lucra împreună cu noi. Dumnezeu va face lucrarea, dacă noi îi vom furniza instrumentele. E nevoie ca între noi să fie mult mai multă rugăciune, și mult mai puțină necredință. E nevoie ca noi să înălțăm stindardul mai sus și tot mai sus înaintea oamenilor. E nevoie să ne aducem aminte că Hristos este pururea la dreapta noastră când vestim libertate celor captivi și când împărțim pâinea vieții sufletelor flămânde. Când ținem înaintea vieții noastre urgența și importanța lucrării noastre, mântuirea de la Dumnezeu se va descoperi într-un chip remarcabil.
Dumnezeu să ne ajute să îmbrăcăm armura și să acționăm ca unii care suntem zeloși, ca și când sufletele bărbaților și femeilor merită să fie salvate. Să căutăm o nouă convertire. Avem nevoie de prezența Duhului Sfânt al lui Dumnezeu cu noi, ca inimile noastre să fie potolite și noi să nu aducem un duh aspru în lucrare. Mă rog ca Duhul Sfânt să ia pe deplin în stăpânire inimile noastre. Să ne purtăm ca niște copii ai lui Dumnezeu, care caută la El sfat, gata să împlinească planurile Lui ori de câte ori sunt prezentate. Dumnezeu va fi proslăvit de un așa popor și cei care sunt martori la zelul nostru vor zice: Amin, Amin.
-108-
“Trezește-te, trezește-te! Îmbracă-te în podoaba ta, Sioane! Pune-ți hainele de sărbătoare, Ierusalime, cetate sfântă! Ce frumoase sunt pe munți picioarele celui ce aduce vești bune, care vestește pacea, picioarele celui ce aduce vești bune, care vestește mântuirea. Picioarele celui ce zice Sionului ‘Dumnezeul tău împărățește!’ Iată, glasul străjerilor tăi răsună; ei înalță glasul, și strigă toți de veselie, căci văd cu ochii lor cum Se întoarce Domnul în Sion.
Izbucniți cu toate în strigăte de bucurie, dărâmături ale Ierusalimului! Căci Domnul mângâie pe poporul Său și răscumpără Ierusalimul. Domnul Își descoperă brațul Său cel sfânt, înaintea tuturor neamurilor, și toate marginile pământului vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru.” (Isaia 52, 1-10.)