Secțiunea 1 — Slujba bine primită
“Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită”. Romani 12, 2.
-9-
Lucrarea de salvare a sufletelor
Dumnezeu mi-a dat o solie pentru poporul Său. El trebuie să se trezească, să-și întindă corturile și să-și lărgească hotarele. Frații mei și surorile mele, voi ați fost cumpărați cu un preț și tot ce aveți și tot ce sunteți trebuie să fie folosit spre slava lui Dumnezeu și spre binele semenilor voștri. Domnul Hristos a murit pe cruce pentru a salva lumea de la pieirea în păcat. El cere conlucrarea voastră în lucrarea aceasta. Voi trebuie să fiți mâna care-I dă ajutor. Cu o străduință ce nu cunoaște oboseală, plină de râvnă, voi trebuie să căutați să salvați pe cei pierduți. Aduceți-vă aminte că păcatele voastre au făcut necesară crucea. Când L-ați primit pe Domnul Hristos ca Mântuitor al vostru, v-ați legat să vă uniți cu El în purtarea crucii. Sunteți legați cu El pe viață și pe moarte, ca o parte din marele plan al mântuirii.
Puterea transformatoare a harului Domnului Hristos modelează pe acela care se predă în slujba lui Dumnezeu. Pătruns de Duhul Mântuitorului, el este gata să se lepede de sine, gata să ia crucea, gata să facă orice jertfă pentru Domnul. El nu mai poate fi nepăsător față de sufletele care pier în jurul său. El este înălțat mai presus de servirea de sine. El a fost creat din nou în Hristos, iar egoismul nu are nici un loc în viața sa. El își dă seama că fiecare parte a ființei sale Îi aparține Domnului Hristos, care l-a răscumpărat din robia păcatului, că fiecare clipă a viitorului său a fost cumpărată cu sângele prețios și dătător de viață al singurului Fiu al lui Dumnezeu.
-10-
Aveți voi o înțelegere atât de profundă a jertfei aduse la Golgota, încât să fiți gata să supuneți oricare alt interes lucrării de salvare de suflete? Aceeași înfocată dorință de a-i salva pe cei păcătoși care a caracterizat viața Mântuitorului va caracteriza și viața adevăraților Lui urmași. Creștinul n-are dorința de a trăi pentru sine. Pentru el, cea mai mare plăcere este aceea de a consacra tot ce are și tot ce este în slujba Domnului. El e mânat de un dor de a câștiga suflete la Hristos. Aceia care nu au acest dor ar face bine să se îngrijoreze de propria lor mântuire. Să se roage să primească duhul slujirii.
Cum pot proslăvi cel mai bine pe Acela al Căruia sunt atât prin lucrarea creațiunii, cât și prin lucrarea răscumpărării? Aceasta este întrebarea pe care trebuie să ne-o punem nouă înșine. Acela care este într-adevăr convertit caută cu o râvnă pătrunsă de neliniște să scape de la pieire pe aceia care sunt încă în puterea lui Satana. El refuză să facă orice l-ar împiedica în lucrarea sa. Dacă are copii, își dă seama că lucrarea sa trebuie să înceapă în propria sa familie. Copiii săi sunt peste măsură de prețioși pentru el. Aducându-și aminte că ei sunt membri mai tineri ai familiei Domnului, el se străduiește cu toată puterea să-i așeze în situația de a sta de partea Domnului. El s-a legat să-I slujească Domnului Hristos, să-L onoreze și să asculte de El; și depune sforțări răbdătoare și neobosite pentru a-și educa în așa fel copiii, încât ei să nu fie niciodată vrăjmași ai Mântuitorului.
Asupra taților și mamelor, Dumnezeu a așezat răspunderea de a-și salva copiii de sub puterea vrăjmașului. Aceasta este lucrarea lor — o lucrare pe care nu trebuie să o neglijeze cu nici un chip. Acei părinți care au o legătură vie cu Domnul Hristos nu vor avea odihnă până nu își vor vedea copiii în siguranță, în staul. Ei vor face din aceasta povara vieții lor.
-11-
Părinților, nu neglijați lucrarea care vă așteaptă în biserica din propria voastră familie. Acesta este pentru voi cel dintâi câmp de lucrare misionară. Lucrul cel mai important pe care îl puteți face este de a-i așeza pe copiii voștri de partea Domnului. Când greșesc, purtați-vă cu ei delicat și totuși hotărât. Faceți-i să se unească cu voi în împotrivirea față de răul prin care Satana caută să nimicească sufletul și trupul ființelor omenești. Împărtășiți cu ei taina crucii, taina care pentru voi înseamnă sfințire, răscumpărare și biruință veșnică. Ce biruință câștigați atunci când vă luați copiii cu voi în slujba Domnului!
Dacă familiile din jurul vostru se opun adevărului, străduiți-vă să le călăuziți să se supună cerințelor Domnului Hristos. Lucrați cu răbdare, cu înțelepciune, cu băgare de seamă față de sentimentele lor, cucerind calea prin delicata lucrare a iubirii. Prezentați adevărul în așa fel, încât el să poată fi văzut în toată frumusețea lui, exercitând o așa influență, încât nimic să nu poată rezista. În felul acesta se vor dărâma zidurile prejudecăților.
Dacă lucrarea aceasta ar fi făcută cu credincioșie, dacă tații și mamele ar lucra pentru membrii propriilor lor familii, și apoi pentru cei din jurul lor, înălțând pe Hristos printr-o viață plină de evlavie, mii de suflete ar fi salvate. Când membrii poporului lui Dumnezeu vor fi cu adevărat convertiți, când își vor da seama de răspunderea pe care o au, de a lucra pentru aceia de lângă ei, când nu vor lăsa nici un mijloc neîncercat pentru a scăpa pe păcătoși de sub puterea vrăjmașului, atunci se va ridica ocara de deasupra comunităților noastre.
Avem acum doar un scurt timp pentru a ne pregăti pentru veșnicie. Fie ca Domnul să deschidă ochii închiși ai poporului Său și să trezească simțurile lor amorțite, ca ei să-și poată da seama că Evanghelia este puterea lui Dumnezeu spre mântuirea celor care cred. Fie ca ei să vadă însemnătatea faptului de a face o prezentare a lui Dumnezeu atât de curată și de dreaptă, încât lumea să-L vadă în toată frumusețea Lui. Fie ca ei să fie în așa măsură umpluți de Duhul care sălășluiește în El, încât lumea să nu aibă putere să-i abată de la lucrarea de a prezenta oamenilor posibilitățile minunate ce stau în fața oricărui suflet care-L primește pe Hristos.
-12-
În toate ramurile lucrării noastre e nevoie de mai multă râvnă. Timpul trece. Servilor lui Dumnezeu li se spune: “Fiți fără preget. Fiți plini de râvnă cu duhul. Slujiți Domnului.” Oamenii au nevoie de adevăr, iar el trebuie să le fie transmis prin eforturi pline de râvnă și credincioșie. Sufletele să fie căutate, să se înalțe rugăciuni pentru ele și să se lucreze pentru ele. Trebuie să se facă apeluri pline de râvnă. Trebuie să se înalțe rugăciuni fierbinți. Cererile noastre lipsite de viață trebuie să fie transformate în cereri de un zel intens. Cuvântul lui Dumnezeu declară: “Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit!”
Lumea este câmpul de lucru al eforturilor noastre misionare și noi trebuie să mergem înainte, la lucru, înconjurați de atmosfera de la Ghetsemani și Golgota.
-13-
Semnalul de înaintare
Este o lege veșnică a lui Iehova aceea că cel care primește adevărul de care lumea are nevoie trebuie să facă din vestirea acestui adevăr cea dintâi lucrare a sa. Dar cine este acela care să ia asupra sa povara păcătoșilor ce se pierd? Când privesc la aceia care pretind că sunt poporul lui Dumnezeu și văd lipsa lor de bunăvoință de a-I servi, inima îmi este cuprinsă de o durere pe care nu pot să o exprim. Cât de puțini sunt o inimă și un gând cu Dumnezeu în solemna Lui lucrare finală. Sunt mii de oameni ce trebuie să fie avertizați și totuși cât de puțini se consacră pe deplin lucrării, gata să fie sau să facă totul numai să poată câștiga suflete la Hristos. Isus a murit pentru a mântui lumea. În umilință, în modestie, în tăgăduire de sine, El a lucrat și lucrează pentru păcătoși. Dar mulți din aceia care ar trebui să conlucreze cu El sunt plini de ei înșiși și nepăsători.
În poporul lui Dumnezeu din zilele noastre este o grozavă lipsă de acea simpatie care ar trebui simțită pentru sufletele nemântuite. Noi vorbim despre misiuni creștine. Se aude sunetul glasurilor noastre; dar simțim noi sensibilul dor al inimii pentru cei din afara staulului? Și afară de cazul că inima noastră bate la unison cu inima Domnului Hristos, cum putem înțelege sfințenia și importanța lucrării la care suntem chemați prin cuvintele: “Veghează asupra sufletelor, … ca unii care au să dea socoteală de ele”? (Evrei 13, 17.)
Dumnezeu așteaptă ca bărbați și femei să-și dea seama de răspunderea lor. El așteaptă ca ei să se unească cu El. Fie ca ei să ia seama la semnalul de înaintare și să nu mai întârzie în îndeplinirea voii Domnului.
-14-
Ne dăm noi oare seama cât de mulți oameni din lume urmăresc mișcările noastre? Din locuri de unde ne-am așteptat mai puțin vor veni glasuri, îndemnându-ne să înaintăm în lucrarea de a da lumii ultima solie de har. Predicatori și credincioși, treziți-vă! Fiți ageri în a recunoaște și a folosi fiecare ocazie și avantaj oferit cu prilejul mișcării roții Providenței. Dumnezeu, Hristos și îngerii cerești lucrează intens pentru a ține în frâu turbarea mâniei lui Satana, pentru ca planurile lui Dumnezeu să nu fie înfrânte. Dumnezeu trăiește și domnește. El conduce treburile universului. Fie ca ostașii Lui să înainteze spre victorie. Fie ca în rândurile lor să domnească o unire desăvârșită. Să împingă lupta până la porți. Ca un puternic Biruitor, Domnul va lucra pentru ei.
Fie ca solia Evangheliei să răsune prin comunitățile noastre, chemându-le la o acțiune generală. Membrii bisericii să aibă o credință crescândă, căpătând râvnă de la nevăzuții lor aliați cerești, de la cunoașterea resurselor lor inepuizabile, de la măreția lucrării în care sunt angajați și de la puterea Conducătorului lor. Aceia care se așează sub controlul lui Dumnezeu, pentru a fi îndrumați și călăuziți de El, vor înțelege desfășurarea sigură a evenimentelor rânduite de El să aibă loc. Inspirați de Duhul Lui, al Aceluia care și-a dat viața pentru viața lumii, ei nu vor mai sta liniștiți în neputință, arătând către ceea ce nu pot face. Îmbrăcând armura cerească, ei vor porni la luptă, gata să lucreze și să îndrăznească pentru Dumnezeu, știind că atotputernicia Lui va acoperi lipsurile lor.
O lucrare în continuă dezvoltare
Servii lui Dumnezeu trebuie să se folosească de orice mijloc pentru extinderea împărăției Sale. Apostolul Pavel spune că “lucrul acesta este bun și bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voiește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului”, și să se facă “rugăciuni, cereri, mijlociri, pentru toți oamenii”. (1 Timotei 2, 3.4.1.) Iar Iacov zice: “Să știți că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte, și va acoperi o sumedenie de păcate”. (Iacov 5, 20.) Fiecare credincios are obligația să se unească cu frații săi pentru a face invitația: “Veniți căci iată, toate sunt gata”. (Luca 14, 17.) Fiecare trebuie să-i încurajeze pe ceilalți să facă o lucrare din toată inima. Chemări călduroase vor fi făcute de o biserică vie. Suflete însetate vor fi conduse la apa vieții.
-15-
Apostolii purtau povara răspunderii de a lărgi sfera lor de lucru, de a proclama Evanghelia în regiunile încă neatinse. Din exemplul lor învățăm că nu trebuie să se găsească persoane care să stea în via Domnului fără să lucreze. Servii Lui trebuie să lărgească fără încetare cercul strădaniilor lor. Ei trebuie să realizeze fără încetare tot mai mult și niciodată mai puțin. Lucrarea Domnului trebuie să se lărgească și să se întindă până ajunge să cuprindă lumea.
După ce au făcut o călătorie misionară, Pavel și Barnaba au venit înapoi prin aceleași locuri, vizitând bisericile pe care le înființaseră și alegând oamenii care să se unească cu ei în lucrare. Așa trebuie să lucreze servii lui Dumnezeu de astăzi, alegând și educând tineri vrednici pentru a fi colaboratori. Dumnezeu să ne ajute să ne sfințim pe noi înșine, pentru ca prin pilda noastră, alții să poată fi sfințiți, făcuți în stare să facă o lucrare plină de succes în câștigarea de suflete la Hristos.
Ne apropiem de încheierea istoriei acestui pământ; în curând vom sta în fața marelui tron alb. În curând timpul vostru de lucrare va fi trecut pentru veșnicie. Căutați și folosiți ocaziile de a spune un cuvânt la timpul potrivit acelora cu care veniți în legătură. Nu așteptați ca mai întâi să vă cunoașteți și abia atunci să le oferiți comorile neprețuite ale adevărului. Porniți la lucru și căile vi se vor deschide înainte.
-16-
În ziua judecății, cei pierduți își vor da seama pe deplin de însemnătatea jertfei de pe Calvar. Ei văd ceea ce au pierdut refuzând să fie credincioși. Se gândesc la legăturile curate și înalte pe care avuseseră privilegiul să le câștige. Dar e prea târziu. Ultima chemare a fost rostită. Se aude tânguirea: “Secerișul a trecut, vara s-a isprăvit, și noi tot nu suntem mântuiți”. (Ieremia 8, 20.)
Asupra noastră apasă greaua răspundere de a avertiza lumea cu privire la sfârșitul ei care se apropie. Din toate părțile, de departe și de aproape, vin chemări după ajutor. Dumnezeu invită biserica Sa să se ridice și să se îmbrace cu putere. Sunt de câștigat coroane nepieritoare; e de obținut Împărăția cerului; lumea, ce piere în ignoranță, trebuie să fie luminată.
Lumea va fi convinsă nu prin ceea ce se învață de la amvon, ci prin ceea ce trăiesc membrii bisericii. Predicatorul de la amvon enunță teoria Evangheliei; evlavia practică a bisericii demonstrează puterea ei.
Slabă și cu defecte, având mereu nevoie să fie avertizată și sfătuită, biserica este totuși obiectul supremei preocupări a Domnului Hristos. El face experimentări ale harului asupra inimii oamenilor și săvârșește astfel de transformări, încât îngerii rămân uimiți și își exprimă bucuria prin cântări de laudă. Ei se bucură la gândul că oameni supuși greșelii și păcătoși pot fi astfel transformați.
-17-
Când solia îngerului al treilea se dezvoltă și ajunge o mare strigare, proclamarea ei va fi însoțită de o mare putere și slavă. Fețele copiilor lui Dumnezeu vor străluci de lumină cerească.
Domnul va pregăti bărbați și femei — ba chiar și copii, așa cum a făcut El cu Samuel — pentru lucrarea Sa, făcându-i mesageri ai Săi. Acela care nu doarme și nici nu dormitează veghează asupra fiecărui lucrător, alegându-i sfera de lucru. Tot cerul urmărește lupta pe care, în împrejurări în aparență descurajatoare, o duc slujitorii lui Dumnezeu. Se realizează cuceriri noi, se câștigă onoruri noi, atunci când servii Domnului, strângându-se în jurul stindardului Răscumpărătorului lor, pornesc să lupte lupta cea bună a credinței. Toți îngerii cerești sunt în slujba umilului și credinciosului popor al lui Dumnezeu, iar atunci când oștirea lucrătorilor Domnului de aici, de jos, cântă cântările lor de laudă, corul de sus se unește cu ei în aducerea de mulțumiri, dând laudă lui Dumnezeu și Fiului Său.
Nimic nu este în aparență mai neajutorat, și totuși în realitate mai de nebiruit, ca sufletul care-și simte nimicnicia și se sprijină în totul pe meritele Mântuitorului. Mai curând ar trimite Dumnezeu toți îngerii din cer, pentru a da ajutor unuia ca acesta, decât să îngăduie ca el să fie înfrânt.
Semnalul de luptă răsună de-a lungul frontului. Fiecare ostaș al crucii să pășească înainte, nu în încredere de sine, ci în umilință și smerenie și cu credință tare în Dumnezeu. Lucrarea voastră, lucrarea mea nu va înceta o dată cu viața aceasta. Poate că pentru un scurt timp ne vom odihni în mormânt, dar, atunci când vine chemarea, noi reluăm, în Împărăția lui Dumnezeu, lucrarea noastră.
-18-
Lucrarea pentru membrii bisericii
Avem de dus lumii o solie de la Domnul — o solie care trebuie să fie dusă în plinătatea bogată a puterii Duhului Sfânt. Servii Domnului să se străduiască să vadă nevoia de a căuta să salveze pe cei pierduți. Trebuie să se facă apeluri directe către cei neconvertiți. “Pentru ce mănâncă Învățătorul vostru cu vameșii și cu păcătoșii?” i-au întrebat fariseii pe ucenicii Domnului Hristos. Iar Mântuitorul a răspuns: “N-am venit să chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși”. (Matei 9, 11.13.) Aceasta este lucrarea pe care ne-a dat-o nouă. Și niciodată nu a fost o mai mare nevoie de ea ca în timpul de față.
Dumnezeu n-a dat servilor Săi lucrarea de a îndrepta lucrurile în comunități. Abia s-a făcut lucrul acesta, în aparență, că el trebuie să fie făcut din nou. Membrii bisericii, pentru care se manifestă o astfel de grijă și osteneli, devin debili din punct de vedere religios. Dacă nouă zecimi din eforturile depuse pentru cei care cunosc adevărul s-ar depune pentru aceia care n-au auzit niciodată adevărul, cât de mult mai mare ar fi înaintarea realizată! Dumnezeu și-a reținut binecuvântările deoarece poporul Său n-a lucrat în armonie cu îndrumările Sale.
Faptul că pastorii noștri cheltuiesc pentru ei timp și talente care ar trebui folosite pentru cei neconvertiți aduce debilitate acelora care cunosc adevărul. În multe dintre comunitățile noastre de oraș, deserventul cultic predică Sabat după Sabat, și Sabat după Sabat membrii bisericii vin la casa lui Dumnezeu fără să aibă ceva de spus cu privire la binecuvântările primite datorită binecuvântărilor împărțite de ei altora. Ei nu au lucrat în cursul săptămânii pentru a pune în practică învățătura dată lor în Sabat. Atâta vreme cât membrii bisericii nu fac nici un efort pentru a da și altora din ajutorul ce le-a fost dat, în chip firesc urmează o slăbire spirituală.
Va continua.