-49-
Timpul sfârșitului
Mi-a fost arătată starea îngrozitoare de lucruri, care există în lumea noastră. Îngerul harului își strânge aripile și e gata să plece. Puterea reținătoare a Domnului se retrage deja de pe pământ, iar Satana caută să agite diferitele elemente din lumea religioasă, mânându-i pe oameni să se așeze sub povățuirea marelui înșelător, care lucrează cu toată înșelăciunea nelegiuirii în fiii neascultării. Locuitorii pământului mărșăluiesc chiar de pe acum sub conducerea prințului întunericului, și acesta e doar începutul sfârșitului.
Legea lui Dumnezeu este declarată ca nulă. Vedem și auzim vești de confuzie și încurcături, lipsă și foamete, cutremure de pământ și inundații; violențe teribile vor fi săvârșite de oameni; pasiunea ajunge să predomine, și nu rațiunea. Mânia lui Dumnezeu este asupra locuitorilor lumii care ajung cu repeziciune tot atât de stricați ca și locuitorii Sodomei și Gomorei. Chiar acum focul și inundațiile distrug mii de vieți și averile adunate în chip egoist, prin asuprirea celor săraci. Urmează ca în curând Domnul să scurteze lucrarea Sa și să pună capăt păcatului. O, dacă scenele care mi-au trecut pe dinainte, scenele nelegiuirilor practicate în aceste zile de pe urmă, ar putea face o adâncă impresie asupra minții celor ce se dau drept poporul lui Dumnezeu!
-50-
După cum a fost în zilele lui Noe, așa va fi când Se va descoperi Fiul omului. Domnul Își retrage de pe pământ ocrotirea și, în curând, va fi moarte și prăpăd, o creștere a crimelor, a cruzimii și a săvârșirii de rele împotriva bogaților care s-au ridicat împotriva celor săraci. Cei care sunt lipsiți de protecția lui Dumnezeu nu vor afla siguranță în nici un loc și în nici o poziție. Agenții omenești sunt instruiți și își folosesc puterea inventivă pentru a pune în stare de funcționare cea mai puternică mașinărie de rănire și ucidere.
În loc să sporim și să înălțăm clădiri adiționale la Battle Creek sau în alte locuri, unde instituțiile noastre sunt deja întemeiate, ar trebui să aibă loc o limitare a cerințelor noastre. Mijloacele și lucrătorii noștri să fie răspândiți, pentru a reprezenta adevărul și a duce solia de avertizare în ținuturile depărtate.
Ajutor la vreme de necaz
Când copiii lui Israel călătoreau prin pustie, Domnul îi proteja de șerpi veninoși; dar a venit timpul când, din cauza abaterilor, nepocăinței și încăpățânării lui Israel, Domnul și-a retras puterea înfrânătoare de deasupra acestor reptile și mulți din popor au fost mușcați și au murit. Atunci a fost înălțat șarpele de aramă, pentru ca toți cei care își recunoșteau vina și priveau la el, prin credință, să poată trăi.
În acest timp de confuzie și necazuri, care ne stă în față, un timp de necazuri cum n-a mai fost de când a fost vreun neam de oameni, Mântuitorul înălțat va fi prezentat oamenilor din toate țările, pentru ca toți aceia care privesc la El în credință să poată trăi.
O slăbire a cinstirii lui Dumnezeu
Având în vedere criza teribilă, care ne stă în față, ce fac aceia care pretind a crede adevărul? Am fost chemată de Călăuzitorul meu, care a zis: “Urmează-Mă” și mi-au fost arătate în mijlocul poporului nostru lucruri care nu erau în armonie cu credința lui. Părea că se dă pe față o nebunie a bicicletei. Se cheltuiau bani pentru a satisface un entuziasm în direcția aceasta, bani care mai bine, mult mai bine, ar fi fost investiți în construirea de locașuri de închinare în locurile unde sunt atât de necesare. Mi-au fost prezentate lucruri foarte stranii în Battle Creek. Părea că peste poporul nostru de acolo trecea, asemenea unui val, o influență vrăjită și am văzut că aceasta va fi urmată de alte ispitiri. Satana lucrează, urmărindu-și ținta cu stăruință, pentru a determina poporul nostru să-și investească timpul și banii în satisfacerea unor presupuse nevoi. Acesta e un soi de idolatrie. Pilda va fi urmată și, în timp ce sute de oameni mor din lipsă de pâine, în timp ce foametea și molimele se simt și se văd, pentru că Dumnezeu nu poate, în armonie cu slava propriului Său Nume, să-i protejeze pe cei care lucrează contra voinței Sale, se cade ca aceia care pretind că Îl iubesc pe Dumnezeu și-I servesc să procedeze ca oamenii de pe timpul lui Noe, urmând închipuirile inimii lor?
-51-
În timp ce voi v-ați satisfăcut tendința inimii voastre prin însușirea banilor — bani ce Îi aparțineau lui Dumnezeu — și pentru care va trebui să dați socoteală, lucrarea misionară a fost stingherită și ținută pe loc din lipsă de mijloace și de lucrători care să înfigă stindardul adevărului în locuri pe unde oamenii nu au auzit încă solia de avertizare. Oare le va spune Dumnezeu celor care în chip egoist caută să facă pe placul propriei lor închipuiri și să-și satisfacă propriile lor dorințe: “Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău”? (Matei 25, 23.)
Frații mei și surorile mele din Battle Creek, ce fel de mărturie dați voi unei lumi necredincioase? Mi s-a arătat că Domnul nu privește favorabil la purtarea voastră, căci umblarea voastră contrazice mărturisirea voastră de credință. Voi nu sunteți împlinitori ai cuvintelor lui Hristos.
-52-
Călăuza, Ghidul meu, mi-a spus: “Priviți și vedeți idolatria poporului Meu, căruia i-am vorbit, sculându-Mă de dimineața și arătându-i primejdiile. Am așteptat ca el să aducă roade”. Erau unii care luptau pentru întâietate, fiecare străduindu-se să-l întreacă pe celălalt în grăbita pedalare pe bicicletă. Era un spirit de ceartă și de luptă între ei cu privire la cine să fie cel mai mare. Spiritul era la fel cu acela care se dă pe față la jocurile de baseball, pe terenul colegiului. Călăuzitorul meu a zis: “Lucrurile acestea sunt o ofensă pentru Dumnezeu. Atât în apropiere, cât și în depărtare, pier suflete din lipsă de pâinea vieții și de apa mântuirii”. Când e înfrânt într-o direcție, Satana va fi gata cu alte uneltiri și planuri care vor apărea atrăgătoare și necesare și care vor absorbi bani și gândire și vor încuraja egoismul, așa ca el să-i poată birui pe aceia care atât de lesne sunt mânați la împlinirea unei satisfacții personale, înșelătoare și egoiste.
Se ridică întrebarea: Ce povară poartă acești oameni pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu? În ce fel arată ei că își dau seama de importanța lucrării pentru acest timp? Domnul Hristos le spunea ucenicilor Săi: “Voi sunteți lumina lumii…. Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, și să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri”. (Matei 5, 14-16.) Oare această investire de mijloace și această pedalare pe biciclete, pe străzile din Battle Creek, dă dovadă despre sinceritatea credinței voastre în ultima și solemna solie de avertizare ce trebuie să fie dată ființelor omenești, ce stau chiar pe pragul lumii veșnice?
Frații mei și surorile mele din America, vă adresez un apel: “Nu vă înșelați: Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit. Ce seamănă omul, aceea va și secera” (Galateni 6, 7.) Viața multora e prea delicată și pretențioasă. Ei nu știu nimic despre suportarea de greutăți, ca buni soldați ai lui Hristos. Ei sunt piedici în lucrarea de salvare de suflete. Ei au multe pretenții; totul trebuie să fie plăcut și ușor și să se acomodeze cu gustul lor. Ei nu sunt dispuși să facă nimic, iar pe aceia care vor să facă, îi împiedică, prin presupunerile și nevoile lor imaginare și prin iubirea lor de idoli. Ei își închipuie că sunt creștini, dar nu știu ce înseamnă viața creștină practică. Ce înseamnă a fi creștin? Înseamnă a fi asemenea lui Hristos.
-53-
Când Dumnezeu vede că poporul Său își restrânge nevoile închipuite și practică lepădarea de sine, nu într-un spirit morocănos și plin de regrete, așa cum a făcut soția lui Lot când a părăsit Sodoma, ci cu voie bună, de dragul lui Hristos și pentru că acesta e lucrul cel mai bun de făcut, lucrarea va merge înainte cu putere. Nimic, oricât de scump, oricât de drag, să nu vă absoarbă mintea și inima, abătându-vă de la studierea Cuvântului lui Dumnezeu sau de la rugăciune sârguincioasă. Vegheați în vederea rugăciunii. Trăiți propriile voastre cereri. Conlucrați cu Dumnezeu, lucrând în armonie cu El. Alungați din templul sufletului tot ce ia chipul unui idol. Acum e timpul lui Dumnezeu, iar timpul Lui e timpul vostru. Luptați lupta cea bună a credinței, refuzând să gândiți la necredință sau să exprimați necredință. Lumea trebuie să audă ultima solie de avertizare.
Datoria noastră față de lume
Granville, N.S.W.,
1894
Trebuie să aibă loc o schimbare hotărâtă în spiritul și în caracterul lucrării, în locurile unde bărbații și femeile au primit lumină mai multă. Ce fac ei pentru a-i avertiza pe aceia care nu înțeleg că Domnul vine în curând? “Iată, Domnul iese din locuința Lui, să pedepsească nelegiuirea locuitorilor pământului; și pământul va da sângele pe față, și nu va mai acoperi uciderile.” (Isaia 26, 21.) Cine, întreb eu, poartă o povară pentru sufletele care pier fără Hristos? Cine va merge afară din tabără, purtând ocara? Cine își va părăsi căminul plăcut și scumpele legături de rudenie, ca să ducă prețioasa lumină a adevărului în țări îndepărtate? Fiecare zi, fiecare clipă, vine la aceia cărora li s-a încredințat lumina adevărului, încărcată cu teribila semnificație că, în fiecare țară, bărbați și femei se pregătesc fie spre fericire, fie spre nenorocire, hotărându-și soarta pentru veșnicie.
-54-
Dumnezeu a făcut sacrificii uimitoare pentru ființele omenești. El a cheltuit o energie uriașă pentru a-l readuce pe om de la neascultare și păcat la loialitate și ascultare, dar mi s-a arătat că El nu face nimic fără conlucrarea instrumentelor omenești. A fost asigurată din belșug orice înzestrare cu har, putere și destoinicie. Au fost prezentate cele mai puternice motive pentru a trezi și a păstra viu în inima omenească spiritul misionar, pentru ca să se poată uni eforturile instrumentelor divine cu ale celor omenești. Dar ce au făcut ai noștri în ce privește plecarea din Battle Creek, pentru a duce lumina în regiuni unde stindardul adevărului încă nu a fost înfipt? N-a deschis Domnul ferestrele cerului la recenta Conferință, revărsând asupra voastră o binecuvântare? Cum ați folosit voi darul lui Dumnezeu? El v-a pus la îndemână motivul-forță, necesar pentru acțiune, pentru ca, prin răbdare, nădejde și veghere neobosită, voi să-L puteți înfățișa pe Hristos, și pe El răstignit, îndemnându-i pe oameni să se pocăiască de păcatele lor, făcând să răsune avertizarea că Hristos urmează să vină în curând, cu putere și cu multă slavă.
Dacă membrii comunității din Battle Creek nu se trezesc acum și nu pornesc să lucreze în câmpurile misionare, ei vor cădea din nou într-un somn de moarte. Cum a lucrat Duhul Sfânt asupra inimii voastre? N-ați fost voi inspirați să folosiți talanții pe care vi i-a dat Dumnezeu; ca fiecare bărbat, femeie și tânăr să-i folosească pentru vestirea adevărului prezent, făcând eforturi personale, mergând în orașele unde adevărul n-a fost încă proclamat și înălțând stindardul?
-55-
N-au fost înviorate energiile voastre prin binecuvântarea pe care Dumnezeu a revărsat-o asupra voastră? N-a fost imprimat adevărul mai adânc în sufletul vostru? N-ați văzut voi mult mai lămurit importanța lui cu privire la cei care pier fără Hristos? De când cu descoperirea vădită a binecuvântării lui Dumnezeu, mărturisiți voi mai distinct și mai hotărât ca oricând mai înainte pentru Hristos?
Duhul Sfânt a adus în chip hotărât în mintea voastră adevărurile importante și vitale pentru timpul de față. Se cuvine oare ca această cunoștință să fie legată într-un șervet și să fie ascunsă în pământ? Nu, nu. Ea trebuie să fie pusă la schimbător. Atunci când omul își folosește talanții, oricât de mici, cu credincioșie, Duhul Sfânt ia lucrurile lui Dumnezeu și le prezintă din nou minții. Prin Duhul Său, Dumnezeu face din Cuvântul Său o putere vindecătoare. El este viu și puternic, exercitând o puternică influență asupra minții, nu din cauza științei și inteligenței agentului omenesc, ci din cauză că puterea divină lucrează împreună cu puterea omenească. Și toată lauda trebuie să fie dată puterii divine.
Se cuvine ca egoismul și viața comodă a acelora care au confort pământesc și locuințe atrăgătoare să ne ia mințile? Să încetăm noi, ca ființe morale, să ne folosim puterile pentru a mântui suflete? Să fie glasurile noastre neclare? Atunci Dumnezeu va lăsa blestemul Său asupra noastră, a acelora care am avut atât de multă lumină, și va înscrie pe zidurile caselor noastre: “Iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu.” (2 Timotei 3, 4.) El va da glas pietrelor, și ele vor vorbi; dar Dumnezeu vă poruncește vouă, celor din Battle Creek, să porniți la lucru.
Cum să avem succes
Hotărâți-vă, nu în propria voastră putere, ci în tăria și harul date vouă de Dumnezeu, să-I consacrați Lui, acum, chiar acum, orice putere, orice capacitate. Atunci Îi veți urma lui Isus, pentru că El vă îndeamnă, și nu veți întreba unde urmează să mergeți sau ce răsplată vi se va da. Va fi bine pentru voi când veți asculta cuvântul: “Urmați-mă”. Partea voastră este de a-i călăuzi pe alții la lumină, prin eforturi credincioase și judicioase. Sub călăuzirea Conducătorului divin, să voiți să faceți, hotărâți-vă să acționați, fără nici o clipă de zăbovire.
-56-
Când muriți față de eu, când vă predați lui Dumnezeu, pentru a face lucrarea Lui, pentru a lăsa ca lumina pe care El v-a dat-o să strălucească în fapte bune, nu veți lucra singuri. Harul lui Dumnezeu se prezintă să conlucreze cu fiecare efort de a-i lumina pe cei neștiutori și pe cei care nu știu că sfârșitul e aproape. Dar Dumnezeu nu va face lucrarea voastră. Lumina poate să strălucească din abundență, dar harul dat va converti sufletul vostru numai când vă trezește, pentru a conlucra cu agenții divini. Voi sunteți chemați să îmbrăcați armura creștină și să intrați în serviciul Domnului ca soldați activi. Puterea dumnezeiască trebuie să conlucreze cu străduințele omenești pentru a sfărâma vraja farmecelor lumești, pe care vrăjmașul a aruncat-o peste suflete.
Din nou caut ajutorul pe care ar fi trebuit să-l fi avut, mijloacele pe care trebuie să le avem, dacă se realizează ceva în țara aceasta. Lăsați ca inima voastră să fie atrasă în iubire spre sufletele ce pier. Nu întristați Duhul Sfânt prin întârziere. Nu stați împotriva metodelor lui Dumnezeu de a scăpa suflete din robia păcatului. Fiecărui om îi este dat să lucreze potrivit cu diferitele lui capacități. Faceți tot ce puteți mai bine, și Dumnezeu va primi străduințele voastre.
Lucrarea misionară în țară și în străinătate
Granville, N.S.W.,
24 iulie 1895
Câmpul lui Dumnezeu este lumea. Domnul Isus le spunea ucenicilor Săi: “Ci voi veți primi o putere, când se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, și până la marginile pământului”. “Și să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăința și iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.” (Faptele Apostolilor 1, 8; Luca 24, 47.) Petru le spunea credincioșilor: “Făgăduința aceasta este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” (Faptele Apostolilor 2, 39.)
-57-
Dumnezeu declară: “Îmi voi sădi pe Lo-Ruhama în țară, și voi da îndurare; voi zice lui Lo-Ami: ‘Tu ești poporul Meu!’ Și el va răspunde: ‘Dumnezeul meu’.” (Osea 2, 23.)
“El zice: ‘Este prea puțin lucru să fii Robul Meu, ca să ridici semințiile lui Iacov și să aduci înapoi rămășițele lui Israel. De aceea, te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea Mea până la marginile pământului.’” (Isaia 49, 6.)
Dumnezeu a revărsat cu bogăție Spiritul Său Sfânt asupra credincioșilor din Battle Creek. Cum ați folosit binecuvântările acestea? Ați făcut așa cum au făcut oamenii asupra cărora a venit Duhul Sfânt în Ziua Cincizecimii? Atunci, “cei ce se împrăștiaseră mergeau din loc în loc și propovăduiau Cuvântul.” (Faptele Apostolilor 8, 4.) S-a văzut rodul acesta în Battle Creek? A fost învățată biserica lui Dumnezeu să-și cunoască datoria și să reflecte lumina pe care a primit-o?
O ilustrare a lucrării pe care o avem de făcut
“Apostolii care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru și pe Ioan.” (Faptele Apostolilor 8, 14.) Spiritul lui Dumnezeu aștepta să lumineze suflete și să le aducă la adevăr.
Observați ce eforturi s-au depus pentru un singur om, un etiopian. “Un înger al Domnului a vorbit lui Filip și i-a zis: ‘Scoală-te și du-te spre miazăzi, pe drumul care pogoară spre Ierusalim la Gaza, și care este pustiu’. Filip s-a sculat și a plecat. Și iată că un etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a etiopienilor, și îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim ca să se închine, se întorcea de acolo, și ședea în carul lui și citea pe proorocul Isaia.
-58-
Duhul a zis lui Filip: ‘Du-te și ajunge carul acesta!’ Filip a alergat și a auzit pe etiopian citind pe proorocul Isaia. El i-a zis: ‘Înțelegi tu ce citești?’ Famenul a răspuns: ‘Cum aș putea să înțeleg dacă nu mă va călăuzi cineva?’ Și a rugat pe Filip să se suie în car și să șadă împreună cu el.
Atunci Filip a început de la Scriptura aceasta și i-a propovăduit pe Isus. Pe când își urmau ei drumul, au dat peste o apă. Și famenul a zis: ‘Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?’ Filip a zis: ‘Dacă crezi din toată inima, se poate’. Famenul a răspuns: ‘Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu’.
A poruncit să stea carul, s-au pogorât amândoi în apă și Filip a botezat pe famen.
Când au ieșit afară din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, și famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul își vedea de drum, plin de bucurie, Filip se afla la Azot, de unde s-a dus până la Cezarea. Și propovăduia Evanghelia în toate cetățile prin care trecea.” (Faptele Apostolilor 8, 26-40.)
În experiența lui Filip și a etiopianului, este prezentată lucrarea la care Domnul îl cheamă pe poporul Său. Etiopianul reprezintă o mare categorie de oameni care au nevoie de misionari ca Filip, misionari care vor auzi glasul lui Dumnezeu și vor merge acolo unde îi trimite El. Sunt în lume oameni care citesc Scripturile, dar care nu pot înțelege însemnătatea lor. Este nevoie de bărbați și femei care Îl cunosc pe Dumnezeu, pentru a le explica acestor suflete Cuvântul.