Continuare.
-39-
El este adevăr veșnic. El nu-și va schimba niciodată legământul pe care l-a făcut cu aceia care Îl iubesc. Făgăduințele Sale pentru biserica Sa stau pururea tari. El o va face de o valoare veșnică, o bucurie pentru multe generații.
Studiați capitolul 41 din Isaia și, străduiți-vă să-l înțelegeți în toată însemnătatea lui. Dumnezeu declară: “Voi face să izvorască râuri pe dealuri, și izvoare în mijlocul văilor; voi preface pustia în iaz, și pământul uscat în șuvoaie de ape; voi sădi cedri, salcâmi, mirți și măslini în pustie; voi pune chiparoși, ulmi și merișori turcești la un loc în pustie, ca să vadă cu toții și să știe, să priceapă și să înțeleagă că mâna Domnului a făcut aceste lucruri, și Sfântul lui Israel le-a zidit.” (Isaia 41, 18-20.)
Acela care L-a ales pe Hristos s-a unit cu o putere pe care nu o poate înfrânge nici o armată de înțelepciune și tărie omenească. “Nu te teme, căci Eu sunt cu tine”, declară El; “nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare”.
“Căci eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă și-ți zic: ‘Nu te teme de nimic, Eu îți vin în ajutor!’” (Isaia 41, 10.13.) “Cu cine Mă veți asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?” zice Cel Sfânt. “Ridicați-vă ochii în sus și priviți! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în șir, oștirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; așa de mare e puterea și tăria Lui, că una nu lipsește”. “Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu Israele: ‘Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, și dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului Meu’? Nu știi? N-ai auzit? Dumnezeul cel veșnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu obosește, nici nu ostenește; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. El dă tărie celui obosit, și mărește puterea celui ce cade în leșin. Flăcăii obosesc și ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă și nu obosesc, umblă și nu ostenesc.” (Isaia 40, 25-31.)
-40-
Lumina adevărului trebuie să strălucească până la marginile pământului. O lumină tot mai mare, pornind de la fața Răscumpărătorului îi îmbracă pe reprezentanții Săi cu strălucire cerească, pentru ca lumina să fie răspândită prin întunericul unei lumi ce e învăluită în noapte. Ca lucrători împreună cu El, să ne rugăm pentru sfințirea dată de Duhul Său, pentru ca să putem străluci cu o tot mai mare putere.
Lumina adevărului pentru acest timp strălucește acum asupra cabinetelor regilor. Atenția oamenilor de stat este atrasă de Biblie — cartea constituției tuturor națiunilor — și ei compară legile lor naționale cu statutele ei. Ca reprezentanți ai lui Hristos, noi nu avem timp de pierdut. Străduințele noastre nu trebuie să fie mărginite la câteva locuri unde lumina a ajuns să fie atât de abundentă, încât nu e apreciată. Solia Evangheliei trebuie să fie proclamată la toate neamurile, la toate semințiile, la toate limbile și la toate noroadele.
-41-
O priveliște a luptei
În viziune de noapte am văzut două oștiri într-o luptă îngrozitoare. O oștire avea în frunte stindarde care purtau semnul lumii; cealaltă avea în frunte steagul scăldat în sânge al Prințului Emanuel. Steag după steag era lăsat să se târască prin țărână, când companie după companie din oștirea Domnului se unea cu vrăjmașul, și seminție după seminție din rândurile vrăjmașului se unea cu poporul păstrător al poruncilor lui Dumnezeu. Un înger care zbura în mijlocul cerului punea stindardul lui Emanuel în multe mâini, în timp ce un general puternic striga cu voce tare: “Intrați în rânduri. Cei credincioși față de poruncile lui Dumnezeu și de mărturia lui Hristos să ocupe acum pozițiile. Ieșiți din mijlocul lor și fiți deosebiți, și nu vă atingeți de ce este necurat; și Eu vă voi primi, și vă voi fi Tată, iar voi îmi veți fi fii și fiice. Toți cei care vor, să vină și să ajute Domnului, să dea ajutor Domnului împotriva celui tare!”
Lupta se înverșuna. Victoria alterna când de o parte, când de alta. Deodată, soldații crucii s-au retras, ca atunci când un stegar “cade în leșin”. (Isaia 10, 18.) Dar aparenta lor retragere era numai pentru ca să câștige o poziție mai avantajoasă. Se auzeau strigăte de bucurie. Se înălța un cântec de laudă pentru Dumnezeu, și glasuri de îngeri s-au unit în cântare, atunci când soldații lui Hristos au înfipt steagul Lui pe zidurile fortăreței care până aici era deținută de vrăjmaș. Căpetenia mântuirii noastre conducea lupta și le trimitea ajutor soldaților Săi. Puterea Lui se desfășura cu tărie, încurajându-i să împingă lupta până la porți. El îi învăța lucruri teribile în neprihănire atunci când îi conducea pas cu pas, biruitor și ca să biruiască.
În cele din urmă, victoria a fost câștigată. Oastea care urma steagul cu inscripția: “Poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus”, a fost glorios triumfătoare. Soldații lui Hristos erau chiar la porțile cetății, și, cu bucurie, L-a primit cetatea pe Împărat. Împărăția păcii, a bucuriei și a dreptății veșnice s-a așezat.
-42-
Acum biserica e luptătoare. Acum ne stă împotrivă o lume adâncită în întuneric de miez de noapte și dedată aproape cu totul la idolatrie. Dar vine ziua când lupta va fi terminată și victoria câștigată. Voia lui Dumnezeu trebuie să se facă pe pământ, așa cum se face în ceruri. Națiunile nu vor mai avea altă lege decât legea cerului. Toți vor fi o familie fericită, unită și îmbrăcată cu veșmintele laudei și mulțumirii — haina neprihănirii lui Hristos. Întreaga natură, în frumusețea ei desăvârșită, Îi va oferi lui Dumnezeu un tribut continuu de laudă și de adorare. Lumea va fi scăldată în lumină cerească. Anii se vor petrece în bucurie. Lumina lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de șapte ori mai tare ca acum. La priveliștea aceasta, stelele dimineții vor cânta împreună, iar copiii lui Dumnezeu vor striga de bucurie, în timp ce Dumnezeu și Hristos Se vor uni pentru a proclama: “Nu va mai fi păcat și moarte nu va mai fi.”
Aceasta este priveliștea ce mi-a fost înfățișată. Dar biserica trebuie și va avea să lupte cu dușmani văzuți și nevăzuți. Agenții Satanei, în chip omenesc, sunt pe teren. Oameni s-au coalizat pentru a se opune Domnului oștirilor. Alianțele acestea vor dăinui până ce Hristos va părăsi locul Său de mijlocire dinaintea tronului harului și va îmbrăca veșmintele răzbunării. Agenți satanici sunt prin toate orașele, organizându-i sârguincios, în grupe, pe cei care se opun Legii lui Dumnezeu. Persoane ce se declară că sunt sfinți, precum și necredincioși notorii, se alătură la grupele acestea. Acesta nu e un timp când poporul lui Dumnezeu să fie slab. Nu ne putem îngădui nici măcar o clipă să nu veghem.
“Întăriți-vă în Domnul și în puterea tăriei Lui. Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteți ține piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății, care sunt în locurile cerești. De aceea luați toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea, și să rămâneți în picioare după ce veți fi biruit totul. Stați gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcați cu platoșa neprihănirii, având picioarele încălțate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luați scutul credinței, cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău. Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.” (Efeseni 6,10-17.)
-43-
“Mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoștință și orice pricepere, ca să deosebiți lucrurile alese, pentru ca să fiți curați și să nu vă poticniți până în ziua venirii lui Hristos, plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava și lauda lui Dumnezeu.” (Filipeni 1, 9-11.)
“Purtați-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos … rămâneți tari în același duh, și luptați cu un suflet pentru credința Evangheliei, fără să vă lăsați înspăimântați de potrivnici; lucrul acesta este pentru ei o dovadă de pierzare și de mântuire a voastră, și aceasta de la Dumnezeu. Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeți în El, ci să și pătimiți pentru El.” (Filipeni 1, 27-29.)
În zilele acestea de pe urmă, sunt zugrăvite viziuni de glorie viitoare, scene realizate de mâna lui Dumnezeu, și acestea ar trebui să fie scumpe pentru biserica Sa. Ce L-a susținut pe Fiul lui Dumnezeu când a fost trădat și judecat? El a văzut rodul muncii sufletului Său și a fost mulțumit. El a prins o priveliște a întinderii veșniciei și a văzut fericirea acelora care, prin umilința Lui, aveau să primească iertarea și fericirea veșnică. El a fost rănit pentru vinovățiile lor și zdrobit pentru nelegiuirile lor. Pedeapsa care le aducea pace era asupra Lui, și prin loviturile primite de El ei au fost vindecați. Urechea Lui a prins strigătul celor răscumpărați. El i-a auzit pe cei răscumpărați, cântând cântarea lui Moise și a Mielului.
-44-
Noi trebuie să avem o viziune a viitorului și a fericirii Cerului. Stați pe pragul veșniciei și ascultați plăcutul salut de bun venit, dat acelora care în viața aceasta au conlucrat cu Hristos, socotind ca un privilegiu și o onoare să sufere pentru El. Când se unesc cu îngerii, ei își depun coroanele la picioarele Mântuitorului, exclamând: “Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, să primească puterea, bogăția, înțelepciunea, tăria, cinstea, slava și lauda…. A Celui ce șade pe scaunul de domnie și a Mielului să fie lauda, cinstea, slava și stăpânirea în vecii vecilor!” (Apocalipsa 5, 12.13.)
Acolo, cei răscumpărați îi salută pe aceia care i-au îndrumat la Mântuitorul cel înălțat. Ei se unesc pentru a-L proslăvi pe Acela care a murit, pentru ca ființele omenești să poată avea viața care ține cât viața lui Dumnezeu. Lupta s-a terminat. Toate necazurile și luptele s-au sfârșit. Cântece de biruință umplu tot cerul, în timp ce cei răscumpărați stau în jurul tronului lui Dumnezeu. Toți prind cântarea voioasă: “Vrednic, vrednic este Mielul care a fost junghiat, și trăiește iarăși, ca un puternic biruitor”.
“M-am uitat, și iată că era o mare gloată, pe care nu putea să o numere nimeni, din orice neam, din orice seminție, din orice norod și de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe, cu ramuri de finic în mâini; și strigau cu glas tare, și ziceau: ‘Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care șade pe scaunul de domnie, și a Mielului!’” (Apocalipsa 7, 9.10.)
“Aceștia vin din necazul cel mare; ei și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului. Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, și-I slujesc zi și noapte în templul Lui. Cel ce șade pe scaunul de domnie Își va întinde peste ei cortul Lui. Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arșiță. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieții și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor”. “și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Apocalipsa 7, 14-17; 21, 4.)
-45-
Veți prinde inspirația viziunii? Veți lăsa mintea voastră să privească stăruitor tabloul? Vă veți pocăi într-adevăr, ca apoi să porniți într-un spirit cu totul deosebit de spiritul în care ați lucrat în trecut, răsturnându-l pe vrăjmaș, dărâmând orice barieră dinaintea înaintării Evangheliei, umplând inimile cu lumina, pacea și bucuria Domnului? Să nu fie oare îngropat mizerabilul spirit de găsire de greșeli și de murmurare, ca să nu mai aibă loc niciodată învierea lui? Să nu se înalțe tămâia laudei și mulțumirii din inimi curățite, sfințite și glorificate prin prezența lui Hristos? Să nu-i apucăm noi, în credință, pe păcătoși și să-i aducem la cruce?
Cine vrea să se consacre acum în slujba Domnului? Cine vrea să facă acum legământul de a nu se alipi de lume, ci de a ieși din lume, de a fi deosebit, refuzând să-și mânjească sufletul cu uneltiri și practici lumești, care au ținut biserica sub influența vrăjmașului?
Suntem în lumea aceasta pentru a înălța crucea lepădării de sine. Când noi înălțăm crucea aceasta, constatăm că și ea ne înalță pe noi. Fiecare creștin să stea la locul său, prinzând inspirația lucrării pe care Hristos a făcut-o pentru suflete pe când era în lumea aceasta. Avem nevoie de zelul eroului creștin, care poate să suporte priveliștea Celui nevăzut. Credința noastră trebuie să reînvie. Luptătorii crucii trebuie să exercite o influență pozitivă spre bine. Domnul Hristos zice: “Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea, și cine nu strânge cu Mine, risipește.” (Matei 12, 30.) Nepăsarea în viața de creștin este o fățișă tăgăduire a Mântuitorului.
N-ar trebui oare să vedem în lumea de azi creștini care, în toate privințele, sunt vrednici de numele pe care-l poartă, care aspiră să facă fapte vrednice de ostași viteji ai crucii? Trăim aproape de sfârșitul marii lupte, când multe suflete trebuie să fie scăpate din robia păcatului. Trăim într-un timp când urmașilor lui Hristos le aparține făgăduința: “Iată, Eu sunt cu voi, în toate zilele până la sfârșitul veacului.” (Matei 28, 20.) Acela care a poruncit să se arate lumina din întuneric, Acela care ne-a chemat din întuneric la lumina Lui minunată ne îndeamnă să lăsăm ca lumina noastră să strălucească cu putere înaintea oamenilor, pentru ca ei să vadă faptele noastre bune și să-L mărească pe Tatăl nostru care este în ceruri. Poporului lui Dumnezeu i s-a dat lumină în așa măsură, încât Hristos e îndreptățit să le spună că ei trebuie să fie lumina lumii.
-46-
Medicilor și pastorilor noștri le trimit mesajul: Apucați-vă de lucrarea Domnului ca unii care cred adevărul prezent. Misionarii medicali și lucrătorii din slujba predicării Evangheliei trebuie să fie legați împreună prin legături de nedesfăcut. Lucrarea lor trebuie să fie făcută cu prospețime și cu putere. Prin toate comunitățile noastre trebuie să aibă loc o reconvertire și o reconsacrare în slujire. Să nu fim noi, în lucrarea noastră viitoare și în adunările pe care le ținem, o inimă și un gând? Să nu ne luptăm noi cu Dumnezeu în rugăciune, cerând ca Duhul Sfânt să vină în fiecare inimă? Prezența lui Hristos, manifestată printre noi, ar vindeca lepra necredinței, care a făcut slujirea noastră atât de slabă și neroditoare. Avem nevoie ca suflul vieții divine să ne fie insuflat. Noi trebuie să fim canale prin care Domnul poate transmite lumii lumină și har. Cei căzuți de la credință trebuie să fie recâștigați. Noi trebuie să îndepărtăm păcatele, umilindu-ne înaintea lui Dumnezeu, prin mărturisire și pocăință, inimile noastre mândre. Valuri de putere spirituală trebuie să se reverse asupra acelora care sunt pregătiți să o primească.
Dacă măcar ne-am da seama cât de stăruitor a lucrat Isus pentru a semăna în lume sămânța Evangheliei, noi, trăind chiar la încheierea timpului de probă, am lucra neobosit pentru a duce pâinea vieții la sufletele care pier. De ce suntem atât de reci și nepăsători? De ce inimile noastre sunt atât de nesimțitoare? Pentru ce suntem atât de lipsiți de bunăvoință de a ne preda lucrării pentru care Hristos și-a consacrat viața? Ceva trebuie să se facă pentru a vindeca teribila nepăsare ce s-a lăsat asupra noastră. Să ne plecăm capetele în umilință, când vedem cât de puțin am făcut, față de cât am fi putut face în lucrarea de semănare a semințelor adevărului.
-47-
Frații mei și surorile mele, vă vorbesc în cuvinte de iubire și duioșie. Treziți-vă și consacrați-vă fără rezervă în lucrarea de a duce lumina adevărului prezent la cei care sunt în întuneric. Însușiți-vă spiritul marelui Lucrător și Stăpân. Învățați de la Prietenul păcătoșilor cum să slujiți sufletele bolnave de păcat. Amintiți-vă că în viața urmașilor Săi trebuie să se vadă aceeași devoțiune, aceeași subordonare față de lucrarea lui Dumnezeu, a oricărei cerințe sociale, a oricărei afecțiuni pământești, așa cum s-a văzut în viața Lui. Cerințele lui Dumnezeu trebuie să aibă totdeauna locul de frunte. Exemplul Domnului Hristos trebuie să ne inspire să depunem eforturi necontenite pentru binele altora.
Dumnezeu îl invită pe fiecare membru al bisericii să intre în slujba Sa. Adevărul care nu e trăit, care nu este împărtășit altora, își pierde puterea dătătoare de viață, puterea lui vindecătoare. Fiecare trebuie să se deprindă să lucreze și să stea la postul său ca purtător de poveri. Fiecare adăugire la biserică ar trebui să fie un nou instrument pentru realizarea marelui plan al mântuirii. Întreaga biserică, lucrând ca unul singur, contopindu-se în perfectă unire, trebuie să fie un instrument misionar, viu și activ, mânat și stăpânit de Duhul Sfânt.
Nu numai prin oamenii din înalte poziții de răspundere, nu numai prin oamenii care fac parte din consilii și comitete, nu numai prin administratorii sanatoriilor și editurilor noastre urmează să se facă lucrarea care va face ca pământul să fie plin de cunoașterea de Domnul, așa cum apele umplu marea. Lucrarea aceasta nu poate fi făcută decât de întreaga biserică, făcându-și fiecare partea, sub călăuzirea și prin puterea lui Hristos.
Secțiunea 2 — Sfaturi repetate adesea
“Domnul, Dumnezeul părinților lor, a dat din vreme trimișilor Săi însărcinarea să-i înștiințeze, căci voia să cruțe pe poporul Său și locașul Său.” (2 Cronici 36, 15.)
-48-
Avertismente și sfaturi date comunității din Battle Creek
[Articolul inclus în acest capitol este luat din mărturiile publicate sub formă de broșuri și distribuite membrilor bisericii din Battle Creek în 1894, 1895 și 1898 ]
Granville, N.S.W.,
20 iulie 1894
Doresc să le reamintesc fraților mei sfaturile și avertismentele ce mi-au fost date cu privire la continua investire de mijloace în Battle Creek pentru a crea ceva mai mult spațiu sau pentru a face lucrurile ceva mai comode. Urmează să se pătrundă în câmpuri noi; adevărul trebuie să fie proclamat spre mărturie la toate națiunile. Lucrarea este stânjenită, așa că stindardul adevărului nu poate fi înălțat așa cum ar trebui în aceste câmpuri noi. În timp ce frații noștri din America se simt liberi să investească mii de dolari în clădiri, cu privire la care timpul va arăta că ei ar putea-o duce tot așa de bine și chiar și mai bine fără ele, Domnul cerea ca acești bani să fie folosiți în “regiunile din străinătate”, iar ei au fost astfel irosiți. Am prezentat avertismentele și sfatul ca fiind Cuvântul Domnului; dar inima mea a fost întristată când am văzut că, în ciuda tuturor acestora, au fost înghițite mijloace pentru a satisface aceste presupuse nevoi; s-a adăugat clădire lângă clădire, așa că banii n-au putut fi folosiți în locuri unde nu există nici un fel de înlesnire, nici o clădire pentru adorarea publică, care să facă cinste lucrării, nici un loc unde să fie înălțat stindardul adevărului. Lucrurile acestea vi le-am pus în față; și cu toate acestea, voi ați mers la fel înainte, absorbind mijloace, mijloacele lui Dumnezeu, într-o singură localitate, când Dumnezeu spusese că și așa fusese investit prea mult într-un singur loc, ceea ce însemna că nu era nimic în alte locuri, unde ar fi trebuit să fie clădiri și mijloace ajutătoare, spre a face măcar începutul.
-49-
Ce chemare aveați să investiți mii de dolari în construcții școlare adiționale? Vă închipuiați că această cheltuială era necesară, dar nu vi s-au adresat îndemnuri stăruitoare să nu investiți banii în felul acesta?