Continuare.
-19-
Cel mai mare ajutor ce poate fi dat poporului nostru este acela de a-i învăța să lucreze pentru Dumnezeu și să depindă de El, și nu de slujitorii Lui. Să se deprindă să lucreze așa cum a lucrat Domnul Hristos. Să se alăture oștirii lucrătorilor Lui și să facă o slujbă credincioasă pentru El.
Sunt situații când e bine ca predicatorii noștri să țină în Sabat, în comunitățile noastre, cuvântări scurte pline de viața și de iubirea Domnului Hristos. Dar membrii bisericii nu trebuie să aștepte o predică în fiecare Sabat.
Să ne amintim că noi suntem străini și călători pe pământul acesta, căutând o patrie mai bună, și anume una cerească. Să lucrăm cu o așa râvnă, cu o așa consacrare, încât păcătoșii să fie atrași la Hristos. Aceia care s-au unit cu Domnul prin legământ de slujire sunt datori să se unească cu El în marea și grandioasa lucrare de salvare de suflete. Membrii bisericii să-și facă în chip credincios partea de lucru în timpul săptămânii, iar în Sabat să povestească experiența lor. Adunarea va fi atunci ca o hrană dată la timp potrivit, aducând tuturor celor prezenți viață și o putere nouă. Când poporul lui Dumnezeu vede marea nevoie de a lucra așa cum a lucrat Hristos pentru convertirea păcătoșilor, mărturiile depuse de ei în Sabat la serviciul divin vor fi pline de putere. Cu bucurie ei vor povesti experiența scumpă câștigată lucrând pentru alții.
Pastorii noștri nu trebuie să-și consume timpul lucrând pentru aceia care au primit adevărul. Cu iubirea Domnului Hristos arzând în inima lor, ei trebuie să pornească pentru a câștiga pe păcătoși la Mântuitorul. Ei trebuie să semene semințele adevărului pe lângă toate apele. Un loc după altul trebuie să fie vizitat, comunitate după comunitate trebuie să fie înființată. Aceia care iau poziție pentru adevăr trebuie să fie organizați în comunități și după aceea slujitorul Domnului să meargă mai departe spre alte locuri tot atât de importante.
-20-
De îndată ce o comunitate a fost organizată, servul Domnului să-i pună la lucru pe membrii ei. Ei vor avea nevoie să fie învățați cum să lucreze cu succes. Servul Domnului să consacre o mai mare parte din timpul său pentru educare decât pentru predicare. El să-i învețe pe membri cum să împartă altora cele ce au ajuns să cunoască. Deși noii convertiți trebuie să fie învățați să ceară sfat de la cei cu mai multă experiență în lucrare, ei trebuie să fie învățați în același timp să nu-l așeze pe pastor în locul lui Dumnezeu. Deservenții nu sunt decât ființe omenești, oameni supuși slăbiciunilor. Domnul Hristos e Acela la care trebuie să privim pentru îndrumare. “Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr.” “Și noi toți am primit din plinătatea Lui, și har după har.” (Ioan 1, 14.16.)
Puterea Evangheliei trebuie să vină asupra grupelor formate, pregătindu-le pentru slujire. Unii dintre noii convertiți vor fi așa de mult umpluți cu puterea lui Dumnezeu, încât de îndată vor intra în lucrare. Ei vor lucra atât de zelos, încât nu vor avea nici timp și nici dispoziție de a slăbi mâinile fraților lor prin critici lipsite de amabilitate. Singura lor dorință va fi aceea de a duce adevărul în locurile ce încă nu au fost atinse.
Domnul mi-a arătat lucrarea care trebuie să fie făcută în orașele noastre. Credincioșii din aceste orașe pot să lucreze pentru Dumnezeu în vecinătatea locuinței lor. Ei trebuie să lucreze în liniște și umilință, purtând cu ei oriunde merg atmosfera cerului. Dacă eul nu este luat în seamă, ci ținut în supunere, arătând totdeauna către Domnul Hristos, puterea influenței lor va fi simțită.
-21-
Când un lucrător se consacră fără rezerve slujirii lui Dumnezeu, el câștigă o experiență care-l face în stare să lucreze tot mai cu succes pentru Domnul. Puterea care l-a atras pe el la Hristos îl ajută să atragă și el pe alții la Hristos. Poate că nu i se va încredința niciodată lucrarea de orator public, dar el nu e mai puțin un serv al lui Dumnezeu; iar lucrarea lui dă dovadă că el e născut din Dumnezeu.
Nu e planul lui Dumnezeu ca predicatorii să fie lăsați să îndeplinească singuri partea cea mai mare a lucrării de a semăna semințele adevărului. Bărbați care nu sunt chemați la lucrarea de predicare trebuie să fie încurajați să lucreze pentru Dumnezeu potrivit cu feluritele lor însușiri. Sute de bărbați și de femei care acum stau fără lucru ar putea face o lucrare bine primită. Ducând adevărul în familiile prietenilor și vecinilor lor, ei ar putea să facă o mare lucrare pentru Domnul. Dumnezeu nu caută la fața omului. El va folosi creștini smeriți și devotați, chiar dacă nu au o educație atât de desăvârșită ca alții. Unii ca aceștia să se angajeze în slujba Lui, făcând lucrare din casă în casă. Șezând la gura sobei, ei pot face — dacă sunt umili, curtenitori și evlavioși — mult mai mult pentru a satisface nevoile reale ale familiilor decât ar putea face un predicator consacrat.
Pentru ce nu simt credincioșii o grijă mai mare și mai zeloasă pentru cei care sunt departe de Hristos? Pentru ce nu se adună laolaltă doi sau trei să se roage călduros lui Dumnezeu pentru salvarea unei anumite persoane și apoi a alteia? În comunitățile noastre să se formeze grupe pentru slujire. Diferiți credincioși să se unească și să lucreze ca pescari de oameni. Să se străduiască să adune suflete din stricăciunea lumii și să le aducă la curăția mântuitoare a iubirii lui Hristos.
Formarea de grupe mici ca bază a efortului creștin mi-a fost prezentată de Cineva care nu poate greși. Dacă sunt mulți membri în comunitate, ei să fie organizați în grupe mici, pentru a lucra nu numai pentru membrii bisericii, ci pentru necredincioși. Dacă într-un loc sunt numai doi sau trei care cunosc adevărul, ei să se organizeze ca o grupă de lucrători. Ei să păstreze legătura unirii nezdruncinate, strângându-se laolaltă în iubire și unire, încurajându-se unul pe altul să meargă înainte, fiecare câștigând curaj și putere din sprijinul celorlalți. Ei să dea pe față îngăduință și răbdare creștină, nerostind cuvinte pripite, folosind talentul vorbirii pentru a se zidi unul pe altul în credința cea sfânta. Să lucreze în iubire creștină pentru cei din afară de staul, uitând de sine în străduința lor de a-i ajuta pe alții. Lucrând și rugându-se în Numele Domnului Hristos, numărul lor va crește; deoarece Mântuitorul zice: “Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri”. (Matei 18, 19.)
-22-
Locurile pustii ale pământului
În umilă dependență de Dumnezeu, familii trebuie să se așeze în locurile pustii ale viei Sale. Este necesar ca bărbați și femei consacrați să stea ca pomii roditori ai neprihănirii în locurile pustii ale pământului. Ca răsplată a străduințelor lor pline de sacrificiu de sine de a semăna semințele adevărului, ei vor culege o recoltă bogată. Multe inimi vor fi atinse atunci când vizitează familie după familie, tâlcuind Scripturile pentru aceia care sunt în întuneric spiritual.
În câmpurile în care condițiile sunt atât de vădit rele și descurajatoare, încât mulți lucrători refuză să meargă acolo, se pot realiza multe schimbări remarcabile în bine prin străduințele membrilor laici jertfitori de sine. Acești lucrători umili vor realiza mult, deoarece ei depun eforturi răbdătoare și stăruitoare, întemeindu-se nu pe puterea omenească, ci pe Dumnezeu, care le acordă favoarea Sa. Câtimea binelui pe care-l realizează acești lucrători nu va fi niciodată cunoscută în lumea aceasta.
-23-
Misionari care se întrețin singuri
Misionarii care se întrețin singuri au adesea un foarte mare succes. Începând într-un mod umil și restrâns, lucrarea lor crește pe măsură ce înaintează sub călăuzirea Duhului lui Dumnezeu. Doi sau trei să pornească împreună în lucrare evanghelistică. S-ar putea ca ei să nu primească vreo încurajare de la aceia care sunt în fruntea lucrării, în sensul de a li se da sprijin financiar; în ciuda acestui lucru, ei să înainteze rugându-se, cântând, propovăduind, trăind adevărul. Ar putea face lucrare de colportaj și în felul acesta să introducă adevărul în multe familii. Înaintând în lucrarea lor, ei câștigă o binecuvântată experiență. Ei sunt smeriți prin simțământul slăbiciunii lor, dar Domnul merge înaintea lor și, atât printre bogați, cât și printre săraci, ei află favoare și ajutor. Însăși sărăcia acestor misionari devotați este un mijloc de a găsi intrare la oameni. Așa cum merg pe calea lor, ei sunt ajutați în multe feluri de aceia cărora le aduc hrană spirituală. Ei poartă solia pe care le-o dă Dumnezeu, iar eforturile lor sunt încununate de succes. Mulți vor ajunge să cunoască adevărul, persoane care, dacă n-ar fi fost acești umili lucrători, n-ar fi fost niciodată câștigate la Hristos.
Dumnezeu cheamă lucrători care să intre în holdele gata pentru seceriș. Să așteptăm oare pentru că tezaurul este secătuit, pentru că de-abia este îndestulător pentru a susține lucrătorii care se află acum în câmp? Porniți în credință și Dumnezeu va fi cu voi. Făgăduința este: “Cel ce umblă plângând, când aruncă sămânța, se întoarce cu veselie, când își strânge snopii.” (Psalmii 126, 6.)
-24-
Nimic nu e atât de eficient ca succesul. El să fie obținut prin sforțări stăruitoare, iar lucrarea va merge înainte. Câmpuri mari se vor deschide. Multe suflete vor fi aduse la cunoașterea adevărului. Este nevoie de o credință mereu crescândă în Dumnezeu.
Poporul nostru a primit multă lumină. Totuși, mare parte din forțele slujitorilor lui Dumnezeu au fost cheltuite pentru comunități, învățându-i pe aceia care ar fi să fie învățători, luminându-i pe aceia care ar fi trebuit să fie “lumina lumii”, adăpându-i pe aceia de la care ar fi trebuit să curgă râuri de apă vie, îmbogățindu-i pe aceia care ar fi trebuit să fie mine de adevăr prețios, repetând invitația Evangheliei pentru aceia care, împrăștiați până la marginile pământului, ar fi trebuit să ducă solia cerului la aceia care nu au auzit-o, hrănindu-i pe aceia care ar fi trebuit să se afle la drumuri și la garduri, făcând invitația: “Veniți, căci totul este gata!”
Aceia cărora li s-au sfărâmat lanțurile păcatului, care L-au căutat pe Domnul cu zdrobire de inimă și care au obținut răspuns la cererile lor pline de dor după neprihănire, nu sunt niciodată reci sau lipsiți de viață. Inima lor e plină de o iubire dezinteresată pentru păcătoși. Ei leapădă de la sine orice ambiție lumească, orice interes personal. Contactul cu lucrurile adânci ale lui Dumnezeu îi face mai mult și tot mai mult asemenea cu Mântuitorul lor. Ei tresaltă când văd biruințele Lui, sunt plini de bucuria Lui. Zi după zi cresc către statura deplină de bărbați și de femei în Hristos.
-25-
Lucrători dintre membri
Cu un interes viu Dumnezeu privește la lumea aceasta. El a notat puterea de slujire a ființelor omenești. Privind prin veacuri, El și-a socotit lucrătorii, atât bărbați, cât și femei, și le-a pregătit calea zicând: “Le voi trimite solii Mei, și ei vor vedea o mare lumină strălucind prin întuneric. Câștigați pentru a sluji lui Hristos, ei își vor folosi talanții pentru slava Numelui Meu. Ei vor porni să lucreze pentru Mine cu zel și devoțiune. Prin străduințele lor, adevărul va mișca mii de suflete cu cea mai mare putere și oameni orbi spiritual vor primi vederea și vor vedea mântuirea Mea. Adevărul va fi făcut atât de proeminent încât chiar și acela care aleargă să poată citi. Vor fi găsite căi pentru a se ajunge la inimi. Unele dintre metodele folosite în lucrarea aceasta vor fi diferite de metodele folosite în trecut, dar din cauza aceasta nimeni să nu împiedice drumul prin critici.”
Aceia pe care îi alege Dumnezeu ca lucrători nu sunt totdeauna talentați, după aprecierea lumii. Uneori, El alege oameni neînvățați. Acestora le dă o lucrare specială. Ei pot să lucreze cu o anumită categorie de oameni la care alții n-ar avea acces. Deschizându-și inima față de adevăr, ei sunt făcuți înțelepți în și prin Hristos. Viața lor soarbe și revarsă parfumul evlaviei. Cuvintele lor sunt bine judecate înainte de a fi rostite. Ei se străduiesc să promoveze buna stare a semenilor lor. Ei aduc ajutor și fericire celor în lipsă și necăjiți. Ei își dau seama de nevoia de a rămâne totdeauna la sfatul și instruirea primită din partea Domnului Hristos, pentru ca să poată lucra în armonie cu voința lui Dumnezeu. Ei cercetează cum ar putea urma cel mai bine pilda Mântuitorului în purtarea crucii și în tăgăduirea de sine. Ei sunt martorii lui Dumnezeu, descoperind mila și iubirea Lui și dând toată slava numai Aceluia Căruia ei îi servesc și pe care-L iubesc.
-26-
Ei învață fără încetare de la Marele Învățător și în mod continuu ajung la trepte tot mai înalte de creștere; totuși tot timpul au un simțământ al slăbiciunii și nepriceperii lor. Ei sunt atrași în sus prin puternica și iubitoarea lor admirație față de Domnul Hristos. Ei practică virtuțile Lui, deoarece viața lor s-a contopit cu a Lui. Ei merg mereu tot înainte și în sus, fiind o binecuvântare pentru lume și o onoare pentru Răscumpărătorul lor. Cu privire la ei, Hristos zice: “Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul”. (Matei 5, 5.)
Astfel de lucrători trebuie să fie încurajați. Lucrarea lor este făcută nu pentru a fi văzută de oameni, ci pentru a proslăvi pe Dumnezeu. Și se va dovedi că ea este călăuzită de El. Domnul îi aduce pe acești lucrători în legătură cu aceia care au o mai vădită iscusință, pentru a completa golurile pe care ei le lasă. Lui Îi face mare plăcere când sunt apreciați, deoarece ei sunt verigi în lanțul slujirii Lui.
Oamenii care își dau singuri importanță, care sunt plini de gândul capacităților lor superioare, trec cu vederea pe acești lucrători smeriți, plini de căință, dar nici măcar o clipă Dumnezeu nu-i pierde din vedere. El notează tot ce fac ei pentru a-i ajuta pe aceia care au nevoie de ajutor. În curțile cerești, când cei răscumpărați vor fi adunați acasă, ei vor sta în locul cel mai apropiat de Fiul lui Dumnezeu. Ei vor străluci cu putere în curțile Domnului, onorați de El, deoarece au considerat că e o onoare de a servi acelora pentru care El și-a dat viața.
Dumnezeu va influența oameni umili să vestească solia adevărului prezent. Mulți dintre aceștia vor fi văzuți alergând încoace și încolo, constrânși de Duhul lui Dumnezeu să transmită lumina acelora care sunt în întuneric. Adevărul e ca un foc în oasele lor, umplându-i cu o dorință arzătoare de a lumina pe aceia care stau în întuneric. Mulți, chiar și printre cei needucați, vor proclama Cuvântul lui Dumnezeu. Copii vor fi constrânși de Duhul lui Dumnezeu să pornească și să vestească solia cerească. Duhul va fi turnat asupra acelora care se supun îndemnurilor Lui. Lepădând regulile obligatorii ale oamenilor și mișcările prudente, ei se vor alătura oștirii lui Dumnezeu.
-27-
În viitor, oameni simpli vor fi îndemnați de Duhul Domnului să părăsească ocupația lor obișnuită și să meargă să vestească ultima solie de har. Trebuie ca ei să se pregătească pentru lucrare cât mai repede cu putință, pentru ca eforturile lor să fie încununate de succes. Ei conlucrează cu instrumentele cerești, deoarece sunt gata să cheltuiască și să se cheltuiască în slujba Domnului. Nimeni nu este autorizat să împiedice pe astfel de lucrători. Lor trebuie să li se lase cale liberă când pornesc să îndeplinească marea lor însărcinare. Nici un cuvânt disprețuitor să nu se rostească la adresa lor atunci când seamănă sămânța Evangheliei în locurile cele mai rele ale pământului.
Bunurile cele mai de preț ale vieții — simplitatea, cinstea, alipirea în totul de adevăr, puritatea, integritatea nepătată — nu pot fi nici cumpărate, nici vândute; ele sunt puse în dar la îndemâna oricui, a celui ignorant ca și a celui cult, a negrului ca și a albului, a țăranului umil ca și a regelui pe tronul lui. Lucrătorii umili, care nu-și pun nădejdea în propria lor putere, dar care lucrează în simplitate, încrezându-se întotdeauna în Dumnezeu, se vor împărtăși de bucuria Mântuitorului. Rugăciunile lor stăruitoare vor aduce suflete la cruce. În colaborare cu străduințele lor pline de jertfire de sine, Domnul Isus va mișca inimi, săvârșind minuni în convertirea de suflete. Bărbați și femei vor fi adunați în familia bisericii. Se vor construi case de adunare și se vor înființa școli. Inima lucrătorilor va fi umplută de bucurie când vor vedea mântuirea lui Dumnezeu.
-28-
Când cei mântuiți vor fi în prezența lui Dumnezeu, ei vor vedea cât de mioape erau concluziile lor cu privire la ceea ce înregistrează Cerul ca fiind succes. Când vor revedea eforturile lor făcute pentru a avea succes, vor vedea cât de nebunești erau planurile lor, cât de neînsemnate presupusele lor încercări, cât de neraționale îndoielile lor. Ei vor vedea de câte ori au greșit în lucrarea lor pentru că nu L-au crezut pe Dumnezeu pe cuvânt. Iar un adevăr va ieși cu putere la iveală, și anume că poziția pe care o ocupă cineva nu-l pregătește pentru intrarea în curțile cerești. Ei vor vedea, de asemenea, că onoarea dată omului se cuvine numai lui Dumnezeu, că Lui Îi aparține toată gloria. De pe buzele corului îngeresc și ale oastei celor mântuiți va răsuna cântarea măreață: “Mari și minunate sunt lucrările Tale, Doamne, Dumnezeule, Atotputernice! Drepte și adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor! Cine nu se va teme, Doamne, și cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu ești sfânt”. (Apocalipsa 15, 3.4.)