Scopul lui Dumnezeu realizat
Domnul Hristos dorește ca prin plinătatea puterii Sale să întărească astfel pe poporul Său, încât prin ei întreaga lume să fie înconjurată de o atmosferă de har. Atunci când poporul Său se va preda din toată inima lui Dumnezeu, scopul acesta va fi realizat. Cuvântul Domnului pentru aceia care sunt în legătură cu instituțiile Lui este: “Curățiți-vă, voi care purtați vasele Domnului”. (Isaia 52, 11.) În toate instituțiile noastre, egoismul să facă loc iubirii neegoiste și muncii pentru suflete de aproape și de departe. Atunci uleiul sfânt se va revărsa în tuburile de aur, care se vor vărsa în vasele pregătite pentru a-l primi. Atunci viața lucrătorilor Domnului Hristos va fi într-adevăr o expunere a adevărurilor Cuvântului Său.
Iubirea și temerea de Dumnezeu, simțământul bunătății Sale, a sfințeniei Lui, vor fi prezentate în fiecare instituție. O atmosferă de iubire și de pace va stăpâni fiecare secțiune. Orice cuvânt rostit și orice faptă săvârșită, vor avea o influență care corespunde influenței cerești. Hristos va locui în ființa omenească, iar ființa omenească va locui în Hristos. În toată lucrarea va apărea, nu caracterul omului pieritor, ci caracterul Dumnezeului Celui veșnic. Influența divină lăsată de îngerii sfinți va impresiona mintea celor care vin în contact cu lucrătorii; de la lucrătorii aceștia va porni o influență înmiresmată.
-149-
Când sunt chemați să meargă în câmpuri noi, lucrătorii astfel formați vor merge ca reprezentanți ai Mântuitorului, pregătiți să fie folositori în slujba Lui, capabili să împărtășească și altora, prin cuvânt și exemplu, cunoașterea adevărului prezent. Produsul excelent al caracterului realizat prin puterea divină va primi lumină și slavă din cer și va sta înaintea lumii ca un martor care arată către tronul viului Dumnezeu.
Atunci lucrarea va înainta solid și cu o îndoită putere. Lucrătorilor din toate ramurile de lucrare li se va da o pricepere nouă. Publicațiile trimise ca soli ai lui Dumnezeu vor purta emblema Celui Veșnic. Raze de lumină din sanctuarul de sus vor însoți adevărurile prețioase pe care ele le poartă. Ca niciodată mai înainte, ele vor avea putere să trezească în suflet o convingere despre păcat, să creeze o foame și o sete după neprihănire, să dea naștere la o vie dorință după lucrurile care nu vor trece niciodată. Oamenii vor afla despre împăcarea și despre neprihănirea veșnică pe care a adus-o Mesia prin jertfa Sa. Mulți vor fi aduși să se împărtășească de glorioasa libertate a fiilor lui Dumnezeu și vor sta împreună cu poporul lui Dumnezeu pentru a saluta apropiata revenire în slavă și putere a Domnului și Mântuitorului nostru.
-150-
Literatura noastră denominațională
Puterea și eficiența lucrării noastre depind în mare măsură de caracterul literaturii ce iese din tiparnițele noastre. De aceea trebuie să se exercite multă grijă în alegerea și pregătirea materialului care trebuie să pornească în lume. E nevoie de cea mai mare luare aminte și de cel mai mare discernământ. Energiile noastre trebuie să fie îndreptate către publicarea unei literaturi curate, de calitate și cu un caracter înălțător. Revistele noastre trebuie să fie pline de adevăr și de un interes spiritual vital pentru oameni.
Dumnezeu ne-a pus în mână un stindard pe care stă scris: “Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus”. (Apocalipsa 14, 12.) Aceasta este o solie distinctă și despărțitoare — o solie care nu trebuie să dea sunete neclare. Ea trebuie să-i îndepărteze pe oameni de la puțurile crăpate care nu au apă și să-i ducă la Izvorul nesecat al apelor vieții.
Scopul publicațiilor noastre
Publicațiile noastre au de făcut o lucrare cât nu se poate mai sacră în a face clară, simplă și pe înțeles temelia spirituală a credinței noastre. Pretutindeni oamenii iau poziție; toți se adună fie sub stindardul adevărului și neprihănirii, fie sub stindardul puterilor apostaziate care se străduiesc să obțină supremația. În acest timp solia lui Dumnezeu pentru lume trebuie să fie prezentată cu atâta distincție și cu atâta putere, încât oamenii să fie aduși față către față, minte către minte și inimă către inimă, cu adevărul. Ei trebuie să fie aduși să vadă superioritatea lui față de numeroasele erori care se străduiesc să iasă la iveală, pentru a submina, dacă se poate, Cuvântul lui Dumnezeu pentru acest timp solemn.
-151-
Marele rol al publicațiilor noastre este acela de a înălța pe Dumnezeu, de a atrage atenția oamenilor la adevărurile vii ale Cuvântului Său. Dumnezeu ne invită să înălțăm nu propriul nostru stindard, nu stindardul acestei lumi, ci stindardul adevărului.
Numai când facem lucrul acesta mâna Lui, care dă prosperitate, poate să fie cu noi. Luați seama la modul cum a procedat Dumnezeu cu poporul Său în trecut. Observați cum, atâta vreme cât purtau steagul Lui, El îi înălța în fața inamicilor lor. Dar când, din înălțare de sine, se îndepărtau de credincioșia și supunerea lor, când înălțau o putere și un principiu care Îi erau opuse, ei erau lăsați să-și atragă dezastru și înfrângere.
Luați seama la experiența lui Daniel. Când a fost chemat să stea înaintea Împăratului Nebucadnețar, Daniel nu a ezitat să recunoască izvorul înțelepciunii sale. Nu cumva credincioasa recunoaștere a lui Dumnezeu a îndepărtat influența pe care o avea Daniel la curtea împărătească? Nicidecum; acesta era secretul puterii lui; aceasta l-a făcut să capete trecere înaintea cârmuitorului Babilonului. În Numele lui Dumnezeu, Daniel a făcut cunoscut împăratului solia cerească de lămurire, avertizare și mustrare și n-a fost respins. Lucrătorii lui Dumnezeu de azi trebuie să citească mărturia fermă și curajoasă a lui Daniel și să-i urmeze exemplul.
Niciodată omul nu dă pe față mai multă nebunie, decât atunci când caută să-și asigure acceptarea și recunoașterea lumii, sacrificând în oricare măsură ascultarea și onoarea datorate lui Dumnezeu. Atunci când ne așezăm în situația în care Dumnezeu nu poate conlucra cu noi, puterea noastră se va vedea că este slăbiciune. Tot ce se face în direcția refacerii chipului lui Dumnezeu în om se face datorită faptului că Dumnezeu este eficiența lucrătorului. Numai puterea Lui e în stare să refacă corpul, să dea energie minții, să reînnoiască sufletul. În lucrarea noastră de publicații, ca și în orice altă ramură a lucrării sau viețuirii creștine, se va demonstra cât de adevărate sunt cuvintele Domnului Hristos: “… despărțiți de Mine nu puteți face nimic”. (Ioan 15, 5.)
-152-
Dumnezeu le-a dat oamenilor principii nepieritoare, în fața cărora se va pleca odată orice putere omenească. El ne invită să prezentăm lumii, prin cuvânt și exemplu, o demonstrare a acestor principii. Pentru aceia care Îl onorează printr-o aderare credincioasă la Cuvântul Său, rezultatul va fi glorios. Înseamnă mult să stai alături de principiile care vor dăinui în veacurile veșnice.
Lucrătorii au nevoie de o experiență personală
Redactorii publicațiilor noastre, profesorii școlilor noastre, președinții conferințelor noastre, toți au nevoie să bea din apele limpezi ale râului vieții. Toți au nevoie să înțeleagă pe deplin cuvintele Domnului nostru rostite către femeia samariteană: “Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, și Cine este Cel ce-ți zice: ‘Dă-Mi să beau!’, tu singură ai fi cerut să bei și El ți-ar fi dat apă vie”…. “Oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică”. (Ioan 4, 10-14.)
Lucrarea lui Dumnezeu trebuie să fie deosebită de treburile obișnuite ale vieții. El zice: “Îmi voi întinde mâna împotriva ta, îți voi topi zgura, cum o topește leșia, toate părticelele de plumb le voi depărta din tine. Voi face iarăși pe judecătorii tăi ca odinioară și pe sfetnicii tăi ca la început. După aceea, vei fi numită cetatea neprihănită, cetatea credincioasă. Sionul va fi mântuit prin judecată, și cei ce se vor întoarce la Dumnezeu în el, vor fi mântuiți prin dreptate”. (Isaia 1, 25-27.) Cuvintele acestea sunt pline de însemnătate. Ele au învățătură pentru toți cei care ocupă scaunul de redactor.
-153-
Cuvintele lui Moise au o profundă însemnătate. “Fiii lui Aaron, Nadab și Abihu, și-au luat fiecare cădelnița, au pus foc în ea și au pus tămâie pe foc; și au adus înaintea Domnului foc străin, lucru pe care El nu li-l poruncise. Atunci a ieșit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit și au murit înaintea Domnului. Moise a zis lui Aaron: ‘Aceasta este ce a spus Domnul, când a zis: Voi fi sfințit de cei ce se apropie de Mine, și voi fi proslăvit în fața întregului popor’”. (Leviticul 10, 1-3.) Aceasta cuprinde o învățătură pentru toți aceia care se ocupă de materialul care iese din instituțiile noastre de publicații. Cele sfinte nu trebuie să fie amestecate cu cele de rând. Revistele care au o răspundere atât de largă ar trebui să cuprindă învățături mult mai prețioase decât acelea care apar în publicațiile obișnuite ale vremii. “Pentru ce să amestecați paiele cu grâul?” Avem nevoie de grâu curat, bine vânturat.
“Așa mi-a vorbit Domnul când m-a apucat mâna Lui, și m-a înștiințat să nu umblu pe calea poporului acestuia: ‘Nu numiți uneltire tot ce numește poporul acesta uneltire; și nu vă temeți de ce se teme el, nici nu vă speriați! Sfințiți însă pe Domnul oștirilor. De el să vă temeți și să vă înfricoșați’”…. “Învelește această mărturisire, pecetluiește această descoperire, între ucenicii Mei”…. “La lege și la mărturie! Căci dacă nu vor vorbi așa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta”. (Isaia 8, 11-20.)
Atrag atenția tuturor lucrătorilor noștri la capitolul al șaselea din Isaia. Citiți experiența profetului lui Dumnezeu când L-a văzut pe Domnul “șezând pe un scaun de domnie foarte înalt, și poalele mantiei Lui umpleau Templul…. Atunci am zis: ‘Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, și am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oștirilor!’ Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleștele de pe altar. Mi-a atins gura cu el, și a zis: ‘Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este depărtată și păcatul tău este ispășit!’ Am auzit glasul Domnului întrebând: ‘Pe cine să trimit și cine va merge pentru noi?’ Eu am răspuns: ‘Iată-mă, trimite-mă!’” (Isaia 6, 1-8.)
-154-
Aceasta este experiența de care au nevoie aceia care lucrează în instituțiile noastre. Există primejdia ca ei să nu mențină o legătură vie cu Dumnezeu, să nu fie sfințiți prin adevăr. În felul acesta ei pierd simțământul puterii adevărului, pierd iscusința de a face deosebire între cele sfinte și cele de rând.
Iubiții mei frați din locuri de răspundere, fie ca Domnul nu numai să vă ungă ochii pentru ca să puteți vedea, dar și să toarne în inima voastră uleiul sfânt din cele două ramuri ale măslinului care curge prin țevile de aur în rezervorul de aur care alimentează candelele sanctuarului. Fie ca El “să vă dea un duh de înțelepciune și de descoperire, în cunoașterea Lui, și să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeți care este nădejdea chemării Lui … și care este față de noi, credincioșii, nemărginita mărime a puterii Sale”. (Efeseni 1, 17-19.)
Ca buni gospodari, dați hrană la timp celor din casa lui Dumnezeu. Prezentați oamenilor adevărul. Lucrați deschis în fața întregului univers. Nu avem timp de pierdut — nici măcar o clipă. În curând vom avea de dat piept cu evenimente importante și vom avea nevoie să fim ascunși în crăpătura stâncii, ca să-L putem vedea pe Isus și să fim înviorați prin Spiritul Său cel Sfânt.
-155-
Material de publicat
Revistele noastre periodice trebuie să publice material serios și plin de viață. Fiecare articol să fie plin de gânduri practice, înălțătoare, înnobilatoare, gânduri care vor da cititorului ajutor, lumină și tărie. Religia din familie, sfințenia din familie trebuie să fie onorate acum mai mult ca oricând. Dacă un popor a avut nevoie vreodată să umble înaintea lui Dumnezeu ca Enoh, adventiștii de ziua a șaptea au nevoie să facă lucrul acesta acum, dovedind sinceritatea lor prin cuvinte curate, neamestecate, pline de simpatie, duioșie și iubire.
Sunt timpuri când se cer cuvinte de reprobare și mustrare. Cei care s-au îndepărtat de pe drumul bun trebuie să fie treziți pentru a vedea primejdia. Trebuie să se dea o solie care să-i trezească din letargia care le-a cuprins simțurile. Trebuie să aibă loc o înnoire morală, altfel, sufletele vor pieri în păcatele lor. Solia adevărului, ca o sabie ascuțită cu două tăișuri, să-și taie drum la inimă. Faceți apeluri care să-i trezească pe cei nepăsători și să aducă înapoi la Dumnezeu mințile zăpăcite și rătăcite.
Atenția oamenilor trebuie captivată. Solia noastră este fie o mireasmă de viață spre viață, fie de moarte spre moarte. Destinele sufletelor sunt în cumpănă. Mulțimi sunt în valea hotărârii. Un glas trebuie să fie auzit strigând: “Dacă Domnul este Dumnezeu, urmați-L pe El; dacă este Baal, atunci urmați-l pe el”. (1 Împărați 18, 21.)
În același timp, în nici o împrejurare să nu fie îngăduit ceva ce ar mirosi a duh aspru și învinuitor. Revistele noastre să nu cuprindă atacuri aspre, critici înverșunate sau sarcasm înțepător. Satana aproape a izbutit să alunge din lume adevărul lui Dumnezeu și este încântat când cei care se declară susținătorii lui dovedesc că nu sunt sub influența adevărului care îmblânzește și sfințește sufletul.
-156-
Cei care scriu pentru revistele noastre ar trebui să se ocupe cât mai puțin cu putință de obiecțiunile și argumentele oponenților. În toată lucrarea noastră, noi trebuie să întâmpinăm falsitatea cu adevărul. Puneți adevărul în locul oricăror aluzii, referiri sau insulte personale. Lucrați numai cu moneda cerului. Folosiți numai ceea ce poartă chipul și inscripția lui Dumnezeu. Prezentați cu putere adevărul nou și convingător, pentru a submina și îndepărta eroarea.
Dumnezeu dorește ca noi să fim totdeauna calmi și răbdători. Oricare ar fi calea pe care ar lua-o alții, noi trebuie să-L reprezentăm pe Hristos, procedând așa cum ar proceda El în împrejurări asemănătoare. Puterea Mântuitorului nostru nu constă dintr-un șir de cuvinte aspre. Ceea ce L-a făcut pe El un câștigător de inimi au fost bunătatea și spiritul lui neegoist și nearogant. Taina succesului nostru stă în manifestarea aceluiași duh.
Unitate
Aceia care vorbesc poporului prin publicațiile noastre periodice ar trebui să păstreze unitatea între ei. Nimic ce miroase a disensiune nu ar trebui să se găsească în publicațiile noastre. Satana caută mereu să producă disensiune, căci el știe bine că prin mijlocul acesta poate să împiedice cu cel mai mare succes lucrarea lui Dumnezeu. Noi nu trebuie să dăm loc uneltirilor lui. Rugăciunea Domnului Hristos pentru ucenicii Săi a fost: “Ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu în Tine; ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis”. (Ioan 17, 21.) Toți lucrătorii sinceri pentru Dumnezeu vor lucra în armonie cu rugăciunea aceasta. În eforturile lor de a face să înainteze lucrarea, toți vor manifesta acea unitate de simțire și purtare care va arăta că ei sunt martori ai lui Dumnezeu, că se iubesc unii pe alții. Față de o lume care este fărâmițată prin discordie și ceartă, iubirea și unirea lor vor mărturisi despre legătura lor cu cerul. Aceasta constituie dovada convingătoare a caracterului divin al misiunii lor.
-157-
Subiecte din experiențe
Redactorii revistelor noastre au nevoie de conlucrarea lucrătorilor noștri din câmp și a poporului nostru de aproape și de departe. În revistele noastre ar trebui să fie comunicări de la lucrătorii noștri din toate părțile lumii — articole care prezintă experiențe vii. Nu avem nevoie de povestiri închipuite; dar în viața de toate zilele sunt experiențe reale care, dacă sunt povestite în articole, și în cuvinte simple, ar fi mult mai fascinante decât povestirile închipuite, și în același timp ele sunt un neprețuit ajutor pentru experiența creștină și pentru lucrarea misionară practică. Noi avem nevoie de adevăr, de adevăr solid, de la bărbați, femei și tineri consacrați.
Voi, care Îl iubiți pe Dumnezeu, ale căror minți sunt încărcate cu teme prețioase din experiența vieții și cu realitățile vii ale vieții veșnice, aprindeți flacăra iubirii și luminii în inima poporului lui Dumnezeu. Ajutați-i să se ocupe de problemele vieții.
Articolele care merg la mii de cititori ar trebui să dea pe față curăție, înălțare și sfințire a corpului, sufletului și spiritului din partea scriitorilor. Pana ar trebui să fie folosită sub controlul Duhului Sfânt, ca un mijloc de a semăna semințe pentru viață veșnică. Spațiul din revistele noastre să fie ocupat cu un material de o adevărată valoare. Îngrămădiți subiecte pline de interese veșnice. Dumnezeu ne cheamă pe munte să vorbim cu El, iar când prin credință Îl privim pe El, care este nevăzut, cuvintele noastre ajung cu adevărat o mireasmă de viață spre viață.
Solii pentru acest timp
Trebuie să aibă mai mult de învățat, de scris și de publicat cu privire la lucrurile acelea care au să se împlinească astăzi și care privesc bunăstarea veșnică a sufletelor. Dați hrană la timp celor bătrâni și celor tineri, sfinților și păcătoșilor. Tot ce se poate spune pentru a trezi biserica din somnolența ei să fie prezentat fără întârziere. Să nu se piardă timpul stăruind asupra lucrurilor care nu sunt esențiale și care nu au legătură cu nevoile prezente ale poporului. Citiți primele trei versete din Apocalipsa, și vedeți ce lucrare revine acelora care pretind a crede Cuvântul lui Dumnezeu:
-158-
“Descoperirea lui Isus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Și le-a făcut-o cunoscut trimițând prin îngerul Său la robul Său Ioan, care a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu și despre mărturia lui Isus Hristos și a spus tot ce a văzut. Ferice de cine citește, și de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, și păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!” (Apocalipsa 1, 1-3.)