Secțiunea 4 — Lucrarea de publicații
“Înălțați un steag pentru popor…. Spuneți fiicei Sionului: Iată, mântuirea ta vine!” Isaia 62, 10.11.
-138-
Scopul lui Dumnezeu cu casele noastre de editură
Martori pentru adevăr
“Voi sunteți martorii Mei — zice Domnul”, “pentru a vesti robilor slobozenia și prinșilor de război izbăvirea; pentru a vesti un an de îndurare al Domnului și o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru.”
Lucrarea noastră de publicații a fost înființată prin îndrumarea lui Dumnezeu și sub speciala Lui supraveghere. Ea a fost plănuită să realizeze un anume scop. Adventiștii de ziua a șaptea au fost aleși de Dumnezeu ca un popor aparte, despărțit de lume. Prin marea pană despicătoare a adevărului El i-a scos din cariera lumii, tăindu-i de acolo, și i-a adus în legătură cu Sine. A făcut din ei reprezentanții Săi și i-a chemat să fie ambasadorii Săi în ultima lucrare de mântuire. Cel mai mare belșug de adevăr care a fost vreodată încredințat celor muritori, avertismentele cele mai solemne și cele mai înspăimântătoare ce au fost vreodată trimise omului de către Dumnezeu le-au fost încredințate lor pentru a fi date lumii; iar la realizarea acestei lucrări casele noastre de editură sunt printre cele mai eficiente mijloace.
Instituțiile acestea trebuie să stea ca martori pentru Dumnezeu, învățători ai neprihănirii pentru popor. De la ele adevărul trebuie să pornească asemenea unei lămpi aprinse. Ca o lumină mare într-un far pe o coastă primejdioasă, ele trebuie să trimită fără încetare raze de lumină, în întunericul lumii, pentru a avertiza pe oameni de primejdiile care-i amenință cu distrugerea.
-139-
Publicațiile scoase din tiparnițele noastre au rostul de a pregăti un popor care să-L întâmpine pe Dumnezeu. În toată lumea ele trebuie să îndeplinească aceeași lucrare pe care a făcut-o Ioan Botezătorul pentru națiunea iudaică. Prin solii mișcătoare de avertizare, profetul lui Dumnezeu i-a trezit pe oameni din visul lor lumesc. Prin el Dumnezeu a chemat la pocăință pe Israelul apostaziat. Prin prezentarea adevărului el a dat în vileag rătăcirile populare. În contrast cu teoriile false ale timpului, adevărul din învățăturile lui apărea ca o certitudine veșnică. “Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape”, era solia lui Ioan. (Matei 3, 2.) Exact aceeași solie, prin publicațiile ieșite din tiparnițele noastre, urmează să fie prezentată lumii de astăzi.
Profeția pe care a împlinit-o misiunea lui Ioan schițează lucrarea noastră: “Pregătiți calea Domnului, neteziți-i cărările”. (Matei 3, 2.3.) După cum Ioan a pregătit calea pentru prima venire a Mântuitorului, tot la fel urmează să pregătim calea pentru a doua venire a Mântuitorului. Casele noastre de editură trebuie să înalțe cerințele Legii lui Dumnezeu călcate în picioare. Stând înaintea lumii ca reformatori, ele trebuie să arate că Legea lui Dumnezeu este temelia oricărei reforme durabile. În linii clare și distincte, ele trebuie să prezinte necesitatea ascultării de toate poruncile Sale. Mânate de dragostea lui Hristos, ele trebuie să conlucreze cu El, refăcând locurile pustii și înălțând iarăși temeliile străbune. Ele trebuie să stea ca dregători de spărturi, reconstructori ai căilor pentru a face țara bună de locuit. Prin mărturia lor, Sabatul poruncii a patra trebuie să stea ca o mărturie, ca un veșnic monument de aducere aminte a lui de Dumnezeu, pentru a atrage atenția și a trezi cercetarea care să îndrume mintea oamenilor la Creatorul lor.
Să nu se uite niciodată că instituțiile acestea trebuie să conlucreze cu slujitorii Evangheliei, delegați ai cerului. Ele fac parte din grupul instrumentelor reprezentate prin îngerul care zboară “prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veșnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminții, oricărei limbi și oricărui norod, zicând cu glas tare: ‘Temeți-vă de Dumnezeu, și dați-I slavă, căci a venit ceasul judecății Lui’”. (Apocalipsa 14, 6.7.)
-140-
De la ele trebuie să pornească teribila denunțare: “A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!” (Apocalipsa 14, 8.)
Ele sunt reprezentate prin îngerul al treilea care a urmat “zicând cu glas tare: ‘Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei, și primește semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu’”. (Apocalipsa 14, 8.9.)
Iar într-o mare măsură, prin casele noastre de editură urmează să se realizeze lucrarea celuilalt înger care se coboară din cer cu o putere mare și care luminează pământul cu slava lui.
Solemnă este răspunderea care zace asupra caselor noastre de editură. Aceia care conduc aceste instituții, aceia care editează revistele și pregătesc cărțile stând în lumina planului lui Dumnezeu și care sunt chemați să dea lumii avertizarea, sunt socotiți de Dumnezeu răspunzători de sufletele semenilor lor. și lor, ca și slujitorilor Cuvântului, li se aplică solia dată de Dumnezeu profetului Său din vechime: “Fiul omului, te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculți Cuvântul care iese din gura Mea și să-i înștiințezi din partea Mea. Când zic celui rău: ‘Răule, vei muri negreșit!’ Și tu nu-i spui, ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta”. (Ezechiel 33, 7.8.)
-141-
Niciodată solia aceasta nu s-a aplicat cu o mai mare putere ca astăzi. Tot mai mult lumea disprețuiește cerințele lui Dumnezeu. Oamenii au devenit îndrăzneți în păcatele lor. Nelegiuirea locuitorilor lumii aproape că a umplut măsura nedreptății lor. Pământul acesta a ajuns aproape de punctul când Dumnezeu va îngădui pierzătorului să-și îndeplinească lucrarea asupra lui. Substituirea legilor omenești Legii lui Dumnezeu, înălțarea prin simplă autoritate omenească a duminicii în locul Sabatului biblic este ultimul act din dramă. Atunci când substituirea aceasta devine universală, Dumnezeu Se va descoperi. El Se va ridica în maiestatea Sa pentru a zgudui teribil pământul acesta. El Se va ridica din locul Său pentru a pedepsi pe locuitorii lumii pentru nedreptatea lor, iar pământul va da pe față sângele lui și nu va mai acoperi pe ucișii săi.
Foarte curând, marele conflict pe care Satana l-a declanșat în curțile cerești urmează să ia sfârșit și va trebui ca toți locuitorii pământului să se decidă, să ia poziție fie pentru, fie împotriva conducerii cerești. Acum, ca niciodată mai înainte, Satana își exercită puterea înșelătoare pentru a rătăci și a nimici orice suflet neatent. Suntem chemați să-i trezim pe oameni să se pregătească în vederea marilor evenimente finale ce le stau în față. Trebuie să-i avertizăm pe aceia care stau chiar în pragul ruinei. Poporul lui Dumnezeu trebuie să-și adune toate puterile pentru a combate înșelăciunile lui Satana și pentru a-i dărâma întăriturile. Fiecărei ființe omenești din lumea întreagă care vrea să ia aminte, noi trebuie să-i explicăm principiile în dezbatere în marea luptă — principii de care depinde destinul veșnic al sufletului. Noi trebuie să punem oamenilor de pretutindeni următoarea întrebare: “Îl urmați voi pe marele apostat în neascultare de Legea lui Dumnezeu, sau Îl urmați pe Fiul lui Dumnezeu, care a declarat: Eu am ținut poruncile Tatălui Meu?”
-142-
Aceasta e lucrarea care ne stă în față; în acest scop au fost înființate casele noastre de editură; aceasta e lucrarea pe care Dumnezeu o așteaptă din partea lor.
O demonstrare a principiilor creștine
Noi nu trebuie doar să publicăm teoria adevărului, ci să și prezentăm o ilustrare practică a lui în caracter și în viață. Instituțiile noastre de publicații trebuie să stea în fața lumii ca o întrupare a principiilor creștine. În instituțiile acestea, dacă se realizează planul lui Dumnezeu pentru ele, Domnul Hristos Însuși stă în fruntea forțelor lucrătoare. Îngeri sfinți supraveghează lucrarea din fiecare secțiune. Și tot ce se face în orice departament trebuie să poarte inscripția cerului și să se dea pe față superioritatea caracterului divin.
Dumnezeu a rânduit ca lucrarea Lui să fie prezentată lumii în linii sfinte și distincte. El dorește ca poporul Său să arate prin viața lor avantajele viețuirii creștine față de spiritul lumesc. Prin harul Său s-au luat toate măsurile în favoarea noastră ca să demonstrăm în toate ramurile lucrării noastre superioritatea principiilor cerului față de principiile lumii. Trebuie să arătăm că nivelul nostru de lucru este mai înalt decât al celorlalți. În toate lucrurile trebuie să manifestăm curăție de caracter, să arătăm că adevărul primit și ascultat face din cei care l-au primit fii și fiice ale lui Dumnezeu, copii ai Împăratului ceresc, și ca atare ei sunt cinstiți în tranzacțiile lor, credincioși, sinceri și drepți atât în cele mărunte, cât și în lucrurile cele mari ale vieții.
În toată lucrarea noastră, până și în cea tehnică, Dumnezeu dorește să se manifeste desăvârșirea caracterului Său. Exactitatea, iscusința, îndemânarea, înțelepciunea și desăvârșirea pe care El le-a cerut la clădirea tabernacolului pământesc, El dorește să fie puse în tot ce se face în slujba Sa. Orice tranzacție în care intră slujitorii Săi trebuie să fie tot atât de curată și de scumpă înaintea Sa ca și aurul, tămâia și smirna pe care înțelepții din răsărit le-au adus Pruncului Mântuitor într-o credință sinceră și curată.
-143-
În felul acesta, în afacerile lor, urmașii Domnului Hristos trebuie să fie purtători de lumină în lume. Dumnezeu nu le cere să facă vreun efort ca să strălucească. El nu aprobă străduința mulțumirii de sine prin a da pe față o bunătate superioară. El dorește ca sufletul lor să fie pătruns de principiile cerești și apoi, când vin în contact cu lumea, să dea pe față lumina care este în ei. Cinstea, integritatea și credincioșia lor stăruitoare în fiecare act al vieții vor fi mijloace de a ilumina.
Împărăția lui Dumnezeu nu vine cu arătare din afară. Ea vine prin blândețea inspirației Cuvântului Său, prin lucrarea lăuntrică a Duhului Său, prin comuniunea sufletului cu El care este viața lui. Cea mai mare manifestare a puterii ei se vede în natura omenească adusă la desăvârșirea de caracter a Domnului Hristos.
O înfățișare de bogăție sau de rang înalt, arhitectură sau mobilier costisitor, nu sunt esențiale pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu; tot la fel nici realizările care câștigă aplauzele oamenilor și slujesc vanitatea. Risipa lumească, oricât de impunătoare, n-are nici o valoare la Dumnezeu.
Chiar dacă datoria noastră este de a căuta desăvârșirea în cele exterioare, trebuie totdeauna să ținem minte că ținta aceasta trebuie să nu fie totul. Ea trebuie să fie subordonată intereselor mai înalte. Mai presus de cele văzute și trecătoare, Dumnezeu apreciază cele nevăzute și veșnice. Primele au valoare numai dacă le exprimă pe celelalte. Cele mai alese obiecte de artă n-au nici o frumusețe care să se poată compara cu frumusețea de caracter care este rodul lucrării Duhului Sfânt în suflet.
Când Dumnezeu a dat lumii pe Fiul Său, a înzestrat ființele omenești cu bogății nepieritoare — bogății față de care bogățiile acumulate de oameni de la începutul lumii sunt nimic. Domnul Hristos a venit pe pământ și a stat înaintea copiilor oamenilor cu comoara iubirii veșnice, și aceasta este comoara pe care, prin legătura noastră cu El, trebuie să o primim, să o facem cunoscut și să o împărtășim și altora.
-144-
Instituțiile noastre vor da prestigiu lucrării lui Dumnezeu în măsura devoțiunii și a consacrării lucrătorilor — dând pe față puterea harului lui Hristos de a transforma viața. Noi trebuie să fim deosebiți de lume datorită faptului că Dumnezeu a pus sigiliul Său asupra noastră, datorită faptului că El descoperă în noi propriul Său caracter de iubire. Răscumpărătorul nostru ne acoperă cu neprihănirea Lui.
Când alege bărbați și femei pentru slujba Sa, Dumnezeu nu întreabă dacă ei posedă învățătură, elocvență sau bogăție lumească. El întreabă: “Umblă ei într-o așa umilință ca Eu să-i pot învăța calea Mea? Pot pune cuvintele Mele pe buzele lor? Mă vor reprezenta ei pe Mine?”
Dumnezeu poate folosi orice persoană numai în măsura în care poate pune Duhul Său în templul sufletului. Lucrarea pe care El o va accepta este lucrarea care reflectă chipul Său. Urmașii Lui urmează să poarte, ca scrisoare a lor de acreditare în fața lumii, caracteristicile de neșters ale principiilor Lui nemuritoare.
Agenții misionare
Casele noastre de editură sunt centre rânduite de Dumnezeu și prin ele urmează să se săvârșească o lucrare a cărei mărime încă nu s-a realizat. Sunt direcții de lucru și de influență pe care ele aproape că nu le-au atins, la care Dumnezeu cere conlucrarea lor.
Pe măsură ce adevărul înaintează în câmpuri noi, planul lui Dumnezeu este ca lucrarea de înființare de noi centre să meargă fără încetare înainte. Pretutindeni în lume poporul Său urmează să înalțe monumente ale Sabatului Său — semnul dintre El și ei, că El este Acela care-i sfințește. În diferite puncte în țările misionare, trebuie să se înființeze case de editură. Pentru a întări lucrarea, pentru a fi centre de efort și influență, pentru a atrage atenția oamenilor, pentru a dezvolta talentele și capacitățile credincioșilor, pentru a unifica noile comunități, pentru a seconda eforturile lucrătorilor, oferindu-le posibilitatea de a comunica mai bine cu comunitățile și pentru o răspândire mai grabnică a soliei — toate acestea și multe alte considerații pledează în favoarea înființării de centre editoriale în câmpurile misionare.
-145-
Instituțiile noastre, existente deja, au privilegiul, ba chiar datoria, de a participa la această lucrare. Instituțiile acestea au fost întemeiate prin jertfire de sine. Ele au fost construite prin darurile cu jertfire de sine ale poporului lui Dumnezeu și prin munca neegoistă a slujitorilor Săi. Dumnezeu intenționează ca ele să manifeste același duh de jertfire de sine și să facă aceeași lucrare, ajutând la înființarea de noi centre în alte câmpuri.
Atât pentru instituții, cât și pentru persoane în mod individual, aceeași lege se dovedește a fi valabilă. Ele nu trebuie să devină egoiste. Atunci când o instituție s-a întemeiat bine și sporește în putere și influență, nu trebuie să tot caute să-și sporească mai mult avantajele. Atât cu privire la fiecare instituție, cât și cu privire la persoane în mod individual, este adevărat că noi primim pentru a da. Dumnezeu dă pentru ca noi să putem da. De îndată ce o instituție a ajuns să fie de sine stătătoare, ar trebui să caute să ajute alte instrumente ale lui Dumnezeu, care sunt într-o mai mare nevoie.
Aceasta este în armonie atât cu principiile Legii, cât și cu cele ale Evangheliei — principii exemplificate în viața Domnului Hristos. Cea mai puternică dovadă a sincerității aderării noastre la Legea lui Dumnezeu și a mărturisirii noastre de credincioșie față de Mântuitorul nostru este iubirea neegoistă, jertfitoare de sine față de semenii noștri.
-146-
Este gloria Evangheliei că ea se întemeiază pe principiul refacerii în neamul omenesc decăzut a chipului dumnezeiesc printr-o constantă manifestare a bunătății. Dumnezeu va onora acest principiu oriunde se va manifesta.
Aceia care urmează exemplul Domnului Hristos de tăgăduire de sine pentru cauza adevărului fac o puternică impresie asupra lumii. Exemplul lor este convingător și molipsitor. Oamenii văd că există în mijlocul celor care se numesc poporul lui Dumnezeu acea credință care lucrează prin iubire și curăță sufletul de egoism. În viața acelora care ascultă de poruncile lui Dumnezeu, oamenii din lume văd dovada convingătoare că Legea lui Dumnezeu este o Lege a iubirii de Dumnezeu și de om.
Lucrarea lui Dumnezeu trebuie să fie totdeauna un semn al generozității Lui, iar în măsura în care semnul acesta se dă pe față în activitatea instituțiilor noastre, el va câștiga încrederea oamenilor și va aduce resurse pentru înaintarea Împărăției Sale. Domnul va retrage binecuvântarea Sa acolo unde interese egoiste sunt îngăduite în vreuna dintre ramurile lucrării; dar El va da bunuri în stăpânirea poporului Său pe întreaga față a pământului, dacă ei le vor folosi pentru înălțarea omenirii. Experiența vremurilor apostolice se va repeta cu noi atunci când vom accepta cu toată inima principiul bunătății lui Dumnezeu — și vom consimți ca în totul să ascultăm de îndemnurile Duhului Sfânt.
Școală pentru lucrători
Instituțiile noastre ar trebui să fie instrumente pentru lucrare misionară, în cel mai înalt înțeles, iar adevărata lucrare misionară începe totdeauna cu cei mai apropiați. În fiecare instituție este de făcut lucrare misionară. De la director până la cel mai umil lucrător, toți trebuie să simtă o răspundere pentru cei neconvertiți din numărul lor. Ei trebuie să depună eforturi serioase pentru a-i aduce la Hristos. Ca rezultat al unui astfel de efort, mulți vor fi câștigați și vor deveni credincioși și sinceri în slujba lui Dumnezeu.
-147-
Atunci când casele de editură iau asupra lor o povară pentru câmpurile misionare, ele vor vedea necesitatea de a se îngriji de o mai intensă și o mai perfectă educație a lucrătorilor lor. Ele își vor da seama de valoarea mijloacelor lor pentru această lucrare, și vor vedea nevoia de a califica lucrători, nu numai pentru a dezvolta lucrarea în propriul lor cuprins, dar și pentru a da ajutor eficient instituțiilor din câmpurile noi.
Dumnezeu intenționează ca editurile noastre să fie școli de educație pline de succes, atât în cele comerciale, cât și în cele spirituale. Directorii și lucrătorii să păstreze pururea în mintea lor faptul că Dumnezeu pretinde perfecțiune în toate câte sunt legate de serviciul Său. Toți cei care intră în instituțiile noastre pentru a primi o educație ar trebui să înțeleagă lucrul acesta. Să se dea tuturor ocazie de a câștiga cea mai mare eficiență cu putință. Să se familiarizeze cu diferitele ramuri ale lucrării, așa încât, dacă sunt chemați în alte câmpuri, să aibă o instruire în toate privințele și astfel să fie calificați să poarte diferite răspunderi.
Ucenicii să fie astfel învățați încât, după ce vor fi petrecut în instituție timpul necesar, să poată merge mai departe, pregătiți să se ocupe în mod inteligent de diferitele faze ale lucrării de tipărire, dând valoare lucrării lui Dumnezeu prin cea mai bună folosire a energiilor lor și fiind capabili să împărtășească și altora cunoștințele pe care le-au primit.
Toți lucrătorii ar trebui să fie pătrunși de faptul că ei trebuie să fie formați nu numai în probleme de afaceri, ci să fie calificați și să poarte răspunderi spirituale. Orice lucrător să fie pătruns de importanța legăturii personale cu Hristos, a unei experimentări personale a puterii Lui de a salva. Lucrătorii să fie educați ca și tinerii din școlile profeților. Mintea lor să fie modelată prin instrumentele rânduite de El. Toți ar trebui să fie învățați din Sfânta Scriptură, să fie înrădăcinați și întemeiați în adevăr, pentru ca să poată ține calea Domnului, să facă ce e bine și drept. Să se facă orice efort pentru a încuraja spiritul misionar. Lucrătorii să fie pătrunși de înțelegerea înaltului privilegiu oferit lor în această ultimă lucrare de mântuire, de a fi folosiți de Dumnezeu ca ajutoare ale Lui. Fiecare să fie învățat să lucreze pentru alții, prin lucrare practică pentru suflete în locul în care se găsește. Fiecare să se deprindă să cerceteze Cuvântul lui Dumnezeu pentru a afla în el învățătură cu privire la oricare ramură a lucrării misionare. Atunci, când li se face cunoscut Cuvântul Domnului, el le va îmbogăți mintea cu sugestii pentru a lucra în așa fel, încât să aducă lui Dumnezeu cele mai bune roade din toate părțile viei Sale.