Mărturii pentru Comunitate Vol. 6 pp. 399-408 Ziua 378

Continuare.

-399-

“Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire și vreo îndurare, faceți-mi bucuria deplină și aveți o simțire, o dragoste, un suflet și un gând. Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuși. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora. Să aveți în voi gândul acesta, care era în Hristos Isus”. (Filipeni 2,1-5.)

Cu cât ne ținem mai strâns de Hristos și cu cât suntem mai blânzi, mai smeriți și mai lipsiți de încredere în noi înșine, cu atât mai puternică va fi legătura noastră cu Hristos și cu atât mai mare va fi puterea noastră, prin Hristos, de a-i converti pe păcătoși, pentru că nu instrumentul omenesc este cel care mișcă sufletul. Ființe cerești conlucrează cu instrumentul omenesc și imprimă adevărul în inimă. Rămânând în Hristos, noi suntem în stare să exercităm o influență asupra altora; dar aceasta se datorează prezenței Aceluia care zice: “Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului”. (Matei 28, 20.) Puterea pe care o avem de a-l birui pe Satana este rezultatul lucrării lui Hristos în noi de a voi și de a face după buna Lui plăcere.

-400-

Prezentați adevărul cu delicatețe

Adevărul trebuie să fie prezentat cu tact, cu delicatețe și gingășie dumnezeiască. El trebuie să pornească dintr-o inimă care a fost înmuiată și făcută plină de simpatie. Este nevoie să avem o strânsă legătură cu Dumnezeu, ca nu cumva eul să se înalțe așa cum a făcut cu Iehu, și noi să revărsăm un torent de cuvinte nepotrivite, care nu sunt ca roua sau ca ploaia liniștită, care reînviorează plantele ofilite. Cuvintele noastre să fie gingașe atunci când căutăm să câștigăm suflete. Dumnezeu va fi înțelepciune pentru acela care caută înțelepciunea pornită dintr-un izvor dumnezeiesc. Noi trebuie să căutăm ocazii pretutindeni, trebuie să veghem în vederea rugăciunii și să fim totdeauna gata să arătăm temeiul nădejdii care este în noi, dar cu blândețe și temere. Pentru ca nu cumva să impresionăm în chip nefavorabil vreun suflet pentru care a murit Hristos, noi trebuie să avem inima înălțată la Dumnezeu, așa ca atunci când se prezintă ocazia să putem avea de spus cuvântul potrivit la timpul potrivit. Dacă începeți astfel lucrarea lui Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu va fi ajutorul vostru. Duhul Sfânt va aplica cuvântul rostit cu iubire pentru suflet. Adevărul va avea putere înviorătoare atunci când e rostit sub influența harului lui Hristos.

Mai întâi, trebuie să pătrundă la inimă planul lui Dumnezeu. Rostiți adevărul și îngăduiți să ducă mai departe puterea și principiul reformator. Nu faceți referire la ceea ce spun împotrivitorii, ci prezentați numai adevărul. Adevărul poate să-și taie singur drumul. Explicați lămurit adevărul în toată frumusețea lui.

Atunci când se vor înteți necazurile în jurul nostru, în rândurile noastre se va da pe față atât despărțire, cât și unire. Unii dintre cei care astăzi sunt gata să ia armele de luptă, în vremuri de adevărată primejdie, vor da pe față faptul că ei nu au clădit pe stânca cea tare; ei vor ceda în fața ispitei. Aceia care au avut multă lumină și privilegii prețioase, dar pe care nu le-au folosit, sub un pretext sau altul, se vor depărta de noi.

-401-

Pentru că nu au primit iubirea adevărului, ei vor fi prinși în înșelăciunile vrăjmașului; ei vor asculta de duhurile înșelătoare și de învățăturile demonilor și se vor despărți de credință. Dar, pe de altă parte, atunci când în adevăr se abate asupra noastră furtuna persecuției, oile adevărate vor auzi glasul adevăratului Păstor. Se vor depune eforturi pline de lepădare de sine pentru a scăpa pe cei pierduți și mulți dintre cei care s-au despărțit de turmă se vor întoarce la Marele Păstor. Poporul lui Dumnezeu își va strânge rândurile și vor prezenta lumii un front unit. În vederea primejdiei comune, lupta pentru supremație va înceta; nu va mai fi ceartă cu privire la cine să fie cel mai mare. Nici unul din adevărații credincioși nu va spune: “Eu sunt al lui Pavel, sau al lui Apolo, sau al lui Chifa”. Mărturia fiecăruia și a tuturor va fi: “Mă agăț de Hristos, mă bucur în El ca Mântuitor al meu personal”.

În felul acesta, adevărul va fi adus în viața practică și astfel se va răspunde la rugăciunea lui Hristos, rostită chiar înainte de umilirea și omorârea Lui: “Ca toți să fie una, cum Tu Tată ești în Mine, și Eu în Tine; ca și ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis”. (Ioan 17, 21.) Iubirea lui Hristos, iubirea fraților noștri, va da mărturie lumii că noi am fost cu Isus și că am învățat de la El. Atunci solia îngerului al treilea va crește până va ajunge o mare strigare și tot pământul va fi luminat de slava Domnului.

Convingerile noastre trebuie să fie zilnic reîntărite prin rugăciune smerită și sinceră și prin citirea Cuvântului. Deși fiecare dintre noi are o individualitate, în timp ce fiecare din noi trebuie să ne susținem convingerile cu tărie, noi trebuie să le susținem ca pe adevărul lui Dumnezeu și în puterea pe care o dă Dumnezeu. Dacă nu facem lucrul acesta, ele vor fi smulse de sub stăpânirea noastră.

-402-

Cuvântul lui Dumnezeu să aibă locul suprem

Poporul lui Dumnezeu va recunoaște cârmuirea omenească drept o orânduire de obârșie dumnezeiască și va învăța ascultarea de ea ca o datorie sfântă în sfera ei legitimă. Dar atunci când cererile ei sunt în conflict cu cerințele lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie recunoscut mai pe sus de legislația omenească. “Așa zice Domnul” nu trebuie să fie dat la o parte pentru un: “Așa zice biserica sau statul”. Coroana lui Hristos trebuie să fie înălțată mai pe sus de diademele potentaților pământești.

Principiul pe care noi trebuie să-l susținem acum este același cu principiul susținut de adepții Evangheliei, cu prilejul marii Reformațiuni. Când principii s-au adunat la Dieta din Speier, în 1529, nădejdea lumii părea aproape să fie zdrobită. Adunării acesteia i-a fost prezentat decretul împăratului, prin care se restrângea libertatea religioasă și se oprea răspândirea mai departe a învățăturii reformate. Vor primi principii Germaniei decretul? Să fie reținută lumina Evangheliei de la mulțimile care erau încă în întuneric? Urmau să se ia hotărâri mari pentru lume. Cei care primiseră credința reformată s-au adunat, și hotărârea unanimă a fost: “Să respingem decretul. În probleme de conștiință majoritatea nu are putere”.

Steagul adevărului și al libertății religioase, pe care l-au ținut sus acești reformatori, ne-a fost încredințat nouă în această luptă de pe urmă. Răspunderea pentru acest mare adevăr este asupra acelora pe care Dumnezeu i-a binecuvântat cu cunoașterea Cuvântului Său. Noi trebuie să primim Cuvântul lui Dumnezeu ca autoritate supremă. Noi trebuie să primim adevărurile Lui pentru noi înșine. Putem aprecia adevărurile acestea numai atunci când le cercetăm prin studiu personal. Atunci când facem din Cuvântul lui Dumnezeu călăuza vieții noastre, se dă pentru noi răspuns la rugăciunea lui Hristos: “Sfințește-i prin adevărul Tău, Cuvântul Tău este adevărul”. (Ioan 17, 17.) Recunoașterea adevărului în cuvânt și faptă este mărturisirea noastră de credință. Numai în felul acesta pot ști alții că noi credem în Biblie.

-403-

Reformatorii aceia, al căror protest ne-a dat nouă numele de protestanți, și-au dat seama că Dumnezeu i-a chemat să ducă lumii Evanghelia și pentru îndeplinirea acestei lucrării ei erau gata să-și jertfească bunurile, libertatea și chiar viața. Suntem noi în acest conflict de pe urmă tot atât de credincioși față de sarcina noastră cum au fost acei reformatori de pe vremuri față de a lor?

Cu primejdia persecuției și a morții, adevărul pentru vremea aceea a fost dus în depărtare și în apropiere. Cuvântul lui Dumnezeu a fost dus oamenilor; toate clasele, de sus și de jos, bogați și săraci, învățați și neînvățați, îl studiau cu sârguință, iar cei care primeau lumina deveneau la rândul lor mesageri. În zilele acelea, adevărul a fost adus la cunoștința oamenilor, prin tipărituri. Pana lui Luther a fost o forță, iar scrierile lui, răspândite până departe, au mișcat lumea. Aceleași mijloace ne stau și nouă la îndemână și pot fi duse repede în toate părțile lumii. Noi trebuie să facem cunoscut lumii ultima solie de avertizare a lui Dumnezeu, adresată oamenilor și care ar trebui să fie râvna noastră la studierea Bibliei și zelul nostru pentru răspândirea luminii!

-404-

Pregătire pentru criza finală

Criza cea mare stă chiar în fața noastră. Pentru a face față încercărilor și ispitelor ei și pentru a îndeplini îndatoririle ei se va cere o credință dăinuitoare. Dar noi putem triumfa în mod glorios; nici un suflet care veghează, se roagă și crede nu va fi prins în cursă de către vrăjmaș.

În timpul încercării ce ne stă în față, semnul legământului purtării de grijă a lui Dumnezeu va fi pus asupra acelora care au păzit cuvântul răbdării Sale. Hristos va spune celor credincioși ai Săi: “Du-te poporul Meu, intră în odaia ta, și încuie ușa după tine, ascunde-te câteva clipe, până va trece mânia”. (Isaia 26, 20.) Leul din Iuda, atât de îngrozitor pentru cei care au lepădat harul Său, va fi Mielul lui Dumnezeu pentru cei ascultători și credincioși. Stâlpul de nor, care exprimă mânie și groază pentru călcătorul Legii lui Dumnezeu, este lumină, îndurare și eliberare pentru cei care au păzit poruncile Lui. Brațul care este puternic pentru a-i lovi pe răzvrătiți va fi puternic pentru a-i elibera pe cei credincioși. Fiecare credincios va fi în mod sigur adunat. “El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbița răsunătoare, și vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă”. (Matei 24, 31.)

Fraților, cărora v-au fost explicate adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu, ce parte veți lua voi la scenele de încheiere ale istoriei acestei lumi? Sunteți voi treji față de aceste solemne realități? Vă dați voi seama de marea lucrare de pregătire ce are loc în cer și pe pământ? Toți aceia care au primit lumina, care au avut prilejul de a citi și a auzi profeția, să ia seama la lucrurile scrise în ea, deoarece “timpul este aproape”. Nimeni să nu se mai joace acum cu păcatul, izvor al oricărei mizerii în lumea noastră. Să nu mai rămână în letargie și indiferență prostească. Nu îngăduiți ca soarta sufletului vostru să atârne în nesiguranță. Asigurați-vă că sunteți cu totul de partea Domnului. Să pornească din inimi sincere și de pe buze tremurânde întrebarea: “Cine va fi în stare să rămână în picioare?” Ați pus voi, în aceste ultime ore ale încercării, cel mai bun material la clădirea caracterului vostru? V-ați curățit voi sufletul de orice pată? Ați urmat voi lumina? Aveți voi fapte pe măsura mărturisirii voastre de credință?

-405-

Lucrează asupra voastră influența modelatoare și stăpânitoare a harului lui Dumnezeu? Aveți voi inimi care pot simți, ochi care pot vedea și urechi care pot auzi? S-a făcut oare în zadar declarația adevărului cel veșnic cu privire la națiunile pământului? Ele sunt sub osândire, pregătindu-se pentru judecățile lui Dumnezeu; și, în ziua aceasta, care este mare prin rezultatele veșnice pe care le aduce, poporul ales pentru a fi păstrătorul adevărului de o uriașă însemnătate trebuie să rămână în Hristos. Faceți voi ca lumina voastră să strălucească pentru a lumina națiunile care pier în păcatele lor? Vă dați voi seama că trebuie să apărați poruncile lui Dumnezeu înaintea acelora care le calcă în picioare?

E cu neputință să fiți credincios numai în parte, de formă, și să fiți astfel găsiți cu lipsă și să pierdeți viața veșnică. E cu putință să practicați unele dintre poruncile Bibliei și să fiți priviți drept creștini, și cu toate acestea să pieriți din lipsa calităților absolut esențiale unui caracter creștin. Dacă neglijați sau tratați cu nepăsare avertismentele pe care le-a dat Dumnezeu, dacă cultivați sau scuzați păcatul, vă sigilați destinul propriului vostru suflet. Veți fi cântăriți în balanță și aflați prea ușori. Harul, pacea și iertarea vor fi retrase pentru totdeauna; Isus a trecut pe alături, spre a nu mai veni niciodată în apropierea ce poate fi realizată prin rugăciunile și cererile voastre. Câtă vreme mai zăbovește îndurarea, câtă vreme Mântuitorul mai mijlocește, să facem o lucrare temeinică pentru veșnicie.

-406-

Reîntoarcerea lui Hristos în lumea noastră nu va mai fi multă vreme amânată. Faceți ca aceasta să fie nota principală a soliei voastre.

Fericita nădejde a celei de a doua veniri a lui Hristos, cu solemnele ei realități, are nevoie să fie deseori prezentată oamenilor. Așteptarea arătării pe curând a Domnului nostru ne va face să privim lucrurile pământești ca pe ceva sec și fără valoare.

În curând se va da lupta de la Armaghedon. Acela pe al cărui veșmânt este scris numele: “Împăratul împăraților și Domnul domnilor”, va conduce în curând oștirile cerului.

Acum, slujitorii lui Dumnezeu, nu mai pot spune așa cum spunea profetul Daniel: “Timpul rânduit a fost lung”. (Daniel 10, 1.) Acum, este numai un scurt timp până când martorii lui Dumnezeu își vor fi făcut lucrarea lor de pregătire a căii Domnului.

Noi trebuie să dăm la o parte planurile noastre strâmte și egoiste, amintindu-ne că avem o lucrare de cea mai mare amploare și de cea mai înaltă importanță. Făcând lucrarea aceasta, noi trebuie să facem să răsune solia îngerului întâi, al doilea și al treilea, fiind pregătiți în felul acesta pentru venirea celuilalt înger din cer, care urmează să lumineze pământul cu slava lui.

Ziua Domnului se apropie pe furiș, dar presupușii oameni mari și înțelepți nu cunosc semnele venirii lui Hristos sau ale sfârșitului lumii. Nelegiuirea predomină iar iubirea multora s-a răcit.

Sunt mii de mii și milioane de milioane care iau acum hotărâre în ce privește viața sau moartea veșnică. Omul care e absorbit în totul de socotirea avuției sale, de conturile sale, omul care își găsește plăcere în jocurile de noroc, care își găsește plăcerea în a se lăsa în voia unui apetit pervertit, iubitorul de distracții, cel care frecventează teatrul sau salonul de bal, acesta scoate veșnicia din socotelile sale. Toată povara vieții lor este: Ce să mâncăm? Ce să bem? Cu ce să ne îmbrăcăm? Ei nu se găsesc în procesiunea ce înaintează către cer. Ei sunt călăuziți de marele apostat și vor fi nimiciți împreună cu el.

-407-

Dacă nu înțelegem însemnătatea clipelor ce se scurg repede în veșnicie și nu ne pregătim pentru a sta în ziua cea mare a lui Dumnezeu, vom fi ispravnici necredincioși. Străjerul trebuie să cunoască ora din noapte. Totul e îmbrăcat acum cu o solemnitate de care trebuie să-și dea seama toți cei care cred adevărul pentru timpul de față. Ei trebuie să lucreze în vederea zilei lui Dumnezeu. Judecățile lui Dumnezeu stau gata să cadă asupra lumii și noi avem nevoie să ne pregătim pentru ziua cea mare.

Timpul nostru este prețios. Nu avem decât puține, foarte puține zile de probă, în care să ne pregătim pentru viața viitoare, nepieritoare. Noi nu avem timp de pierdut în mișcări la voia întâmplării. Trebuie să ne ținem ca nu cumva doar să atingem suprafața Cuvântului lui Dumnezeu.

Este adevărat și acum, ca și atunci când Hristos era pe pământ, că orice incursiune făcută de Evanghelie în teritoriul inamicului este întâmpinată cu o dârză împotrivire din partea vastelor lui oștiri. Conflictul ce ne stă în față va fi cel mai îngrozitor din câte s-au văzut. Dar, cu toate că Satana este reprezentat ca fiind puternic, ca un viteaz înarmat, înfrângerea lui va fi deplină, și oricine se unește cu el și alege mai degrabă apostazia decât credincioșia va pieri împreună cu el.

-408-

Spiritul atotstăpânitor al lui Dumnezeu, este chiar acum în curs de a se retrage de pe pământ. Uragane, furtuni și vijelii, incendii și inundații, dezastre pe mare și pe uscat vin unele după altele într-o succesiune rapidă. știința caută să explice toate acestea. Semnele care se îngrămădesc în jurul nostru și care vorbesc despre apropierea Fiului lui Dumnezeu sunt atribuite oricăror cauze în afara celor adevărate. Oamenii nu pot întrezări îngeri veghetori, care țin în frâu cele patru vânturi, ca ele să nu bată până ce nu sunt sigilați slujitorii lui Dumnezeu; dar când Dumnezeu va porunci îngerilor Săi să dea drumul vânturilor, va fi o așa priveliște, scene de neînțelegeri și lupte pe care condeiul nu le poate descrie.

Acelora care sunt nepăsători acum, li se dă din partea lui Hristos avertizarea: “Fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea”. (Apocalipsa 3, 16.) Metafora vărsării din gura Lui înseamnă că El nu poate să prezinte nici rugăciunile, nici exprimările voastre de iubire față de Dumnezeu. El nu poate nicicum să aprobe învățăturile date de voi din Cuvântul Său și nici lucrarea voastră spirituală El nu poate să prezinte serviciile voastre religioase cu rugămintea de a vi se da har.

Dacă s-ar putea să se dea cortina la o parte, dacă voi ați putea discerne scopul lui Dumnezeu și judecățile care sunt gata să se reverse peste o lume blestemată, dacă v-ați putea vedea propria voastră atitudine, v-ați teme și ați tremura pentru propriile voastre suflete și pentru sufletele semenilor voștri. Rugăciuni călduroase însoțite de un chin care sfâșie inima, s-ar înălța la cer. Voi ați plânge între tindă și altar, mărturisindu-vă orbirea și decăderea spirituală.

“Sunați cu trâmbița în Sion! Vestiți un post, chemați o adunare de sărbătoare! Strângeți poporul, țineți o adunare sfântă! Aduceți pe bătrâni, strângeți copiii și chiar pruncii de la țâță! Să iasă mirele din cămara lui, și mireasa din odaia ei! Preoții, slujitorii Domnului, să plângă între tindă și altar, și să zică: Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moștenirea Ta, n-o face de batjocură popoarelor! Pentru ce să se zică printre neamuri: ‘Unde este Dumnezeul lor?’” (Ioel 2, 15-17.)

Va continua.