Continuare.
O revenire la metode mai simple va fi apreciată de copii și de tineri. Lucrarea în grădină și în câmp va fi o schimbare agreabilă de la rutina obositoare a lecțiunilor abstracte, la care niciodată n-ar trebui ca mintea celor tineri să fie mărginită. Pentru copilul nervos, pentru care învățăturile din cărți sunt istovitoare și greu de ținut minte, aceasta va fi deosebit de valoros. În studiul naturii este sănătate și fericire, iar impresiile făcute nu se vor șterge din mintea sa, deoarece ele vor fi asociate cu obiecte care sunt continuu sub ochii săi.
Lucrarea pământului este una din cele mai bune ocupații, punând la lucru mușchii și odihnind mintea. Studiile agricole ar trebui să fie ABC-ul educației predate în școlile noastre. Aceasta este cea dintâi lucrare de la care ar trebui să se pornească. Școlile noastre nu ar trebui să depindă de produse importate, în ce privește cerealele, legumele și fructele atât de trebuincioase pentru sănătate. Tineretul nostru are nevoie de învățătură în ce privește doborârea copacilor și lucrarea pământului la fel ca și în domeniul literar. Diferiți profesori ar trebui să fie rânduiți să supravegheze un număr de elevi la lucrul lor și să lucreze cu ei. În felul acesta, profesorii înșiși vor învăța să poarte răspunderea ca purtători de poveri. Elevi corespunzători ar trebui, de asemenea, să fie educați să poarte răspunderi și să fie împreună lucrători cu profesorii. Toți ar trebui să se consfătuiască cu privire la cele mai bune metode de ducere mai departe a lucrării.
Timpul este prea scurt acum pentru a realiza ceea ce s-ar fi putut face în generațiile trecute. Dar chiar și în aceste zile de pe urmă noi putem face mult pentru a corecta relele existente în educația tineretului. Și, deoarece timpul este scurt, noi ar trebui să fim plini de râvnă și să lucrăm cu zel pentru a da tineretului o educație în armonie cu credința noastră. Noi suntem reformatori. Noi dorim ca copiii noștri să studieze, obținând rezultatele cele mai bune. Pentru a realiza aceasta, trebuie să li se dea o ocupație care să le pună mușchii la lucru. Munca zilnică și sistematică ar trebui să constituie o parte a educației tineretului chiar și la această perioadă târzie. În felul acesta, se poate câștiga mult. Urmând planul acesta, elevii vor ajunge să înțeleagă flexibilitatea spiritului și vigoarea cugetării, și, într-un anumit interval de timp, ei vor putea săvârși o mai mare cantitate de muncă intelectuală decât ar putea face, dacă numai ar studia. În felul acesta, ei pot termina școala cu un organism viguros și cu tăria și curajul de a persevera în activitate în orice poziție i-ar așeza providența divină.
-180-
Exercițiile care deprind mâinile să fie folositoare și-i formează pe tineri să poarte partea ce le revine din poverile vieții dau tărie fizică și dezvoltă fiecare aptitudine. Toți ar trebui să găsească ceva de făcut care să fie de folos pentru ei și de ajutor pentru alții. Dumnezeu a rânduit munca drept o binecuvântare și numai lucrătorul sârguincios găsește adevărata glorie și bucurie a vieții.
Pentru a menține sănătatea și vigoarea, creierul și mușchii trebuie să fie puși în mod egal la lucru. Tinerii pot avea, atunci când studiază Cuvântul lui Dumnezeu, o percepere sănătoasă și nervi bine echilibrați. Ei pot avea gânduri sănătoase și pot reține lucrurile prețioase, care sunt scoase din Cuvânt. Ei vor digera adevărurile lui, și drept rezultat vor avea puterea cerebrală de a cunoaște ce este adevărul. Apoi, când ocazia o cere, ei pot da socoteală, fiecărui om care întreabă, de temeiul nădejdii care este în ei, dar cu blândețe și teamă.
-181-
Ferma școlii din Avondale
Sunt câteva lucruri cu privire la pregătirea și folosirea terenurilor din apropierea școlii și a casei de rugăciune care mi-au fost descoperite și despre care mi s-au dat instrucțiuni să vi le prezint. Până de curând nu m-am simțit liberă să vorbesc despre ele și chiar acum nu mă simt liberă să vă descopăr toate lucrurile, deoarece poporul nostru nu este încă pregătit pentru a înțelege tot ceea ce, datorită providenței lui Dumnezeu, se va dezvolta la Avondale.
În viziuni de noapte, unele lucruri mi-au fost arătate în mod clar. Oamenii își alegeau loturi de pământ în apropiere de școală, pe care aveau de gând să ridice case și să-și așeze cămine. Dar Cineva a stat în mijlocul nostru și a zis: “Voi faceți o mare greșeală, care vă va face să regretați. Terenul acesta nu trebuie să fie ocupat cu clădiri, decât în măsura necesară de a procura cele trebuincioase pentru profesorii și elevii școlii. Terenul acesta din jurul școlii trebuie să fie rezervat ca fermă a școlii. El trebuie să devină o parabolă vie pentru elevi. Elevii nu trebuie să privească terenul școlii ca pe ceva de rând, ci trebuie să privească la el ca la un manual deschis în fața lor, pe care Domnul dorește ca ei să-l studieze. Lecțiile lui vor da cunoștințe în ce privește cultivarea sufletului. ”
“Dacă veți îngădui ca terenul de lângă școală să fie ocupat cu locuințe particulare, și apoi veți fi obligați să alegeți pentru cultivare alt teren departe de școală, lucrul acesta ar fi o mare greșeală, o greșeală pe care totdeauna o veți regreta. Tot terenul din jurul școlii trebuie să fie privit ca fermă a școlii, unde tineretul poate să fie educat sub supravegherea unor îndrumători bine calificați. Tineretul care va veni la școlile noastre are nevoie de tot terenul din jur. Ei trebuie să-l planteze cu copaci ornamentali și cu pomi fructiferi, și să cultive grădini de zarzavat.”
“Ferma școlii trebuie să fie privită ca un manual în natură, din care profesorii pot scoate învățături practice. Elevii noștri trebuie învățați că Hristos, care a creat lumea și toate câte sunt în ea, este viața și lumina fiecărei viețuitoare. Viața fiecărui copil și tânăr care e dispus să folosească ocaziile de a primi o bună educație va fi făcută să fie plină de recunoștință și fericire în timpul cât va fi în școală prin lucrurile asupra cărora cad privirile lui”.
-182-
Lucrarea ce ne stă în față
Avem nevoie de mai mulți profesori și de mai mult talent pentru a-i educa pe elevi în diferite ramuri, pentru ca multe persoane să poată merge din locul acesta, binevoitoare și capabile, să ducă și altora cunoștințele pe care ei le-au primit. Orfanii, băieți și fete, ar trebui să găsească aici un cămin. Ar trebui să se înalțe clădirile necesare unui spital și să se procure cele necesare pentru funcționarea școlii. Trebuie angajat un administrator competent pentru fermă, cum și persoane înțelepte, energice, care să lucreze ca și conducători ai diferitelor ramuri industriale, oameni care să-și folosească talanții pentru a-i învăța pe elevi cum să lucreze.
Vor veni la școală mulți tineri care doresc să învețe diferite meserii. Instruirea în aceste meserii ar trebui să cuprindă contabilitatea, dulgheria și tot ceea ce se înțelege prin lucrări la fermă. De asemenea, ar trebui să se facă pregătiri pentru a se învăța o serie de lucruri despre: fierărie, zugrăveală, cizmărie, bucătărie, brutărie, spălătorie, cârpitul rufelor, dactilografie și tipărire. Orice putere ce ne stă la îndemână trebuie pusă în slujba acestei lucrări de instruire pentru ca elevii să poată părăsi școala bine pregătiți pentru datoriile vieții practice.
Locuințele și clădirile necesare lucrării școlare ar trebui să fie construite chiar de către elevi. Acestea nu ar trebui să fie îngrămădite unele în altele și nici să fie așezate în apropierea clădirilor propriu-zise ale școlii. Pentru aducerea la îndeplinire a acestei lucrări, ar trebui să se formeze grupe mici, care să fie conduse de conducători competenți, iar elevii să fie învățați cum să aibă o deplină înțelegere a responsabilității lor. Toate aceste lucruri nu pot fi săvârșite deodată, dar trebuie să începem să lucrăm prin credință.
-183-
Teren ce trebuie păstrat ca rezervă
Domnul dorește ca terenul din jurul școlii să-I fie dedicat ca sală a Lui de clasă. Ne găsim așezați într-un loc unde e pământ din belșug, dar terenul din jurul școlii și al locașului de închinare nu ar trebui să fie ocupat cu locuințe particulare. Aceia care cred adevărul prezent nu sunt toți transformați în ceea ce privește caracterul. Ei nu sunt cu toții pilde bune, pentru că nu reprezintă caracterul lui Hristos. Sunt mulți care ar fi bucuroși să locuiască aproape de casa de rugăciune și de școală, dar care nu ar fi de ajutor, ci piedici. Ei socotesc că trebuie să fie ajutați, să li se facă favoruri. Nu apreciază nici caracterul, nici situația lucrării în care sunt angajați. Ei nu înțeleg că tot ce s-a făcut la Avondale a fost săvârșit cu cea mai aspră muncă și prin întrebuințarea unor bani dați cu sacrificiu sau care trebuie să fie dați înapoi acelora de la care au fost împrumutați.
Printre cei care doresc să se așeze în apropiere de școlile noastre vor fi unii care sunt plini de propria lor importanță și de grijă față de propria lor reputație. Ei sunt sensibili și înclinați spre dezbinare. Aceștia au nevoie să se pocăiască, deoarece ei sunt departe de a fi în situația de a primi binecuvântarea Domnului. Satana îi ispitește să pretindă favoruri care, dacă le-ar fi acordate, le-ar face numai rău și, în felul acesta ar aduce necazuri asupra fraților lor de credință. Principiile vii ale Cuvântului lui Dumnezeu trebuie să fie aduse în viața multora care acum nu găsesc loc pentru aceste principii. Aceia care învață în școala lui Hristos vor considera fiecare favoare de la Dumnezeu ca fiind prea bună pentru ei. Ei își vor da seama că nu merită toate bunătățile pe care le primesc, și se vor considera fericiți. Fața lor va exprima pace și odihnă în Domnul, deoarece au Cuvântul lui Dumnezeu, care le poartă de grijă.
-184-
“Așa vorbește Domnul: Cerul este scaunul Meu de domnie, și pământul este așternutul picioarelor Mele! Ce casă ați putea voi să-Mi zidiți, și ce loc Mi-ați putea da voi ca locuință? Toate aceste lucruri, doar Mâna Mea le-a făcut, și toate și-au căpătat astfel ființa, zice Domnul. Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă și are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de Cuvântul Meu”. (Isaia 66, 1-2.) În ultimele zile de încheiere ale anului 1898, am avut multe experiențe care ne învață ce înseamnă cuvintele acestea. Inima mea era foarte împovărată și mi-au fost prezentate problemele cu privire la relele care se vor ivi de pe urma măsurilor de a da din terenul învecinat cu școala spre a fi ocupat cu case de locuit. Părea că ne aflam într-un consiliu și s-a ridicat în mijlocul nostru Cineva de la care așteptam să ne scoată din încurcătură. Cuvintele pe care El le-a rostit erau clare și hotărâte:
“Pământul acesta, prin hotărârea lui Dumnezeu, este spre folosința școlii. Voi ați avut dovezi de ce poate face firea pământească și ce va da ea pe față atunci când se va afla sub ispită. Cu cât e mai mare numărul familiilor care se așează în jurul clădirilor școlii, cu atât mai multe greutăți vor veni în calea profesorilor și a elevilor. Egoismul natural aflat în fiii oamenilor este gata să țâșnească în viață, dacă nu le e totul pe plac. Pământul acesta din jurul școlii trebuie să fie ferma școlii, și ferma aceasta urmează să ocupe mult mai mult teren decât v-ați gândit voi că va ocupa. Aici trebuie să se facă muncă fizică în mod alternativ cu studiul intelectual, potrivit cu sfaturile date. Avondale trebuie să fie un centru filantropic. Poporul lui Dumnezeu din Australia urmează să fie mișcat de Duhul lui Dumnezeu pentru a contribui cu simpatia și mijloacele lor la sprijinirea și încurajarea multor lucrări de caritate și binefacere, care vor fi mijloace de a-i învăța pe săraci, pe neajutorați și pe cei neștiutori cum să se ajute singuri”.
-185-
O panoramă
Cu diferite ocazii, mi s-a dat lumină cu privire la faptul că pământul din jurul școlii noastre trebuie să fie folosit ca fermă a Domnului. În mod deosebit, părți din această fermă urmează să fie cultivate într-un mod foarte înțelept. Am văzut în fața mea un teren pe care erau sădiți tot felul de pomi fructiferi, care vor rodi aici, în localitatea aceasta; mai erau și grădini de zarzavaturi, unde se semănau semințe, apoi erau cultivate plantele.
Dacă administratorii acestei ferme și profesorii școlii vor primi și lăsa ca Duhul Sfânt să lucreze împreună cu ei, aceștia vor avea înțelepciune în lucrarea lor, și Dumnezeu le va binecuvânta munca. Îngrijirea pomilor, săditul, semănatul și adunarea recoltei urmează să fie lecții minunate pentru toți elevii. Legăturile invizibile, care leagă semănatul și recoltatul, trebuie să fie studiate, iar bunătatea lui Dumnezeu să fie scoasă în evidență și apreciată. Domnul este Acela care dă forță și putere solului și seminței. Dacă n-ar fi lucrarea lui Dumnezeu, combinată cu îndemânarea și priceperea omului, sămânța semănată ar fi fără de folos. O putere nevăzută este mereu la lucru în favoarea omului pentru a-l hrăni și îmbrăca. Parabola cu sămânța, așa cum e studiată în experiența de toate zilele a profesorului și a elevului, trebuie să descopere faptul că Dumnezeu este la lucru în natură și trebuie să explice lucrurile împărăției cerului.
Dumnezeu în natură
Alături de Biblie, natura trebuie să fie marele nostru manual. Dar nu e nici o virtute în zeificarea naturii, deoarece aceasta înseamnă înălțarea lucrurilor făcute mai presus de marele Constructor Principal, care a plănuit lucrarea și care în fiecare oră o ține în funcțiune, potrivit cu rânduiala Sa. Atunci când semănăm sămânța și cultivăm planta, trebuie să ne aducem aminte că Dumnezeu a creat sămânța și că El o dă pământului. Prin puterea Sa dumnezeiască, El Se îngrijește de sămânța aceea. Potrivit cu rânduiala Sa, sămânța murind transmite viața ei firului verde și spicului care conține alte semințe ce trebuie adunate și puse din nou în pământ pentru a da roade. Putem, de asemenea, studia cum omul, conlucrând cu Dumnezeu, îndeplinește și el o parte. Instrumentul omenesc are partea lui de împlinit, lucrarea lui de făcut. Aceasta este una din lecțiile pe care ni le dă natura și noi trebuie să vedem în ea o lucrare solemnă și frumoasă.
-186-
Se vorbește mult cu privire la Dumnezeu în natură, ca și cum Dumnezeu ar fi legat de legile naturii spre a fi servul naturii. Multe teorii ar face ca mintea să presupună că natura ar fi un organism de sine stătător, aparte de Divinitate, având propria sa putere lăuntrică cu care să lucreze. În legătură cu aceasta, oamenii nu știu despre ce vorbesc. Își închipuie ei oare că natura are o putere ce există prin sine însăși, fără continua intervenție a lui Iehova? Domnul nu lucrează prin legile Sale pentru a înlocui legile naturii. El Își face lucrarea prin legile și însușirile instrumentelor Sale, iar natura ascultă de un: “Așa zice Domnul”.
Dumnezeul naturii este pururea la lucru. Puterea Lui nemărginită lucrează pe nevăzute, dar manifestările ei apar în efectele pe care le produce lucrarea. Același Dumnezeu care călăuzește plantele lucrează în livada de pomi fructiferi și în grădina de legume. El n-a făcut nici un spin, nici un mărăcine și nici o neghină. Acestea toate sunt opera lui Satana, rezultatul degenerării, introduse de el printre lucrurile valoroase; dar numai prin lucrarea nemijlocită a lui Dumnezeu înflorește fiecare boboc de floare. Când a fost în lume în trup omenesc, Hristos a spus: “Tatăl Meu lucrează până acum; și Eu de asemenea lucrez”. (Ioan 5, 17.) Așa că, atunci când elevii (studenții) își folosesc timpul și forțele în lucrarea agricolă, în cer se spune cu privire la ei: “Voi sunteți împreună lucrători cu Dumnezeu”. (1 Corinteni 3, 9.)
-187-
Terenul din jurul școlii și al casei de rugăciune trebuie să fie păstrat. Aceia care vin să se așeze la Cooranbong pot, dacă vor, să-și găsească locuri de casă în vecinătate sau pe porțiuni ale domeniului Avondale. Dar lumina ce mi-a fost dată este că toată porțiunea aceea de pământ, de la livada școlii până la drumul spre Maitland, și care se întinde pe ambele laturi ale drumului, de la casa de adunare până la școală, ar trebui să devină o fermă și un parc, înfrumusețat cu flori înmiresmate și cu copaci ornamentali. Acolo trebuie să fie livezi de pomi fructiferi și să se cultive tot felul de produse adaptate solului, pentru ca acest loc să poată deveni un exemplu, un mijloc de învățătură pentru cei care locuiesc în apropiere și în depărtare.
De aceea, tot ce nu este absolut trebuincios lucrării de la școală să fie ținut mai la distanță, pentru ca sfințenia locului să nu fie tulburată de o prea mare apropiere a familiilor și a clădirilor. Școala să fie singură. Va fi mai bine pentru diferitele familii particulare, oricât ar fi ele de devotate în slujba Domnului, să fie așezate la o oarecare distanță de clădirile școlii. Școala e proprietatea Domnului și terenurile din jurul ei sunt ferma Lui, unde Marele Semănător poate face din grădina Sa un manual plin de învățături. Rezultatele ostenelilor se vor vedea: “Întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic”. (Marcu 4, 28.) Pământul va da comorile lui, aducând veselia unei recolte îmbelșugate; iar roadele adunate prin binecuvântarea lui Dumnezeu trebuie să fie folosite ca o carte de învățătură a naturii, cu ajutorul căreia se pot lămuri învățături spirituale, care să fie aplicate la nevoile sufletului.
-188-
O învățătură intuitivă
Sunt lucruri mari ce ne stau în față și pe care noi le vedem că trebuie făcute; și, pe măsură ce se pot obține mijloacele necesare, noi trebuie să mergem înainte. E nevoie să se facă eforturi răbdătoare, chinuitoare, pentru încurajarea și ridicarea așezărilor învecinate, și pentru educarea copiilor în domeniul industrial și sanitar. Școala și toate vecinătățile ei ar trebui să fie exemple, niște parabole care să arate căile de îmbunătățire, invitându-i pe oameni la reformă, așa încât bunul gust, hărnicia și rafinamentul să poată lua locul bădărăniei, murdăriei, dezordinii, ignoranței și păcatului. Chiar și cei mai săraci pot să facă mai plăcut locul unde locuiesc, sculându-se mai de dimineață și lucrând sârguincios. Prin viața și pilda noastră, îi putem ajuta pe alții să vadă ceea ce este respingător în caracterul lor sau în casa și curtea lor, și prin curtoazie creștină noi putem încuraja această îmbunătățire.
Se va ridica deseori întrebarea: Ce se poate face acolo unde predomină sărăcia și trebuie să dai piept cu ea la fiecare pas? În împrejurări de felul acesta, cum putem imprima în minte idei corecte de îmbunătățire? Desigur, lucrarea este dificilă, și dacă profesorii, cei ce gândesc și oamenii care au mijloace nu-și vor întrebuința talentele și nu vor da ajutor, așa cum ar da ajutor Hristos dacă ar fi în locul lor, ar rămâne neîmplinită o lucrare importantă. Reforma necesară nu va fi făcută decât dacă bărbații și femeile vor fi ajutați de o putere din afară de ei. Aceia care au talente și însușiri trebuie să folosească aceste daruri pentru binecuvântarea semenilor lor, lucrând la ridicarea lor pe o treaptă de unde să se poată ajuta singuri. În felul acesta, educației câștigate în școlile noastre, urmează să i se dea cea mai bună întrebuințare.
Talanții încredințați de Dumnezeu nu trebuie să fie ascunși sub obroc sau sub pat. “Voi sunteți lumina lumii”, spunea Hristos. (Matei 5, 14.) Când vedeți familii locuind în cocioabe, lipsiți de mobilier și de îmbrăcăminte, lipsiți de unelte, fără cărți și fără alte semne de viață mai deosebită în jurul căminului lor, veți ajunge voi să vă interesați de ei, vă veți strădui voi să-i învățați cum să-și folosească cel mai bine energiile, așa încât să aibă loc o îmbunătățire, pentru ca lucrarea lor să meargă înainte? Prin muncă sârguincioasă, dând fiecărei însușiri cea mai bună întrebuințare, deprinzându-se să nu piardă timpul, ei ajung să aibă succes în îmbunătățirea situației lor, a casei și curții lor, cu și în cultivarea pământului lor.
-189-
Efortul fizic și puterea morală trebuie să fie unite în străduința de a regenera și reforma. Noi trebuie să ne străduim să câștigăm cunoștințe atât în domeniul celor trecătoare, cât și în al celor spirituale, pentru ca să le putem transmite și altora. Noi trebuie să căutăm să trăim Evanghelia în tot ceea ce cuprinde ea, pentru ca binecuvântările ei trecătoare și spirituale să poată fi simțite pretutindeni în jurul nostru.