Datorii în familie
Educația pe care tinerii și tinerele care frecventează colegiile noastre urmează să o primească, în ceea ce privește viața de cămin, merită o atenție deosebită. Este de mare importanță în lucrarea de dezvoltare a caracterului ca studenții care frecventează colegiile noastre să facă lucrul ce li se încredințează și să lase la o parte orice înclinație spre lenevie. Ei au nevoie să se familiarizeze cu datoriile vieții de toate zilele. Ei trebuie să fie învățați să-și îndeplinească datoriile familiale pe deplin și bine, cu cât mai puțin zgomot și dezordine cu putință. Totul trebuie să se facă frumos și cu rânduială. Bucătăria și toate celelalte părți ale clădirii trebuie să fie păstrate plăcute și curate. Cărțile trebuie să fie lăsate la o parte, până ce le vine vremea, și să nu se ia mai multe obiecte de studiu decât se poate studia fără a se neglija datoriile casnice. Studierea cărților nu trebuie să copleșească mintea, spre neglijarea datoriilor casnice de care depinde bunăstarea familiei.
În împlinirea acestor datorii, trebuie să fie înfrânte obiceiurile de nepăsare, neglijență și dezordine; căci dacă nu sunt corectate aceste obiceiuri vor fi purtate în toate fazele vieții, iar viața va fi jefuită de folosul ei, pierdută pentru o adevărată lucrare misionară. Dacă nu sunt corectate cu stăruință și hotărâre, ele îl vor birui pe elev, atât pentru viața aceasta, cât și pentru veșnicie. Tinerii trebuie să fie încurajați să-și formeze deprinderi bune în ce privește îmbrăcămintea, pentru ca înfățișarea lor să fie plăcută și atrăgătoare; ei trebuie să fie învățați să-și păstreze hainele curate și îngrijit reparate. Toate deprinderile lor ar trebui să fie de așa natură, încât să-i facă un ajutor și o mângâiere pentru alții.
-170-
Oștilor lui Israel li se dăduseră îndrumări speciale ca, în corturile lor și în jurul corturilor lor, totul să fie curat și ordonat, ca nu cumva îngerul lui Dumnezeu, trecând prin tabăra lor, să vadă necurățenia lor. Este Domnul atent la astfel de lucruri? Este, deoarece se spune că, dacă ar fi văzut murdăria lor, El n-ar mai fi mers cu oștile lor ca să lupte împotriva vrăjmașilor lor. La fel, toate acțiunile noastre sunt notate de Dumnezeu. Dumnezeul Acela care a fost atât de atent, pentru ca copiii lui Israel să crească cu deprinderi de curățenie, nu va admite astăzi nici o murdărie în cămin.
Dumnezeu a dat părinților și profesorilor lucrarea de a-i educa pe copii și pe tineri în direcția aceasta și din fiecare act al vieții lor ei pot să învețe lucruri spirituale. În timp ce sunt instruiți în căpătarea deprinderilor curăției fizice, ar trebui să-i învățăm că Dumnezeu dorește ca ei să fie curați atât la inimă, cât și la corp. În timp ce mătură o cameră, ei pot învăța cum curăță Domnul inima. Ei nu vor închide ușile și ferestrele și nu vor pune în cameră o substanță curățitoare, ci vor deschide larg ușile și ferestrele, și, cu un efort sârguincios, vor îndepărta tot praful. La fel, ferestrele impulsurilor și ale sentimentelor trebuie să fie larg deschise către cer, iar praful egoismului și al firii pământești îndepărtat. Harul lui Dumnezeu trebuie să măture prin odăile minții, și fiecare element al naturii trebuie să fie curățit și vitalizat de Duhul lui Dumnezeu. Dezordinea și lipsa de rânduială în îndatoririle zilnice vor duce la uitarea de Dumnezeu, și la ținerea formei temerii de Dumnezeu într-o mărturisire de credință, ruptă de realitate. Noi trebuie să veghem și să ne rugăm, ca nu cumva să apucăm umbra și să pierdem esența.
-171-
O credință vie ca firele de aur ar trebui să treacă prin experiențele vieții de fiecare zi, în săvârșirea micilor îndatoriri. Atunci elevii vor fi conduși să înțeleagă principiile curate pe care Dumnezeu le-a dat ca să fie forța care inspiră fiecare act al vieții lor. Atunci tot lucrul de fiecare zi va fi de un așa caracter, încât să promoveze dezvoltarea creștină. Atunci principiile vitale ale credinței, încrederii și iubirii pentru Isus vor pătrunde în cele mai mici detalii ale vieții zilnice. Atunci vom privi la Isus, și iubirea pentru El va fi motivul continuu ce va da o forță vitală fiecărei îndatoriri îndeplinite. Se va da pe față străduință după neprihănire, o nădejde care “nu dă de rușine”. Tot ce se face se face spre slava lui Dumnezeu.
Fiecărui elev din cămin doresc să-i spun: “Fii credincios față de îndatoririle din cămin. Fii credincios în îndeplinirea micilor răspunderi. Fii un creștin adevărat, viu, în cămin. Lasă ca principiile creștine să-ți stăpânească inima și să-ți îndrume purtarea. Ia seama la fiecare sugestie dată de profesor, dar nu aștepta să fie necesar să ți se spună mereu ce să faci. Judecă tu însuți. Ia seama tu însuți dacă toate lucrurile din camera ta sunt curate și în rânduială, ca nimic din ce este acolo să nu fie o ofensă la adresa lui Dumnezeu, ci ca atunci când îngerii sfinți trec prin camera ta, ei să fie determinați să mai zăbovească acolo, din cauză că sunt atrași de ordinea și curățenia care domnesc. Făcându-vă datoriile cu promptitudine, plăcut și credincios, voi sunteți misionari. Voi dați mărturie despre Hristos. Voi arătați că religia lui Hristos nu vă face, în principiu și în practică, să fiți dezordonați, bădărani, nerespectuoși față de profesorii voștri, neatenți la sfatul și îndrumarea lor. Religia Bibliei, când este practicată, vă va face amabili, plini de considerație, credincioși. Voi nu veți neglija micile lucruri care trebuie aduse la îndeplinire. Adoptați-vă ca motto cuvintele lui Hristos: ‘Cine este credincios în cele mici, va fi credincios și în cele mari’”.
-172-
Sociabilitatea și curtoazia creștină
Sociabilitatea creștină este mult prea puțin cultivată de poporul lui Dumnezeu. Această ramură a educației nu ar trebui să fie neglijată sau pierdută din vedere în școlile noastre.
Elevii ar trebui să fie învățați că ei nu sunt atomi independenți, ci că fiecare este un fir care trebuie să se unească cu alte fire pentru a alcătui o țesătură. În nici o altă ramură nu se poate da învățătura aceasta mai cu efect decât în căminul școlar. Aici, elevii sunt zilnic înconjurați de ocazii care, dacă sunt folosite, vor ajuta foarte mult la dezvoltarea trăsăturilor de sociabilitate din caracterul lor. Stă în puterea lor să folosească timpul și ocaziile pentru a-și dezvolta un caracter care-i va face fericiți și folositori. Aceia care se închid în ei înșiși, care sunt lipsiți de bunăvoința de a îngădui să li se ceară a fi o binecuvântare pentru alții, prin legături de prietenie, pierd multe binecuvântări, deoarece prin contactul unuia cu altul mintea se cizelează și se capătă purtări alese; prin legături de societate, se formează cunoștințe și se contractează prietenii care au ca rezultat o unire a inimilor și o atmosferă de iubire ce este plăcută înaintea cerului.
Ar trebui îndeosebi ca aceia care au gustat iubirea lui Hristos să-și dezvolte puterile lor sociale, deoarece în felul acesta ei pot să câștige suflete la Mântuitorul. Hristos nu ar trebui să rămână ascuns în inima lor, închis ca o comoară jinduită, sfântă și plăcută, de care să se bucure numai ei singuri, și nici nu ar trebui ca iubirea lui Hristos să fie manifestată doar față de aceia care plac gustului lor. Elevii ar trebui să fie învățați asemănarea cu Hristos în a da pe față un interes amabil, o dispoziție socială, față de aceia care sunt într-o mai mare nevoie, chiar dacă aceștia nu sunt prietenii sau tovarășii aleși de ei. Totdeauna și în tot locul, Isus a manifestat un interes plin de iubire față de familia omenească și a revărsat în jurul Lui lumina unei evlavii pline de voie bună. Elevii ar trebui să fie deprinși să meargă pe urmele Sale. Ei ar trebui să fie învățați să dea pe față un interes creștin, simpatie și iubire pentru tinerii lor prieteni și să se străduiască să-i atragă la Isus; Hristos ar trebui să fie în inima lor ca un izvor de apă, care țâșnește în viața veșnică, înviorându-i pe toți aceia cu care vin în contact.
-173-
Tocmai această slujire binevoitoare și plină de iubire pentru alții în vremuri de nevoie e ceea ce e socotit de valoare înaintea lui Dumnezeu. În felul acesta, chiar pe când merg la școală, elevii, pot fi, dacă sunt sinceri față de mărturisirea lor de credință, misionari activi pentru Dumnezeu. Toate acestea vor lua timp, dar timpul folosit astfel este bine folosit, deoarece astfel elevul învață cum să prezinte lumii creștinismul.
Hristos nu a refuzat să se apropie de alții prin legături de prietenie. Când a fost invitat la masă de farisei sau vameși, El a primit invitația lor. În asemenea ocazii, fiecare cuvânt pe care El l-a rostit era o mireasmă de viață spre viață pentru ascultătorii Săi, deoarece El făcea din ora prânzului o ocazie pentru a da multe învățături prețioase, adaptate la nevoile lor. Hristos i-a învățat astfel pe ucenicii Săi cum să se poarte când sunt în compania acelora care nu sunt religioși, ca și a acelora care sunt. Prin propriul Său exemplu, El i-a învățat că, atunci când iau parte la vreo adunare publică, conversația lor nu trebuie să aibă același caracter ca aceea care, de obicei, este îngăduită la asemenea ocazii.
Când elevii stau la masă, dacă Hristos locuiește în suflet, din tezaurul inimii vor porni cuvinte curate și înălțătoare; dacă Hristos nu locuiește acolo, satisfacția va fi găsită în frivolitate, glume și râsete, care sunt o piedică pentru creșterea spirituală, și o pricină de durere pentru îngerii lui Dumnezeu. Limba este un mădular nestăpânit, dar nu ar trebui să fie așa. Ea trebuie să fie convertită; deoarece talantul vorbirii este un talant foarte prețios. Hristos este totdeauna gata să dea din bogățiile Sale, și noi ar trebui să adunăm giuvaerurile care vin de la El, pentru ca atunci când vorbim aceste giuvaeruri să picure de pe buzele noastre.
-174-
Firea noastră, particularitățile personale, obiceiurile din care se dezvoltă caracterul — tot ce este practicat în cămin se va da pe față în toate legăturile vieții. Înclinațiile urmate se vor realiza în gânduri, în cuvinte, în fapte, de același caracter. Dacă fiecare elev care formează familia școlară ar face un efort pentru a se abține de la orice cuvinte lipsite de amabilitate și curtoazie și va vorbi cu respect față de toți; dacă va ține minte că el se pregătește pentru a deveni un membru al familiei cerești; dacă își va păzi influența prin sentinele sfinte, ca ea să nu îndepărteze suflete de la Hristos; dacă se va strădui ca fiecare act al vieții sale să prezinte laudele Aceluia care l-a chemat din întuneric la lumina Lui minunată, ce influență reformatoare va porni de la fiecare cămin școlar!
Exerciții religioase
Dintre toate formele de educație care urmează să fie date în căminurile noastre școlare, exercițiile religioase sunt cele mai importante. Ele trebuie să fie tratate cu cea mai mare solemnitate și cel mai mare respect, iar farmecul cel mai mare să fie introdus în ele. Ele nu trebuie să fie prelungite până ajung obositoare, deoarece impresiile făcute în felul acesta asupra minții tinerilor îi va determina să asocieze religia cu tot ce e uscat și neinteresant; și mulți care, dacă ar fi învățați așa cum se cuvine, ar deveni o binecuvântare pentru lume și pentru biserică vor fi determinați să-și pună influența în slujba vrăjmașului. Adunările de Sabat, serviciile de dimineață și de seara în cămin și în capelă, dacă nu sunt plănuite cu înțelepciune și nu sunt vitalizate de Duhul lui Dumnezeu, pot deveni cât se poate de formale, neplăcute, neatrăgătoare și cele mai împovărătoare pentru tineri, din toate exercițiile școlare. Adunările sociale și toate celelalte exerciții religioase ar trebui să fie în așa fel plănuite și dirijate, încât să fie nu numai folositoare, ci și plăcute, încât să fie atrăgătoare. Rugăciunea înălțată laolaltă va lega inimile de Dumnezeu cu legături dăinuitoare; mărturisindu-L pe Hristos deschis și în mod curajos, dovedind în caracterul nostru blândețea, smerenia și iubirea Lui, vom fermeca pe alții cu frumusețea sfințeniei.
-175-
În toate ocaziile acestea, Hristos trebuie să fie prezentat ca “deosebindu-se din zece mii”, ca Cineva “plin de farmec”. (Cântarea Cântărilor 5, 10-16.) El trebuie să fie prezentat ca Izvorul oricărei adevărate plăceri și satisfacții, Dătătorul oricărui dar bun și desăvârșit, Autorul oricărei binecuvântări, Acela în care sunt concentrate toate nădejdile noastre de viață veșnică. În fiecare exercițiu religios, faceți să apară iubirea lui Dumnezeu și bucuria experienței creștine în adevărata lor frumusețe. Prezentați-L pe Mântuitorul ca pe vindecătorul de orice efect al păcatului.
Pentru atingerea acestui rezultat, orice atitudine îngustă trebuie să fie evitată. Va fi nevoie de o devoțiune sinceră, serioasă și cordială. Este un lucru esențial ca profesorii să aibă o evlavie activă și fierbinte. Da, există putere pentru noi, dacă vom dori să o avem. Există har pentru noi, dacă îl apreciem. Duhul Sfânt așteaptă cererea noastră, dacă Îl vom cere cu o stăruință pe măsura valorii a ceea ce căutăm. Îngeri cerești iau seama la lucrarea noastră și veghează să vadă cum pot servi fiecăruia, ca să reflecte chipul lui Hristos în caracter și să ajungă asemenea chipului lui Dumnezeu. Atunci când aceia care au răspunderea căminurilor apreciază privilegiile și ocaziile puse la îndemâna lor, ei vor face o lucrare pentru Dumnezeu, pe care cerul o va aproba.
-176-
Reforma industrială
Pentru faptul că se ivesc greutăți, noi nu trebuie să părăsim industriile care au fost organizate ca ramuri ale educației. În timp ce frecventează cursurile școlare, tineretul ar trebui să aibă ocazia să se deprindă cu întrebuințarea uneltelor. Sub îndrumarea unor lucrători cu experiență, dulgheri care sunt capabili să-i învețe pe alții, plini de răbdare și amabili, elevii înșiși ar trebui să ridice clădiri pe terenul școlii și să facă îmbunătățirile necesare, deprinzându-se astfel prin lecții practice cum să construiască în mod economic. Elevii ar trebui să fie instruiți cum să practice felurite lucrări în legătură cu tipărirea, ca de pildă zețăria, imprimarea, și legatul cărților, cum și facerea de corturi și alte feluri de lucrări folositoare. Ar trebui să se planteze arbuști fructiferi, să se cultive legume și flori, iar lucrarea aceasta în aer liber o pot face elevele. În felul acesta, în timp ce-și pune la lucru creierul, oasele și mușchii, elevul câștigă o cunoaștere a vieții practice.
Cultivarea în toate domeniile acestea îi va face pe tinerii noștri să fie folositori în a duce adevărul în țările străine. Atunci ei nu vor avea nevoie să depindă de oamenii în mijlocul cărora trăiesc, ca aceia să le pregătească mâncărurile, să le coasă hainele și să le construiască clădirile, și nici nu va fi necesar să se cheltuiască bani pentru a transporta oameni la mii de mile, pentru a face planuri pentru construcții școlare, case de adunare și locuințe. Misionarii vor avea o mai mare influență asupra oamenilor, dacă sunt în stare să-i învețe pe cei neexperimentați cum să lucreze după modelele cele mai bune și să dea rezultatele cele mai bune. Ei vor putea demonstra în felul acesta că misionarii pot deveni educatori industriali; și felul acesta de învățătură va fi apreciat mai ales acolo unde veniturile sunt puține. Va fi nevoie de un fond mult mai mic pentru susținerea unor astfel de misionari, deoarece, pe lângă studiile lor, ei au putut folosi în chipul cel mai bun forțele lor fizice la lucru practic; și, oriunde ar merge, tot ce au câștigat în domeniul acesta le va asigura o poziție avantajoasă. Elevii de la secțiile industriale, fie că sunt folosiți în lucrări casnice, la cultivarea pământului sau la alte lucrări, ar trebui să aibă prilejul să expună învățăturile practice și spirituale pe care le-au învățat în legătură cu lucrarea. În toate îndatoririle practice ale vieții, ar trebui să fie făcute comparații între învățăturile naturii și ale Bibliei.
-177-
Motivele care ne-au determinat în câteva locuri să ne depărtăm de orașe și să ne așezăm școlile la țară, se potrivesc și pentru școlile din alte locuri. A cheltui bani pentru clădiri noi, atunci când o școală se găsește înglodată în datorii, nu este în armonie cu planul lui Dumnezeu. Dacă banii care au fost investiți de școlile noastre mai mari în clădiri costisitoare ar fi fost investiți în procurarea de teren, unde elevii ar fi putut primi o dreaptă educație, un număr așa de mare de elevi nu s-ar lupta acum sub povara unor datorii crescânde, iar lucrarea acestor instituții ar fi într-o situație mult mai prosperă. Dacă s-ar fi urmat drumul acesta, ar fi fost o oarecare murmurare printre elevi, și părinții ar fi ridicat multe obiecțiuni; dar elevii și-ar fi asigurat o educație bine echilibrată, care i-ar fi pregătit, nu numai pentru lucrare practică în diferite meserii, dar și pentru un loc în ogorul Domnului, pe noul pământ.
Dacă toate școlile noastre ar fi încurajat lucrarea în ramura agricolă, ele ar avea acum o înfățișare cu totul diferită. Nu ar fi descurajări atât de mari. Influențele potrivnice ar fi fost biruite; condițiile financiare s-ar fi schimbat. Pentru elevi, munca ar fi fost echilibrată; și dacă întreaga mașinărie omenească ar fi fost în mod proporțional întrebuințată, s-ar fi dezvoltat o mult mai mare putere fizică și mintală. Dar învățătura ce a plăcut Domnului să o dea a fost atât de slab pusă în practică, încât obstacolele nu au fost biruite.
-178-
Este o dovadă de lașitate când se procedează cu atâta încetineală și nesiguranță în ce privește munca fizică, ramura care va da cea mai bună metodă de educație. Priviți la natură. În cuprinsul vastelor ei hotare e loc să se înființeze școli, să se defrișeze teren și să se cultive pământul. Lucrarea aceasta este esențială pentru educația cea mai favorabilă progresului spiritual, deoarece glasul naturii este glasul lui Hristos, învățându-ne lecții nenumărate de iubire, putere, supunere și stăruință. Unii nu apreciază valoarea muncii agricole. Unii ca aceștia nu ar trebui să facă planuri pentru școlile noastre, deoarece ei vor împiedica orice înaintare pe căile drepte. În trecut, influența lor a fost o piedică.
Dacă pământul este cultivat, el va satisface, sub binecuvântarea lui Dumnezeu, nevoile noastre. Noi nu trebuie să fim descurajați cu privire la cele trecătoare, din cauza unor înfrângeri aparente și nici nu trebuie să ni se înmoaie inima din cauza întârzierii. Noi ar trebui să cultivăm pământul cu voioșie, nădejde și recunoștință, crezând că pământul deține în sânul său comori pe care muncitorul sârguincios să le adune, comori mai bogate ca aurul și argintul. Zgârcenia pusă în seama lui este o mărturie neadevărată. Fiind bine și inteligent cultivat, pământul va da comorile lui pentru folosul oamenilor. Munții și dealurile se schimbă, pământul se învechește ca o haină, dar binecuvântarea lui Dumnezeu, care întinde masa pentru poporul Său în pustie, nu va înceta niciodată.
Ne stau în față vremuri serioase și este o mare nevoie ca familii să iasă din orașe și să meargă la țară, pentru ca adevărurile să poată fi duse la drumurile cele mici, ca și la cele mari ale pământului. Acest lucru depinde mult de facerea planurilor noastre în armonie cu Cuvântul Domnului și de executarea lor cu o energie stăruitoare. Mai mult, depinde de activitatea consacrată și de stăruință decât de geniu și de cunoștința dobândită din cărți. Toate talentele și capacitățile date ființelor omenești, dacă sunt nefolosite, sunt de mică valoare.
Va continua.