Continuare.
Lepădați orice manifestare de o importanță personală, căci aceasta nu vă va fi de nici un ajutor în lucrarea voastră; și totuși, vă rog stăruitor, dați o mai mare valoare caracterului vostru, deoarece voi sunteți cumpărați cu un preț nemărginit. Fiți cu grijă, îndreptați-vă spre rugăciune, fiți serioși. Să nu credeți că puteți amesteca cele de rând cu cele sfinte. Lucrul acesta s-a făcut atât de mult în trecut, încât discernământul spiritual al profesorilor a fost întunecat, și ei nu pot să facă deosebire între ceea ce este sfânt și ceea ce este profan. Ei au luat foc obișnuit și l-au înălțat, l-au prețuit și l-au cultivat, iar Domnul S-a îndepărtat de ei cu neplăcere. Profesori, n-ar fi mai bine să vă consacrați pe deplin lui Dumnezeu? Vreți să vă puneți sufletul în primejdie printr-o slujire împărțită?
Prin scris și viu grai, dați onoarea cuvenită lui Dumnezeu. Sfințiți pe Domnul Dumnezeu în inimile voastre și fiți totdeauna gata să dați socoteală oricui vă întreabă despre temeiul nădejdii care este în voi, dar faceți-o cu blândețe și cu teamă. Vor înțelege lucrul acesta profesorii din școlile noastre? Vor lua ei Cuvântul lui Dumnezeu ca manual care să-i poată face înțelepți spre mântuire? Vor transmite ei elevilor această înaltă înțelepciune, dându-le idei clare și drepte cu privire la adevăr, pentru ca să fie în stare să prezinte altora ideile acestea? S-ar părea că învățătura Cuvântului lui Dumnezeu nu are decât un slab efect asupra multor minți și inimi; dar, dacă lucrarea profesorului a fost săvârșită în Dumnezeu, unele învățături ale adevărului divin vor rămâne în memoria chiar și a celor mai nepăsători. Duhul Sfânt va uda sămânța semănată și adesea ea va răsări după multe zile și va aduce roade spre slava lui Dumnezeu.
Marele Învățător care S-a coborât din cer nu a dat îndrumări profesorilor să studieze pe vreunul dintre așa-zișii mari autori. El spune: “Veniți la Mine…. Învățați de la Mine … și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre”. (Matei 11, 28-29.) Hristos a făgăduit și, învățând de la El, vom afla odihnă. Toate comorile cerului I-au fost încredințate Lui, pentru ca El să poată da aceste daruri cercetătorului sârguincios și stăruitor. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi “înțelepciune, dreptate, sfințire și răscumpărare”. (1 Corinteni 1, 30.)
-160-
Profesorii trebuie să știe ce lecții să predea, căci altfel ei nu-i pot pregăti pe elevi să treacă într-o clasă superioară. Ei trebuie să studieze lecțiile lui Hristos și caracterul învățăturilor Sale. Ei trebuie să vadă eliberarea lui de formalism și tradiție, și să aprecieze originalitatea, autoritatea, spiritualitatea, duioșia, generozitatea și natura practică a învățăturilor Lui. Aceia care fac din Cuvântul lui Dumnezeu obiectul lor de studiu, aceia care sapă după comorile adevărului, ei înșiși vor ajunge să fie umpluți cu Spiritul lui Hristos, și privind vor ajunge să fie schimbați după chipul și asemănarea Sa. Aceia care prețuiesc Cuvântul vor învăța pe alții, ca unii care au șezut la picioarele lui Isus și care s-au deprins ei înșiși să învețe de la El. În loc de a aduce în școlile noastre cărți care conțin presupunerile marilor autori ai lumii, ei vor zice: “Nu mă ispitiți pentru a nesocoti pe cel mai mare Autor și pe cel mai mare Profesor prin care am viață veșnică. El nu greșește niciodată. El este Marele Izvor de la care vine toată înțelepciunea. Așadar, fiecare profesor să semene sămânța adevărului în mintea elevilor. Hristos este Profesorul model.”
Cuvântul veșnicului Dumnezeu este călăuza noastră. Prin Cuvântul acesta am fost făcuți înțelepți spre mântuire. Cuvântul acesta trebuie să fie pururea în inima și pe buzele noastre. “Stă scris” trebuie să fie ancora noastră. Aceia care fac din Cuvântul lui Dumnezeu sfetnicul lor își dau seama de slăbiciunea inimii omenești și de puterea harului lui Dumnezeu de a supune orice impuls nesfințit și profan. Inima lor este pururea înclinată spre rugăciune, iar ei au fost puși sub paza îngerilor sfinți. Atunci când vrăjmașul vine ca un potop, Duhul lui Dumnezeu înalță pentru ei un steag împotriva lui. În inimă este armonie, deoarece influențele prețioase și puternice ale adevărului predomină. Se dă pe față credința care lucrează prin iubire și care curăță sufletul.
-161-
Rugați-vă să fiți născuți din nou. Dacă aveți această naștere din nou, vă veți delecta, nu pe căile strâmbe ale dorințelor voastre, ci în Domnul. Veți dori să fiți sub autoritatea Lui. Vă veți strădui continuu să ajungeți la un standard mai înalt. Nu fiți numai cititori, ci și zeloși cercetători ai Bibliei, pentru ca să știți ce cere Dumnezeu de la voi. Aveți nevoie de o cunoaștere experimentală a modului cum să faceți voia Lui. Hristos este Profesorul nostru.
Fiecare profesor din școlile noastre și fiecare administrator al instituțiilor noastre să studieze ceea ce este esențial pentru ei să facă, pentru a urma pe căile Lui și pentru a duce cu ei un simțământ al iertării, mângâierii și nădejdii.
Soli cerești sunt trimiși pentru a sluji celor care au să fie moștenitori ai mântuirii; și aceștia vor sta de vorbă cu profesorii, dacă ei nu ar fi atât de mulțumiți cu cărarea bătătorită a tradiției, dacă nu ar fi atât de temători a se depărta de umbra lumii. Profesorii trebuie să se ferească să nu închidă porțile, așa încât Domnul să nu aibă intrare la inima celor tineri.
-162-
Cuvinte de la un instructor divin
În viziunea de noapte, mă aflam într-o grupă mare de persoane, unde subiectul educației agita mintea tuturor celor prezenți. Mulți ridicau obiecțiuni împotriva schimbării caracterului educației, care fusese multă vreme la modă. Cineva, care multă vreme a fost Îndrumătorul nostru, vorbea oamenilor, spunându-le: “Subiectul educației ar trebui să intereseze întregul corp al adventiștilor de ziua a șaptea. Hotărârile cu privire la caracterul activității noastre școlare nu trebuie să fie lăsate în totul pe seama directorilor și profesorilor.
Unii susțineau puternic studierea autorilor necredincioși și recomandau chiar acele cărți pe care Domnul le osândise și care, deci, în nici un caz nu trebuia să fie aprobate. După multă și serioasă discuție, Îndrumătorul nostru a pășit în față și, luând în mâna Sa cărțile care fuseseră susținute cu căldură, ca fiind absolut trebuincioase pentru o educație superioară, a zis: ‘Găsiți voi în autorii aceștia gândurile și principiile acelea care dau deplină siguranță pentru a le pune în mâna elevilor? Mintea omenească este lesne fermecată de minciunile lui Satana și lucrările acestea produc o neplăcere pentru contemplarea Cuvântului lui Dumnezeu, care, dacă este primit și apreciat, va asigura primitorului viața veșnică. Voi sunteți ființe care vă formați deprinderi și trebuie să vă aduceți aminte că deprinderile bune sunt o binecuvântare atât prin efectul lor asupra propriului vostru caracter, cât și prin influența lor spre bine asupra altora; dar deprinderile rele, odată stabilite, exercită o putere despotică și duc mintea în robie. Dacă nu ați fi citit niciodată vreun cuvânt din cărțile acestea, ați fi astăzi mult mai în stare să înțelegeți Cartea aceasta, care, mai presus de oricare alte cărți, este vrednică de a fi studiată și care dă singurele idei corecte cu privire la o educație superioară.
Faptul că a fost ceva obișnuit a include autorii aceștia în manualele voastre, și că deprinderea aceasta este încărunțită de vreme, nu constituie un argument în favoarea lui. Folosirea lor vreme îndelungată nu le recomandă în chip necesar ca fiind sigure sau esențiale. Ele au dus mii de oameni acolo unde Satana i-a dus pe Adam și Eva — la pomul cunoștinței, din care Dumnezeu interzisese a se mânca. Ele i-au făcut pe elevi să neglijeze studierea Scripturii pentru a studia lucruri care nu erau absolut trebuincioase. Dacă elevi educați în felul acesta urmează să fie pregătiți cândva spre a lucra pentru suflete, ei vor trebui să se dezvețe de multe din cele învățate. Ei vor vedea că dezvățarea este o lucrare grea, deoarece ideile rele s-au înrădăcinat în mintea lor, ca și buruienele într-o grădină, și din cauza aceasta unii nu vor fi niciodată în stare să facă deosebire între bine și rău. Binele și răul au fost amestecate în educația lor. Înaintea lor au fost înălțate chipuri de oameni spre a fi privite și au fost ascultate teoriile oamenilor; așa că, atunci când încearcă a-i învăța pe alții, puținul adevăr pe care ei sunt în stare să-l repete este întrețesut cu opiniile, declarațiile și faptele oamenilor. Cuvintele oamenilor care dau dovadă că nu au o cunoaștere practică a lui Hristos nu ar trebui să-și găsească loc în școlile noastre. Ele vor fi piedici pentru o bună educație.
-163-
Voi aveți Cuvântul viului Dumnezeu, și, la cerere, puteți avea Duhul Sfânt pentru a face din Cuvânt o putere pentru cei care cred și ascultă. Lucrarea Duhului Sfânt este aceea de a călăuzi în tot adevărul. Când depindeți de Cuvântul viului Dumnezeu cu inima, mintea și sufletul, canalul de comunicare va fi liber. Studierea profundă și serioasă a Cuvântului, sub călăuzirea Duhului Sfânt, vă va da mană proaspătă și același Spirit va face efectivă folosirea lui. Osteneala depusă de tineret pentru disciplinarea minții în vederea unor aspirații înalte și sfinte va fi răsplătită. Aceia care depun eforturi stăruitoare în direcția aceasta, punându-și mintea la contribuție spre a înțelege Cuvântul lui Dumnezeu, sunt pregătiți pentru a fi împreună lucrători cu Dumnezeu.
-164-
Lumea îi recunoaște ca profesori pe unii pe care Dumnezeu nu-i poate recomanda ca îndrumători de încredere. Aceștia disprețuiesc Biblia și recomandă producțiile martorilor necredincioși ca având în ele acele idei care ar trebui să fie țesute în caracter. Ce puteți aștepta de la semănarea unor astfel de semințe? Prin studierea acestor cărți ce ridică obiecțiuni, mintea profesorilor și a elevilor ajunge să se strice, iar vrăjmașul își seamănă neghina lui. Nici nu poate fi altfel. Bând dintr-un izvor murdar, otrava este introdusă în corp. Tineri neexperimentați, trecuți prin astfel de studii, primesc impresii care le îndreaptă gândurile pe căi dăunătoare evlaviei. Tineri care au fost trimiși la școlile noastre, au învățat din cărți care au fost socotite bune, deoarece erau folosite și recomandate în școlile din lume. Dar, din cauza școlilor din lume, urmate până acum, mulți elevi au devenit necredincioși, studiind aceste cărți.
Pentru ce nu ați înălțat voi Cuvântul lui Dumnezeu mai presus de producțiile omenești? Nu e de ajuns să vă țineți strâns legați de Autorul a tot adevărul? Nu sunteți voi mulțumiți să scoateți apă chiar din pâraiele Libanului? Dumnezeu are izvoare vii din care să poată fi reînviorat sufletul însetat și depozite de hrană prețioasă, cu care să întărească spiritualitatea. Învățați de la El, și El vă va face în stare să dați socoteală celor care întreabă de nădejdea care este în voi. V-ați gândit oare că o mai bună cunoaștere a ceea ce a spus Domnul va avea un efect dăunător asupra profesorilor și elevilor?’
O liniște a cuprins adunarea, o convingere a pus stăpânire pe fiecare inimă. Oameni care se crezuseră înțelepți și puternici au văzut că erau slabi și lipsiți de cunoașterea acelei Cărți care se ocupă de soarta veșnică a sufletului omenesc.
-165-
Solul lui Dumnezeu a luat apoi din mâinile mai multor profesori cărțile acelea, pe care ei le făcuseră un subiect al studiului lor, dintre care unele erau scrise de autori necredincioși și conțineau idei despre necredință, și le-a pus deoparte, zicând: ‘Niciodată n-a fost un timp în viața voastră când studierea acestor cărți să fi fost spre binele și progresul vostru actual sau spre binele vostru veșnic. Pentru ce să vă umpleți etajerele cu cărți care abat mintea de la Hristos? Pentru ce vă cheltuiți banii pentru ceea ce nu este pâine? Hristos vă cheamă: “Învățați de la Mine; căci Eu sunt blând și smerit cu inima”. Voi aveți nevoie să mâncați din Pâinea Vieții, care s-a coborât din cer. Voi aveți nevoie să fiți cercetători mai sârguincioși ai Sfintelor Scripturi și să beți din Izvorul cel viu. Sorbiți, sorbiți fără încetare din Hristos, prin rugăciune călduroasă. Căutați să obțineți o experiență zilnică, mâncând trupul și bând sângele Fiului lui Dumnezeu. Autorii omenești nu pot să împlinească niciodată marea noastră lipsă pentru acest timp; dar, privind la Hristos, Autorul și Desăvârșitorul credinței voastre, veți fi schimbați după chipul Său.
Punând Biblia în mâna lor, el a continuat: “Voi aveți puțină cunoștință din cartea aceasta. Voi nu cunoașteți Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu și nici nu înțelegeți profunda importanță a soliei ce trebuie să fie dusă unei lumi ce piere. Trecutul a arătat că atât profesorii, cât și elevii știu prea puțin cu privire la adevărurile îngrozitoare care sunt probleme vii, reale, pentru aceste vremuri. Dacă solia îngerului al treilea ar fi proclamată în multiple feluri, mulți din cei care ocupă poziția de educatori n-ar înțelege-o. Dacă ați fi avut știința aceea care vine de la Dumnezeu, întreaga voastră făptură ar fi vestit adevărul viului Dumnezeu către o lume moartă în nelegiuire și păcat. Dar cărțile și revistele care conțin puțin din adevărul prezent sunt înălțate, iar oamenii devin prea înțelepți pentru a se ține de un ‘Așa zice Domnul’.
-166-
Fiecare profesor din școlile noastre trebuie să înalțe pe singurul Dumnezeu adevărat, dar mulți din străjeri dorm. Ei sunt ca orbii care conduc pe alți orbi. Și, cu toate acestea, Ziua Domnului este chiar în fața noastră. Ea vine ca un hoț, pe furiș, și va lua pe neașteptate pe toți aceia care nu veghează. Cine dintre profesorii noștri sunt trezi, ca ispravnici credincioși ai harului lui Dumnezeu, să dea un sunet clar din trâmbiță? Cine proclamă solia îngerului al treilea, invitând lumea să se pregătească pentru ziua cea mare a lui Dumnezeu? Solia pe care o vestim poartă sigiliul viului Dumnezeu”.
Arătând spre Biblie, el a spus: “Scripturile Vechiului și Noului Testament trebuie să fie legate laolaltă în lucrarea de a pregăti un popor care să stea în ziua cea mare a Domnului. Folosiți cu sârguință ocaziile voastre prezente. Faceți din Cuvântul viului Dumnezeu manualul vostru de studiu. Dacă s-ar fi făcut totdeauna lucrul acesta, elevi care acum sunt pierduți pentru cauza lui Dumnezeu ar fi fost acum misionari. Iehova este singurul Dumnezeu adevărat și El trebuie să fie respectat și adorat. Aceia care respectă cuvintele autorilor necredincioși și-i îndrumă pe elevi să considere cărțile acestea ca fiind absolut trebuincioase în educația lor slăbesc credința lor în Dumnezeu. Tonul, spiritul și influența acestor cărți sunt dăunătoare pentru aceia care depind de ele în ce privește cunoașterea. Influențe care i-au făcut să-și îndepărteze privirea de la Hristos, Lumina lumii, au fost lăsate să lucreze asupra elevilor, și îngeri răi s-au bucurat că aceia care pretind a-L cunoaște pe Dumnezeu Îl tăgăduiesc așa cum a fost tăgăduit în școlile noastre. Soarele neprihănirii a strălucit asupra bisericii, pentru ca să împrăștie întunericul și să atragă atenția poporului lui Dumnezeu la pregătirea absolut trebuincioasă a acelora care vor străluci ca lumini în lume. Aceia care primesc lumina aceasta o vor înțelege; aceia care nu o primesc vor umbla în întuneric, neștiind de ce se poticnesc. Sufletul nu e niciodată în siguranță, dacă nu e sub conducerea divină. Atunci va fi călăuzit în tot adevărul. Cuvântul lui Hristos va cădea cu putere vie asupra inimilor ascultătoare; și, prin aplicarea adevărului dumnezeiesc, se va reproduce chipul desăvârșit al lui Dumnezeu, și în cer se va spune: ‘Voi aveți totul deplin în El’. (Coloseni 2, 10.)”
-167-
În nici un caz nu trebuie să se îngăduie elevilor să studieze atât de mult, încât să fie împiedicați să participe la serviciile religioase.
Nimeni altul decât numai Acela care l-a creat pe om, numai El poate săvârși o schimbare în inima omului. Numai Dumnezeu poate da creșterea. Fiecare profesor trebuie să-și dea seama că el trebuie să fie condus de instrumente divine. Judecata omenească și ideile celor mai cu experiență oameni tind să fie nedesăvârșite și greșite, iar instrumentul slab, supus propriilor sale trăsături ereditare de caracter, are nevoie de a se supune sfințirii Duhului Sfânt în fiecare zi, altfel eul va apuca frânele și va dori să conducă. În spirit blând și smerit de ucenic, toate metodele, planurile și ideile omenești trebuie să fie aduse la Dumnezeu pentru îndreptare sau aprobare; de nu, energia nestăvilită a lui Pavel sau logica îndemânatică a lui Apolo va fi fără de efect în convertirea de suflete.
-168-
Căminuri școlare
Când urmează cursurile colegiilor noastre, mulți dintre tineri sunt despărțiți de influența liniștitoare și de supunere din cercul familiei. Chiar în acel timp al vieții, când au nevoie de o supraveghere atentă , ei sunt scoși de sub influența și autoritatea părintească, înfrânătoare, și aruncați în societatea formată dintr-un mare număr de persoane de vârsta lor și cu caractere și obiceiuri de viețuire felurite. Unii dintre aceștia au avut parte în copilărie de prea puțină disciplină și sunt superficiali și ușuratici, alții au fost ținuți prea mult în frâu și își închipuie, atunci când sunt departe de mâinile care au ținut hățurile controlului poate prea strâns, că sunt liberi să facă ce le place. Ei disprețuiesc chiar și ideea restricției. Prin legăturile acestea, primejdiile tineretului au crescut foarte mult.
Căminurile noastre școlare au fost înființate pentru ca tineretul nostru să nu fie lăsat să alunece într-o parte sau alta și să fie expus la influențele rele care abundă în tot locul; ci, pe cât cu putință, să poată procura o atmosferă de familie, pentru ca ei să poată fi feriți de ispitele imoralității și să fie conduși la Isus. Familia din cer reprezintă ceea ce ar trebui să fie familia de pe pământ; iar căminurile noastre școlare, unde sunt adunați tineri care caută o pregătire pentru slujirea lui Dumnezeu, ar trebui să se apropie pe cât mai mult cu putință de modelul divin.
Profesorii care sunt puși la conducerea acestor cămine poartă mari răspunderi, deoarece ei trebuie să lucreze ca tați și mame, dovedind interes pentru elevi — pentru fiecare și pentru toți — așa cum părinții arată față de copiii lor. Diferitele elemente din caracterul tinerilor, de care ei sunt chemați să se ocupe, le creează grijă și multe poveri grele și e nevoie de mult tact ca și de multă răbdare pentru a înclina în direcția cea bună minți care au fost pervertite printr-o conducere greșită. Profesorii au nevoie de multă pricepere în conducere; ei trebuie să fie sinceri față de principiu și, cu toate acestea, înțelepți și duioși, legând iubirea și simpatia creștină cu disciplina. Ei ar trebui să fie bărbați și femei ai credinței, ai înțelepciunii, și ai rugăciunii. Ei nu ar trebui să manifeste o demnitate aspră și țeapănă, ei ar trebui să se apropie de tineri, făcându-se una cu ei în bucuriile și întristările lor, precum și în lucrul lor zilnic. Ascultarea voioasă și iubitoare va fi în general rodul unor astfel de eforturi.