Continuare.
“Lăudați pe Domnul! Lăudați pe Domnul din înălțimea cerurilor, Lăudați-L în locurile cele înalte! Lăudați-L, toți îngerii Lui! Lăudați-L, toate oștirile Lui! Lăudați-L, soare și lună, Lăudați-L, toate stelele luminoase!”
Înființarea de comunități și construirea de locașuri de cult și școli se extindeau din oraș în oraș. În fiecare loc, credincioșii făceau un efort unit și stăruitor, iar Domnul lucra pentru creșterea forțelor Sale. Se înființa ceva care să facă cunoscut adevărul.
Această lucrare urmează să se facă în America, în Australia, în Europa și pretutindeni, unde grupe de oameni sunt aduși la adevăr. Grupele ce iau ființă au nevoie de un locaș de închinare. Sunt necesare școli unde să se poată da copiilor învățătura Bibliei. Sala de clasă este tot atât de necesară ca și clădirea bisericii. Domnul are persoane care să se angajeze în lucrarea de înființare de școli de comunitate de îndată ce se face ceva pentru a pregăti calea pentru ei.
În localitățile unde credincioșii sunt puțini, două sau trei comunități trebuie să se unească pentru a construi o clădire modestă pentru o școală de comunitate. Toți trebuie să participe la suportarea cheltuielilor. A sosit timpul ca păzitorii Sabatului să-și separe copiii de legăturile lumești și să-i așeze sub grija celor mai buni învățători, care vor face din Biblie temelia oricărui studiu.
-110-
Lucrarea de temperanță
În lucrarea noastră, ar trebui să se dea o mai mare atenție reformei în ceea ce privește cumpătarea. Fiecare datorie care cere o reformă implică în sine pocăința, credința și ascultarea. Ea înseamnă înălțarea sufletului la o viață nouă și mai nobilă. În felul acesta, fiecare adevărată reformă își are locul ei în lucrarea soliei îngerului al treilea. În mod deosebit, reforma în ceea ce privește cumpătarea cere atenția și sprijinul nostru. La adunările noastre în tabără, ar trebui să atragem atenția la lucrarea aceasta și să facem din ea o problemă reală. Ar trebui să prezentăm oamenilor principiile adevăratei cumpătări și să invităm persoane să semneze legământul cumpătării. O atenție deosebită ar trebui să fie dată acelora care sunt robi ai obiceiurilor rele. Noi trebuie să-i conducem la crucea lui Hristos.
Adunările noastre în tabără ar trebui să aibă parte de prezența și lucrarea oamenilor din domeniul medical. Aceștia ar trebui să fie oameni ai înțelepciunii și ai judecății sănătoase, oameni care îi respectă pe slujitorii Cuvântului și care nu sunt victime ale necredinței. Oamenii aceștia sunt paznici ai sănătății poporului și ei trebuie să fie recunoscuți ca atare și respectați. Ei ar trebui să dea învățătură oamenilor, cu privire la primejdiile necumpătării. Pe viitor, răul acesta trebuie să fie înfruntat mai cu îndrăzneală de cum s-a făcut în trecut. Predicatori și doctori ar trebui să scoată în evidență relele care decurg din necumpătare. Și unii și alții ar trebui să lucreze cu putere în domeniul Evangheliei pentru a osândi păcatul și a înălța neprihănirea. Acei predicatori sau doctori care nu fac un apel personal la oameni sunt delăsători în datoria lor. Ei dau greș în săvârșirea lucrării pe care le-a dat-o Dumnezeu.
În alte biserici, sunt creștini care i-au poziție în apărarea principiilor cumpătării. Noi ar trebui să ne apropiem de acești lucrători și să le deschidem o cale, pentru ca ei să stea umăr la umăr cu noi. Noi ar trebui să invităm oamenii mari și buni ca să sprijine eforturile noastre de a salva ceea ce este pierdut.
-111-
Dacă lucrarea cumpătării ar fi dusă mai departe, așa cum a fost ea începută acum treizeci de ani; dacă la adunările noastre în tabără am fi prezentat oamenilor relele care decurg de pe urma necumpătării în mâncare și băutură, și mai ales răul ce decurge din folosirea băuturilor alcoolice; dacă lucrurile acestea ar fi prezentate în legătură cu dovezile apropiatei reveniri a lui Hristos, ar avea loc o zguduire în mijlocul oamenilor. Dacă am fi manifestat o râvnă pe măsura importanței adevărurilor de care ne ocupăm, am fi putut contribui la salvarea a sute și mii de oameni de la ruină.
Numai veșnicia va da pe față ceea ce s-a realizat prin acest fel de lucrare — câte suflete bolnave de îndoială și obosite de deșertăciunea acestei lumi și de neliniște au fost aduse la Marele Medic, care dorește să-i mântuiască în chip desăvârșit pe toți cei care vin la El. Hristos este un Mântuitor înviat și sub aripile Sale este mântuire.
Atunci când vedem oameni mergând acolo unde se vinde otrava lichidă pentru a le distruge rațiunea, când vedem suflete în primejdie, ce facem noi pentru a-i salva? Lucrarea noastră pentru cei ispitiți și căzuți va avea un adevărat succes numai atunci când harul lui Hristos remodelează caracterul, iar omul este adus într-o legătură vie cu Dumnezeul cel veșnic. Acesta este scopul oricărui adevărat efort în ceea ce privește cumpătarea. Suntem chemați să lucrăm cu o energie mai mult decât omenească, să lucrăm cu puterea care este în Isus Hristos. Acela care S-a plecat, ca să ia asupră-și natura omenească, este Acela care ne va arăta cum să ducem lupta. Hristos a lăsat lucrarea Sa în mâinile noastre, și noi trebuie să luptăm cu Dumnezeu, rugându-L stăruitor să ne dea puterea cea nevăzută. Numai prinzându-ne bine de Dumnezeu, prin Isus Hristos, vom câștiga biruința.
-112-
Învățături practice în lucrarea reformei sanitare
Marile adunări ale poporului nostru oferă o excelentă ocazie pentru ilustrarea principiilor reformei sanitare. Acum câțiva ani, la aceste adunări, se spuneau multe cu privire la reforma sanitară și la folosirea unei diete vegetariene; dar, în același timp, alimente cu carne erau servite la mesele din cortul unde se lua masa și se vindeau multe alimente nesănătoase la standul cu articole alimentare. Credința lipsită de fapte este moartă; și învățătura cu privire la reforma sanitară, tăgăduită de practică, nu face cea mai profundă impresie. La următoarele adunări în tabără, cei cu răspundere au dat învățătură atât prin teorie, cât și în mod practic. La cortul unde se servea masa, nu s-a mai servit carne, ci s-au adus din abundență fructe, cereale și zarzavaturi. Atunci când vizitatorii întrebau de ce lipsește carnea, s-a arătat clar și lămurit că aceasta nu este alimentul cel mai sănătos.
Pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului, trebuie să ne ridicăm mai sus și tot mai sus în problema reformei sanitare și a cumpătării creștine, prezentând-o într-un mod pozitiv și mai hotărât. Trebuie să ne străduim continuu să educăm poporul, nu numai prin cuvinte, ci și prin trăirea noastră. Teoria și practica, unite, au o influență hotărâtoare.
La adunarea în tabără, oamenilor ar trebui să li se dea învățături cu privire la probleme de sănătate. La adunările noastre din Australia, se țineau zilnic prelegeri asupra subiectelor privitoare la sănătate și s-a trezit un mare interes. Pe teren, se găsea un cort la dispoziția medicilor și surorilor medicale, unde, în mod gratuit, se dădeau sfaturi medicale, și cortul acesta era căutat de mulți. Mii de persoane ascultau prelegerile; la sfârșitul adunării în tabără, oamenii nu erau mulțumiți de faptul că lucrările au luat sfârșit, iar ei erau lăsați doar cu ceea ce apucaseră să învețe. În câteva orașe unde s-au ținut adunări în tabără, unii dintre cetățenii de frunte au stăruit să se înființeze o filială a sanatoriului, făgăduind și conlucrarea lor. În mai multe orașe, lucrarea a început cu succes. O instituție sanitară bine condusă dă prestigiu lucrării noastre în câmpurile noi. Și ea nu este de folos numai pentru oameni, ci lucrătorii legați de ea pot să fie de ajutor pentru slujitorii din domeniul evanghelistic.
-113-
În fiecare oraș unde avem o comunitate, este nevoie de un loc unde să se poată da tratamente. Printre locuințele membrilor comunităților noastre, sunt puține acelea care să ofere spațiu și înlesniri pentru o bună îngrijire a bolnavilor. Ar trebui să se asigure un loc unde se pot da tratamente pentru bolile curente. Clădirea poate că nu va fi elegantă, ba poate că va fi chiar rudimentară, dar ar trebui să fie înzestrată cu mijloacele necesare pentru tratamente simple. Acestea, folosite cu iscusință, se vor dovedi o binecuvântare, nu numai pentru propriul nostru popor, ci și pentru vecinii lui, și ar putea să fie mijlocul de a atrage multora atenția cu privire la principiile sănătății.
Este planul Domnului ca în fiecare parte a lumii să se înființeze instituții pentru îngrijirea sănătății, ca ramuri ale lucrării de evanghelizare. Instituțiile acestea trebuie să fie uneltele Lui pentru a ajunge la o clasă de oameni la care nimic altceva nu va ajunge. Nu este nevoie să fie clădiri mari, dar să fie astfel aranjate, încât în ele să se poată face o lucrare folositoare.
S-ar putea începe în orice loc mai deosebit, unde se țin adunări în tabără. Faceți începuturi mici și dezvoltați-le pe măsură ce împrejurările o cer. Socotiți costul fiecărei acțiuni, pentru ca să fiți siguri că veți fi în stare să încheiați cu bine. Solicitați cât mai puține fonduri cu putință de la casieria bisericii. Bărbați dotați cu credință și pricepere financiară sunt necesari pentru a plănui din punct de vedere economic. Sanatoriile noastre ar trebui să fie înființate cu o minimă cheltuială. Clădirile în care să se înceapă lucrarea pot fi adesea procurate la un preț redus.
-114-
Femeile ca lucrătoare biblice
Lucrarea începută, aceea de a ajuta surorile noastre să-și dea seama de răspunderea lor personală față de Dumnezeu, este o lucrare bună și necesară. Ea a fost neglijată multă vreme. Domnul vrea ca să stăruim mereu asupra înțelegerii valorii sufletului omenesc de către aceia care nu înțeleg. Iar când lucrarea aceasta este prezentată în linii clare, simple și precise, ne putem aștepta ca datoriile casnice, în loc să fie neglijate, să fie făcute în mod mult mai inteligent.
Dacă putem aranja să avem în mod regulat grupe organizate și instituite inteligent, cu privire la partea pe care o au de îndeplinit ca slujitori ai Domnului, atunci comunitățile noastre vor avea o vitalitate ce de multă vreme le era necesară. Calitatea, valoarea deosebită a sufletului pentru salvarea căruia a murit Hristos, va fi apreciată. În general, surorile noastre au multă bătaie de cap cu familiile lor în continuă creștere și cu greutățile lor neapreciate. Am dorit atât de mult să se găsească femei care pot fi educate spre a le ajuta pe surorile noastre să se ridice din descurajare și să-și dea seama că și ele pot face o lucrare pentru Domnul. Aceasta va aduce raze de lumină în propria lor viață, raze care se vor reflecta și în viața altora. Dumnezeu îi va binecuvânta pe toți aceia care se unesc la această mare lucrare.
Multe surori tinere, ca și mai în vârstă, par sfioase atunci când este vorba de convorbiri religioase. Ele nu apreciază ocaziile ce le au. Ele închid ferestrele sufletului, ferestre care ar trebui să fie deschise către cer, și în schimb deschid larg ferestrele lor spre pământ. Dar, atunci când văd valoarea deosebit de mare a sufletului omenesc, ele vor închide ferestrele spre pământ, care depind de distracții lumești și participarea la nebunie și păcat, și vor deschide ferestrele către cer, pentru a primi lucrurile spirituale. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie siguranța lor, nădejdea lor, pacea lor. Atunci ele pot să spună: “Voi primi lumina Soarelui neprihănirii, pentru ca ea să lumineze și altora”.
-115-
Truditorii cei mai de succes sunt aceia care, plini de voie bună, săvârșesc lucrarea de a-I sluji lui Dumnezeu în lucruri mici. Fiecare ființă omenească trebuie să lucreze cu firul vieții sale, țesându-l în pânză pentru a ajuta să se completeze modelul.
Lucrarea lui Hristos era în mare măsură alcătuită din întrevederi personale. El prețuia mult auditoriul alcătuit dintr-o singură persoană. De la acel singur suflet cunoștința primită era dusă la mulți alții.
Ar trebui să-i educăm pe tineri ca, la rândul lor, să-i ajute pe tineri; și atunci când ei caută să facă lucrul acesta, vor câștiga o experiență care îi va califica să devină lucrători consacrați într-o sferă mai cuprinzătoare. Mii de inimi pot fi atinse în modul cel mai simplu și umil. Persoanele cele mai instruite, aceia care sunt priviți și apreciați, ca fiind bărbații și femeile cele mai dotate din lume, sunt adesea înviorați de cuvintele simple care se revarsă din inima cuiva care-L iubește pe Dumnezeu și care poate vorbi despre această iubire tot atât de firesc după cum cel din lume vorbește despre lucrurile pe care mintea lui le contemplă și cu care ea se hrănește. Adesea, cuvintele bine pregătite și studiate au o mică influență. Dar cuvintele sincere și cinstite ale unui fiu sau ale unei fiice a lui Dumnezeu, rostite cu o simplitate naturală, vor deschide ușa inimii lor care multă vreme a fost închisă.
Vaietele durerilor lumii se aud pretutindeni în jurul nostru. Păcatul își îngrămădește umbra peste noi, și mintea noastră trebuie să fie gata pentru orice cuvânt și faptă bună. Noi știm că avem cu noi prezența lui Isus. Dulcea influență a Duhului Sfânt ne învață și ne îndrumă gândurile, îndrumându-ne să vorbim cuvinte care vor înveseli și lumina calea altora. Dacă am putea vorbi adesea surorilor noastre, și în loc să le spunem: “Duceți-vă”, le-am conduce noi înșine să lucreze așa cum am lucra noi, să simtă așa cum simțim noi, va fi o apreciere mereu crescândă a valorii sufletului omenesc. Suntem învățăcei, pentru ca să putem fi învățători. Gândul acesta trebuie să fie important în mintea fiecărui membru al bisericii.
-116-
Noi credem pe deplin în organizația bisericească, dar aceasta nu înseamnă să prescrie exact modul în care trebuie să lucrăm, deoarece nu toate mințile pot fi câștigate prin aceleași metode. Nimic ce ține pe servul lui Dumnezeu departe de semenii săi nu trebuie să fie îngăduit. Credinciosul trebuie să lucreze pentru păcătos în mod individual. Fiecare persoană trebuie să-și țină propria sa lumină arzând, și, dacă uleiul ceresc este turnat în candelele acestea prin țevile de aur; dacă vasele sunt golite de eu și pregătite să primească uleiul sfânt, atunci lumina se va revărsa cu un anumit scop asupra cărării păcătosului. Mai multă lumină se va revărsa pe cărarea celui rătăcit de la o singură lumină ca aceasta, decât printr-o întreagă procesiune de torțe scoase numai pentru paradă. Consacrarea și sfințirea personală față de Dumnezeu va aduce rezultate mai bune decât cea mai impunătoare expunere.
Învățați-le pe surorile noastre că întrebarea lor trebuie să fie în fiecare zi: “Doamne, ce vrei să fac astăzi?” În fiecare vas consacrat se va turna zilnic uleiul sfânt, pentru ca la rândul său să fie turnat în alte vase.
Dacă viața pe care o trăim în lumea aceasta este în totul consacrată lui Hristos, ea este o viață de zilnică predare. El primește o slujire de bună voie și fiecare suflet este propriul Său giuvaer. Dacă putem imprima în mintea surorilor noastre binele ce stă în puterea lor să-l facă prin Hristos, noi vom vedea atunci săvârșindu-se o mare lucrare. Dacă putem trezi mintea și inima să conlucreze cu Lucrătorul divin, noi, prin lucrarea pe care ele o pot face, putem câștiga mari biruințe. Dar eul trebuie să fie ascuns; Hristos trebuie să apară ca fiind lucrătorul.
Trebuie să aibă loc un schimb între a primi și a da altora. Aceasta ne unește ca împreună lucrători cu Dumnezeu. Aceasta este lucrarea întregii vieți a creștinului. Cel care-și va pierde viața o va afla.
-117-
Capacitatea de a primi uleiul sfânt din cei doi măslini este sporită pe măsură ce primitorul revarsă din sine uleiul acela sfânt în cuvânt și faptă pentru a satisface nevoile altor suflete. O scumpă și satisfăcătoare lucrare este aceea de a primi fără încetare și a da mai departe fără încetare.
Avem nevoie și trebuie să avem provizii proaspete în fiecare zi. Și cât de multe suflete putem ajuta comunicând cu ele. Tot cerul așteaptă canale prin care să poată turna uleiul sfânt, pentru a fi o bucurie și o binecuvântare pentru alții. Dacă se face una cu Hristos, nu mă tem că cineva va face o lucrare greșită. Dacă El rămâne cu noi, noi vom lucra fără încetare și trainic, așa încât lucrarea noastră să rămână. Plinătatea divină va curge prin unelte omenești consacrate pentru a fi dată mai departe altora.
Domnul are de făcut o lucrare pentru femei, ca și pentru bărbați. Ei pot săvârși o lucrare bună pentru Dumnezeu, dacă ei vor învăța mai întâi în școala lui Hristos lecția blândeții, care este mai scumpă și mai importantă decât orice. Ei trebuie nu numai să poarte Numele lui Hristos, ci să și aibă Duhul Lui. Ei trebuie să umble așa cum a umblat El, curățindu-și sufletul de orice mânjitură. Atunci ei vor fi în stare să fie de folos și altora, prezentând toată destoinicia lui Isus.
Femeile pot să-și ocupe locul în lucrare, în criza aceasta, iar Domnul va lucra prin ele. Dacă sunt pătrunse de sentimentul datoriei și lucrează sub influența Duhului lui Dumnezeu, ele vor avea exact acea stăpânire de sine, cerută pentru vremea aceasta. Mântuitorul va reflecta asupra acestor femei pline de sacrificiu de sine lumina feței Sale, și aceasta le va da o putere care va întrece pe cea a bărbaților. În familii, ele pot face o lucrare pe care bărbații nu o pot face, o lucrare care atinge viața lăuntrică. Ele se pot apropia de inima acelora la care bărbații nu pot avea intrare. Munca lor este necesară.
-118-
Prin lucrarea femeilor care s-au predat Domnului și care se străduiesc să-i ajute pe cei nevoiași și loviți de păcat, este satisfăcută o nevoie directă. Trebuie să se facă o lucrare evanghelistică personală. Femeile care se ocupă de lucrarea aceasta duc Evanghelia în căminele oamenilor, la drumuri și la garduri. Ele citesc Cuvântul prin familii și-l tâlcuiesc, rugându-se cu aceștia, îngrijind de bolnavi, alinând nevoile lor trecătoare. Ele prezintă înaintea familiilor și persoanelor, în mod individual, influența curățitoare și transformatoare a adevărului. Ele arată că mijlocul, calea de a afla pacea și bucuria este aceea de a-L urma pe Hristos.
Toți aceia care lucrează pentru Dumnezeu ar trebui să aibă însușirile combinate ale Martei și Mariei, bunăvoința de a servi și iubirea sinceră pentru adevăr. Eul și egoismul trebuie date la o parte. Dumnezeu cheamă femei, lucrătoare, sârguincioase, lucrătoare prudente, cu inima caldă, duioasă, și credincioasă față de principii. El cheamă femei care stăruiesc, care vor depărta gândul de la eu și de la o viață personală comodă, și îl vor îndrepta spre Hristos, rostind cuvintele adevărului, rugându-se cu persoanele la care pot avea acces, lucrând pentru convertirea sufletelor.
Ah, surorile mele, care este scuza noastră, că nu ne consacrăm tot timpul cu putință cercetării Scripturilor, făcând mintea un depozit de lucruri prețioase, pentru ca să le putem prezenta acelora pe care nu-i interesează adevărul? Se vor ridica surorile noastre pentru a face față situației? Vor lucra ele pentru Domnul?