Toți să fie lucrători
“Și el a dat pe unii apostoli; pe alții prooroci; pe alții, evangheliști; pe alții, păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos”. (Efeseni 4, 11-13.)
Textele acestea prezintă un larg program de lucru ce poate fi introdus în adunările noastre de tabără. Toate darurile acestea trebuie să fie puse la lucru. Fiecare lucrător credincios va sluji la desăvârșirea sfinților.
Aceia care sunt în curs de formare pentru a lucra în oricare ramură a lucrării ar trebui să folosească fiecare ocazie de a lucra la adunările în tabără. Oriunde s-ar ține adunările în tabără, tinerii care au primit o educație în lucrarea medicală ar trebui să considere ca o datorie a lor aceea de a da o mână de ajutor. Ei ar trebui să fie încurajați nu numai să lucreze în domeniul medical, dar și să vorbească despre punctele adevărului prezent, arătând motivele pentru care ei sunt adventiști de ziua a șaptea. Tinerii aceștia, dacă li se dă prilej să lucreze împreună cu predicatorii mai bătrâni, vor primi mult ajutor și multe binecuvântări.
-49-
Există câte ceva de lucru pentru fiecare. Fiecare suflet care aude adevărul trebuie să stea la locul rânduit lui zicând: “Iată-mă, trimite-mă”. (Isaia 6, 8.) Angajându-se în lucrarea ce se face la adunarea în tabără, toți pot învăța cum să lucreze cu succes în comunitățile lor de acasă.
Bine condusă, adunarea în tabără este o școală în care pastorii, prezbiterii și diaconii pot învăța să facă o lucrare mai desăvârșită pentru Domnul. Ea trebuie să fie o școală în care membrii comunității, bătrâni și tineri, au prilejul de a învăța mai bine calea Domnului, un loc în care credincioșii pot primi o educație care îi va ajuta și pe ei să fie de folos altora.
Părinții care vin la adunarea în tabără ar trebui să ia în mod deosebit seama la învățăturile ce se dau pentru instruirea lor. Apoi, în viața de familie, prin învățătură și exemplu, ei trebuie să dea copiilor lor învățăturile acestea. Atunci când se străduiesc în felul acesta să-și scape copiii de sub influențele stricăcioase ale lumii, ei vor vedea o îmbunătățire a situației în familiile lor.
Ajutorul cel mai bun, pe care predicatorii comunităților noastre îl pot da membrilor nu este saturarea lor cu predici, ci plănuirea de lucru pentru ei. Dați fiecăruia ceva de lucru pentru alții. Ajutați-i pe toți să vadă că în calitate de primitori ai harului lui Hristos ei sunt obligați să lucreze pentru El. Și toți să fie învățați cum să lucreze. În mod deosebit, cei veniți la credință trebuie să fie învățați să devină împreună lucrători cu Dumnezeu. Dacă sunt puși la lucru, cei descurajați vor uita curând de descurajarea lor; cei slabi vor ajunge tari; cei neștiutori vor deveni pricepuți, și toți vor fi pregătiți să prezinte adevărul așa cum este el în Isus. Ei vor găsi un ajutor înălțător, ce nu lipsește, în Acela care a făgăduit să-i mântuiască pe toți cei care vor veni la El.
Rugăciune și sfat
Aceia care muncesc la adunările în tabără ar trebui ca deseori să se angajeze împreună la rugăciune și sfat, pentru ca să poată lucra cu pricepere. La adunările acestea sunt multe lucruri care cer atenție. Dar predicatorii ar trebui să-și ia timp pentru ca să se întâlnească în fiecare zi pentru rugăciune și consfătuire. Voi trebuie să stați împreună, ca toate lucrurile să meargă în perfectă armonie, “că”, așa după cum mi-au fost spuse cuvintele, “toți stau umăr la umăr, mergând drept înainte, și neabătându-se din cale”. Când lucrarea este săvârșită în felul acesta, va fi o unire a inimilor, și armonie în acțiune. Acesta va fi un minunat mijloc de a aduce binecuvântarea lui Dumnezeu asupra poporului.
Înainte de a ține o cuvântare, predicatorii ar trebui să-și ia timp și să-L caute pe Dumnezeu pentru a primi înțelepciune și putere. Mai mult, predicatorii se retrăgeau undeva și se rugau împreună, și ei nu încetau până când Spiritul lui Dumnezeu nu răspundea la rugăciunile lor. Apoi, se întorceau de la locul rugăciunii cu fețele luminate; și când vorbeau adunării, cuvintele lor erau pline de putere. Ei atingeau inima oamenilor, deoarece Spiritul care le dăduse binecuvântarea pregătise inimile pentru a primi solia lor. Se face mult mai mult de către universul ceresc decât ne dăm noi seama, în ce privește pregătirea drumului ca sufletele să fie convertite. Noi trebuie să lucrăm în armonie cu solii cerești. Noi trebuie să-L avem tot mai mult pe Dumnezeu; nu trebuie să ne închipuim că vorbirea și predicarea noastră pot face lucrarea. Dacă la oameni nu se ajunge prin Dumnezeu, nu se va ajunge niciodată la ei. Trebuie să ne sprijinim numai pe Dumnezeu, prezentând stăruitor făgăduința: “Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oștirilor”. (Zaharia 4, 6.)
Când aceia cărora Dumnezeu le-a încredințat răspunderea de conducători se tem și tremură înaintea Lui din cauza răspunderii lucrării; când își simt propria lor nevrednicie și-L caută pe Domnul în smerenie, când se curăță pe ei înșiși de tot ce-I este neplăcut, când se roagă stăruitor de El până știu că au iertare și pace, atunci Dumnezeu Se va manifesta prin ei. Atunci lucrarea va merge înainte cu putere.
-51-
Frați conlucrători, noi trebuie să-L avem pe Isus, pe scumpul Isus, locuind în inimile noastre pe deplin, dacă urmează să avem succes în prezentarea Lui înaintea oamenilor. Avem mare nevoie de influența cerească, de Spiritul Sfânt al lui Dumnezeu, pentru a da putere și eficiență lucrării noastre. Avem nevoie să ne deschidem inima față de Hristos. Avem nevoie de o credință mai tare și de o consacrare mai plină de zel. Avem nevoie să murim față de eu și să cultivăm în minte și în inimă o iubire plină de adorare față de Mântuitorul nostru. Atunci când vom căuta pe Domnul cu toată inima, Îl vom găsi și inimile noastre vor fi toate cuprinse de iubire față de El. Eul va rămâne fără de însemnătate și Isus va fi totul în tot pentru suflet.
Hristos ne dăruiește nouă, celor care suntem însetați, apa vieții, pentru ca noi să putem bea din plin; când facem aceasta, avem pe Hristos înăuntrul nostru ca un izvor de apă care curge în viață veșnică. Atunci cuvintele noastre sunt pline de sevă. Suntem pregătiți să adăpăm pe alții.
Noi trebuie să ne apropiem de Dumnezeu. Trebuie să fim împreună lucrători cu El, altminteri în tot ceea ce întreprindem se vor da pe față slăbiciuni și greșeli. Dacă s-ar lăsa pe seama noastră să administrăm interesele cauzei lui Dumnezeu după vederile noastre, noi nu am avea motiv să așteptăm prea multe; dar, dacă eul este ascuns în Hristos, toată lucrarea noastră va fi săvârșită în Dumnezeu. La fiecare pas, să avem credință în Dumnezeu. În timp ce ne dăm seama de propria noastră slăbiciune, să nu fim lipsiți de credință, ci să credem.
Dacă Îl vom crede pe Dumnezeu pe cuvânt, noi vom vedea mântuirea Lui. Evanghelia pe care o prezentăm pentru a salva sufletele care pier trebuie să fie exact Evanghelia aceea care ne salvează propriile noastre suflete. Trebuie să primim Cuvântul lui Dumnezeu, să mâncăm Cuvântul, să trăim Cuvântul, căci el este carnea și sângele Fiului lui Dumnezeu. Noi trebuie să mâncăm carnea Lui și să bem sângele Lui — să primim prin credință însușirile Lui spirituale.
-52-
Noi trebuie să primim lumină și binecuvântare, pentru ca să avem ceva de dat. E privilegiul fiecărui lucrător ca mai întâi să vorbească cu Dumnezeu în locul tainic al rugăciunii, și apoi să vorbească cu oamenii în calitate de purtător de cuvânt al lui Dumnezeu. Bărbații și femeile care au legături strânse cu Dumnezeu, care Îl au pe Hristos în inimile lor, fac ca însăși atmosfera să fie sfântă, deoarece ei conlucrează cu îngerii sfinți. Asemenea martori sunt necesari pentru vremea aceasta. Avem nevoie de puterea ce topește a lui Dumnezeu, puterea de a atrage împreună cu Hristos.
Nevoile bisericii
Mulți vin la adunarea în tabără cu inimile pline de murmur și plângeri. Prin lucrarea Spiritului Sfânt, aceștia trebuie aduși să vadă că murmurările lor sunt o ofensă la adresa lui Dumnezeu. Ei trebuie să fie conduși acolo, încât să simtă mustrarea de sine pentru faptul că au îngăduit vrăjmașului să le stăpânească mintea și judecata. Plângerea trebuie să se preschimbe în pocăință, iar nesiguranța și dezamăgirea într-o întrebare serioasă: “Cum să devin un credincios adevărat?”
Când omul este părtaș naturii dumnezeiești, iubirea lui Hristos devine un principiu dăinuitor în suflet, iar eul și ciudățeniile lui nu sunt date pe față. Dar este un lucru trist să-i vezi pe aceia care ar trebui să fie vase de cinste cum se dedau la împlinirea poftelor firii pământești și umblă pe cărări pe care conștiința le osândește. Oamenii care se declară a fi urmași ai lui Hristos decad, văitându-se mereu de nedesăvârșirile lor, dar niciodată nu încearcă să-l biruie și să-l zdrobească pe Satana. Vina și osânda împovărează sufletul și pe bună dreptate strigătul unora ca aceștia poate fi: “O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” (Romani 7, 24.) Prin lăsarea în voia păcatului, se pierde respectul de sine, și, când acesta s-a dus, scade și respectul pentru alții; noi credem că alții sunt tot atât de nedrepți ca și noi.
-53-
La adunările noastre anuale, lucrurile acestea ar trebui puse înaintea oamenilor, și ei ar trebui să fie încurajați să afle în Hristos eliberare de sub puterea păcatului. El zice: “Dacă Mă veți căuta cu toată inima, Mă voi lăsa găsit de voi”. (Ieremia 29, 13-14.) Standardul ar trebui să fie înălțat, iar predicile să fie de cel mai spiritual caracter, pentru ca oamenii să poată fi conduși să vadă motivul slăbiciunii și nefericirii lor. Mulți sunt nefericiți, pentru că sunt nesfinți. Numai curăția inimii și nevinovăția minții pot fi binecuvântate de Dumnezeu. Când se cultivă păcatul, în final, el nu poate produce decât nefericire; iar păcatele care conduc la cele mai nefericite rezultate sunt mândria inimii, lipsa de simpatie și iubire creștină.
Cum să se prezinte solia
Pretutindeni sunt suflete care strigă după Dumnezeul cel viu. În comunități s-au ținut predici care nu satură sufletul flămând. În aceste predici nu există acea manifestare divină care atinge mintea și încălzește sufletul. Ascultătorii nu pot spune: “Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum, și ne deschidea Scripturile?” (Luca 24, 32.) Mare parte din învățătura dată este lipsită de puterea de a-l trezi pe cel vinovat sau de a convinge sufletele de păcat. Cei care vin să asculte Cuvântul au nevoie de o lămurită și directă prezentare a adevărului. Unii dintre cei care au auzit cândva Cuvântul lui Dumnezeu au locuit multă vreme într-o atmosferă în care nu era Dumnezeu, iar acum ei doresc după prezența divină.
Lucrul cel dintâi și cel mai de seamă este acela de a topi și supune sufletul, prezentându-L pe Domnul nostru Isus Hristos ca Mântuitor care iartă păcatele. Niciodată să nu se țină o predică sau să se dea învățătură din Biblie în orice privință, fără a îndrepta atenția ascultătorilor la “Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”. (Ioan 1, 29.) Orice doctrină adevărată face din Hristos centrul ei, învățătura primind forță din cuvintele Sale.
-54-
Înălțați înaintea oamenilor crucea de pe Golgota. Arătați ce a pricinuit moartea lui Hristos: călcarea Legii. Păcatul să nu fie acoperit sau tratat ca ceva de mică importanță. El trebuie să fie prezentat ca vinovăție împotriva Fiului lui Dumnezeu. Apoi, îndreptați-i pe oameni la Hristos, spunându-le că nemurirea se obține numai prin primirea Lui ca Mântuitor personal.
Treziți-i pe oameni pentru a vedea cât s-au depărtat de rânduielile Domnului, adoptând rânduieli lumești și conformându-se la principii lumești. Acestea i-au dus la călcarea Legii lui Dumnezeu.
Mulți oameni din lume își leagă inima de lucruri care în ele însele nu sunt rele; dar ei ajung să fie mulțumiți de lucrurile acestea; și nu mai umblă după lucrurile acelea mai mari și mai înalte, pe care Hristos dorește să le dea. Nu trebuie să căutăm să-i lipsim cu brutalitate de ceea ce le este drag. Descoperiți-le frumusețea și scumpătatea adevărului. Ajutați-i să-L privească pe Hristos în frumusețea Lui; atunci ei se vor întoarce de la tot ce le-ar îndepărta inima de la El. Acesta este principiul purtării Mântuitorului cu oamenii; acesta este principiul care trebuie să fie introdus în biserică.
“Hristos a venit pe lume să-i vindece pe cei cu inima zdrobită, să vestească robilor slobozenia și prinșilor de război izbăvirea.” (Isaia 61, 1.) Soarele îndreptățirii va răsări “și tămăduirea va fi sub aripile Lui”. (Maleahi 4, 2.) Lumea este plină de bărbați și femei care duc o grea povară de amărăciune, suferință și păcat. Dumnezeu îi trimite pe copiii Săi să le facă cunoscut pe Acela care ridică povara și dă odihnă. Este misiunea servilor lui Hristos de a ajuta, a aduce binecuvântare și a vindeca.
-55-
Tema favorită a lui Hristos era caracterul patern și iubirea îmbelșugată a lui Dumnezeu. Această cunoaștere a lui Dumnezeu a fost darul dat personal de Hristos oamenilor, și darul acesta El l-a încredințat poporului Său pentru a fi transmis lumii de către ei.
Când prezentăm oamenilor diferitele învățături și avertismente ale soliei speciale pentru timpul prezent, trebuie să ținem minte că nu toate sunt la fel de corespunzătoare pentru persoanele care se adună la adunările noastre de tabără. Chiar și Isus spunea ucenicilor Săi, care fuseseră timp de trei ani împreună cu El: “Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta”. (Ioan 16, 12.) Trebuie să ne străduim să prezentăm adevărul în măsura în care oamenii sunt pregătiți să-L asculte și să-i aprecieze valoarea. Spiritul lui Dumnezeu lucrează asupra minții și inimii oamenilor, și noi trebuie să lucrăm în armonie cu El.
Cu privire la unele adevăruri, oamenii au deja ceva cunoștințe. Sunt unele care-i interesează, cu privire la care sunt bucuroși să învețe mai mult. Arătați-le semnificația acestor adevăruri, și legătura lor cu altele pe care ei nu le înțeleg. În felul acesta, veți trezi o dorință după mai multă lumină. Aceasta înseamnă a împărți “drept Cuvântul adevărului”. (2 Timotei 2, 15.)
Solia pentru timpul de față trebuie să fie prezentată nu în vorbiri lungi și greoaie, ci în vorbiri scurte și la subiect. Să nu credeți că, dacă odată ați trecut printr-un subiect, puteți trece îndată la alte subiecte și că ascultătorii vor reține tot ce s-a prezentat. E primejdia de a trece prea repede de la un punct la altul. Dați lecții scurte, în practică pe înțeles, simple, și ele să fie deseori repetate.
-56-
Nu prezentați o predică imediat după alta, ci lăsați să intervină o perioadă de odihnă, pentru ca adevărul să poată prinde rădăcini în minte și să se dea prilej de meditație și rugăciune atât predicatorilor, cât și poporului. În felul acesta, va fi o creștere în cunoașterea și experiența religioasă.
Concentrați-vă mintea asupra câtorva puncte vitale. Nu aduceți idei lipsite de importanță în predicile voastre. Dumnezeu nu vrea ca voi să credeți că sunteți mișcați de Spiritul Său când săriți de la un subiect la altul, introducând lucruri care nu au nici o legătură cu textul vostru. Abătându-vă de la linia dreaptă și introducând lucruri care depărtează mintea de la subiect, pierdeți legătura și slăbiți tot ce ați spus mai înainte. Dați ascultătorilor voștri grâu curat, bine ales.
Aveți grijă ca niciodată să nu pierdeți simțul prezenței Străjerului divin. Aduceți-vă aminte că vorbiți nu numai în fața unei adunări de oameni, ci în fața Unuia pe care ar trebui să-L recunoașteți întotdeauna. Vorbiți ca și cum Universul întreg v-ar sta în față.
Într-o noapte, înaintea unei importante adunări, în timp ce dormeam, mi se părea că mă găsesc într-o adunare cu frații mei, ascultând pe cineva care vorbea ca unul care avea autoritate. El spunea: “Multe suflete vor participa la adunarea aceasta, persoane care sunt în mod sincer necunoscători ai adevărului ce va fi prezentat. Ei vor asculta și vor ajunge să fie interesați, deoarece Hristos îi atrage; conștiința le spune că ceea ce aud este adevărat, deoarece se întemeiază pe Biblie. Este necesar să se acorde cea mai mare grijă atunci când se umblă cu aceste suflete.
-57-
Să se trateze cu ei acele părți ale soliei pe care aceștia vor fi în stare să le înțeleagă și să și le însușească. Deși va părea curios și uimitor, mulți vor recunoaște cu bucurie că o nouă lumină se revarsă asupra Cuvântului lui Dumnezeu; pe când, dacă s-ar prezenta adevăruri noi într-un așa de mare număr, încât nu le vor putea înțelege, unii se vor depărta și nu vor mai reveni niciodată. În râvna lor de a spune și altora ceea ce ei știu, unii vor prezenta greșit ceea ce au auzit. Unii vor suci așa de tare Scripturile, încât vor zăpăci mintea altora.
Aceia care vor studia felul cum Hristos dădea învățături și se vor deprinde să urmeze metoda Lui, vor atrage și vor reține un mare număr de ascultători, după cum Hristos i-a atras și reținut pe oameni în zilele Sale. La fiecare adunare, Satana va fi de față, pentru ca umbra lui demonică să se poată interpune între om și Dumnezeu, pentru a intercepta orice rază de lumină ce ar putea să se reverse asupra sufletului. Dar atunci când adevărul în caracterul lui practic este prezentat oamenilor, cu putere, pentru că îi iubiți, sufletele vor fi convinse, deoarece Spiritul Sfânt al lui Dumnezeu va impresiona inima lor.
“Înarmați-vă cu smerenie, rugați-vă ca îngerii lui Dumnezeu să poată veni alături de voi și să impresioneze mințile, pentru că nu voi trebuie să întrebuințați Duhul Sfânt, ci Duhul Sfânt trebuie să vă întrebuințeze pe voi. Duhul Sfânt face ca adevărul să fie impresionant. Prezentați mereu înaintea oamenilor adevărul practic.”
-58-
Nu scoateți prea mult la iveală acele părți ale soliei care sunt o osândire a obiceiurilor și practicilor poporului, până ce nu au avut prilejul să știe că noi credem în Hristos, că noi credem în divinitatea Lui și în preexistența Lui. Să se stăruiască asupra mărturiei Răscumpărătorului omenirii. El spune: “Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici”. (Apocalipsa 22, 16.)
La adunarea în tabără de la Queensland, din 1898, mi s-au dat instrucțiuni pentru lucrătorii noștri biblici. În vedenii de noapte, părea că predicatorii și lucrătorii erau la o adunare unde se țineau lecturi biblice. Noi am zis: “Astăzi avem cu noi pe Marele Învățător”, și am ascultat cu interes cuvintele Lui. El a spus: “Vă stă în față o mare lucrare în locul acesta. Va trebui să prezentați adevărul în simplitatea lui. Aduceți pe oameni la apele vieții. Vorbiți-le acele lucruri care sunt legate de binele lor prezent și veșnic. Studiul prezentat de voi din Scripturi să nu fie ceva ieftin sau ocazional. În tot ce spuneți, căutați să fiți siguri că aveți de spus ceva vrednic de timpul pe care-l luați pentru a spune, și de timpul luat de ascultători pentru a vă asculta, vorbiți despre lucrurile care dau învățătură, aducând lumină cu fiecare cuvânt.
Învățați să lucrați cu oamenii acolo unde sunt. Nu prezentați subiecte care trezesc conflicte. Învățătura voastră să nu fie de așa natură, încât să pună mintea în încurcătură. Nu-i faceți pe oameni să se frământe cu privire la lucruri pe care voi poate le înțelegeți, dar pe care ei nu le văd, afară de cazul că acestea sunt de cea mai mare însemnătate pentru mântuirea sufletului. Nu prezentați Scripturile într-un chip care să înalțe eul și să încurajeze slava deșartă în acela care prezintă cuvântul. Lucrarea pentru timpul de față este de a instrui studenți și lucrători pentru a trata subiectele într-un chip clar, serios și solemn. În lucrarea aceasta, timpul nu trebuie să fie folosit fără rost. Nu trebuie să dăm greș în ce privește atingerea țintei. Timpul e prea scurt pentru ca noi să ne apucăm să facem cunoscut tot ce s-ar putea scoate la iveală. Va fi nevoie de veșnicie, pentru ca noi să cunoaștem toată lungimea, lărgimea, înălțimea și adâncimea Scripturilor. Sunt unele suflete pentru care anumite adevăruri sunt de mai mare importanță decât altele. E nevoie de iscusință în educația voastră în ce privește lucrarea biblică. Citiți și studiați: Psalmii 40, 7-8; Ioan 1, 14; 1 Timotei 3, 16; Filipeni 2, 5-11; Coloseni 1, 14-17; Apocalipsa 5, 11-14
Va continua.