Participarea membrilor comunității
Este important ca membrii comunităților noastre să participe la adunările noastre în tabără. Vrăjmașii adevărului sunt mulți și, deoarece numărul nostru e mic, ar trebui să prezentăm un front cât mai unit cu putință. Voi personal aveți nevoie de foloasele acestor adunări, și Dumnezeu vă cheamă să vă numărați printre cei care susțin adevărul.
-39-
Unii vor zice: “Călătoria e costisitoare, și ar fi mai bine să economisim banii, și să-i dăm pentru înaintarea lucrării în locurile unde este atât de multă nevoie de ei”. Nu judecați în felul acesta; Dumnezeu vă invită să vă ocupați locul în mijlocul poporului Său. Întăriți adunarea cât puteți mai mult prin prezența voastră și a familiei voastre. Faceți sforțări în plus pentru a participa la adunarea poporului lui Dumnezeu.
Fraților și surorilor, ar fi mult mai bine să lăsați ca treburile voastre să sufere decât să neglijați privilegiul de a auzi solia pe care Dumnezeu o are pentru voi. Nu prezentați nici o scuză pentru a fugi de câștigarea oricărui avantaj spiritual cu putință. Aveți nevoie de fiecare rază de lumină. Aveți nevoie să vă calificați pentru a da răspuns cu privire la nădejdea care este în voi, însă cu blândețe și teamă. Nu vă puteți permite să pierdeți nici un privilegiu de felul acesta.
Pe vremuri, Domnul a instruit pe poporul Său să se adune de trei ori pe an pentru a-i aduce închinare. La aceste adunări sfinte, copiii lui Israel veneau, aducând la casa lui Dumnezeu zecimile, jertfele pentru păcat și darurile lor de mulțumire. Ei se întâlneau pentru a povesti îndurările lui Dumnezeu, pentru a face cunoscut faptele Lui minunate și pentru a aduce laudă și mulțumire Numelui Său. Și ei trebuia să se unească în serviciul de aducerea jertfei, care arăta spre Hristos, ca Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. În felul acesta, ei urmau să fie feriți de spiritul lumesc și de idolatrie. Credința, iubirea și recunoștința trebuia să fie păstrate vii în inima lor, și, prin strângerea lor laolaltă la serviciul sfânt, ei urmau să fie legați mai strâns de Dumnezeu și unul de altul.
În zilele lui Hristos, la aceste sărbători veneau mari mulțimi de oameni din toate țările; și, dacă ele ar fi fost ținute așa cum intenționa Dumnezeu, în spiritul adevăratului serviciu divin, atunci lumina adevărului s-ar fi putut transmite, prin ei, la toate națiunile lumii.
-40-
Pentru cei care trăiau departe de tabernacol, mai mult de o lună din fiecare an era folosită pentru a participa la aceste adunări sfinte. Domnul a văzut că aceste adunări erau necesare pentru viața spirituală a poporului Lui. Ei aveau nevoie să se abată de la grijile lor lumești, să aibă comuniune cu Dumnezeu și să contemple realitățile nevăzute.
Dacă copiii lui Israel aveau nevoie de binele pe care-l aduceau aceste adunări pe vremea lor, cu cât mai mult avem noi nevoie de ele în aceste zile ale sfârșitului, pline de primejdii și de lupte! Și, dacă oamenii din lumea de atunci aveau nevoie de lumina pe care Dumnezeu o încredințase bisericii Sale, cu cât mai mult au ei nevoie de ea acum!
Acesta este un timp când fiecare trebuie să se hotărască să vină în ajutorul Domnului, să-L ajute pe Domnul împotriva celui tare. Puterile vrăjmașului se întăresc, și noi ca popor suntem înfățișați greșit înaintea oamenilor. Noi dorim ca oamenii să facă cunoștință cu doctrinele și cu lucrarea noastră. Dorim ca ei să știe ce suntem, și ce credem noi. Trebuie să ne găsim drumul la inima lor. Oștirea Domnului să fie la fața locului pentru a reprezenta lucrarea și cauza lui Dumnezeu. Nu căutați să vă scuzați. Domnul are nevoie de voi. El nu-și face lucrarea fără să conlucreze cu instrumentul omenesc. Mergeți la adunarea în tabără, chiar dacă ar trebui să faceți un sacrificiu pentru aceasta. Mergeți cu hotărârea de a lucra — și faceți orice efort de a-i determina pe prietenii voștri să vină și ei, nu în locul vostru, ci să meargă cu voi, pentru a sta de partea Domnului și a asculta de poruncile Lui. Ajutați-i pe cei care sunt interesați să participe, dacă e necesar, chiar asigurându-le hrana și locuința. Îngeri care sunt însărcinați să slujească celor ce sunt moștenitori ai mântuirii vă vor însoți. Dumnezeu va face lucruri mari pentru poporul Său. El va binecuvânta orice efort de a onora cauza Lui și va face să înainteze lucrarea Sa.
-41-
Pregătirea inimii
La adunările acestea să ne aducem totdeauna aminte că două forțe sunt la lucru. Se dă o luptă nevăzută de ochii omului. Oștirea Domnului este pe teren, căutând să salveze suflete. Satana și oastea lui sunt, de asemenea, la lucru, încercând orice cale cu putință de a înșela și nimici. Domnul ne îndeamnă: “Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteți ține piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești”. (Efeseni 6, 11-12.) Zi după zi, lupta merge înainte. Dacă ochii noștri s-ar putea deschide să-i vadă la lucru pe agenții binelui și răului, atunci n-ar mai fi flecăreală, ușurătate, glume și zeflemea. Dacă toți s-ar îmbrăca cu toată armătura lui Dumnezeu și ar purta bărbătește bătăliile Domnului, s-ar câștiga biruința care ar face să tremure împărăția întunericului.
Nimeni dintre noi nu ar trebui să meargă la adunare în tabără, depinzând de predicatori sau de lucrătorii biblici, pentru ca ei să facă din adunare o binecuvântare pentru noi. Dumnezeu nu dorește ca poporul Său să lase povara sa asupra predicatorului. El nu dorește ca ei, copiii Săi, să fie slăbiți datorită dependenței lor de ființe omenești pentru ajutor. Ei nu trebuie să se sprijine, asemenea unor copii neajutorați, de altcineva care să le fie un reazem. Ca ispravnici ai harului lui Dumnezeu, fiecare membru al bisericii ar trebui să simtă răspunderea lui personală de a avea viață și rădăcină în sine însuși. Fiecare ar trebui să-și dea seama că într-o anumită măsură succesul adunării depinde și de el. Nu zice: “Eu nu am nici o răspundere. Nu voi avea nimic de făcut în adunarea aceasta”. Dacă gândești așa, îi dai ocazie lui Satana să lucreze prin tine. El îți va umple mintea cu gândurile lui, dându-ți ceva de făcut în lucrarea lui. În loc să aduni cu Hristos, vei împrăștia.
-42-
Succesul adunării depinde de prezența și puterea Duhului Sfânt. Pentru revărsarea Duhului Sfânt, ar trebui ca fiecare dintre cei care iubesc cauza adevărului să se roage. Și, în măsura în care ne stă în putere, noi trebuie să îndepărtăm orice piedică dinaintea activității Sale. Spiritul nu poate fi turnat atâta vreme cât membrii bisericii nutresc și întrețin neînțelegeri și pornire unul față de altul. Invidia, gelozia, bănuiala rea și vorbirea de rău sunt de la Satana și ele închid cu putere calea înaintea activității Duhului Sfânt. Nimic nu e păzit de el cu atâta grijă geloasă. Nimic nu-L ofensează pe Dumnezeu așa de mult ca un act care strică influența acelora care Îi slujesc. El îi va trage la răspundere pe toți aceia care-l ajută pe Satana în lucrarea lui de criticare și descurajare.
Cei lipsiți de simpatie, duioșie și iubire nu pot face lucrarea lui Hristos. Înainte de a se putea împlini profeția: “Cel slab va fi ca David”, și casa lui David ca “îngerul Domnului” (Zaharia 12, 8), copiii lui Dumnezeu trebuie să îndepărteze de la ei orice gând de bănuială cu privire la frații lor. Inimă trebuie să bată la unison cu inimă. Generozitatea și iubirea creștină trebuie să se manifeste mult mai abundent. Îmi sună în urechi cuvintele: “Apropiați-vă unii de alții, apropiați-vă unii de alții”. Adevărul solemn, sfânt pentru timpul acesta este acela de a uni poporul lui Dumnezeu. Dorința după întâietate trebuie să moară. Un singur subiect de emulație (întrecere) ar trebui să le absoarbă pe toate celelalte, și anume: Cine va ajunge să semene mai mult cu Hristos în caracter? Cine va ajunge să-și ascundă în totul eul în Isus?
“Dacă aduceți multă roadă, zice Hristos, ‘prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit’.” (Ioan 15, 8.) Dacă a fost vreodată un loc unde credincioșii să aducă roadă multă, atunci acesta este la adunările noastre în tabără. La adunările acestea, faptele noastre, cuvintele noastre, spiritul nostru sunt remarcate, și influența noastră este întinsă cât veșnicia.
-43-
Transformarea caracterului trebuie să fie mărturia față de lume cu privire la sălășluirea lăuntrică a iubirii lui Hristos. Domnul așteaptă ca poporul Său să arate că puterea răscumpărătoare a harului poate lucra asupra caracterului defectuos și să-l facă să se dezvolte în simetrie și deplină rodnicie.
Dar pentru ca noi să împlinim scopul lui Dumnezeu, trebuie să fie făcută o lucrare de pregătire. Domnul ne îndeamnă să ne golim inima de egoism, care este rădăcina înstrăinării. El dorește să reverse asupra noastră Spiritul Său Sfânt în măsură bogată și ne îndeamnă să curățim calea prin renunțarea la sine. Când eul este predat lui Dumnezeu, ochii noștri vor fi deschiși pentru a vedea pietrele de poticnire pe care, prin felul nostru necreștinesc de a fi, le-am pus în calea altora. Domnul ne îndeamnă să le îndepărtăm. El zice: “Mărturisiți-vă unii altora păcatele, și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați”. (Iacov 5, 16.) Atunci putem avea asigurarea pe care David o avea când, după mărturisirea păcatului său, se ruga: “Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale, și sprijină-mă cu un duh de bunăvoință! Atunci voi învăța căile Tale pe cei ce le calcă, și păcătoșii se vor întoarce la Tine”. (Psalmii 51, 12-13.)
Când harul lui Dumnezeu domnește înăuntru, sufletul va fi înconjurat de o atmosferă de credință, curaj și iubire creștină, o atmosferă înviorătoare pentru viața spirituală a tuturor celor care o respiră. Atunci putem merge la adunarea în tabără nu numai ca să primim, ci și ca să dăm. Oricine s-a împărtășit de iubirea iertătoare a lui Hristos, oricine a fost luminat de Spiritul lui Dumnezeu și convertit la adevăr va înțelege că, din cauza acestor scumpe binecuvântări, are o datorie de plătit față de orice suflet cu care vine în contact. Cei smeriți cu inima vor fi folosiți de Domnul pentru a câștiga suflete la care predicatorul hirotonit nu poate ajunge. Ei vor fi mișcați să spună cuvinte care dau pe față harul salvator al lui Hristos.
Și, aducând binecuvântări altora, ei înșiși vor fi binecuvântați. Dumnezeu ne dă prilejul de a da altora har, pentru ca el să ne poată umple din nou cu și mai mult har. Nădejdea și credința se vor întări pe măsură ce unealta lui Dumnezeu lucrează cu talanții și cu înlesnirile date de Dumnezeu. El va avea un reprezentant divin care să lucreze împreună cu el.
-44-
Probleme administrative
Pe cât este cu putință, adunările noastre în tabără ar trebui să fie în totul consacrate intereselor spirituale. Ele n-ar trebui să fie făcute ocazii pentru tratarea problemelor administrative sau de afaceri.
La adunările în tabără, sunt adunați lucrători din toate părțile câmpului și s-ar părea că ar fi o ocazie bine venită pentru a trata diferitele probleme administrative, legate de diferitele ramuri ale lucrării, și pentru instruirea lucrătorilor din diferite departamente. Toate aceste diferite interese sunt importante, dar, dacă sunt luate în considerare cu prilejul adunării în tabără, atunci ne mai rămâne puțin timp pentru a ne ocupa de legătura practică a adevărului cu sufletul. Predicatorii sunt abătuți de la lucrarea lor de zidire a copiilor lui Dumnezeu în prea sfânta credință; iar adunarea în tabără nu realizează scopul final pentru care a fost rânduită. Se țin adunări care pe mulți oameni nu-i interesează și, dacă ar putea asista la toate, ei ar pleca obosiți, și nu înviorați și câștigați. Mulți sunt dezamăgiți pentru faptul că nu s-au realizat așteptările lor, acelea de a primi ajutor de la adunarea în tabără. Aceia care au venit pentru a primi lumină și putere, se întorc la căminele lor cu puțin mai bine pregătiți decât erau înainte de a participa la adunare, să lucreze în familiile și în comunitățile lor.
Problemele administrative ar trebui să fie cercetate de cei anume rânduiți pentru lucrarea aceasta. Și, pe cât cu putință, ele ar trebui să fie duse înaintea oamenilor la un alt timp decât la adunarea în tabără. Instrucțiuni cu privire la colportaj, la lucrarea școlii de Sabat și la lucrarea cercurilor misionare, ar trebui să fie date în comunitățile locale sau în adunări anume rânduite. Același lucru se aplică cu privire la cursurile de gătit. Deși aceste lucruri sunt cât se poate de nimerite și la locul lor, ele nu ar trebui să ocupe timpul cu ocazia adunărilor noastre în tabără.
-45-
Președinții de Conferințe și predicatorii ar trebui să se dedice intereselor spirituale ale poporului, și de aceea ei ar trebui să fie scuzați de la munca de rutină, necesară la o asemenea adunare. Predicatorii ar trebui să fie gata să lucreze ca învățători și conducători în lucrarea din tabără, când ocazia o cere, dar ei nu trebuie să se istovească. Ei ar trebui să se simtă înviorați și să fie într-o stare voioasă a minții, deoarece aceasta este de cea mai mare însemnătate pentru binele suprem al adunării. Ei ar trebui să fie în stare să rostească cuvinte de îmbărbătare și încurajare și să lase ca semințele adevărului spiritual să cadă pe terenul inimilor cinstite, pentru a răsări și a aduce rod valoros.
Predicatorii ar trebui să-i învețe pe oameni cum să vină la Domnul și cum să-i conducă și pe alții la El. Trebuie să fie adoptate metode, să fie făcute planuri prin care standardul să fie înălțat, iar oamenii să fie învățați cum pot fi curățați de nelegiuire și înălțați prin aderarea la principii curate și sfinte.
Trebuie să se ia timp pentru cercetarea inimii și pentru cultivarea sufletului. Când mintea este ocupată cu probleme administrative, în mod necesar trebuie să fie o sărăcie de putere spirituală. Evlavia personală, adevărata credință și sfințenie a inimii să fie păstrată înaintea minții până când oamenii își dau seama de importanța lor.
Noi trebuie să avem puterea lui Dumnezeu în adunările noastre de tabără, căci altminteri nu vom fi în stare să biruim împotriva vrăjmașului sufletelor. Hristos zice: “Fără Mine nu puteți face nimic”.
Aceia care se strâng în adunările în tabără trebuie să fie pătrunși de gândul că scopul adunărilor este acela de a ajunge la o experiență creștină mai înaltă, de a înainta în cunoașterea de Dumnezeu, de a fi întăriți cu vigoare spirituală, iar dacă nu ne dăm seama de lucrul acesta, adunările vor fi pentru noi neroditoare.
-46-
Asistență pastorală
La adunările în tabără sau la eforturile evanghelistice, făcute în corturi, în orașele mari sau în apropiere de ele, ar trebui să fie o abundență de asistență pastorală. În toate adunările noastre în corturi, forțele pastorale ar trebui să fie cât mai puternice cu putință. Nu este un lucru înțelept acela de a lăsa ca unul sau doi oameni să fie continuu sub tensiune. Sub o asemenea tensiune ei ajung să se istovească fizic și mintal și devin astfel incapabili să facă lucrarea încredințată lor. Pentru ca să poată avea tăria cerută pentru adunări, predicatorii ar trebui ca mai înainte să facă aranjamente pentru a lăsa câmpurile lor în mâini sigure, pe seama unor persoane care, deși poate nu sunt în stare să predice, să poată face lucrarea din casă în casă. Mulți pot lucra vitejește pentru Dumnezeu, iar de pe urma ostenelilor lor vor vedea roade a căror bogăție îi va surprinde.
În adunările noastre mari e necesară o diversitate de daruri. Destoinicii proaspete ar trebui să fie aduse în lucrare. Trebuie să se dea prilej Duhului Sfânt să lucreze asupra minții. Atunci adevărul va fi prezentat cu prospețime și putere.
În conducerea importantelor interese ale adunărilor din preajma unor orașe mari, conlucrarea tuturor lucrătorilor este de cea mai mare importanță. Ei ar trebui să se păstreze în deplina atmosferă a adunărilor, făcând cunoștință cu oamenii când aceștia vin și pleacă, dând pe față cea mai mare curtoazie, amabilitate și grijă duioasă pentru sufletele lor. Ei ar trebui să fie gata să vorbească cu aceștia, la timp și ne la timp, veghind la câștigarea de suflete. O, dacă servii lui Hristos ar da pe față măcar pe jumătate din vigilența lui Satana, care e mereu pe urma ființelor omenești, totdeauna foarte treaz, urmărind să pună vreun laț sau vreo cursă pentru pieirea lor!
-47-
Fiecare zi următoare ar trebui să fie cea mai importantă zi de muncă. Ziua aceea, seara aceea, poate fi unica ocazie pe care vreun suflet ar mai avea-o pentru a auzi solia de avertizare. Nu uitați niciodată lucrul acesta.
Când predicatorii își îngăduie să fie chemați de la lucrul lor pentru a vizita comunitățile, nu numai că ei își irosesc puterea fizică, dar se lipsesc chiar pe ei înșiși de timpul necesar pentru studiu și rugăciune și pentru a sta liniștiți înaintea lui Dumnezeu, în cercetare de sine. În felul acesta, ei ajung nepregătiți pentru a face lucrarea acolo și atunci când ar trebui să fie făcută.
Nu este nimic mai necesar în lucrare ca rezultatele practice ale comuniunii cu Dumnezeu. Noi trebuie să arătăm prin viața noastră zilnică faptul că avem pace și odihnă în Dumnezeu. Pacea Lui în inimă va străluci pe față. Va da glasului o putere convingătoare. Comuniunea cu Dumnezeu va da înălțime morală caracterului și întregii desfășurări a acțiunii. Oamenii vor ajunge să cunoască despre noi, ca și despre primii ucenici, că am fost cu Isus. Aceasta va da ostenelii predicatorilor o putere chiar mai mare decât aceea care vine de la influența predicilor lui. Ei nu trebuie să-și îngăduie a fi lipsiți de puterea aceasta. Comuniunea cu Dumnezeu, prin rugăciune și studierea Cuvântului Său, nu trebuie să fie neglijată, deoarece aici este izvorul tăriei lor. Nici o lucrare pentru biserică nu ar trebui să o ia înaintea acesteia.
Noi ne-am prins prea slab de Dumnezeu și de realitățile veșnice. Dacă oamenii ar umbla cu Dumnezeu, El i-ar ascunde în crăpătura Stâncii. Ascunși în felul acesta, ei Îl pot vedea pe Dumnezeu, așa cum L-a văzut Moise. Cu puterea și lumina pe care le-o dă Dumnezeu, ei pot înțelege mai mult și realiza mai mult decât au îndrăznit ei să creadă mai înainte că ar fi cu putință.
Este nevoie de mai multă abilitate, de mai mult tact și înțelepciune la prezentarea Cuvântului lui Dumnezeu, atunci când e hrănită turma lui Dumnezeu, decât își închipuie mulți. O prezentare uscată, fără de viață, scade valoarea soliei nespus de sfinte, pe care Dumnezeu a dat-o oamenilor.
-48-
Aceia care îi învață pe alții Cuvântul trebuie să trăiască ei înșiși în fiecare oră, într-o comuniune conștientă, vie, cu Dumnezeu. Principiile adevărului, ale neprihănirii și harului trebuie să fie înăuntrul lor. Ei trebuie să soarbă din Izvorul a toată înțelepciunea putere morală și intelectuală. Inimile lor să fie înviorate de profundele influențe ale Spiritului lui Dumnezeu.
Izvorul a toată puterea este nelimitat și, dacă în marea voastră nevoie căutați Spiritul Sfânt pentru a lucra asupra sufletului vostru, dacă vă izolați într-un loc unde să fiți numai cu Dumnezeu, fiți siguri că nu veți veni înaintea oamenilor seci și fără viață. Rugându-vă mult și privind la Isus, veți înceta să mai înălțați eul. Dacă veți exercita credința cu răbdare, încrezându-vă necondiționat în Dumnezeu, veți recunoaște vocea lui Isus spunând: “Vino mai sus”.