Secțiunea 1 — Perspectiva
“Ridicați-vă ochii, și priviți holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriș.”
Scopul lui Dumnezeu cu biserica
Este scopul lui Dumnezeu ca să manifeste prin poporul Său principiile Împărăției Sale. Pentru ca să poată da pe față principiile acestea în viață și caracter, El dorește să-i separe pe cei din poporul Său de obiceiurile, deprinderile și practicile lumii. El caută să-i apropie de Sine, pentru ca să le poată face cunoscută voia Sa.
Acesta a fost scopul Său cu eliberarea lui Israel din Egipt. La rugul arzând, Moise a primit de la Dumnezeu solia pentru împăratul Egiptului: “Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească”. (Exod 7, 16.) Cu braț puternic și cu mână întinsă, Dumnezeu a scos mulțimea evreilor din țara robiei. Minunată a fost eliberarea pe care El a săvârșit-o pentru ei, pedepsind pe vrăjmașii lor, care au refuzat să asculte de Cuvântul Său, cu o nimicire deplină.
Dumnezeu dorea să separe pe poporul Său de lume și să-l pregătească să primească Cuvântul Său. Din Egipt, El i-a condus pe israeliți la Muntele Sinai, unde le-a descoperit slava Sa. Aici nu exista nimic care să le atragă sentimentele sau să le abată mintea de la Dumnezeu; și atunci când marea mulțime privea la munții înalți, care se înălțau deasupra capetelor lor, ei își dădeau seama de nimicnicia lor înaintea lui Dumnezeu. Lângă stâncile acestea de nemișcat, numai prin puterea voinței lui Dumnezeu El a comunicat cu oamenii. Iar pentru ca totdeauna Cuvântul Său să poată fi clar și distinct în mintea lor, El proclamă în mijlocul tunetelor, și fulgerelor, cu o măreție înspăimântătoare, Legea pe care o dăduse în Paradis și care era o transcriere a caracterului Său. Iar cuvintele au fost scrise pe table de piatră cu degetul lui Dumnezeu. Astfel voința veșnicului Dumnezeu a fost descoperită unui popor chemat să facă cunoscut oricărui neam, oricărei limbi și oricărui popor principiile cârmuirii Sale în cer și pe pământ.
-10-
La aceeași lucrare a chemat El pe poporul Său în generația aceasta. Lor le-a descoperit voia Sa și de la ei cere ascultare. În zilele de pe urmă ale istoriei acestui pământ, vocea care a vorbit de pe Sinai încă mai spune oamenilor: “Să nu ai alți dumnezei afară de Mine”. (Exod 20, 3.) Omul și-a pus voința împotriva voinței lui Dumnezeu, dar el nu poate aduce la tăcere acest cuvânt ce poruncește. Mintea omenească nu poate ajunge niciodată să înțeleagă pe deplin obligația sa față de puterea superioară, dar nici nu poate să fugă de obligație. Teorii și speculații profunde pot să abunde, oamenii pot încerca să așeze știința în opoziție cu revelația, și în felul acesta să îndepărteze Legea lui Dumnezeu; dar mai puternic și tot mai puternic, Duhul Sfânt va aduce înaintea lor porunca: “Domnului, Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești”. (Matei 4, 10.)
Cum tratează lumea Legea lui Dumnezeu? Pretutindeni, oamenii acționează împotriva preceptelor divine. În dorința lor de a fugi de purtarea crucii, care însoțește ascultarea, până și bisericile se alătură marelui apostat, cu pretenția că Legea lui Dumnezeu a fost schimbată sau abrogată. Oamenii, în oarba lor mândrie, se laudă cu progresul minunat și cu cultura lor; dar veghetorii cerești văd pământul plin de corupție și violență. Din cauza păcatului, atmosfera lumii noastre a ajuns ca atmosfera unui lagăr de ciumați.
-11-
O mare lucrare trebuie făcută în prezentarea înaintea oamenilor a adevărurilor mântuitoare ale Evangheliei. Acesta este mijlocul rânduit de Dumnezeu pentru a stăvili valul stricăciunii morale. Acesta este mijlocul Său pentru a reface în om chipul Lui moral. El este leacul Lui față de dezorganizarea universală. El este puterea care îi atrage pe oameni laolaltă și-i unește. Lucrarea soliei îngerului al treilea este de a prezenta adevărurile acestea. Domnul intenționează ca prezentarea acestei solii să fie cea mai înaltă și cea mai mare lucrare ce se săvârșește în lume, în zilele acestea.
Satana stăruie fără încetare ca oamenii să accepte principiile lui. În felul acesta, el caută să-I zădărnicească lucrarea lui Dumnezeu. El caută fără încetare să arate pe cei aleși ai lui Dumnezeu ca fiind niște oameni amăgiți. El este pârâtorul fraților, iar puterea lui învinuitoare o folosește mereu împotriva celor care săvârșesc neprihănirea. Domnul dorește să răspundă prin poporul Său la învinuirile lui Satana, arătând roadele ascultării față de principiile drepte.
Toată lumina trecutului, toată lumina care strălucește în prezent și se întinde peste viitor, așa cum se descoperă în Cuvântul lui Dumnezeu, este pentru fiecare suflet care o va primi. Slava acestei lumini, care este însăși slava caracterului lui Hristos, trebuie să se manifeste în creștin ca persoană aparte, în familie, în biserică, în slujitorii Cuvântului, în fiecare instituție înființată de poporul lui Dumnezeu. Domnul intenționează ca toate acestea să fie simboluri a ceea ce se poate face pentru lume. Ele trebuie să fie exemplificări ale puterii mântuitoare a adevărurilor Evangheliei. Ele sunt unelte lucrătoare pentru împlinirea marelui scop al lui Dumnezeu față de neamul omenesc.
Poporul lui Dumnezeu trebuie să fie canal pentru lucrarea celei mai mari influențe din Univers. În viziunea lui Zaharia, cei doi măslini ce stau înaintea lui Dumnezeu sunt înfățișați ca revărsând din ei uleiul auriu prin țevile de aur în rezervoarele sanctuarului. Din acestea sunt alimentate candelele sanctuarului, pentru ca ele să poată da continuu o lumină puternică și strălucitoare. Tot la fel, de la cei unși, care stau în prezența lui Dumnezeu, se transmite plinătatea luminii și iubirii divine poporului Său, pentru ca ei să poată transmite la alții lumină, bucurie și înviorare. Ei trebuie să devină canale, prin care instrumentele divine să transmită lumii fluxul puternic al iubirii lui Dumnezeu.
-12-
Scopul pe care Dumnezeu caută să-l realizeze prin poporul Său de astăzi este același ca cel pe care a dorit să-l realizeze prin Israel când l-a scos din Egipt. Privind la bunătatea, îndurarea, dreptatea și iubirea lui Dumnezeu, date pe față în biserică, lumea urmează să aibă o exemplificare a caracterului Său. Și atunci când Legea lui Dumnezeu este astfel exemplificată în viață, chiar și lumea va recunoaște superioritatea acelora care-L iubesc pe Dumnezeu, se tem de El și Îi servesc mai presus de oricare alt popor de pe pământ. Domnul are privirea îndreptată asupra oricărui membru din poporul Său; El are planuri pentru fiecare dintre ei. Este planul Lui ca aceia care practică sfintele Lui precepte să fie un popor deosebit. Poporului lui Dumnezeu de astăzi, ca și vechiului Israel, îi aparțin cuvintele scrise de Moise prin Spiritul Inspirației: “Tu ești un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fața pământului”. (Deuteronom 7, 6.) “Iată, v-am învățat legi și porunci, cum mi-a poruncit Domnul, Dumnezeul meu, ca să le împliniți în țara pe care o veți lua în stăpânire. Să le păziți și să le împliniți; căci aceasta va fi înțelepciunea și priceperea voastră înaintea popoarelor, care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi și vor zice: ‘Acest neam mare este un popor cu totul înțelept și priceput!’ Care este, în adevăr, neamul acela așa de mare, încât să fi avut pe dumnezeii lui așa de aproape cum avem noi pe Domnul, Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemăm? Și care este neamul acela așa de mare, încât să aibă legi și porunci așa de drepte, cum este toată legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte?” (Deuteronom 4, 5-8.)
-13-
Nici chiar cuvintele acestea nu ajung să exprime mărimea și slava planului pe care Dumnezeu vrea să-l realizeze prin poporul Său. Nu numai lumii acesteia, ci Universului întreg trebuie să-i facem cunoscute principiile Împărăției Sale. Apostolul Pavel, scriind prin Spiritul Sfânt, zice: “Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toți sfinții, mi-a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogățiile nepătrunse ale lui Hristos și să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine, ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile; pentru ca domniile și stăpânirile din locurile cerești să cunoască azi, prin biserică, înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu”. (Efeseni 3, 8-10.)
“Fraților, am ajuns o priveliște pentru lume, îngeri și oameni.” “Ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, printr-o purtare sfântă și evlavioasă, așteptând și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu?” (1 Corinteni 4, 9; 2 Petru 3, 11.12.)
Pentru a da pe față caracterul lui Dumnezeu, pentru ca să nu ne înșelăm pe noi înșine, biserica și lumea printr-un creștinism prefăcut, trebuie să-L cunoaștem personal pe Dumnezeu. Dacă avem comuniune cu Dumnezeu, suntem servii Lui, chiar dacă niciodată nu vom predica vreunei adunări. Noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu în a prezenta desăvârșirea caracterului Său în natura omenească.
-14-
Lucrarea pentru timpul acesta
Stăm la pragul unor mari și solemne evenimente. Profețiile se împlinesc. În cărțile din ceruri se înscrie o istorie stranie și plină de evenimente. Totul în lumea noastră este în frământare. Sunt războaie și vești de războaie. Neamurile s-au mâniat și a venit vremea ca morții să fie judecați. Evenimentele sunt în schimbare, ca să aducă ziua lui Dumnezeu, care se grăbește foarte mult. Nu mai rămâne, ca să zicem așa, decât o clipă. Dar, cu toate că acum un neam se ridică deja împotriva altui neam și o împărăție împotriva altei împărății, încă nu este confruntarea generală. Cele patru vânturi încă mai sunt ținute, până ce servii lui Dumnezeu vor fi sigilați pe frunți. Apoi, puterile pământului își vor pune în mișcare forțele pentru marea bătălie de pe urmă.
Satana este foarte preocupat, făcându-și planurile pentru ultimul mare conflict, când toți vor lua poziție. După ce Evanghelia a fost proclamată în lume timp de aproape două mii de ani, Satana încă mai prezintă bărbaților și femeilor aceeași scenă pe care a prezentat-o lui Hristos. În chip minunat, el face ca împărățiile lumii, în slava lor, să treacă pe dinaintea oamenilor. El făgăduiește aceste împărății tuturor celor care cad înaintea lui și i se închină. În felul acesta, el caută să-i aducă pe oameni sub dominația lui.
Satana lucrează până la epuizare pentru a se face ca Dumnezeu și pentru a-i nimici pe toți aceia care se împotrivesc puterii lui. Și astăzi lumea se pleacă înaintea lui. Puterea lui este primită ca fiind puterea lui Dumnezeu. Se împlinește profeția din Apocalips, cum că “tot pământul se mira după fiară”. (Apocalipsa 13, 3.)
Oamenii, în mândria lor oarbă, se laudă cu minunatul progres și cultura lor; dar ochiului celui Atotștiutor i se descoperă vinovăția și stricăciunea lăuntrică. Străjerii cerești văd pământul plin de violență și crimă. Bogăția este obținută prin tot soiul de jefuiri, nu numai jefuirea oamenilor, ci și jefuirea lui Dumnezeu. Oamenii folosesc mijloacele Lui pentru a-și satisface egoismul. Pe tot ce pot pune mâna este făcut să slujească lăcomiei lor. Predomină avariția și poftele trupești. Oamenii cultivă însușirile primului mare amăgitor. Ei l-au primit ca dumnezeu și s-au umplut de duhul lui.
-15-
Dar norul mâniei judecății atârnă peste ei, având în el elementele care au nimicit Sodoma. În viziunea sa, cu privire la lucrurile viitoare, profetul Ioan a privit scena aceasta. Această închinare la idoli i-a fost descoperită și i se părea ca și cum întreaga lume stă la pragul pierzării. Dar când a privit cu adânc interes, el a văzut ceata celor care țineau poruncile lui Dumnezeu și care aveau pe frunțile lor sigiliul viului Dumnezeu și a zis: “Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus. Și am auzit un glas din cer care zicea: ‘Scrie: Ferice de acum încolo de morții, care mor în Domnul’. ‘Da’ zice Domnul; ‘ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!’ Apoi m-am uitat și iată un nor alb; și pe nor ședea cineva care semăna cu un fiu al omului; pe cap avea o cunună de aur; iar în mână, o seceră ascuțită. Și un alt înger a ieșit din Templu, și striga cu glas tare Celui ce ședea pe nor: ‘Pune secera Ta și seceră: pentru că a venit ceasul să seceri, și secerișul pământului este copt’. Atunci Cel ce ședea pe nor și-a aruncat secera pe pământ. Și pământul a fost secerat. Și din Templul, care este în cer, a ieșit un alt înger, care avea și el un cosor ascuțit. Și un alt înger, care avea stăpânire asupra focului, a ieșit din altar, și a strigat tare către cel ce avea cosorul cel ascuțit: ‘Pune cosorul tău cel ascuțit, și culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei sunt copți’. Și îngerul și-a aruncat cosorul pe pământ, a cules via pământului, și-a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu”. (Apocalipsa 14, 12-19.)
-16-
Când izbucnește furtuna mâniei lui Dumnezeu asupra lumii, va fi o descoperire îngrozitoare pentru suflete să vadă că locașul lor a fost luat de ape, deoarece era clădit pe nisip. Acestora trebuie să li se prezinte avertizarea înainte de a fi prea târziu. Ar trebui să simțim acum răspunderea de a lucra cu râvnă puternică pentru a face cunoscut și altora adevărurile pe care le-a dat Dumnezeu pentru timpul de față. Oricâtă râvnă am avea nu e prea mult.
Inima lui Dumnezeu este mișcată. Sufletele sunt foarte prețioase înaintea Lui. Pentru lumea aceasta a plâns Hristos în agonie; pentru lumea aceasta a fost El răstignit. Dumnezeu a încredințat singurului Său Fiu lucrarea de a-i salva pe păcătoși și El dorește ca noi să-i iubim pe semenii noștri așa cum ne-a iubit El. El dorește să-i vadă pe aceia care au o cunoaștere a adevărului, împărtășind această cunoștință și semenilor lor.
Acum e timpul să se dea ultima avertizare. În prezentarea adevărului pentru timpul de față este o putere specială; dar câtă vreme va mai dăinui? Numai un scurt timp. Dacă a fost cândva o criză, aceasta este acum. Toți își hotărăsc acum destinul lor veșnic. Oamenii au nevoie să fie treziți ca să-și dea seama de solemnitatea timpului și de apropierea zilei când timpul de probă se va încheia. Eforturi hotărâte trebuie depuse pentru a duce solia pentru timpul acesta în mod prioritar înaintea oamenilor. Îngerul al treilea trebuie să meargă înainte cu o mare putere. Nimeni să nu ignore această lucrare sau să o trateze ca fiind de mică importanță.
-17-
Lumina pe care am primit-o asupra soliei îngerului al treilea este adevărata lumină. Semnul fiarei este exact ceea ce s-a proclamat că este. Nu totul este înțeles în legătură cu această problemă și nici nu va fi înțeles până nu se desface sulul; dar în lumea noastră trebuie să se săvârșească o lucrare foarte solemnă. Domnul poruncește servilor Săi: “Strigă în gura mare, nu te opri! Înalță-ți glasul ca o trâmbiță și vestește poporului Meu nelegiuirile Lui, casei lui Iacov, păcatele ei!” (Isaia 58, 1.)
Nu trebuie să aibă loc o schimbare în liniile generale ale lucrării noastre. Ea trebuie să stea tot atât de clară și deosebită cum a făcut-o profeția. Noi nu trebuie să intrăm în nici o confederație cu lumea, închipuindu-ne că făcând așa vom realiza mai mult. Dacă unii stau în cale, pentru a împiedica înaintarea lucrării pe căile rânduite de Dumnezeu, ei vor fi neplăcuți înaintea lui Dumnezeu. Nici o ramură a adevărului, care a făcut din adventiștii de ziua a șaptea ceea ce sunt ei azi, nu trebuie să fie slăbită. Noi avem vechile pietre de hotar ale adevărului, experiența și datoria și trebuie să stăm tari în apărarea principiilor noastre în fața întregii lumi.
Este esențial ca oamenii să fie pregătiți să prezinte Cuvântul cel viu al lui Dumnezeu tuturor popoarelor. Oamenii de toate treptele sociale și de toate capacitățile, cu feluritele lor daruri, trebuie să conlucreze armonios în vederea unui rezultat comun. Ei trebuie să se unească în lucrarea de a aduce oamenilor adevărul, fiecare lucrător îndeplinind însărcinarea lui specială.
Cei trei îngeri din Apocalipsa 14 sunt reprezentați ca zburând prin mijlocul cerului, simbolizând lucrarea de a proclama prima, a doua și a treia solie îngerească. Toți sunt legați laolaltă. Dovezile adevărului dăinuitor și pururea viu al acestor mari solii, care înseamnă atât de mult pentru biserică, care au trezit o opoziție atât de intensă din partea lumii religioase, nu au pierit. Satana caută fără încetare să arunce o umbră asupra acestor solii, așa încât poporul lui Dumnezeu să nu înțeleagă bine importanța lor, timpul și locul lor; dar ele trăiesc și trebuie să exercite puterea lor asupra experienței noastre religioase atât cât mai este timp.
-18-
Influența acestor solii s-a adâncit și lărgit, punând în mișcare resorturile acțiunii în mii de inimi, aducând la existență instituții de învățământ, edituri și instituții de sănătate. Toate acestea sunt mijloace de lucru ale lui Dumnezeu pentru a conlucra în marea lucrare reprezentată de primul, al doilea și al treilea înger — lucrarea de avertizare a locuitorilor lumii că Hristos vine a doua oară cu putere și slavă mare.
Fraților și surorilor, aș vrea să vă pot spune ceva care să vă trezească față de importanța acestui timp, față de semnificația evenimentelor care au loc acum. Vă atrag atenția la mișcările agresive ce au loc acum pentru restrângerea libertății religioase. Monumentul de aducere aminte, sfințit de Dumnezeu, a fost dărâmat, și în locul lui a fost așezat în fața lumii un sabat neadevărat, care nu are nici o sfințenie. Și, în timp ce puterile întunericului agită elementele din adânc, Domnul Dumnezeul cerului trimite putere de sus pentru a face față pericolelor, trezind instrumentele Sale vii, ca ele să înalțe Legea cerului. Acum, chiar acum este timpul nostru pentru a lucra în țări străine. Atunci când America, țara libertății religioase, se va uni cu papalitatea pentru constrângerea conștiinței și a-i obliga pe oameni să onoreze sabatul cel fals, oamenii din fiecare țară de pe glob vor fi determinați să urmeze exemplul ei. Poporul nostru nu este nici pe jumătate treaz pentru a face tot ce-i stă în putere cu mijloacele ce îi stau la îndemână, pentru a vesti mai departe și a extinde solia de avertizare.
Va continua.