Tainele Bibliei, o dovadă a inspirației ei
“Poți spune tu că poți pătrunde adâncimile lui Dumnezeu? Că poți ajunge la cunoștința desăvârșită a Celui Atotputernic? Cât cerurile-i de înaltă; ce poți face? Mai adâncă decât Locuința morților, ce poți știi?” “Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, și căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât de sus sunt căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre”. “Eu sunt Dumnezeu și nu este altul ca Mine. Eu am vestit de la început ce are să se întâmple și cu mult înainte ce nu este încă împlinit.” Este imposibil pentru mințile mărginite ale oamenilor să înțeleagă pe deplin caracterul sau lucrarea Celui Infinit. Pentru intelectul cel mai ascuțit și mintea cea mai puternică și mai educată, Ființa sfântă trebuie să rămână pentru totdeauna îmbrăcată în mister.
-699-
Apostolul Pavel exclamă: “O, adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui.” Și, deși “norii și negura Îl înconjoară, dreptatea și judecata sunt temelia scaunului Său de domnie.” Putem înțelege purtarea Lui față de noi și motivele care-L determină să Se poarte astfel, în măsura în care reușim să pricepem iubirea și mila Sa nemărginite, unite cu infinita Sa putere. Noi putem înțelege din scopurile și planurile Sale numai atât cât este spre binele nostru, și dincolo de aceasta, trebuie să ne încredem încă în tăria Celui Atotputernic, în iubirea și înțelepciunea Tatălui și Stăpânului a toate.
Cuvântul lui Dumnezeu, asemenea caracterului Autorului Său divin, prezintă taine care nu pot fi niciodată înțelese pe deplin de ființele mărginite. El ne îndreaptă mintea către Creator, care locuiește într-o “lumină de care nu te poți apropia.” Ne prezintă planurile Sale, care cuprind toate veacurile istoriei omenești și care vor ajunge să se împlinească numai în ciclurile nesfârșite ale veșniciei. El ne atrage atenția la subiecte de o infinită profunzime și importanță cu privire la guvernarea lui Dumnezeu și destinul omului.
Intrarea păcatului în lume, întruparea Domnului Hristos, nașterea noastră din nou, învierea, precum și multe alte subiecte prezentate în Biblie sunt taine prea adânci pentru ca mintea omenească să le explice sau chiar să le înțeleagă pe deplin. Dar Dumnezeu ne-a dat în Sfintele Scripturi suficiente dovezi cu privire la caracterul ei divin și nu trebuie să punem la îndoială Cuvântul Său, numai pentru faptul că nu putem înțelege tainele providenței Sale.
Nu trebuie să se treacă pe lângă acele părți ale Cuvântului Sfânt care prezintă aceste mari adevăruri ca și când n-ar fi de nici un folos pentru om. Tot ceea ce Dumnezeu a găsit potrivit să facă cunoscut trebuie să acceptăm ca autoritate a Cuvântului Său. Poate să fie dată numai o simplă declarație a faptelor, fără nici o explicație de ce sau cum; și cu toate că nu putem s-o înțelegem, trebuie să fim mulțumiți și încrezători că este adevărată, pentru că Dumnezeu a spus acest lucru. Toată greutatea stă în slăbiciunea și îngustimea minții omenești.
-700-
Apostolul Petru spune că în Scripturi sunt “unele lucruri greu de înțeles, pe care cei neștiutori și nestatornici le răstălmăcesc ca și pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor”. Părțile dificile din Sfânta Scriptură au fost prezentate de către sceptici ca un argument împotriva Bibliei; dar departe de a fi astfel, ele constituie o puternică dovadă a inspirației ei divine. Dacă ea n-ar conține nici o relatare despre Dumnezeu, ci numai ceea ce noi putem să înțelegem foarte ușor; dacă măreția și maiestatea Sa ar putea să fie înțelese de mintea mărginită, atunci Biblia n-ar putea purta acreditarea incontestabilă a autorității divine. Chiar grandoarea și misterul temelor prezentate ar trebui să inspire credința în Biblie ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu.
Biblia prezintă adevărul cu o simplitate și o adaptare la nevoile și năzuințele inimii omenești, fapt ce a uimit și a fermecat majoritatea minților cultivate, în timp ce îi face în stare și pe cei umili și necultivați să înțeleagă calea mântuirii. Și cu toate acestea, aceste adevăruri simple, așa cum sunt ele prezentate, se ocupă de subiecte atât de înalte, atât de larg cuprinzătoare, atât de infinit în afara puterii de înțelegere a omului, încât le putem primi numai pentru faptul că Dumnezeu le-a rostit. În acest fel, planul de mântuire este prezentat deschis în fața noastră, încât fiecare suflet să poată vedea pașii pe care trebuie să-i facă pentru pocăință față de Dumnezeu și credință față de Domnul Isus Hristos, pentru a fi mântuit în modul rânduit de Dumnezeu. Cu toate acestea, sub aceste adevăruri, așa de ușor de înțeles, stau taine care sunt un loc de ascuns al slavei Sale — taine care copleșesc mintea în cercetările ei, dar inspiră totuși pe cercetătorul sincer al adevărului cu respect și credință. Cu cât se cercetează mai mult Biblia, cu atât mai profundă este convingerea că ea este Cuvântul viului Dumnezeu și rațiunea umană se închină înaintea maiestății revelației divine.
Sunt binecuvântați cu cea mai mare lumină cei care sunt astfel dispuși să accepte descoperirile vii, bazate pe autoritatea lui Dumnezeu. Dacă sunt rugați să explice anumite declarații, ei nu pot decât să răspundă: “Așa este prezentat în Scripturi.” Sunt obligați să recunoască că nu pot explica lucrarea puterii divine sau manifestarea înțelepciunii divine. Este ca și când Domnul a intenționat să fie așa, ca să fim astfel obligați să acceptăm unele lucruri numai prin credință. Recunoscând, admitem că mintea mărginită este nepotrivită să cuprindă infinitul; omul, cu limitele lui, nu poate înțelege scopurile Celui Atotcunoscător.
-701-
Pentru că nu pot să sondeze tainele lui, cei sceptici și cei necredincioși resping Cuvântul lui Dumnezeu; și nu toți aceia care mărturisesc a crede Biblia sunt scutiți de ispite în acest punct. Apostolul spune: “Luați seama dar, fraților, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu.” Mintea care a fost educată să critice, să se îndoiască și să cenzureze, pentru că nu poate să cerceteze, să pătrundă în planurile lui Dumnezeu, trebuie să se ferească, astfel “ca nimeni dintre voi să n-aibă o inimă rea”. Este drept să se studieze în mod amănunțit învățăturile Bibliei și să se cerceteze “lucrurile lui Dumnezeu în măsura în care ele sunt descoperite în Scripturi. În timp ce ‘lucrurile ascunse sunt ale Domnului’, ‘acele lucruri descoperite sunt ale noastre și ale copiilor noștri’. Dar este lucrarea lui Satana să pervertească puterea de investigare a minții. O anumită mândrie este amestecată cu considerația pentru adevărul biblic, așa că oamenii se simt înfrânți și nerăbdători dacă nu pot explica fiecare parte a Bibliei, spre satisfacerea lor. Este prea umilitor pentru ei să recunoască faptul că nu înțeleg cuvintele inspirate. Ei nu sunt binevoitori să aștepte cu răbdare până când Dumnezeu va considera că este potrivit să le descopere adevărul. Ei simt că înțelepciunea lor omenească, neajutorată, este insuficientă să-i facă în stare să înțeleagă Scripturile; și, nereușind să facă lucrul acesta, ei neagă, în mod categoric, autoritatea ei. Este adevărat că multe teorii și doctrine populare, care se consideră a fi învățături ale Bibliei, n-au nici o bază în Scripturi și, într-adevăr, sunt contrare întregului conținut al inspirației. Aceste lucruri au fost o cauză de îndoială și nedumerire pentru multe minți. Cu toate acestea, ele nu trebuie să fie atribuite Cuvântului lui Dumnezeu, ci perversiunii omului față de el. Dar dificultățile din Biblie nu se reflectă asupra înțelepciunii lui Dumnezeu; ele nu vor fi cauza ruinei acelora care n-ar fi fost distruși, dacă asemenea dificultăți n-ar fi existat. Dacă n-ar fi fost nici un fel de taine în Biblie, pentru a-i face să ridice întrebări, aceleași minți, datorită propriei lor lipse de discernământ spiritual, ar fi găsit motive de poticnire în declarații foarte clare ale lui Dumnezeu.
-702-
Oamenii care își imaginează că sunt înzestrați cu puteri intelectuale de o valoare atât de înaltă, încât pot găsi explicații la toate căile și lucrările lui Dumnezeu, caută să înalțe înțelepciunea omenească, punând-o pe picior de egalitate cu înțelepciunea divină, și să slăvească pe om ca pe Dumnezeu. Ei nu fac decât să repete ceea ce Satana i-a declarat Evei în Eden: ‘Veți fi ca Dumnezeu’. Satana a căzut din cauza ambiției lui de a fi egal cu Dumnezeu. El dorea să intre în sfatul și planurile cerului, de la care a fost exclus din cauza neputinței sale ca ființă creată de a înțelege înțelepciunea Celui Infinit. Această mândrie orgolioasă a fost aceea care l-a dus la răzvrătire și, prin aceleași mijloace, el caută să aducă ruina omului.
Sunt taine în Planul de mântuire — umilirea Fiului lui Dumnezeu, să poată fi găsit asemenea oamenilor, iubirea minunată și bunăvoința Tatălui de a da pe Fiul Său — care pentru îngerii cerului sunt subiecte de o continuă uimire. Apostolul Petru, vorbind despre descoperirile date profeților despre patimile lui Hristos și slava de care aveau să fie urmate, spunea că acestea sunt lucruri ‘pe care chiar îngerii doresc să le privească’. Și acestea vor constitui studiul celor răscumpărați în decursul veacurilor nesfârșite. În timp ce vor contempla lucrarea lui Dumnezeu în creațiune și răscumpărare, noi adevăruri vor continua să se descopere minții ce se minunează și se delectează. Pe măsură ce învață tot mai mult despre înțelepciunea, iubirea și puterea lui Dumnezeu, mintea lor se va dezvolta continuu și lumina lor va crește mereu.
-703-
Dacă ar fi fost posibil pentru ființele create să înțeleagă pe deplin pe Dumnezeu și lucrarea Sa, atunci, ajungând la acest punct, pentru ei n-ar mai fi fost nici o descoperire a adevărului, nici o creștere a cunoștinței, nici o continuă dezvoltare a minții și a inimii. Atunci Dumnezeu n-ar mai fi suprem, iar omul, ajungând la limita cunoașterii și realizării, ar înceta să mai avanseze. Să-i mulțumim lui Dumnezeu că lucrurile nu stau așa. Dumnezeu este infinit, în El sunt ‘ascunse toate comorile înțelepciunii și ale științei’. Și în toată veșnicia, oamenii pot fi cercetători care învață totdeauna, și totuși nu epuizează niciodată comorile înțelepciunii Sale, ale bunătății și puterii Sale.
Dumnezeu intenționează ca, din această viață, adevărul să fie totdeauna dezvăluit poporului Său. Nu există decât o singură cale prin care această cunoaștere să poată fi obținută. Noi putem obține o înțelegere a Cuvântului lui Dumnezeu numai prin iluminarea acelui spirit prin care a fost dat Cuvântul: ‘Nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu.’ ‘Căci Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.’ Și făgăduința Mântuitorului, făcută urmașilor Săi, era: ‘Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul… Căci El va lua din ce este al Meu, și vă va descoperi’.
Dumnezeu dorește ca omul să-și folosească puterile rațiunii; și studiul Bibliei va întări și va înălța mintea așa cum nici un alt studiu nu o poate face. Este cel mai bun exercițiu mintal și spiritual pentru ființa omenească. Și totuși, trebuie să fim atenți ca nu cumva să zeificăm rațiunea, care este supusă slăbiciunii și neputinței omenești. Dacă Scripturile n-ar fi acoperite pentru înțelegerea noastră ca de niște nori, astfel încât adevărurile cele mai clare să nu fie înțelese, noi am avea acea simplitate a credinței asemenea unui copil, gata să învețe și să ceară cu insistență ajutorul Duhului Sfânt. Un sentiment al puterii și înțelepciunii lui Dumnezeu, precum și neputința noastră de a înțelege măreția Lui ar trebui să ne inspire umilință și ar trebui să deschidem Cuvântul Lui ca și cum am fi în prezența Sa, cu o teamă sfântă. Când ne apropiem de Biblie, rațiunea trebuie să recunoască o autoritate superioară ei, iar inima și mintea trebuie să se plece în fața Marelui Eu sunt”.
-704-
Noi vom înainta în adevărata cunoaștere spirituală, numai dacă ne dăm seama că trebuie să recunoaștem micimea noastră și întreaga noastră dependență de Dumnezeu; dar toți cei care se apropie de Biblie cu un spirit gata de a fi învățat și cu spirit de rugăciune, ca să studieze cuvintele ei ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu, vor primi iluminare divină. Sunt multe lucruri ce par dificile sau obscure pe care Dumnezeu le va face clare și simple pentru cei care vor căuta în acest fel să le înțeleagă.
Uneori, se întâmplă ca oameni care au o capacitate intelectuală dezvoltată prin educație și cultură să nu reușească să înțeleagă anumite pasaje ale Scripturii, pe care alții, care sunt mai puțin educați, a căror înțelegere pare a fi slabă și a căror minte este neorganizată, le vor înțelege, găsind tărie și mângâiere în ceea ce ceilalți declară că sunt taine sau trec pe lângă ele ca nefiind importante. De ce se întâmplă astfel? Mi s-a explicat că aceștia din urmă nu se sprijină pe propria lor putere de înțelegere. Ei merg la Izvorul luminii, la Cel care a inspirat Scripturile și, cu o inimă umilită, cer lui Dumnezeu înțelepciune și o vor primi. Sunt mine ale adevărului care pot fi descoperite de către cercetătorul zelos. Domnul Hristos a prezentat adevărul ca pe o comoară ascunsă într-un ogor. Ea nu se află chiar la suprafață; noi trebuie să săpăm adânc după ea. Dar succesul nostru în aflarea lui nu depinde atât de mult de capacitatea intelectuală, ci de umilința inimii noastre și de credința care se prinde de ajutorul divin.
Fără călăuzirea Duhului Sfânt, vom fi mereu dispuși să denaturăm Scripturile sau să le interpretăm greșit. Se citește mult Biblia, dar, în multe cazuri, nu aduce nici un folos, ci chiar o vătămare gravă. Când Cuvântul lui Dumnezeu este deschis fără respect și fără rugăciune, când gândurile și sentimentele noastre nu sunt îndreptate la Dumnezeu sau nu sunt în armonie cu voința Sa, atunci mintea este cuprinsă de îndoială; și chiar atunci când se studiază Biblia, scepticismul se întărește. Vrăjmașul preia controlul asupra gândurilor și sugerează interpretări care nu sunt corecte.
-705-
Ori de câte ori oamenii nu caută ca, în cuvânt și faptă, să fie în armonie cu Dumnezeu, atunci, oricât de învățați ar putea fi, ei sunt predispuși să nu înțeleagă Scripturile și astfel nu este sigur să ne încredem în explicațiile lor. Când căutăm într-adevăr să facem voia lui Dumnezeu, Duhul Sfânt ia preceptele Cuvântului Său și face din ele principii ale vieții, scriindu-le pe tablele sufletului. Și numai cei care urmează lumina ce le-a fost dată deja, numai aceia pot spera să primească mai departe iluminarea Duhului lui Dumnezeu. Lucrul acesta este în mod clar prezentat în cuvintele Domnului Hristos: “Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învățătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine”.
Cei care caută în Scriptură să găsească contradicții nu au o înțelegere spirituală. Având o viziune deformată, ei vor găsi multe motive de îndoială și necredință în lucrurile care, în realitate, sunt clare și simple. Dar pentru cei care primesc Cuvântul lui Dumnezeu cu respect, căutând să cunoască voința Sa ca să asculte de ea, totul se schimbă. Ei sunt plini de teamă și de uimire, pe măsură ce contemplează curăția și calitatea desăvârșită a adevărurilor descoperite. Cine se aseamănă se atrage. Cine se aseamănă se apreciază. Sfințenia se întovărășește cu sfințenia. Credința cu credința. Pentru inima umilă și mintea sinceră și cercetătoare, Biblia este plină de lumină și cunoaștere. Cei care se aproprie de Scriptură în acest spirit sunt aduși în comuniune cu profeții și apostolii. Spiritul lor asimilează pe acela al lui Hristos și ei tânjesc să devină una cu El.
Mulți simt că au o răspundere, și anume aceea de a explica fiecare dificultate aparentă din Biblie, pentru a putea face față celor chițibușari, celor ce caută nod în papură, scepticilor și necredincioșilor. Dar, încercând să explice ceea ce ei înșiși înțeleg în mod imperfect, aceștia sunt în primejdia de a produce confuzie în mintea altora în legătură cu punctele clare și ușor de înțeles. Nu aceasta este lucrarea noastră. Nici nu trebuie să ne lamentăm pentru faptul că există aceste dificultăți, ci să le acceptăm ca fiind îngăduite de înțelepciunea lui Dumnezeu. Este datoria noastră să primim adevărul Său, care este clar în toate punctele esențiale pentru mântuirea noastră, și să practicăm principiile lui în viața noastră, învățând și pe alții atât prin cuvânt, cât și prin exemplu. În felul acesta, va fi clar pentru lume că avem o legătură cu Dumnezeu și implicit avem încredere în Cuvântul Său. O viață de sfințenie — un exemplu zilnic de integritate, de blândețe și iubire neegoistă — va fi o exemplificare vie a învățăturii Cuvântului lui Dumnezeu și un argument în favoarea Bibliei, un argument căruia puțini vor fi în stare să-i reziste. Acesta se va dovedi a fi cel mai eficient control al tendințelor predominante ale scepticismului și necredinței.
-706-
Prin credință, putem să privim spre viața veșnică și să ne prindem de făgăduința lui Dumnezeu cu privire la dezvoltarea intelectului, atitudinile omenești să fie unite cu cele divine și fiecare putere a sufletului adusă într-o legătură directă cu Izvorul luminii. Ne putem bucura apoi că tot ce ne-a nedumerit cu privire la providența lui Dumnezeu ne va fi clarificat; lucrurile greu de înțeles vor găsi o explicație; și acolo unde mintea noastră mărginită a descoperit numai confuzie și planuri destrămate, vom vedea cea mai frumoasă și mai perfectă armonie. Apostolul Pavel spune: “Acum vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci vom vedea față către față. Acum cunosc în parte; dar atunci voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin”.
Petru îi îndeamnă și el pe frați: “Creșteți în harul și în cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos”. Ori de câte ori cresc în har, cei din poporul lui Dumnezeu vor înțelege Cuvântul Său. Ei vor vedea în Cuvântul sacru al lui Dumnezeu o lumină nouă și frumoasă. Acest lucru a fost adevărat în istoria bisericii din toate veacurile și va continua astfel până la sfârșit. Dar cum viața religioasă decade, a existat totdeauna tendința de a nu mai înainta în cunoașterea adevărului. Oamenii se declară mulțumiți cu lumina pe care au primit-o deja din Cuvântul lui Dumnezeu și descurajează orice continuare a cercetării Scripturii. Ei devin conservatori și caută să evite discuțiile.
-707-
Faptul că nu este nici o controversă sau agitație în poporul lui Dumnezeu n-ar trebuie să fie privit ca fiind o dovadă convingătoare a faptului că se țin strâns de învățătura sănătoasă. Există motive de îngrijorare că nu vor face o deosebire clară între adevăr și rătăcire. Atunci când, cercetând Scripturile, nu se ridică nici o întrebare nouă, când nu există nici o deosebire de opinie, care să-i determine pe oameni să cerceteze Biblia, spre a fi siguri că au adevărul, vor fi mulți, ca și în vremurile din vechime, care se vor ține de tradiție și se vor închina la ceea ce nu cunosc.
Mi-a fost arătat că mulți dintre cei ce mărturisesc a avea o cunoaștere a adevărului prezent nu știu ce cred. Ei nu înțeleg dovezile credinței lor. Nu apreciază corect lucrarea din timpul prezent. Când timpul încercării va veni, unii oameni, care acum le predică altora, își vor da seama, examinându-și pozițiile, că sunt multe lucruri pentru care nu pot prezenta nici un argument satisfăcător. Până când nu vor fi încercați în felul acesta, nu-și vor da seama de marea lor ignoranță. În biserică sunt mulți care iau de bun faptul că înțeleg ceea ce cred; dar până nu începe controversa, nu-și cunosc slăbiciunea. Când sunt despărțiți de cei care au aceeași credință ca a lor și obligați să-și explice singuri credința, vor fi surprinși să vadă cât de confuze le sunt ideile sau ceea ce au acceptat ca adevăr. Este un lucru sigur că printre noi a avut loc o îndepărtare de viul Dumnezeu și o întoarcere spre oameni, punând înțelepciunea omenească în locul celei divine.
Domnul Își va trezi poporul; dacă alte mijloace dau greș, atunci rătăciri vor veni în mijlocul lor și-i vor cerne, separând pleava de grâu. Domnul îi cheamă pe toți cei care cred în Cuvântul Său, să se trezească din somn. Lumina cea prețioasă a venit, lumina potrivită acestui timp. Ea este adevărul biblic, arătând pericolele care ne amenință. Această lumină ar trebui să ne conducă la un studiu stăruitor al Scripturilor și o examinare foarte critică a poziției pe care ne situăm. Dumnezeu dorește ca adevărul atât de important să fie cercetat pe deplin, cu perseverență, cu post și rugăciune. Credincioșii nu trebuie să rămână la presupuneri și idei definite greșit cu privire la ceea ce constituie adevărul. Credința lor trebuie să fie fondată ferm pe Cuvântul lui Dumnezeu, așa încât, atunci când timpul încercării va veni și vor fi aduși în fața consiliilor ca să răspundă pentru credința lor, credincioșii vor fi în stare să prezinte un motiv pentru nădejdea care este în ei, cu smerenie și teamă.
-708-
Agitați, agitați, agitați! Subiectele pe care le prezentăm lumii trebuie să fie pentru noi o realitate vie. Este important ca, în apărarea doctrinelor pe care le considerăm principii fundamentale ale credinței, să nu ne îngăduim niciodată să folosim argumente care nu sunt în totul sănătoase, temeinice. Acestea pot să aducă la tăcere un argument, dar nu vor fi o onoare pentru adevăr. Noi trebuie să prezentăm argumente temeinice care nu numai că vor reduce la tăcere pe oponenți, ci vor suporta și cea mai atentă și amănunțită cercetare. Cei care s-au format să poarte discuții sunt într-o mare primejdie, aceea de a nu mânui Cuvântul lui Dumnezeu în mod cinstit, drept. În înfruntarea unui oponent, trebuie să facem cel mai mare efort pentru a prezenta subiectele în discuție într-un așa mod, încât să trezească convingerea în mintea sa, în loc să caute numai să dea, să transmită încrederea celui credincios.
Oricare ar fi dezvoltarea lor intelectuală, oamenii să nu gândească nici un moment că nu este nevoie de o continuă și profundă cercetare a Sfintelor Scripturi pentru o mai mare lumină. Ca popor, suntem chemați în mod personal să cercetăm profețiile. Noi trebuie să veghem cu seriozitate și zel, ca să putem recunoaște orice rază de lumină pe care Dumnezeu ne-o va trimite. Trebuie să prindem primele licăriri ale adevărului; și prin studiu și rugăciune, să putem obține o lumină mai clară, care să poată fi adusă înaintea altora.
Când poporul lui Dumnezeu se simte în largul său și satisfăcut cu iluminarea prezentă, putem fi siguri că El nu-i va favoriza. Este voința Sa ca ei să se miște mereu înainte pentru a primi lumina ce crește mereu și mereu și care strălucește pentru ei. Atitudinea prezentă a bisericii nu-I este plăcută lui Dumnezeu. S-a ajuns la o încredere în sine, care i-a făcut să nu simtă nevoia după mai mult adevăr și după o mai mare lumină. Trăim într-un timp când Satana este la lucru atât în stânga, cât și în dreapta, înaintea și înapoia noastră; cu toate acestea, ca popor, noi dormim. Voia lui Dumnezeu este ca o voce, să se audă, spre a trezi pe poporul Său la lucru.
Va continua.