Continuare.
Mustrări, avertizări și apeluri de îndreptare din partea Domnului au fost date bisericii Sale în toate veacurile. Aceste avertizări au fost însă desconsiderate și respinse în zilele Domnului Hristos de către fariseii plini de îndreptățire de sine, care pretindeau că nu au nevoie de nici un fel de astfel de mustrări și că au fost tratați în mod nedrept. Ei n-au primit Cuvântul Domnului prin slujitorii Săi, pentru că nu erau pe placul înclinațiilor lor. Dacă Domnul ar da o viziune, chiar înaintea acestei categorii de oameni din zilele noastre, arătând astfel greșelile lor, mustrând neprihănirea lor proprie și condamnând păcatele lor, ei s-ar ridica în răzvrătire, asemenea locuitorilor din Nazaret, atunci când Domnul Hristos le-a arătat adevărata lor stare.
Dacă aceste persoane nu-și umilesc inimile înaintea lui Dumnezeu, dacă primesc sugestiile lui Satana, îndoiala și necredincioșia vor pune stăpânire pe suflet și vor vedea totul într-o lumină falsă. Semințele îndoielii, o dată semănate în inimi, vor aduce un seceriș abundent. Ei vor ajunge să nu mai aibă încredere și nu vor mai crede adevărurile care au o frumusețe deplină pentru alții, care nu și-au făcut educația în necredință. Cei care își instruiesc mintea pentru a prinde tot ce pot folosi ca un cârlig în care să-și agațe o îndoială, și sugerează aceste gânduri și altor minți, vor găsi totdeauna ocazii de îndoială. Ei vor pune sub semnul întrebării și vor critica lucrarea și poziția altora, criticând fiecare ramură a lucrării în care nu sunt implicați. Se vor hrăni cu rătăcirile, greșelile și vinovăția altora, “până când”, spune îngerul, “Domnul Isus Se va ridica de la lucrarea Sa de mijlocire din Sanctuarul ceresc și Se va îmbrăca cu hainele răzbunării și-i va surprinde la ospățul lor nesfânt și se vor trezi nepregătiți pentru ospățul nunții Mielului”. Gusturile lor au fost atât de pervertite, încât vor fi înclinați să critice până și masa Domnului din Împărăția Sa.
-690-
Le-a descoperit oare Dumnezeu unora ca aceștia care se autoînșală că mustrările sau corectările din partea Lui pot avea greutatea cuvenită pentru ei numai dacă vin direct printr-o viziune? M-am ocupat de acest punct, pentru că poziția pe care mulți o adoptă acum în privința aceasta este o înșelăciune a lui Satana, spre ruina sufletelor lor. Când el i-a prins în cursă și i-a slăbit prin sofistăriile lui, astfel încât, când sunt mustrați, rămân insensibili la lucrările Duhului Sfânt, triumful lui asupra lor va fi complet. Unii care mărturisesc că sunt neprihăniți Îl vor trăda, asemenea lui Iuda, pe Domnul lor, dându-L în mâinile vrăjmașilor înrăiți. Aceștia, plini de încredere în ei înșiși, hotărâți să aibă propriul lor drum și să apere propriile lor idei, vor merge înainte din rău în mai rău, până când vor urma mai degrabă orice cale decât să renunțe la propria lor voință. Ei vor merge înainte, orbiți, pe căile răului, dar, asemenea fariseilor amăgiți, atât de tare se înșeală singuri, încât gândesc că Îi fac un serviciu lui Dumnezeu. Domnul Hristos ne arată calea pe care vor merge unii oameni, atunci când vor avea posibilitatea să-și dezvolte adevăratul lor caracter: “Veți fi dați în mâinile lor până și de părinții, frații, rudele și prietenii voștri; și vor omorî pe mulți dintre voi.”
-691-
Dumnezeu mi-a dat o experiență importantă și solemnă în legătură cu lucrarea Sa; și poți fi sigur că, atâta vreme cât viața mea este ocrotită, nu voi înceta să ridic un glas de avertizare așa cum sunt inspirată de Duhul lui Dumnezeu, fie că oamenii vor auzi solia, fie că o vor respinge. Eu nu am o înțelepciune deosebită în mine însămi; nu sunt decât un instrument în mâinile Domnului, pentru a face lucrarea pe care El mi-a încredințat-o. Instrucțiunile pe care le-am dat prin scris sau viu grai au fost o expresie a luminii primite de la Dumnezeu. Am încercat să pun înaintea voastră principiile pe care Duhul lui Dumnezeu mi le-a imprimat de ani de zile în mintea mea, în scrierile mele și în inima mea.
Și acum, fraților, vă somez să nu vă așezați între mine și popor și astfel să îndepărtați lumina pe care Dumnezeu a dorit să le-o trimită. Să nu cumva, prin critica voastră, să faceți fără efect toată puterea, toate punctele în discuție și puterea Mărturiilor. Nu trebuie să considerați că le puteți diseca pentru a răspunde propriilor voastre idei, pretinzând că Dumnezeu v-a dat această capacitate de a face deosebire între lumina cerului și ceea ce nu este decât expresia unei înțelepciuni omenești. Dacă Mărturiile nu glăsuiesc în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu, atunci respingeți-le. Hristos și Belial nu pot fi uniți. De dragul Domnului Hristos, nu aduceți confuzie în mintea oamenilor prin sofistărie omenească și scepticism, făcând astfel fără efect lucrarea pe care Domnul dorește să o facă. Din cauza lipsei voastre de discernământ spiritual, nu faceți din această lucrare a lui Dumnezeu o piatră de poticnire, de care mulți se vor poticni și vor cădea, “să fie prinși în cursă și luați”.
-692-
Rapoarte nefondate
De mai multe ori în timpul iernii trecute (1888-1889) am întâlnit zvonul că, în timpul conferinței de la Minneapolis, “sora White a arătat că judecata de la 1844, care a început cu neprihăniții ce au adormit, acum a trecut la cei vii”. Lucrul acesta nu este adevărat. Un zvon asemănător, care a circulat aproape doi ani, și-a avut originea în felul acesta: Într-o scrisoare scrisă din Basel, Elveția, unui pastor din California, am făcut o remarcă esențială, după cum urmează: “Judecata a început de peste patruzeci de ani în cazul celor morți și noi nu știm cât de curând va trece la cazurile celor vii.” Scrisoarea a fost citită mai multor persoane, și ascultătorii neatenți au spus mai departe ce au crezut ei că au auzit. În felul acesta a început toată problema. Zvonul de la Minneapolis a pornit de la faptul că cineva a înțeles greșit o declarație, care avea același sens ca și citatul luat de altcineva dintr-o scrisoare. Nu există o altă bază pentru nici una dintre aceste susțineri.
În al doilea rând, se mai spune că un pastor, care este în viață, a fost văzut de mine în viziune ca fiind mântuit în Împărăția lui Dumnezeu, aceasta însemnând că mântuirea lui este asigurată. Această afirmație nu este adevărată. Cuvântul lui Dumnezeu prezintă condițiile mântuirii noastre și depinde în totul de noi dacă ne vom supune acestora, împlinindu-le sau nu.
Ioan Descoperitorul spune: “Totuși, ai în Sardes câteva nume, care nu și-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcați în alb, fiindcă sunt vrednici. Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi șterge nicidecum numele din cartea vieții și voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Lui.”
“Dar noi, după făgăduința Lui, așteptăm ceruri noi și un pământ nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, preaiubiților, fiindcă așteptați aceste lucruri, siliți-vă să fiți găsiți înaintea Lui fără prihană, fără vină și în pace.” “Voi deci, prea iubiților, știind mai dinainte aceste lucruri, păziți-vă ca nu cumva să vă lăsați târâți de rătăcirea acestor nelegiuiți, și să vă pierdeți tăria.” “Domnul să vă facă să creșteți tot mai mult în dragoste unii față de alții și față de toți, cum facem și noi înșine pentru voi, ca să vi se întărească inimile și să fie fără prihană în sfințenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu toți sfinții Săi.” “Și cel neprihănit va trăi prin credință; dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găsește plăcerea în el. Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi, ca să se piardă, ci din aceia care au credință pentru mântuirea sufletului.”
-693-
Aici avem alegerea Bibliei declarată în mod clar. Aici se arată cine anume va fi încoronat în cetatea lui Dumnezeu și cine nu va avea parte cu cei drepți: “Ferice de cei ce își spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieții și să intre pe porți în cetate.”
Al treilea raport declară că, la conferința de la Minneapolis, “sora White a mărturisit că în unele din declarațiile sale, făcute cu ocazia acelei întâlniri, ea a greșit și a manifestat un spirit rău”. Această declarație este complet neîntemeiată. Eu nu puteam să nu transmit cu acea ocazie lumina pe care Dumnezeu mi-a dat-o. Aceasta am prezentat-o atât în soliile de avertizare și mustrare, cât și în cuvintele de speranță și credință. Dar nimic din ceea ce am spus la acea întâlnire n-a fost retras sau mărturisit a fi greșit. Eu încă văd lucrurile din același punct de vedere și am același gând ca și la Minneapolis. Toate primejdiile pe care le-am văzut atunci, și care m-au împovărat atât de mult, au fost văzute clar după acea întâlnire. Pe măsură ce am cunoscut mult mai bine situația existentă în comunitățile noastre, am înțeles că fiecare avertizare, care a fost dată la Minneapolis, a fost necesară.
Influența acestui raport de la Minneapolis a tins să distrugă încrederea în toate mustrările transmise de mine poporului. Voi da aici un exemplu.
-694-
O soră angajată la una din misiunile noastre a fost mustrată pentru influența ei rea asupra tinerilor cu care venea în legătură. Ea a încurajat un spirit de ușurătate, de zeflemea și frivolitate, care a întristat și a făcut pe Duhul lui Dumnezeu să Se retragă, demoralizându-i pe lucrători. Când știrea despre acest lucru a venit printr-o scrisoare de la Minneapolis cu privire la poziția greșită a sorei White, care chema la o mărturisire acolo, rudele sorei T. au spus imediat: “Bine, dacă sora White a greșit în legătură cu problemele de la conferința de la Minneapolis, și a trebuit să mărturisească acest lucru, ea poate că a greșit și în legătură cu solia pe care a transmis-o sorei mele și trebuie din nou să mărturisească.” Și în felul acesta au găsit o justificare pentru ceea ce era rău în comportarea ei. Totuși, după data aceea, sora T. și-a recunoscut greșeala pentru care a fost mustrată. Cei care au scos și au răspândit aceste zvonuri au exercitat o influență care i-a făcut pe cei a căror comportare era rea să fie și mai îndrăzneți în respingerea mustrării și astfel sufletele au fost în pericol. Fie ca toți cei care s-au angajat în această lucrare să ia aminte ca nu cumva sângele acestor suflete să se afle asupra lor în marea zi a judecății finale.
Cazurile menționate vor servi spre a arăta cât de puțină încredere se poate acorda zvonurilor cu privire la ceea ce am făcut sau am învățat. În timpul activității mele în legătură cu lucrarea lui Dumnezeu, nu mi-am făcut o practică din a-mi apăra cauza sau a respinge zvonurile ce au fost puse în circulație cu privire la mine. A face acest lucru înseamnă să-mi ocup timpul și să-mi neglijez lucrarea pe care Dumnezeu m-a chemat s-o fac. Aceste probleme le-am lăsat pe seama Lui, a Aceluia care Se îngrijește de slujitorii Săi și de cauza Sa.
Dar vreau să le spun fraților mei: Fiți atenți cum dați crezare la astfel de lucruri. Mântuitorul le atrăgea atenția ucenicilor Săi, spunând: “Luați seama la ce auziți”. Și El vorbea despre o anume clasă de oameni care aud, dar care nu vor înțelege, ca nu cumva să se convertească și să se vindece. Și El a spus din nou: “Luați seama la ce auziți”. Căci cine este al lui Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu.
Cei care ascultă cuvintele Domnului Hristos aud și transmit mai departe învățătura Lui într-o armonie deplină cu spiritul ce era în ei. Totdeauna se întâmplă în felul acesta cu aceia care aud Cuvântul lui Dumnezeu. Modul în care înțeleg și îl primesc depinde de spiritul care locuiește în inimile lor.
-695-
Sunt mulți cei care pun propria lor interpretare în cele ce au auzit, făcând ca gândul exprimat să fie cu totul diferit de ceea ce vorbitorul s-a străduit să exprime. Unii, auzind prin mijlocul propriilor lor prejudecăți sau presupuneri, înțeleg problema așa cum doresc ei să fie — cam cum s-ar potrivi mai bine scopului lor — și așa o transmit mai departe. Urmând îndemnurile inimii lor nesfințite, ei tălmăcesc greșit ceea ce, dacă ar fi bine înțeles, ar putea fi un mijloc pentru un mare bine.
Spun acest lucru din nou: o expresie perfect adevărată și dreaptă în sine poate fi în totul răstălmăcită prin transmiterea ei prin mai multe minți curioase, neatente și chițibușare. Persoane bine intenționate sunt adesea neatente și fac greșeli foarte dureroase și este puțin probabil că alții vor transmite mai corect. Cineva care n-a înțeles pe deplin ceea ce a vrut să spună vorbitorul repetă o remarcă sau o afirmație, dându-i propriul său colorit. Aceasta face asupra ascultătorului o impresie potrivită cu prejudecățile sau imaginația sa. El spune acest lucru unui al treilea, care la rândul său mai adaugă ceva și apoi îl dă mai departe; și mai înainte ca vreunul dintre ei să-și dea seama, ei au îndeplinit scopul lui Satana, de a arunca semințele îndoielii, ale geloziei și suspiciunii în multe minți.
Dacă persoanele ascultă solia de mustrare, avertizare sau încurajare, în timp ce inimile lor sunt pline de prejudecăți, ei nu vor înțelege adevărata importanță a ceea ce le-a fost trimis să fie o mireasmă de viață spre viață. Satana stă alături ca să prezinte totul într-o lumină falsă. Dar sufletele care însetează și flămânzesc după cunoașterea divină vor auzi bine și drept și vor obține binecuvântarea prețioasă pe care Dumnezeu a hotărât să le-o transmită. Mintea lor este sub influența Duhului Sfânt și ei aud bine și corect. Când inimile sunt curățite de egoism și egocentrism, ele sunt în armonie cu solia care le-a fost transmisă de Dumnezeu. Înțelegerea este stimulată, sensibilitatea mai purificată. Cei ce se aseamănă se apreciază unii pe alții. “Cine este al lui Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu”.
-696-
Și acum, tuturor care au o dorință după adevăr aș dori să le spun: Nu dați crezare zvonurilor, ca de exemplu: ce a făcut, ce a zis sau ce a scris sora White. Dacă doriți să știți ce a descoperit Domnul prin ea, citiți-i lucrările. Dacă sunt în ele unele probleme de interes cu privire la care ea n-a scris, nu prindeți în grabă acest lucru și apoi să dați drumul la zvonuri cu privire la ce a spus ea.
O falsă minune
Unora le-a fost greu să armonizeze o declarație din Mărturii pentru Comunitate 1:292, cu una din Tragedia Veacurilor, 184. [Declarația prezentată în acest volum, epuizat acum, a fost nescrisă și amplificată de E. G. White și publicată în 1890 în volumul Patriarhi și Profeți. Vezi paginile 258, 259 din ediția românească din 1996, pentru cele în care face referire aici. ] Acest pasaj se referă la lucrarea vrăjitorilor de a contraface minunea făcută de Aaron, prin care a transformat toiagul în șarpe. Mărturia spune: “Vrăjitorii n-au putut să facă toate minunile pe care Dumnezeu le-a făcut prin Moise. Numai câteva dintre ele au putut să fie făcute. Toiegele vrăjitorilor s-au prefăcut în șerpi, dar toiagul lui Aaron le-a înghițit pe toate.” Această ultimă propoziție, care este în discuție, este în mare măsură aceeași ca în textul biblic. “Toți și-au aruncat toiegele și s-au prefăcut în șerpi. Dar toiagul lui Aaron a înghițit toiegele lor.” Declarația din Tragedia Veacurilor este: “Vrăjitorii au părut că fac câteva lucruri uimitor de asemănătoare cu cele pe care Dumnezeu le făcuse prin mâna lui Moise și Aaron. În realitate, ei n-au prefăcut toiegele în șerpi, ci, prin magie, ajutați de marele înșelător, le-au făcut să apară ca șerpi, contrafăcând lucrarea lui Dumnezeu.” Această declarație, în loc să fie în contradicție cu prima, nu este decât o explicație a ei.
-697-
În Mărturii nu este o exprimare deplină a gândului pe care am dorit să-l transmit. La paginile 258, 259 este o propoziție care ne ajută să înțelegem mai bine problema. “Vrăjitorii au săvârșit și ei semne și minuni, întrucât ei nu lucrau prin propria lor iscusință, ci prin puterea zeului lor, Satana, care i-a sprijinit în imitarea lucrării Domnului.” Moise, prin puterea lui Dumnezeu, a schimbat toiagul său într-un șarpe viu. Satana, prin vrăjitori, a contrafăcut această minune! El nu putea să producă șerpi vii, pentru că nu are putere să creeze și să dea viață. Numai Dumnezeu are această putere. Dar totdeauna a făcut tot ce a putut pentru a produce ceva fals. Prin puterea sa, lucrând prin vrăjitori, el a făcut ca toiegele să ia înfățișarea șerpilor.
Declarația că ele au devenit șerpi înseamnă, în mod simplu, că ele aveau această înfățișare; așa credeau faraon și curtea sa că sunt. Nu era nimic în înfățișarea lor care să-i deosebească de șarpele făcut de Moise și Aaron; dar, în timp ce unul era real, ceilalți erau falși. Și Domnul a făcut ca șarpele cel viu să înghită pe cei ce păreau că sunt vii.
Faraon dorea să justifice încăpățânarea lui în a rezista poruncii divine; el căuta scuze pentru a desconsidera minunea pe care Dumnezeu a făcut-o prin Moise. Satana i-a dat exact ce dorea. Prin lucrarea pe care a săvârșit-o prin vrăjitori, el a făcut să li se pară egiptenilor că Moise și Aaron erau numai magicieni sau vrăjitori și, în consecință, mesajul pe care l-au adus nu putea pretinde respect ca venind de la o ființă superioară.
Nici măcar înghițirea șerpilor falși n-a fost considerată de faraon ca o lucrare specială a puterii lui Dumnezeu, ci doar că a fost adusă la îndeplinire printr-o magie superioară celei a slujitorilor săi. În acest fel, această contrafacere l-a făcut mai îndrăzneț în răzvrătirea lui, făcându-l să se întărească împotriva convingerii.
-698-
Prin desfășurarea puterii supranaturale, în transformarea șarpelui într-un mediu al lui, Satana i-a dus la cădere pe Adam și Eva în Eden. Și acum el va face minuni, atât cât îi va permite puterea pe care o are. Sfânta Scriptură spune: “Și amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă”, și nu numai prin acele minuni pe care el pretinde că le face. Ceva mai mult decât numai înșelăciune este adus în atenție în textul Scripturii de mai sus. Dar este o limită dincolo de care Satana nu poate să mai meargă, și din acest punct încolo, el cheamă înșelăciunea și contrafacerea în ajutorul său pentru lucrarea pe care, fără îndoială, nu are puterea să o facă. În zilele din urmă, el va apărea în așa fel, încât să-i facă pe oameni să creadă că este Hristos, venind pentru a doua oară pe pământ. Se va preface, într-adevăr, într-un înger de lumină. Dar, în timp ce va avea înfățișarea Domnului Hristos, în toate privințele, atât cât permite înfățișarea exterioară, el nu-i va înșela decât pe aceia care, asemenea lui faraon, caută să se împotrivească adevărului.