Continuare.
“În aproape fiecare caz unde mustrarea este necesară, vor fi unii care vor trece în întregime cu vederea faptul că Duhul Domnului a fost întristat, iar cauza Sa va fi acoperită cu reproșuri. Aceștia îi vor compătimi pe cei care merită să fie mustrați, pentru că simțămintele personale au fost rănite. Toate aceste simpatii nesfințite îi așează pe simpatizanți acolo unde sunt părtași la vinovăția celui mustrat. În nouă cazuri din zece, dacă cel mustrat a fost lăsat sub un simțământ al greșelilor lui, el ar putea să fie ajutat să le vadă și astfel să se schimbe. Dar simpatizanții intriganți și nesfințiți dau un înțeles cu totul greșit motivelor celui mustrat și naturii mustrării, iar prin simpatizarea cu cel mustrat, îl fac pe cel în cauză să simtă că a fost, de fapt, nedreptățit; și sentimentele sale s-au ridicat în răzvrătire împotriva aceluia care nu și-a făcut decât datoria. Aceia care și-au împlinit cu credincioșie datoria neplăcută, cu un simțământ al răspunderii față de Dumnezeu, vor primi binecuvântarea Sa.” [Testimonies for the Church 3:359 (1875).
“Sunt unii, în aceste zile de pe urmă, care vor striga: ‘Spuneți-ne lucruri plăcute, profetizați amăgiri, înșelăciuni’. Dar nu aceasta este lucrarea mea. Dumnezeu m-a pus ca un mustrător al poporului Său; și tot așa de sigur cum a pus asupra mea povara cea grea, El va face responsabili pe cei cărora solia le este adresată pentru modul în care au tratat-o. Cu Dumnezeu nu se poate glumi și cei care disprețuiesc lucrarea Sa vor fi răsplătiți după faptele lor. Nu eu mi-am ales această lucrare neplăcută. Aceasta nu este o lucrare care să-mi aducă favoruri sau laudele oamenilor. Este o lucrare pe care numai puțini o vor aprecia. Dar cei care caută să facă munca mea de două ori mai grea, prin prezentarea greșită a ei, printr-o geloasă bănuială și necredință, creând astfel prejudecăți în mintea altora împotriva Mărturiilor pe care Dumnezeu mi le-a dat și limitându-mi astfel lucrarea, au de rezolvat problema cu Dumnezeu, în timp ce eu voi merge înainte, în măsura în care Providența și frații mei îmi vor deschide calea înaintea mea. În Numele și în puterea Răscumpărătorului meu, voi face ce voi putea…. Datoria mea nu este aceea de a-mi plăcea mie însămi, ci de a face voia Tatălui meu ceresc, care mi-a încredințat lucrarea pe care o fac.” [Testimonies for the Church 4:231, 232 (1876). ]
-680-
Dacă Dumnezeu mi-a dat o solie pe care trebuie să o transmit poporului Său, aceia care mă vor împiedica în lucrare și vor slăbi credința poporului în adevărul ei nu luptă împotriva instrumentului, ci împotriva lui Dumnezeu. “Nu instrumentul este acela pe care voi îl disprețuiți și insultați, ci Dumnezeu, care v-a vorbit în aceste avertizări și mustrări.” “Cu greu este posibil ca oamenii să aducă o mai mare insultă la adresa lui Dumnezeu, decât să disprețuiască și să respingă instrumentele pe care El le-a rânduit să-i conducă.” [Mărturia nr. 31, Testimonies for the Church 5:235; Testimonies for the Church 3:355. ]
Neglijarea “Mărturiilor”
Nu numai aceia care resping în mod fățiș Mărturiile, ci și cei care nutresc îndoieli cu privire la ele sunt pe un teren primejdios. A desconsidera lumina înseamnă a o respinge.
“Unii dintre voi recunosc în mod verbal mustrările, dar nu le primesc în inimă. Voi mergeți înainte ca și până acum, fiind numai puțin susceptibili la influența Duhului lui Dumnezeu, devenind tot mai orbi, având mai puțină înțelepciune, mai puțină stăpânire de sine, având mai puțină putere morală, mai puțin zel și mai puțină plăcere pentru exerciții religioase; și dacă nu vă veți converti, în cele din urmă veți renunța cu totul la Dumnezeu. Voi n-ați făcut o schimbare hotărâtă în viața voastră de când v-a fost adresată mustrarea, pentru că n-ați văzut și nu v-ați dat seama de defectele voastre de caracter și de marele contrast dintre viața voastră și viața Domnului Hristos. Ce importanță au rugăciunile voastre, atâta vreme cât se găsește nelegiuire în inimile voastre? Dacă nu faceți o schimbare hotărâtă, veți ajunge, nu după mult timp, obosiți, sătui de mustrare, așa cum au fost copiii lui Israel; și, asemenea lor, veți apostazia, vă veți înstrăina de Dumnezeu.” [Testimonies for the Church 4:332 (1879). ]
-681-
“Mulți merg în mod direct contra luminii pe care Dumnezeu a dat-o poporului Său, pentru că ei nu citesc cărțile care conțin lumina și cunoștința despre avertismente, mustrări și înștiințări. Interesul față de lume, iubirea pentru modă și lipsa religiozității au întors atenția de la lumina lui Dumnezeu, dată în mod atât de milostiv, în timp ce cărțile și revistele care conțin erori circulă pretutindeni în toată țara. Scepticismul și necredința se dezvoltă pretutindeni. Lumina atât de prețioasă, venind de la tronul lui Dumnezeu, este ascunsă sub obroc. Dumnezeu va face răspunzător pe poporul Său pentru această neglijență. Trebuie să I se dea socoteală pentru fiecare rază de lumină pe care El a lăsat-o să lumineze pe cărarea noastră, fie că a fost folosită pentru înaintarea noastră în lucrurile cerești, fie că a fost respinsă pentru că a fost mai plăcut să urmeze înclinațiile inimii.”
“Volumele Spiritului Profetic [ciclul Marea Luptă ] și de asemenea Mărturiile ar trebui să fie duse în fiecare familie de păzitori ai Sabatului și frații ar trebui să cunoască valoarea lor și să fie sfătuiți să le citească. N-a fost planul cel mai înțelept acela de a avea aceste cărți într-un număr mic și numai câte un set într-o comunitate. Ele trebuie să se afle în biblioteca fiecărei familii și să fie citite iarăși și iarăși. Ele să fie ținute acolo unde pot fi citite de mulți” [Testimonies for the Church 4:391, 390 (1880). ]
Pastorii și membrii să nu uite că adevărul Evangheliei împietrește atunci când nu mântuiește. Respingerea luminii îi ține pe oameni captivi, îi leagă cu lanțurile întunericului și ale necredinței. “Sufletul care refuză să asculte invitația milei, și face aceasta zi după zi, în curând va auzi cele mai urgente apeluri fără acea emoție care să-i miște sufletul. Ca împreună lucrători cu Dumnezeu, avem nevoie de cea mai fierbinte evlavie și mai puțină înălțare de sine. Cu cât este eul mai înălțat, cu atât mai mică va fi credința în Mărturiile Duhului lui Dumnezeu…. Cei care se încred cu totul în ei înșiși vor vedea din ce în ce mai puțin pe Dumnezeu în Mărturiile Spiritului Profetic.” [Mărturia nr.31, Testimonies for the Church 5:134 (1882). ]
-682-
Cum să primești mustrarea
“Cei care sunt mustrați de Duhul lui Dumnezeu n-ar trebui să se ridice împotriva umilului instrument. Este Dumnezeu, și nu un muritor supus greșelii, Acela care a vorbit pentru a-i salva de la ruină.” [Testimonies for the Church 3:257 (1873). ] Firii omenești nu-i place să fie mustrată, să primească mustrarea și nici nu este posibil pentru inima omului, neluminată de Duhul lui Dumnezeu, să-și dea seama de necesitatea de a mustra sau de a binecuvânta. Când omul se supune ispitei și se complace în păcat, mintea lui devine întunecată. Simțul moral este pervertit. Avertizările conștiinței sunt desconsiderate și vocea ei se aude din ce în ce mai slab. Treptat, el pierde puterea de a face deosebire între bine și rău, până când nu mai are nici un simțământ al adevăratei lui stări înaintea lui Dumnezeu. El poate să păzească forma religiei și în mod zelos să păstreze taina ei, în timp ce este lipsit de spiritul ei. Starea sa este aceea descrisă de Martorul credincios: “Pentru că zici: ‘Sunt bogat, m-am îmbogățit, și nu duc lipsă de nimic’; și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol”. Când Duhul lui Dumnezeu, prin solia de mustrare, declară că aceasta este condiția sa, el nu poate vedea că solia este adevărată. El trebuie să respingă avertizarea din cauza aceasta? NU! Dumnezeu a dat suficiente dovezi, ca toți cei care doresc să facă astfel să poată să-și înțeleagă singuri problema în legătură cu caracterul Mărturiilor; și, recunoscându-le ca fiind de la Dumnezeu, este de datoria lor să accepte mustrarea, chiar dacă nu văd starea păcătoasă a umblării lor. Dacă își dau seama pe deplin de starea lor, atunci de ce să mai fie nevoie de mustrare? Dar pentru că nu o cunosc, Dumnezeu, în mila Sa, o așează înaintea lor, astfel încât să se poată pocăi și să facă o reformă în viața lor, mai înainte de a fi prea târziu. “Cei care disprețuiesc avertizările vor fi lăsați în întuneric pentru a se înșela singuri. Dar cei care i-au dat ascultare și, în mod zelos, au început să se despartă de păcatele lor, pentru a avea parte de harul de care au nevoie, vor deschide porțile inimilor lor, astfel încât scumpul lor Mântuitor să intre și să locuiască cu ei.” [Testimonies for the Church 3:257 (1873). ] “Cei care sunt cel mai strâns legați de Dumnezeu sunt aceia care Îi cunosc vocea atunci când le vorbește. Cei care sunt spirituali recunosc lucrurile spirituale. Unii ca aceștia vor fi recunoscători pentru faptul că Domnul le-a arătat greșelile.” [Mărturia nr. 31, Testimonies for the Church 5:134. ]
-683-
“David a învățat înțelepciunea din modul în care Dumnezeu S-a purtat cu el și s-a plecat în umilință sub pedeapsa Celui Prea Înalt. Portretul fidel al adevăratei sale stări, așa cum a înfățișat-o profetul Natan, l-a făcut pe David să-și cunoască propriile sale păcate și l-a ajutat să se depărteze de ele. El a acceptat în mod smerit sfatul și s-a umilit înaintea lui Dumnezeu. ‘Legea Domnului’, exclamă el, ‘este desăvârșită și înviorează sufletul’.” [Testimonies for the Church 4:14, 15 (1876) ].
“Dacă ați fi scutiți de pedeapsa de care sunt toți părtași, atunci n-ați fi … fii.” Domnul nostru a spus: “Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar, și pocăiește-te”. “Pentru prezent, nici o pedeapsă nu pare să fie primită cu bucurie, ci cu întristare; cu toate acestea, după aceea se văd roadele aducătoare de pace ale neprihănirii, pentru aceia care le exercită.” Deși disciplinarea este amară, ea a fost lăsată de un Tată blând și iubitor, “ca să putem fi părtași de sfințenia Lui”.
O deosebire nejustificată
Unii au spus că, dacă avertizările, înștiințările și mustrările date de Domnul prin serva Sa nu vin prin viziuni speciale pentru fiecare caz în parte, ele n-ar trebui să aibă o greutate mai mare ca sfaturile și avertizările venite din alte izvoare. În unele cazuri s-a spus că, atunci când am dat o mustrare pentru comunități sau persoane luate în mod individual, eu am fost influențată să scriu ce am scris de către scrisorile primite de la membrii bisericii. Au fost unii care au presupus că mărturiile, care se pretind a fi date prin Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, erau numai expresii ale propriei mele judecăți, bazate pe informații adunate din izvoare omenești. Această declarație este complet falsă. Dacă, totuși, ca răspuns la unele întrebări, declarații sau apeluri de la comunități sau persoane în mod individual, o mărturie este scrisă prezentând lumina pe care Dumnezeu a dat-o cu privire la ei, pentru că ea a venit la existență astfel, în nici un caz nu-și pierde din valabilitatea sau importanța ei. Citez câteva paragrafe din Mărturia 31, care se ocupă direct cu această problemă:
-684-
“Cum stau lucrurile cu apostolul Pavel? Veștile pe care le-a primit de la cei ai Cloei cu privire la starea comunității din Corint l-au determinat să scrie prima sa epistolă către această biserică. El a primit scrisori particulare, prezentând faptele așa cum erau, și în răspunsul său, Pavel a stabilit niște principii generale, care, dacă erau ascultate, aveau să corecteze relele existente. Cu o mare bunătate și înțelepciune, el i-a îndemnat pe toți să rostească aceleași lucruri și să nu fie nici o disensiune între ei.
Pavel a fost un apostol inspirat, dar cu toate acestea, Domnul nu i-a descoperit totdeauna condițiile exacte ale poporului Său. Cei care erau interesați de prosperitatea bisericii și care au văzut răul furișându-se înăuntru i-au prezentat lucrurile, și din lumina pe care o primise mai înainte, el a fost pregătit să judece adevăratul caracter al acestor situații. Pentru că Domnul nu i-a dat în mod special o nouă descoperire pentru timpul acela, cei care căutau într-adevăr lumina n-au înlăturat solia lui, ca fiind numai o scrisoare obișnuită. Într-adevăr, NU! Domnul i-a arătat greutățile și primejdiile care se vor ivi în biserică, astfel ca, atunci când ele urmau să aibă loc, să știe cum să le trateze.
El a fost pus să apere biserica. Trebuia să vegheze asupra sufletelor ca unul care avea să-I dea socoteală lui Dumnezeu de ele, și dacă n-ar fi ținut seama de veștile primite cu privire la starea de anarhie și disensiuni, mai mult ca sigur că așa se întâmpla; și mustrarea pe care le-a trimis-o a fost scrisă tot atât de mult sub inspirația Duhului Sfânt al lui Dumnezeu, cum au fost scrise oricare dintre epistolele sale. Dar atunci când aceste mustrări au venit, unii nu s-au lăsat îndreptați. Ei au spus că nu Dumnezeu le-a vorbit prin Pavel, ci că el le-a transmis numai părerea lui ca om, și au considerat judecata lor tot așa de bună ca și aceea a lui Pavel. Tot așa stau lucrurile cu mulți din poporul nostru care s-au îndepărtat mult de vechile semne de hotar și care au urmat propria lor înțelegere.” [Mărturia nr.31, Testimonies for the Church 5:65, 66 (1882). ]
-685-
Când poziția aceasta este adoptată de poporul nostru, atunci avertizările speciale și sfaturile lui Dumnezeu prin Spiritul Profetic nu pot avea vreo influență asupra lor pentru a reforma viața și caracterul. Domnul nu mi-a dat o viziune pentru a răspunde oricărei situații care s-ar putea ivi în diferitele atitudini ale poporului Său, în decursul dezvoltării lucrării Sale. Dar El mi-a arătat că a fost modul Său de a Se purta cu biserica Sa în veacurile trecute, pentru a impresiona mintea slujitorilor Săi aleși cu nevoile și primejdiile cauzei Sale și a persoanelor luate în mod individual și a așeza asupra lor povara sfatului și a avertizărilor.
Astfel că, în multe cazuri, Dumnezeu mi-a dat lumină cu privire la anumite defecte de caracter ale membrilor bisericii și primejdiile fiecărui membru în parte și ale lucrării, dacă aceste defecte nu sunt înlăturate. În anumite împrejurări, tendințele rele sunt predispuse să se dezvolte, să devină mai puternice și mai întărite și să aducă vătămare cauzei lui Dumnezeu și ruină membrilor, personal. Uneori, când primejdii deosebite amenință cauza lui Dumnezeu sau a unor persoane, o comunicare ajunge la mine de la Domnul, printr-un vis sau o viziune de noapte, și aceste cazuri sunt aduse în mod viu în mintea mea. Aud această voce spunându-mi: “Scoală-te și scrie; aceste suflete sunt în pericol.” Eu ascult de îndemnul Duhului lui Dumnezeu și pana mea prezintă adevărata lor stare. În timp ce călătoresc și stau înaintea oamenilor în diferite locuri, Duhul Domnului îmi aduce înainte în mod clar cazurile ce mi-au fost arătate, reîmprospătând problema ce-mi fusese arătată mai înainte.
Pentru ultimii patruzeci și cinci de ani, Domnul mi-a descoperit nevoile lucrării Sale și ale persoanelor luate în mod individual, în fiecare fază a experienței, arătând unde și cum au greșit în desăvârșirea unui caracter creștin. Istoria sutelor de cazuri prezentate, ceea ce aprobă Dumnezeu și ceea ce condamnă, totul mi-a fost pus în față în mod clar. Dumnezeu mi-a arătat că un anume stil de viață și îngăduirea anumitor trăsături de caracter vor produce anumite rezultate. El m-a instruit și m-a pregătit să pot vedea primejdia ce amenință sufletele și să-i învăț și să-i avertizez pe copiii Săi, învățătură peste învățătură, poruncă peste poruncă, ca să nu fie neștiutori cu privire la vicleniile lui Satana și să poată scăpa de cursele lui.
-686-
Lucrarea pe care Domnul mi-a pus-o în față în mod deosebit este de a-i îndemna pe tineri și pe bătrâni, învățați și neînvățați să cerceteze Scripturile pentru ei, pentru a imprima asupra tuturor faptul că studierea Cuvântului lui Dumnezeu va dezvolta mintea și va întări fiecare capacitate, pregătind intelectul să se lupte cu problemele adevărului, profunde și larg cuprinzătoare; pentru a-i asigura pe toți că o cunoaștere clară a Bibliei depășește toate celelalte cunoștințe și-l face pe om ceea ce Dumnezeu a dorit să fie. “Descoperirea cuvintelor tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.” Prin lumina primită din studierea Cuvântului Său, cu deosebita cunoaștere dată în cazurile individuale din poporul Său, în toate împrejurările și în orice fază a experienței, pot eu oare să fiu în aceeași ignoranță, aceeași incertitudine intelectuală și orbire spirituală cum eram la începutul experienței? Oare vor putea spune frații mei că sora White a fost un cercetător așa de slab, încât judecata ei în această direcție nu este mai bună acum de cum a fost înainte de a intra în școala lui Hristos, ca să fie instruită și formată pentru o lucrare specială? Nu sunt eu mai înțeleaptă cu privire la îndatoririle și primejdiile poporului lui Dumnezeu decât sunt cei înaintea cărora aceste lucruri n-au fost prezentate niciodată? Eu nu Îl voi dezonora pe Creatorul meu, admițând că toată această lumină și toată această manifestare a puterii Sale teribile în lucrarea și experiența mea au fost fără valoare, adică nu mi-au educat judecata sau nu m-au pregătit mai bine pentru lucrarea Sa.
Când văd bărbați și femei mergând pe același drum al vieții sau nutrind aceleași trăsături de caracter, care au pus în primejdie alte suflete și astfel au provocat răni lucrării lui Dumnezeu, și pe care Domnul le-a mustrat mereu și mereu, cum pot să nu fiu alarmată? Când văd suflete timide, împovărate de un sentiment de nedesăvârșire, și totuși străduindu-se să facă ceea ce Dumnezeu a spus că este drept, și știu că Domnul privește jos și zâmbește aprobator în fața eforturilor lor credincioase, atunci cum să nu rostesc un cuvânt de încurajare pentru aceste sărmane inimi ce tremură? Să-mi păstrez oare liniștea și pacea numai pentru faptul că fiecare caz, în mod individual, nu mi-a fost prezentat în mod direct într-o viziune?
-687-
“Dacă însă străjerul va vedea venind sabia, și nu va suna din trâmbiță, și dacă poporul nu va fi înștiințat, și va veni sabia, și va răpi viața vreunui om, omul acela va pieri din pricina nelegiuirii lui, dar voi cere sângele lui din mâna străjerului. Acum, fiul omului, te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculți Cuvântul care iese din gura Mea și să-i înștiințezi din partea Mea. Când zic celui rău: ‘Răule, vei muri negreșit!’ și tu nu-i spui, ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. Dar dacă vei înștiința pe cel rău, ca să se întoarcă de la calea lui, și el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îți vei mântui sufletul.”
Într-un vis recent, am fost adusă înaintea unei mulțimi de oameni; unii dintre ei făceau eforturi pentru a schimba impresia uneia dintre cele mai solemne mărturii de avertizare pe care le-am dat vreodată. Ei au spus: “Noi credem mărturiile sorei White, dar atunci când ea ne spune lucruri pe care nu le-a văzut în mod direct în viziune, în cazurile speciale în discuție, cuvintele ei nu sunt mai importante decât cuvintele oricărei alte persoane.” Duhul Domnului a venit asupra mea, m-am sculat și i-am mustrat în Numele Domnului. Am repetat în esență ceea ce am prezentat mai sus cu privire la cel ce veghează. Aceasta, am spus eu, este potrivit pentru cazul tău și pentru mine.
Acum, dacă aceia cărora le sunt adresate aceste avertizări spun: “Aceasta este numai părerea sorei White, eu voi continua să urmez propria mea judecată”, și dacă continuă să facă chiar acele lucruri despre care au fost avertizați să nu le facă, ei arată că disprețuiesc sfatul lui Dumnezeu și rezultatul este exact acela pe care Duhul lui Dumnezeu mi l-a arătat că va fi o vătămare adusă cauzei lui Dumnezeu și ruinarea lor. Unii care doresc să-și întărească propria lor poziție vor prezenta citate din mărturii, care, cred ei, le vor susține părerile și vor considera că le prezintă cele mai profunde înțelesuri; dar ceea ce ridică întrebări cu privire la cursul acțiunilor lor, sau care nu corespund cu părerile lor, sunt părerile sorei White, spun ei atunci, negând originea lor cerească și punând mărturiile la același nivel cu propria lor judecată.
-688-
Dacă voi, frații mei, care mă cunoașteți și cunoașteți lucrarea mea de mulți ani, credeți că sfatul meu nu are o valoare mai mare decât sfatul acelora care n-au fost în mod special educați pentru această lucrare, atunci nu-mi cereți să mă unesc cu voi în lucrare; căci în timp ce adoptați această poziție, în mod inevitabil, anulați influența lucrării mele. Dacă vă simțiți tot atât de siguri când urmați propriile voastre impulsuri ca și atunci când urmați lumina dată de Dumnezeu slujitorului Său delegat pentru aceasta, primejdia este a voastră; voi veți fi condamnați pentru că respingeți lumina pe care v-a dat-o cerul.
În vreme ce eram la _____, Domnul a venit la mine în viziune de noapte și mi-a adresat cuvinte prețioase de încurajare cu privire la lucrarea mea, repetând aceeași solie ce-mi fusese dată de mai multe ori înainte. Cu privire la cei care au întors spatele luminii date lor, El a spus: “Disprețuind și respingând mărturia pe care ți-am dat-o să le-o transmiți, nu pe tine te-au disprețuit, ci pe Mine, Domnul tău.”
Dacă cei care sunt încăpățânați și plini de prețuire de sine merg înainte fără să fie controlați sau opriți în drumul lor, atunci care va fi starea de lucruri din biserică? Cum vor putea fi corectate relele care există la acești oameni ambițioși și cu o voință puternică? Prin ce mijloace va putea Dumnezeu să ajungă la ei? Cum va putea El să facă ordine în biserică? Deosebiri de păreri se ridică mereu și apostazia chinuiește adesea biserica. Când apar disputele sau dezbinările, toate părțile susțin că au dreptate și că au conștiința curată; și aceștia nu vor să fie învățați de către cei care au purtat mult timp sarcina lucrării și care au motive să știe că ei au fost călăuziți de Domnul. Lumina a fost dată pentru a risipi întunericul lor, dar ei au o inimă prea mândră ca să o accepte, și astfel aleg întunericul. Ei disprețuiesc sfatul lui Dumnezeu pentru că nu coincide cu vederile și planurile lor și nu favorizează trăsăturile rele ale caracterului lor. Lucrarea Duhului lui Dumnezeu, care îi poate determina să adopte poziția cea dreaptă, dacă o vor primi, n-a venit într-un fel care să le placă, să le laude îndreptățirea de sine. Lumina pe care Dumnezeu a dat-o nu este lumină pentru ei și astfel rătăcesc în întuneric. Ei pretind că nu trebuie să aibă mai multă încredere în judecata aceluia care a avut o experiență așa de lungă, și pe care Dumnezeu l-a învățat și l-a folosit să facă o lucrare specială, decât în a oricărei alte persoane. Este oare planul lui Dumnezeu ca ei să se comporte astfel sau este lucrarea specială a vrăjmașului a toată neprihănirea, de a ține sufletele în rătăcire, a le lega în înșelăciuni puternice ce nu pot fi frânte, pentru că s-au așezat de bunăvoie în afara mijloacelor pe care Dumnezeu le-a rânduit să se ocupe de biserica Sa?
Va continua.