Mărturii pentru Comunitate Vol. 5 pp. 579-588 Ziua 321

Continuare.

Dumnezeu a dat fiecăruia o lucrare de făcut. Nu face parte din planul Său ca sufletele să fie susținute în lupta vieții de simpatia și laudele omenești; dar El înțelege ca ei să iasă afară din tabără, să poarte batjocura și să lupte lupta cea bună a credinței și să stea în tăria Sa în orice situații dificile. Dumnezeu ne-a deschis toate comorile cerului prin darul cel prețios al Fiului Său, care este în mod desăvârșit capabil să înalțe, să înnobileze și să ne facă în stare, prin desăvârșirea caracterului Său, să fim de folos în această viață, cum și pentru un cer sfânt. El a venit în lumea noastră și a trăit așa cum le cere urmașilor Săi să trăiască. Viața Lui a fost o viață de lepădare de sine și un continuu sacrificiu de sine. Dacă încurajăm egoismul, lenevia și satisfacerea înclinațiilor și nu depunem cele mai puternice eforturi pentru a conlucra cu Dumnezeu în minunata lucrare de a ne înălța, înnobila și curăți, ca să putem deveni fii și fiice ale lui Dumnezeu, atunci nu îndeplinim cerințele Sale. Susținem astfel o continuă pierdere în această viață și, în cele din urmă, vom pierde viața veșnică. Dumnezeu dorește să lucrați, nu în mod disprețuitor și nici descurajați, ci cu cea mai puternică credință și speranță, cu bucurie și veselie, cu pace și fericire. Cercetând Scripturile și văzând infinita bunăvoință a Tatălui în dăruirea lui Isus Hristos lumii, pentru ca toți cei care cred în El să poată avea viața veșnică, atunci fiecare putere a ființei noastre va fi chemată să lucreze și Îi va aduce laudă, onoare și slavă pentru iubirea Lui nemăsurată pentru fiii oamenilor.

-580-

Educația lucrătorilor

Avem o lucrare de făcut de care numai puțini își dau seama. Aceasta este lucrarea de a duce adevărul tuturor națiunilor. Există un câmp larg pentru lucrători atât în țările străine, cât și în America. Dumnezeu cheamă oameni care sunt devotați, curați, cu inima largă și mintea deschisă și umiliți să intre în aceste câmpuri. Cât de puțini sunt aceia care au vreun simțământ al acestei mari lucrări! Trebuie să ne ridicăm și să lucrăm dintr-o poziție mai înaltă decât am făcut până acum.

Cei care îmbrățișează acum adevărul au toate avantajele, în mod deosebit prin acumularea luminii și a cunoștinței prezente în publicațiile noastre. Experiența bogată și variată a trecutului ar trebui să fie apreciată acum la adevărata ei valoare. Noi știm cât de greu a mers lucrarea la început, câte obstacole s-au ridicat înaintea ei, cât de puține posibilități erau la dispoziția pionierilor acestei cauze a lui Dumnezeu, pentru a le folosi în înaintarea ei; dar acum totul s-a schimbat și lumina cea clară strălucește. Dacă creștinismul primar a putut intra în inimile tuturor acelora care au mărturisit a crede adevărul, el le va aduce o nouă viață și o nouă putere. Poporul care este în întuneric va vedea atunci care este contrastul dintre adevăr și minciună, între învățăturile Cuvântului lui Dumnezeu și poveștile superstiției.

S-au făcut greșeli pentru că nu s-a căutat să se ajungă cu adevărul la slujitorii altarelor și la cei din înalta societate. Oamenii care nu au credința noastră au fost deja prea mult ocoliți. Chiar dacă nu trebuie să ne asociem cu ei, pentru a nu fi modelați de ei, totuși, pretutindeni sunt oameni sinceri pentru care trebuie să lucrăm cu multă atenție, în mod înțelept și inteligent, plini de iubire pentru sufletele lor. Trebuie să se constituie un fond pentru educarea bărbaților și femeilor care să lucreze pentru cei din înalta societate, precum și în alte țări. Am vorbit prea mult despre a ne coborî la nivelul celor de jos. Dumnezeu caută oameni talentați, care să poată cântări argumentele, oameni care să sape după adevăr ca după o comoară ascunsă. Acești oameni vor fi în stare să ajungă nu numai la oamenii obișnuiți, ci și la cei dintr-o stare socială mai bună. Astfel de oameni vor fi totdeauna cercetători ai Bibliei, totdeauna vii, conștienți de sfințenia responsabilităților ce stau asupra lor. Ei vor dovedi din plin acest fapt în lucrarea lor.

-581-

Avem prea puține talente în diferitele ramuri ale cauzei lui Dumnezeu. Noi întreprinderi trebuie să fie puse pe picioare. Avem nevoie de capacitatea de a face planuri prin care sufletele care sunt în întunericul rătăcirii să poată să fie contactate. Avem nevoie de inteligența diferitelor minți, dar nu trebuie să le găsim greșeli doar pentru că ideile lor nu se prea potrivesc cu ale noastre. Trebuie să avem planuri largi pentru educarea lucrătorilor, spre a ști cum să facă cunoscut adevărul. Cei care cred și iubesc adevărul au acționat în mod nobil, dând din mijloacele lor pentru susținerea diferitelor ei acțiuni, dar este o mare lipsă de lucrători capabili. Nu este înțelept să cheltuim mereu mijloace pentru a deschide noi câmpuri care n-au fost testate, în timp ce s-a făcut atât de puțin pentru pregătirea lucrătorilor care să meargă acolo. Lucrarea lui Dumnezeu nu trebuie să fie stingherită din lipsa de instrumente care să o aducă la îndeplinire. El cheamă oameni cultivați, care sunt cercetători ai Bibliei, care iubesc adevărul pe care-l prezintă altora și care aduc acest adevăr în propria lor viață și în propriile lor caractere. Avem nevoie de oameni care Îl iubesc pe Isus și se prind de El și care apreciază sacrificiul infinit făcut în favoarea omenirii căzute. Avem nevoie de buze atinse de focul cel sfânt, inimi nepătate de mânjitura păcatului. Cei a căror evlavie este superficială și care au marea ambiție de a fi considerați primii și cei mai buni, nu sunt oameni pentru timpul acesta. Cei care se gândesc mai mult la calea lor decât la lucrare nu sunt de dorit.

Membrii comunităților noastre nu primesc acel fel de instruire care să-i ajute să umble în umilința inimii, să dea la o parte mândria de a face caz de cele exterioare și să lucreze pentru podoaba lăuntrică. Eficiența bisericii este dată de zelul, curăția, lepădarea de sine și lucrarea inteligentă a slujitorilor Evangheliei. Un spirit misionar activ ar trebui să-i caracterizeze pe membrii ei în mod individual. Trebuie să aibă o evlavie profundă, o credință puternică și orizonturi largi. Ei trebuie să facă mai mult în ceea ce privește efortul personal. Ceea ce ne trebuie nouă este o religie vie. O persoană cu o largă viziune privitoare la datorie, al cărei suflet este în armonie cu Dumnezeu și plin de zel pentru Hristos, va exercita o puternică influență spre bine. Nu se adapă din apele de jos ale izvorului, care sunt tulburi și poluate, ci din apele curate de sus, de la obârșia izvorului; această persoană poate să transmită un spirit nou și o nouă putere bisericii. Pe măsură ce presiunea din afară crește, Dumnezeu dorește ca biserica Sa să fie vitalizată, prin adevărurile solemne pe care credincioșii le cred. Duhul Sfânt din ceruri, lucrând împreună cu fiii și fiicele lui Dumnezeu, va înfrânge obstacolele și va păstra pozițiile înaintate împotriva vrăjmașului. Dumnezeu are mari biruințe rezervate pentru poporul Său, iubitor al adevărului și păstrător al poruncilor lui Dumnezeu. Holdele sunt albe deja, gata pentru seceriș. Avem lumină, o zestre bogată și glorioasă din ceruri în adevărul ce ne este pus în mâini; dar bărbații și femeile n-au fost educate și disciplinate să lucreze în câmpurile ce se coc repede și sunt gata de seceriș.

-582-

Dumnezeu știe cu ce credincioșie și spirit de consacrare își îndeplinește fiecare misiunea. Nu este nici un loc pentru trândăvie în această mare lucrare, nici un loc pentru îngăduințe egoiste sau pentru cei care sunt incapabili să facă din această viață un succes, în orice ar fi chemați să facă, nici un loc pentru oamenii cu inima împărțită, care nu au un spirit cald, plin de zel, gata să îndure greutăți, împotrivire, reproșuri sau chiar moartea de dragul Domnului Hristos. Slujirea creștină nu este un loc pentru cei trândavi. Există o categorie de oameni care se apucă să predice, dar care sunt neglijenți, incoerenți, nepăsători și lipsiți de respect. Unii ca aceștia ar face mai bine să lucreze pământul decât să-i învețe pe alții adevărurile sacre ale lui Dumnezeu.

Tinerii trebuie să poarte, în curând, povara pe care au purtat-o cei mai bătrâni. Am pierdut timp neglijând să aducem bărbați tineri în prima linie și să le dăm o educație mai înaltă și mai solidă. Lucrarea înaintează mereu și noi trebuie să dăm ascultare poruncii: “Mergeți înainte”. Pot face mult bine acei tineri care sunt bine întemeiați pe adevăr, care fac totdeauna ce este corect, în ciuda influențelor rele din jurul lor, care umblă cu Dumnezeu, care se roagă mult și care depun cele mai stăruitoare eforturi pentru a aduna toată lumina pe care pot s-o strângă. Lucrătorii trebuie să fie pregătiți să folosească cele mai înalte energii morale și mintale cu care natura, cultura și harul lui Dumnezeu i-a înzestrat; dar succesul va fi proporțional cu gradul de consacrare și de sacrificiu de sine cu care este adusă la îndeplinire lucrarea, mai degrabă decât de zestrea naturală care a fost obținută. Eforturile cele mai zeloase și perseverente de a obține calificări spre a putea fi de folos sunt necesare; dar, dacă Dumnezeu nu lucrează cu eforturile omenești, nu puteți face nimic. Harul divin este marele element al puterii mântuitoare; fără El, toate eforturile omenești sunt zadarnice; conlucrarea Lui este necesară chiar și în cazul celor mai puternice și mai zeloase eforturi pentru implantarea adevărului.

-583-

Cauza lui Dumnezeu are nevoie de învățători de un înalt standard moral și cărora să li se încredințeze educarea altora, bărbați care sunt sănătoși în credință și au tact și răbdare, care umblă cu Dumnezeu și se abțin de la orice aparență rea, care stau atât de strâns legați de Dumnezeu, încât pot fi canale de lumină — pe scurt, creștini gentlemani. Impresia bună, făcută de un asemenea om, nu se va șterge niciodată și instruirea astfel obținută va dura toată veșnicia. Ceea ce este neglijat în acest proces de instruire va rămâne probabil nefăcut. Cine își va asuma această lucrare? Am dori să fie tineri puternici, întemeiați și împuterniciți în adevăr, care au o legătură așa de vie cu Dumnezeu, încât pot, dacă sunt sfătuiți de frații noștri conducători, să intre în cele mai înalte colegii din țara noastră, unde vor putea să aibă un câmp mai larg de studiu și observare. Asocierea cu diferite curente de gândire, ocazia de a se familiariza cu lucrările și metodele teologiei, așa cum este ea prezentată în institutele de învățământ de frunte, vor fi de o mare valoare pentru astfel de lucrători, pregătindu-i să lucreze cu clasele educate și pentru a se confrunta cu ereziile ce predomină în timpul nostru. Aceasta a fost și metoda folosită de valdenzii din vremurile trecute; și, dacă sunt credincioși lui Dumnezeu, tinerii noștri, asemenea tinerilor valdenzi, vor putea face o lucrare bună, semănând în alte minți sămânța adevărului, în timp ce își fac studiile.

-584-

“Întăriți-vă și fiți oameni.” Întrebați-L pe El, care a suferit ocara, insulta și batjocura pentru voi: “Doamne, ce vrei să fac?” Nimeni nu este prea educat pentru a deveni un umil ucenic al Domnului Hristos. Cei care simt ca un privilegiu faptul de a consacra ceea ce este mai bun în viață și învață de la El, de la care, de fapt, le-au primit, nu vor precupeți nici muncă obositoare, nici sacrificiu pentru a-I înapoia lui Dumnezeu, într-o slujire de excepție, talentele cu care El i-a înzestrat. În marea bătălie a vieții, mulți lucrători pierd din vedere caracterul solemn și sacru al misiunii lor. Blestemul de moarte al păcatului continuă să orbească și să deformeze chipul moral al lui Dumnezeu din ei, pentru că ei nu lucrează așa cum a lucrat Hristos.

Vedem nevoia de a încuraja cele mai înalte idei privind educația și de a angaja mai mulți oameni educați în lucrarea slujirii. Cei care nu obțin adevărata educație înainte să intre în lucrarea lui Dumnezeu nu sunt competenți să accepte încrederea aceasta sfântă și să ducă mai departe lucrarea de reformă. Cu toate acestea, toți trebuie să continue educația după ce s-au angajat în lucrare. Trebuie să aibă Cuvântul lui Dumnezeu în ei. Avem nevoie de o cultivare mai mare, de rafinament și noblețe a sufletului lucrătorilor noștri. O astfel de dezvoltare, ca aceasta, va aduce roade în veșnicie.

“V-am scris, părinților, fiindcă ați cunoscut pe Cel ce este de la început. V-am scris, tinerilor, fiindcă sunteți tari, și Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi și ați biruit pe cel rău”. Apostolul leagă aici experiența părinților de aceea a tinerilor, la fel cum există o legătură între ucenicii mai vârstnici ai acestei cauze a lui Dumnezeu și cei care sunt mai tineri, care n-au avut experiența evenimentelor de la începuturile acestei solii. Cei care erau tineri atunci când solia a început va trebui să fie educați de către bătrânii purtători ai stindardului. Acești învățători trebuie să-și dea seama că nu se pot face prea multe eforturi pentru pregătirea oamenilor pentru sfânta lor chemare și răspundere, atâta timp cât lucrătorii sunt incapabili să țină stindardul sus. Și cu toate acestea, aceia care au luptat atât de mult în bătălii pot avea încă biruință. Ei cunosc atât de bine vicleniile lui Satana, încât nu vor fi cu ușurință mișcați de pe vechile cărări. Aceștia își aduc aminte de zilele de demult. Ei Îl cunosc pe Cel care este de la început. Pot fi mereu purtători de lumină, martori credincioși pentru Dumnezeu, epistole vii, cunoscute și citite de toți oamenii.

-585-

Să-i mulțumim, deci, lui Dumnezeu că au mai rămas câțiva, așa cum era și Ioan, pentru a povesti experiența lor de la începuturile acestei solii și pentru primirea a ceea ce noi astăzi păstrăm ca fiind ceva scump. Dar, unul după altul, ei cad la posturile lor și este numai înțelept să pregătim pe alții care să preia lucrarea de acolo de unde au lăsat-o ei.

Trebuie făcute eforturi pentru a-i pregăti pe tineri pentru lucrare. Ei trebuie să iasă în față, să ridice poverile și responsabilitățile. Cei care acum sunt tineri trebuie să devină bărbați puternici. Trebuie să fie capabili să plănuiască și să sfătuiască. Cuvântul lui Dumnezeu, locuind în ei, îi va face curați și îi va umple de credință, nădejde, curaj și devoțiune. Lucrarea este acum mult întârziată, pentru că oamenii poartă răspunderi pentru care n-au fost pregătiți. Oare această mare lipsă să continue și să crească? Oare aceste mari răspunderi să cadă din mâinile lucrătorilor în vârstă și cu experiență, în mâinile acelora care nu sunt capabili să se administreze nici pe ei? Nu neglijăm noi cumva o lucrare foarte importantă, prin faptul că nu reușim să-i educăm și să-i instruim pe tinerii noștri să ocupe poziții de încredere?

-586-

Lucrătorii să fie educați, dar, în același timp, să fie blânzi și smeriți cu inima. Să înălțăm lucrarea până la cele mai înalte standarde posibile, amintindu-ne totdeauna că, dacă ne facem partea, Dumnezeu cu siguranță o va face pe a Sa.

Ambiție nesfântă

Stimate frate și scumpă soră N.,

Deși nu mi-ați confirmat că ați primit ultima mea scrisoare, mă simt îndemnată să vă scriu iarăși. V-am arătat primejdia în care vă găsiți și nu pot să mă abțin să nu imprim în mintea voastră nevoia de a umbla în umilință cu Dumnezeu. Veți fi în siguranță atâta timp cât veți avea o părere umilă despre voi. Dar știu că sufletele voastre sunt în primejdie. Voi căutați o cale mai largă pe care să mergeți decât calea umilă a sfințeniei, drumul împărătesc ce duce la cetatea lui Dumnezeu. Aveți prea mult din voi și prea puțin din smerenia și blândețea Domnului Hristos. Elementele discordante din natura voastră sunt larg dezvoltate. Pasiuni nestăpânite vă controlează viața. Mândria și vanitatea caută supremație. știu că vrăjmașul vă ispitește în mod serios. Unica voastră siguranță constă într-o totală conformare față de voința lui Dumnezeu. Supunerea este necesară; o consacrare totală față de Domnul Hristos este singura voastră speranță de mântuire. Dacă umblați în umilința inimii și a minții înaintea Domnului, atunci El poate conlucra cu eforturile voastre și tăria Lui va fi făcută desăvârșită în slăbiciunea voastră. Hristos este Mântuitorul vostru. El a spus spre binele vostru și al meu: “Fără Mine nu puteți face nimic.” O, veți ajunge să aveți mai mult din Domnul Isus și mai puțin din voi?

Frate N., din firea ta nu ești evlavios și de aceea trebuie să faci mereu eforturi pentru a cultiva credința. Îți este mai ușor să-L scoți pe Hristos din experiența ta. Domnul ți-a dat binecuvântarea Sa în trecut și cât de dulce a fost lucrul acesta pentru sufletul tău. Ce mângâiere, ce curaj ți-a dat aceasta! Pasiunea ta este sporirea educației, dar îți spun adevărul că, dacă educația nu este echilibrată cu principii religioase, va fi o putere spre rău.

-587-

Eu nu sunt dispusă să privesc în mod pasiv și să văd cum mergi, așa cum au mers și alții, într-o falsă amăgire, și anume că adventiștii de ziua a șaptea sunt prea înguști în ideile lor, că merg pe un drum prea obscur; că au nevoie de o mai mare notorietate, să devină cineva; că profesorii din școlile noastre trebuie să-și dedice puterile intelectuale în mod exclusiv științei și să nu includă, într-o măsură așa de mare, religia în educația lor. Când sămânța aceasta este semănată în inimile studenților, ea va dezvolta cu rapiditate un seceriș pe care nu vei reuși să-l strângi.

Ne aflăm, ca să zic așa, chiar la granița lumii veșnice, și dacă faci în această școală lucrarea pentru care ea a fost înființată, atunci trebuie să faci, în mare măsură, educația din Biblie. Nu trebuie să fie luate ca model alte școli din țara noastră.

Mi-a fost arătat că ești fermecat de acel sistem de educație în care elementul religios este exclus aproape în întregime. În țara noastră există numeroase școli de acest fel, la care studenții pot merge dacă doresc o astfel de educație, dar această școală trebuie să aibă un caracter diferit — ea trebuie să aibă amprenta lui Dumnezeu în orice departament.

Domnul Isus și dragostea Lui ar trebui să se regăsească în toată educația ce se face, ca fiind cea mai bună cunoștință pe care studenții o pot primi. “Începutul înțelepciunii este frica de Domnul.” Dacă directorul, în proiectele sale ambițioase, se îndepărtează de Izvorul a toată înțelepciunea și gândește că religia Bibliei îi va reteza aripile, va ajunge să constate că el nu valorează mai mult decât un balon de săpun. Deci, pentru mântuirea ta, adu-L pe Prințul vieții în fiecare plan al tău, în fiecare organizație. Nu poți avea prea mult din Isus sau din istoria Scripturii în școala ta.

Avem noi adevărul? Trăim noi în perioada de încheiere a istoriei acestui pământ? Este Domnul Hristos la ușă? Sunt întrebări la care noi toți trebuie să răspundem. Educația trebuie să fie întotdeauna de o factură înaltă și sfântă și nevoia ei se simte mai imperios necesară acum decât a fost vreodată mai înainte. Mutarea celor credincioși din această lume se va realiza în curând. Atunci, de ce oare n-am folosi toate energiile minții și ale sufletului într-o totală consacrare față de Dumnezeu?

-588-

Niciodată să nu vă ascundeți drapelul, niciodată să nu puneți lumina sub obroc sau sub pat, ci puneți-o într-un sfeșnic, ca să dea lumină pentru toți aceia care sunt în casă. Ați fost, tu și profesorii tăi din _____, atenți la ocaziile pe care le-ați avut de a lumina pe alții? Ați căutat înțelepciunea de a face tot binele pe care îl puteați face? Ați încercat să atrageți atenția celor cu care ați făcut cunoștință la adevărurile Bibliei? N-ați pus stindardul la spate, pentru că vă era rușine să fiți priviți ca un popor deosebit al lui Dumnezeu? “Pentru că de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele … Se va rușina și Fiul omului, când va veni în slava Tatălui Său, împreună cu sfinții îngeri.” Dacă te-ai hrăni zilnic cu Hristos, atunci ai putea fi un adevărat educator.

Fratele meu, există primejdia să încerci să comunici prea mult în același timp. Nu ți se cere să vorbești mult sau despre subiecte ce nu vor fi înțelese sau apreciate de oamenii de rând. Există o primejdie în insistența ta asupra temelor ce se află chiar în vârful scării, pe când cei pe care îi instruiești au nevoie să fie învățați cum să urce cu succes primele trepte. Vorbești despre lucruri pe care aceia care nu cunosc credința noastră nu le pot înțelege; de aceea vorbirile tale nu sunt interesante. Ele nu constituie hrană pentru cei cărora te adresezi.

Domnul Isus a fost cel mai mare educator pe care l-a cunoscut vreodată lumea. În comparație cu cunoștința Sa, cele mai înalte cunoștințe omenești sunt o nebunie. Dar învățăturile Sale erau așa de simple, încât toți le înțelegeau, atât cei învățați, cât și cei neînvățați. El n-a făcut nici un efort să arate cunoașterea Sa profundă, pentru că ei n-ar fi putut înțelege. Se pare că tu crezi că vorbirile tale lungi au o influență deosebită pentru a-i modela și forma pe ascultătorii tăi așa cum dorești tu, dar cu siguranță greșești. Ai avea o mai mare influență dacă ai vorbi mai puțin și te-ai ruga mai mult; Dumnezeu trebuie să fie Izvorul, sursa tăriei tale.

Va continua.

Posted in

Redeșteptare

Leave a Comment