Continuare.
Pentru că timpul este scurt, ar trebui să lucrăm cu sârguință și cu de două ori mai multă energie. S-ar putea ca fiii și fiicele noastre să nu intre vreodată la colegiu, dar pot obține o educație în acele ramuri esențiale, care vor cultiva mintea și vor pune în mișcare forțele ei. Foarte mulți tineri care au urmat cursurile unui colegiu nu au obținut acea adevărată educație din care să poată trage foloase practice. Pot avea renumele unora cu educație universitară; în realitate însă, ei nu sunt decât niște ignoranți educați.
Există mulți tineri ale căror servicii ar putea fi acceptate de Dumnezeu, dacă I s-ar consacra fără rezerve. Dacă ar vrea să-și folosească în slujba lui Dumnezeu acele puteri ale minții pe care le folosesc însă pentru propria lor plăcere și pentru dobândirea de averi, ar deveni lucrători serioși, perseverenți, plini de succes în via Domnului. Mulți dintre tinerii noștri ar trebui să-și îndrepte atenția către studiul Scripturilor, pentru ca Dumnezeu să-i poată folosi în cauza Sa. Ei însă nu capătă tot atâta cunoștință despre cele duhovnicești câtă dobândesc despre lucrurile vremelnice; din acest motiv, ei nu reușesc să facă lucrarea lui Dumnezeu, pe care ar putea-o împlini într-un mod mulțumitor. Nu există decât puțini dintre aceia care să-i avertizeze pe păcătoși și să câștige suflete la Hristos, când ar trebui să fie mulți. Tinerii noștri sunt în general înțelepți în lucruri lumești, însă nu cunosc lucrurile ce privesc Împărăția lui Dumnezeu. Ei și-ar putea întoarce mintea pe un făgaș divin, ceresc, umblând în lumină, trecând de la un grad de lumină și putere la altul, până când i-ar putea întoarce pe cei păcătoși la Hristos și îndruma pe cei necredincioși și pe cei deznădăjduiți pe cărarea luminoasă care duce către cer. Iar când războiul se va sfârși, ei ar putea fi chemați să intre în bucuria Domnului lor.
-160-
Tinerii nu ar trebui să înceapă să explice Scripturile și să țină prelegeri despre profeții atâta timp cât nu cunosc bine adevărurile importante ale Bibliei, pe care încearcă să le explice altora. S-ar putea ca ei să nu fi făcut cunoștință cu ramurile obișnuite ale educației și, din acest motiv, să nu reușească să facă tot acel bine pe care l-ar putea înfăptui dacă ar fi beneficiat de avantajele unei școli bune. Neștiința nu va spori umilința sau spiritualitatea nici unuia dintre cei ce mărturisesc că sunt urmași ai lui Hristos. Adevărurile Cuvântului divin pot fi cel mai bine înțelese de către aceia care Îi slujesc în cunoștință de cauză. Marele obiectiv al educației este acela de a ne face capabili să folosim în așa fel puterile pe care ni le-a dat Dumnezeu, încât religia Bibliei să fie reprezentată cât mai bine posibil și să înalțe slava lui Dumnezeu.
Îi suntem recunoscători Celui care ne-a adus la existență pentru toate talentele pe care ni le-a încredințat; și este o datorie pe care o avem față de Creatorul nostru de a cultiva și îmbunătăți talentele pe care le-a pus în mâinile noastre. Educația va disciplina mintea și va mări puterile dirijându-le inteligent, ca să putem fi de folos pentru înaintarea slavei lui Dumnezeu. Avem nevoie de o școală în care cei care abia intră în lucrare să poată fi învățați cel puțin ramurile comune ale educației și în care să poată deprinde cât mai bine adevărurile prezente ale Cuvântului lui Dumnezeu. În plus, la aceste școli ar trebui ținute cursuri legate de profeții. Cei ce au în mod real calități pentru care Dumnezeu îi va primi să lucreze în via Sa vor avea foarte mult de câștigat din numai câteva luni de instruire la o asemenea școală.
-161-
Reforma sănătății
La 10 decembrie 1871, mi s-a arătat iarăși că reforma sănătății este o ramură a marii lucrări care trebuie să pregătească un popor pentru venirea Domnului. Aceasta este tot atât de strâns legată de solia celui de-al treilea înger cum este mâna de corp. Omul a privit superficial Legea Celor Zece Porunci; însă Domnul nu ar veni să-i pedepsească pe călcătorii acestei Legi fără să le trimită mai întâi o solie de avertizare. Cel de-al treilea înger vestește această solie. Dacă oamenii ar fi fost supuși Legii Celor Zece Porunci, împlinind în viețile lor principiile acelor precepte, blestemul bolilor care inundă acum lumea nu ar fi existat.
Bărbații și femeile nu pot încălca legea care guvernează organismul uman, îngăduindu-și un apetit stricat și patimi depravate, fără a încălca și Legea lui Dumnezeu. De aceea, El a îngăduit ca lumina reformei sănătății să strălucească asupra noastră ca să ne putem vedea păcatul când violăm legile pe care El le-a stabilit în ființa noastră. Toate bucuriile sau suferințele noastre pot fi descoperite cercetând încălcarea sau supunerea față de legile firii. Bunul nostru Tată ceresc vede starea deplorabilă a oamenilor care, cu bună știință sau din ignoranță, își duc viețile călcând legile stabilite de El. Și, cu iubire și milă față de neamul omenesc, El lasă ca lumina să strălucească asupra reformei sănătății. Dumnezeu face cunoscută Legea Sa și pedeapsa care va urma încălcării ei, pentru ca toți să poată învăța și să aibă grijă să trăiască în armonie cu legile firii. El Își face cunoscută Legea atât de lămurit și o scoate atât de mult în evidență, încât aceasta este asemenea unei cetăți în vârf de munte. Toți cei aflați în deplinătatea facultăților mintale o pot înțelege, dacă vor. Idioții nu vor fi răspunzători. Lucrarea care însoțește solia celui de-al treilea înger pentru a pregăti venirea Domnului este aceea de a face clare ca lumina zilei legile care guvernează organismul omenesc și de a îndemna cu putere păzirea acestora.
Adam și Eva au căzut din cauza unui apetit nestăpânit. Hristos a venit și a rezistat înaintea celei mai grozave ispite a lui Satana și, pentru neamul omenesc, a biruit pofta, arătând că omul poate birui. Tot așa cum Adam a căzut din pricina poftei și a pierdut Edenul cel binecuvântat, copiii lui Adam pot birui apetitul prin Hristos și pot recâștiga Edenul prin cumpătare în toate lucrurile.
-162-
Neștiința nu mai este astăzi o scuză pentru încălcarea Legii. Lumina strălucește clar și nimeni nu trebuie să fie neștiutor, căci Însuși marele Dumnezeu este instructorul omului. Toți sunt îndatorați prin obligațiile cele mai sacre adevăratei experiențe pe care le-o dă El acum în privința reformei sănătății. El dorește ca marele subiect al reformei sănătății să fie fluturat pretutindeni, căci altfel le este cu neputință bărbaților și femeilor, cu toate obiceiurile lor păcătoase, care excită creierul și distrug sănătatea, să înțeleagă adevărurile sacre prin care urmează să fie sfințiți, rafinați, înălțați și făcuți demni de societatea îngerilor cerești, în Împărăția slavei.
Locuitorii lumii antediluviene au fost nimiciți pentru că ajunseseră corupți datorită îngăduirii apetitului stricat. Cei din Sodoma și Gomora au fost nimiciți prin satisfacerea apetitului nefiresc, care le adormise într-atât intelectul, încât nu puteau face diferența dintre cerințele sfinte ale lui Dumnezeu și pretențiile gălăgioase ale poftei. Aceasta din urmă i-a adus în robie și au devenit atât de cruzi și cutezători în murdăriile lor abjecte, încât Dumnezeu n-a mai vrut să-i tolereze pe pământ. Dumnezeu pune ticăloșia Babilonului pe seama lăcomiei și beției lui.
Apostolul Pavel roagă fierbinte biserica: “Vă îndemn, dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească”. Prin urmare, oamenii își pot face trupurile nesfinte prin îngăduințe păcătoase. Dacă sunt nesfinți, ei nu pot fi închinători spirituali, fiind nevrednici pentru Cer. Dacă omul va îndrăgi lumina pe care Dumnezeu, în îndurarea Sa, i-o dă asupra reformei sănătății, el poate fi sfințit prin adevăr și pregătit pentru viața veșnică. Dacă disprețuiește însă acea lumină și trăiește călcând legile firii, trebuie să plătească prețul pentru aceasta.
Dumnezeu l-a creat pe om sfânt și desăvârșit. Dar omul a căzut din starea sa de sfințenie pentru că a călcat Legea lui Dumnezeu. De la cădere, a fost o creștere rapidă a bolilor, suferinței și morții. Însă, cu toate că omul L-a insultat pe Creatorul său, iubirea lui Dumnezeu este încă întinsă neamului omenesc, iar El îngăduie ca lumina să strălucească, pentru ca omul să poată vedea că, pentru a duce o viață desăvârșită, trebuie să trăiască în armonie cu acele legi naturale care îi stăpânesc ființa. De aceea, este cel mai important lucru ca el să știe cum să trăiască pentru ca puterile trupului și minții sale să poată fi folosite spre slava lui Dumnezeu.
-163-
Omului îi este cu neputință să-și aducă trupul ca o jertfă vie, sfântă și plăcută lui Dumnezeu în timp ce, pentru că așa se obișnuiește în lume, își îngăduie obiceiuri care îi reduc vigoarea fizică, mintală și morală. Apostolul adaugă: “Să nu vă conformați veacului acestuia, ci să fiți transformați, prin înnoirea minții voastre, ca să puteți înțelege care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită”. Isus, așezat pe Muntele Măslinilor, i-a învățat pe ucenicii Săi despre semnele care vor preceda venirea Lui. El spune: “Cum a fost în zilele lui Noe, așa va fi și la venirea Fiului omului. Căci așa cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua în care a intrat Noe în corabie și n-au știut nimic, până când a venit potopul și i-a luat pe toți, tot așa va fi și la venirea Fiului omului”.
Aceleași păcate care au adus mânia lui Dumnezeu asupra lumii în zilele lui Noe există și în zilele noastre. Bărbații și femeile mănâncă și beau până ajung la îmbuibare și beție. Acest păcat general, îngăduirea poftei stricate, a stârnit pasiunile bărbaților în zilele lui Noe și a dus la o depravare a tuturor, până când violența și crimele au ajuns până la cer și Dumnezeu a spălat pământul de murdăria morală printr-un potop.
Aceleași păcate ale îmbuibării și beției au amorțit sensibilitatea morală a locuitorilor Sodomei, astfel încât nelegiuirile păreau să constituie deliciul bărbaților și femeilor din acel oraș ticălos. Hristos avertizează astfel lumea: “Tot așa cum a fost în zilele lui Lot se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau, construiau; dar în ziua în care a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și pucioasă din cer și i-a distrus pe toți; la fel va fi și în ziua în care Se va arăta Fiul omului”.
-164-
Hristos ne-a dat aici o lecție extrem de importantă. El nu încurajează lenevia prin învățătura Sa. Exemplul dat este opusul acesteia. Hristos a fost un bun muncitor. El a dus o viață plină de tăgăduire de sine, sârguință, perseverență, hărnicie și economie. A vrut să pună înaintea noastră pericolul de a face din mâncare și băutură lucrul cel mai important. El dezvăluie rezultatul de a ceda satisfacerii apetitului. Puterile morale sunt slăbite într-atât, încât păcatul nu mai apare odios. Nelegiuirile sunt trecute cu vederea și pasiunile josnice stăpânesc mintea, până când stricăciunea generală dezrădăcinează principiile și pornirile bune, iar Dumnezeu este hulit. Toate acestea sunt rezultatul faptului că se mănâncă și se bea în exces. Aceasta este chiar starea de lucruri despre care El declară că va exista la a doua Sa venire.
Vor ține bărbații și femeile seama de avertizare? Vor îndrăgi ei lumina sau vor deveni sclavi ai apetitului și pasiunilor josnice? Hristos ne arată ceva mai înalt pentru care să trudim, mai mult decât ce vom mânca, ce vom bea și cu ce ne vom îmbrăca. Preocuparea pentru mâncare, băutură și îmbrăcăminte este excesivă, încât devine nelegiuire și se numără printre păcatele caracteristice ale ultimelor zile, constituind un semn al apropiatei reveniri a lui Hristos. Timp, bani și putere, care sunt ale Domnului, dar pe care ni le-a încredințat nouă, sunt irosite pe îmbrăcăminte inutilă și pe delicatese pentru o poftă stricată, lucruri care slăbesc energia și aduc suferință și degradare. Este imposibil să aducem trupurile noastre ca o jertfă vie înaintea lui Dumnezeu, când ele sunt pline de stricăciune și boli din cauza îngăduințelor noastre păcătoase.
Trebuie căpătate cunoștințe în ce privește modul în care să mâncăm, să bem și să ne îmbrăcăm în așa fel încât să ne păstrăm sănătatea. Boala este cauzată de încălcarea legilor sănătății; ea este rezultatul violării legilor care guvernează organismul uman. Prima noastră datorie, pe care o avem față de Dumnezeu, față de noi înșine și față de semenii noștri, este de a respecta legile lui Dumnezeu, care includ și legile sănătății. Dacă suntem bolnavi, punem o povară obositoare asupra prietenilor noștri și devenim incapabili de a ne împlini datoriile față de familiile și semenii noștri. Iar când moartea prematură este rezultatul încălcării legilor firii, aducem celorlalți întristare și suferință; îl privăm pe aproapele nostru de ajutorul pe care ar trebui să i-l acordăm cât suntem încă în viață; ne jefuim familiile de confortul și ajutorul pe care le-am putea acorda și Îl jefuim pe Dumnezeu de slujirea pe care o pretinde de la noi, în scopul de a înălța slava Sa. Și atunci nu suntem noi, în cel mai direct sens al cuvântului, călcători ai Legii lui Dumnezeu?
-165-
Însă Dumnezeu este a toate îndurător, plin de har și de iubire, iar când lumina ajunge la aceia care și-au vătămat sănătatea, îngăduindu-și lucruri păcătoase, și ei se lasă convinși de păcat, se pocăiesc și își cer iertare, El acceptă jertfa săracă ce I se aduce și îi primește. Ah, ce milă plină de iubire, să nu refuze rămășița de viață nimicită a păcătosului suferind și pocăit! În mila Sa neîntrecută, El salvează aceste suflete ca și cum le-ar scoate din foc. Dar ce jertfă slabă, jalnică în cel mai bun caz, oferim unui Dumnezeu curat, sfânt! Facultățile nobile au fost paralizate de către obiceiurile greșite ale îngăduinței păcătoase. Aspirațiile sunt pervertite, iar sufletul și trupul, desfigurate.
Institutul de Sănătate
Marea lucrare de reformă trebuie să înainteze. Institutul de Sănătate a fost întemeiat la Battle Creek pentru a alina suferințele celor năpăstuiți, pentru a împrăștia lumina, pentru a trezi un spirit de cercetare și pentru a înainta reforma. Această instituție este condusă după principii diferite de ale oricărei alte instituții sanitare din țară. Nu banii reprezintă marele obiectiv de atins pentru prietenii și conducătorii ei. Aceștia o administrează din punct de vedere religios, al conștiinței, căutând să împlinească principiile de igienă ale Bibliei. Cele mai multe instituții de acest fel sunt întemeiate pe principii diferite și sunt conservatoare, propunându-și obiectivul de a ieși în întâmpinarea maselor de oameni de rând și de a urma o asemenea strategie, încât să primească cea mai numeroasă clientelă și cei mai mulți bani.
-166-
Institutul de Sănătate de la Battle Creek este întemeiat pe principii religioase solide. Administratorii lui Îl recunosc pe Dumnezeu ca fiind proprietarul de drept al instituției. Medicii și asistenții lor caută călăuzire la El și au ca scop să se conducă cu conștiinciozitate, în temere de El. Din acest motiv, acesta este așezat pe o temelie solidă. Când bolnavii slăbiți și suferinzi află despre principiile directorilor, supraveghetorului principal, medicilor și ajutoarelor de la Institut, că au înaintea lor frica lui Dumnezeu, se simt mai în siguranță acolo decât în instituțiile obișnuite.
Dacă cei implicați în lucrarea de la Institutul de Sănătate din Battle Creek ar coborî standardul principiilor curate și înălțătoare ale adevărului biblic pentru a imita teoriile și practicile celor care se află la conducerea altor instituții, în care sunt tratate numai afecțiunile pentru care vin cei bolnavi, și aceasta numai pentru bani, conducătorii nelucrând sub o înrâurire înaltă, religioasă, binecuvântarea deosebită a lui Dumnezeu nu s-ar lăsa asupra institutului. Dumnezeu a intenționat ca această instituție să fie unul dintre cele mai mari ajutoare pentru pregătirea unui popor care să fie desăvârșit înaintea lui Dumnezeu. Pentru a atinge această perfecțiune, bărbații și femeile trebuie să aibă tăria fizică și mintală de a aprecia adevărurile înalte ale Cuvântului lui Dumnezeu și să fie aduși într-o poziție din care să vadă nedesăvârșirile morale din caracterele lor. Ei trebuie să aibă dorința sinceră de a face o reformă pentru a avea parte de o prietenie cu Dumnezeu. Religia lui Hristos nu trebuie pusă pe planul al doilea, iar principiile Sale sfinte, înlăturate pentru a căpăta aprobarea oricărei clase, indiferent cât de populare ar fi. Dacă standardul adevărului și sfințeniei este coborât, intenția lui Dumnezeu nu va fi atunci împlinită în această instituție.
Însă credința noastră deosebită nu ar trebui discutată cu pacienții. Mintea lor nu ar trebui tulburată în mod inutil cu subiecte asupra cărora gândim diferit, în afară de cazul în care doresc ei înșiși aceasta; și chiar atunci să avem mare grijă să nu agităm mintea, recomandându-le insistent credința noastră aparte. Institutul de Sănătate nu este locul în care să ne simțim liberi să intrăm în discuții despre punctele noastre de credință, prin care ne deosebim în general de lumea religioasă. La institut se țin întâlniri pentru rugăciune, la care, dacă doresc, pot participa toți; însă este suficient de mult de amintit în ce privește discutarea religiei biblice, fără a atinge puncte de vedere împotriva cărora se pot ridica obiecții. Influența fără cuvinte va face mai mult decât o controversă deschisă.
-167-
Rugându-se la aceste întâlniri de rugăciune, unii păzitori ai Sabatului au simțit că trebuie să amintească și despre Sabat, și despre solia celui de-al treilea înger, căci altfel nu s-ar simți împăcați. Acest lucru este caracteristic minților înguste. Pacienții care nu sunt familiarizați cu credința noastră nu știu ce se înțelege prin solia celui de-al treilea înger. Introducerea acestor noțiuni fără o clară explicare a lor nu va face decât rău. Trebuie să-i întâmpinăm pe oameni acolo unde se află, dar cu toate acestea, nu trebuie să sacrificăm nici un principiu al adevărului. Întâlnirea pentru rugăciune se va dovedi o binecuvântare pentru pacienți, asistenți și medici. Momente scurte și interesante de rugăciune și închinare publică vor mări încrederea pacienților în medicii și asistenții lor. Asistenții nu ar trebui privați de aceste întâlniri pentru motivul că au de lucru, afară de cazul că este absolut necesar. Ei au nevoie de ele și ar trebui să se bucure de acestea.
Stabilind astfel întâlniri regulate, pacienții capătă încredere în acest institut și se simt mult mai în largul lor. și astfel este pregătită calea pentru ca sămânța adevărului să prindă rădăcini în unele inimi. Aceste întâlniri îi interesează îndeosebi pe cei care mărturisesc că sunt creștini; și tot acestea fac o impresie favorabilă celor care nu sunt. Crește încrederea reciprocă, prejudecata slăbește și, în multe cazuri, este îndepărtată total. Apoi va exista o mare dorință de a participa la întâlnirile din Sabat. Acolo putem să dăm glas simțămintelor noastre denominaționale, în casa lui Dumnezeu. Acolo pastorul poate să se ocupe pe îndelete de punctele esențiale ale adevărului prezent și, cu Spiritul lui Hristos, cu iubire și duioșie, să insiste asupra necesității imperioase de a asculta de toate cerințele lui Dumnezeu și să lase ca adevărul să condamne inimile.
Mi s-a arătat că s-ar putea împlini o lucrare mult mai mare dacă ar exista medici distinși și cu un cuget sănătos, care să aibă cultura cuvenită și o înțelegere profundă a fiecărei părți a lucrării care îi revine unui medic. Medicii ar trebui să aibă din belșug îngăduință, îndelungă răbdare, bunătate și compasiune, căci ei au nevoie de aceste calități când au de-a face cu bolnavi fizic, dintre care însă mulți au afectate atât trupul, cât și mintea. Nu este un lucru ușor să găsești exact genul de bărbați și femei care să fie pregătiți pentru această poziție și care să lucreze armonios, cu râvnă și fără egoism, pentru binele celor suferinzi. La institut este nevoie de bărbați și femei cu frică de Dumnezeu, care să poate sluji minților bolnave și să țină la înălțime reforma sănătății dintr-o perspectivă religioasă.
-168-
Cei care se angajează în această lucrare ar trebui să fie consacrați lui Dumnezeu și să nu aibă drept unic țel tratarea corpului doar pentru a vindeca boala, lucrând astfel așa cum înțeleg s-o facă medicii de rând, ci să fie părinți spirituali, să slujească minții atinse de boală și să îndrepte sufletul afectat de păcat către remediul universal, Mântuitorul care a murit pentru ei. Cei care sunt doborâți de boală nu suferă doar într-un singur fel. Ei pot suporta durerea fizică cu mult mai bine decât pe cea mintală. Mulți sunt apăsați de o conștiință vinovată și nu pot fi atinși decât prin principiile religiei Bibliei.
Când bietul suferind paralitic a fost adus la Mântuitorul, părea că este un caz atât de urgent, încât nu admitea nici un moment de întârziere, căci moartea lucra deja asupra mădularelor omului. Când cei care îl duceau, au văzut că nu pot ajunge direct în prezența lui Hristos, au desfăcut de îndată acoperișul și au lăsat jos patul pe care era întins cel cuprins de paralizie. Mântuitorul nostru a văzut și a înțeles perfect starea lui. El mai știa că acest om nenorocit avea o boală a sufletului cu mult mai gravă decât suferința trupească. Știa că povara cea mai mare pe care o purta de luni de zile era din pricina păcatelor. Mulțimea aștepta cu răsuflarea tăiată, în tăcere, ca să vadă cum avea să trateze Hristos acest caz atât de deznădăjduit în aparență și au fost uimiți să audă cuvintele care au ieșit de pe buzele Sale: “Îndrăznește, fiule; păcatele îți sunt iertate!”
Acestea au fost cuvintele cele mai prețioase care au putut ajunge la urechile acelui bolnav; căci povara păcatului apăsase atât de tare asupra lui, încât nu putuse găsi nici cea mai mică alinare. Hristos ridică povara care îl chinuise așa de mult: “Îndrăznește, fiule; Eu, Mântuitorul tău, am venit să-ți iert păcatele.” Cât de repede se schimbă înfățișarea palidă a suferindului! Nădejdea ia locul negrei disperări, iar pacea și bucuria iau locul îndoielii chinuitoare și tristeții sfâșietoare. Trupul suferind poate fi atins acum, după ce minții i s-au redat pacea și fericirea. De pe buzele divine vin apoi cuvintele: “Păcatele îți sunt iertate, ridică-te și umblă.” În efortul de a asculta de glasul voinței, brațele acelea lipsite de sânge și viață sunt înviorate; un val sănătos de sânge se revarsă prin vene; culoarea vineție a pielii dispare și în locul ei apare strălucirea roșiatică a sănătății. Membrele, care ani de-a rândul au refuzat să dea ascultare voinței, sunt aduse acum la viață; paraliticul vindecat își ia patul și străbate mulțimea în drumul său către casă, slăvindu-L pe Dumnezeu.
Va continua.