Continuare.
-459-
În timp ce-mi erau arătate pericolele celor care se ocupau cu lucruri mai bune, și păcatele care există în mijlocul lor — o grupă care nu bănuiește a fi în nici un pericol din partea acestor păcate murdare — am fost îndemnată să întreb: Cine, Doamne, va sta când Te vei arăta Tu? Numai cei care au mâini și inimi curate vor sta în ziua venirii Lui.
M-am simțit îndemnată de Duhul Domnului să le îndemn pe surorile mele, care mărturisesc a fi evlavioase, să cultive modestia în comportament și o rezervă potrivită cu rușine și sfială. Libertățile luate în această epocă coruptă nu trebuie să fie un criteriu pentru urmașii lui Hristos. Aceste manifestări de familiaritate la modă nu trebuie să existe între creștinii potriviți pentru nemurire. Dacă senzualitatea, pângărirea, adulterul, crima și uciderea sunt la ordinea zilei printre cei care nu cunosc adevărul, și care refuză să fie stăpâniți de principiile Cuvântului lui Dumnezeu, cât de important este ca gruparea celor care mărturisesc a fi urmași ai lui Hristos, aliați îndeaproape cu Dumnezeu și îngeri, să le arate o cale mai bună, mai nobilă. Cât de important este ca, prin castitate și virtute, ei să stea în contrast vădit cu acea grupă, care este stăpânită de pasiuni josnice.
Am întrebat: Când vor proceda surorile tinere cu bună-cuviință? știu că n-are să fie nici o schimbare hotărâtoare spre mai bine până când părinții nu-și vor da seama de importanța unei griji mai mari în educarea corectă a copiilor lor. Învățați-i să procedeze cu rezervă și modestie. Educați-i să fie de folos, să fie ajutoare, să servească altora, mai degrabă decât să aștepte să fie serviți.
-460-
În general, Satana stăpânește mințile tineretului. Fiicele voastre nu sunt învățate tăgăduirea de sine și stăpânirea de sine. Ele sunt răsfățate și mândria lor este întreținută. Lor li s-a îngăduit să aibă propria lor cale până ce au devenit încăpățânate și îndărătnice, iar voi ați ajuns la capătul priceperii voastre spre a ști ce cale să urmați, ca să le salvați de la ruină. Satana continuă să le conducă spre a fi de pomină în gura necredincioșilor din cauza impertinenței lor, a lipsei lor de rezervă și modestie feminină. și băieții sunt lăsați să aibă propria lor cale. Nici n-au ajuns bine la vârsta adolescenței că și sunt alături de fetele de vârsta lor, pe care le însoțesc spre casă și fac dragoste cu ele. și părinții sunt atât de complet legați de propria lor îngăduință și iubire greșită față de copiii lor, încât nu îndrăznesc să ia o cale hotărâtă spre a face o schimbare și a restrânge pe prea grăbiții lor copii în acest veac grăbit.
Pentru multe fete, băieții sunt subiectul de discuție; pentru băieți, acesta îl constituie fetele. “Căci din prisosul inimii vorbește gura.” (Matei 12, 34.) Ei discută despre acele subiecte care le trec cel mai mult prin cap. Îngerul raportor înregistrează cuvintele acestor băieți și fete care pretind a fi creștini. Ce încurcați și ce rușinați vor fi ei când se vor întâlni din nou cu ele în ziua lui Dumnezeu! Mulți copiii sunt niște ipocriți pioși. Tineri care nu mărturisesc a fi creștini se poticnesc de acești fățarnici și sunt împietriți împotriva oricărui efort care poate fi făcut de către cei interesați de mântuirea lor.
În centrul lucrării trebuie aleși bărbați în care să se poată avea încredere în orice caz de urgență spre a păstra fortăreața, bărbați altruiști, bogați în generozitate și în fapte bune, a căror viață este ascunsă în Dumnezeu, și care consideră viața mai bună, de mai mare valoare decât hrana și îmbrăcămintea. “Oare nu este viața mai mult decât hrana și trupul mai mult decât îmbrăcămintea?” (Matei 6, 25.) Dumnezeu are nevoie, în centrul lucrării, de santinele credincioase, care să iubească sufletele pentru care a murit Hristos și care să poarte sarcina pentru sufletele care pier, privind înainte spre acea răsplată care va fi a lor când vor intra în bucuria Domnului lor și vor privi la sufletele mântuite prin mijlocirea lor, ca să trăiască cât va trăi Dumnezeu și să fie fericiți, veșnic fericiți, în slăvita Sa Împărăție. O, fie ca să putem trezi tații și mamele la simțământul care apasă asupra lor! O, fie ca ei să simtă profund greutatea răspunderii datoriei! Atunci ei ar putea zădărnici planurile vrăjmașului și să câștige biruințe prețioase pentru Isus. În privința aceasta, părinții nu sunt lămuriți. Ei ar trebui să-și cerceteze mai îndeaproape viața, să-și analizeze cugetele și motivele, să vadă dacă au fost prudenți în cursul acțiunii lor. Ei ar trebui să urmărească îndeaproape să vadă dacă exemplul lor în conversație și comportament a fost ca cel pe care ar dori să-l vadă imitat de copiii lor. Curăție și virtute ar trebui să strălucească în cuvintele și faptele lor, în fața copiilor lor.
-461-
Mi-au fost arătate familii unde soțul și tatăl n-a păstrat acea rezervă, acea demnă și divină bărbăție, care stă bine urmașului lui Hristos. El n-a reușit să facă acele fapte amabile, afectuoase și curtenitoare, datorate soției lui, deși a făgăduit înaintea lui Dumnezeu și a îngerilor s-o iubească, s-o respecte și s-o onoreze cât timp vor trăi împreună. Fata angajată în casa lor era liberă ca, oarecum la vedere, să-i pieptene părul și să fie drăgăstos de manierată, și el era mulțumit, nebunește de mulțumit. În iubirea și atenția lui față de soția sa nu mai era atât de demonstrativ, cum era altădată. Fii sigur că acolo Satana era la lucru. Respectă ajutoarele pe care le-ai angajat, tratează-le amabil, politicos, dar nu merge mai departe. Comportamentul tău să fie în așa fel, ca pentru ele să nu existe loc pentru apropouri la familiaritate. Dacă ai cuvinte și fapte de amabilitate de oferit, întotdeauna este sănătos să le dai soției tale. Aceasta va fi pentru ea o mare binecuvântare și va produce o mare fericire în inima ei, spre a se reflecta din nou asupra ta.
-462-
Mi-a fost arătat de asemenea, că soția a lăsat ca simpatiile, interesul și afecțiunea ei să se îndrepte spre alți bărbați, care pot fi membri ai familiei. Ea îi face pe aceștia confidenții ei, arată o preferință pentru societatea lor și le povestește necazurile și poate chiar problemele ei intime.
Aceasta este întru totul greșit. În spate se află Satana; și dacă nu te alarmezi și nu te oprești acolo unde ești, el te va duce la ruină. Tu nu poți păstra prea mare precauție și încuraja prea mult rezerva în această problemă. Dacă ai de adresat cuvinte afectuoase, iubitoare și atenții amabile, ele să fie date celui căruia i-ai făgăduit înaintea lui Dumnezeu și a îngerilor să-l iubești, să-l respecți și să-l onorezi cât timp veți trăi împreună. Ah, cât de multe vieți sunt făcute amare prin dărâmarea zidurilor care îngrădesc intimitatea fiecărei familii și care sunt menite să păstreze curăția și individualitatea vieții private! O a treia persoană apare în intimitatea soției, iar problemele intime ale familiei ei sunt prezentate înaintea acestui prieten special. Acesta este șiretlicul lui Satana, ca să înstrăineze inima soțului și a soției. O, fie ca aceasta să înceteze! Cât de multe necazuri ar fi evitate! Zăvorâți în propriile voastre inimi cunoașterea greșelilor unuia și ale celuilalt. Spuneți numai lui Dumnezeu necazurile voastre. El vă poate da sfatul cel bun și mângâiere sigură, care va fi curată, neavând nici o amărăciune în ea.
Am cunoscut mai multe femei care au socotit căsătoria lor ca fiind o nenorocire. Ele au citit romane până ce imaginația lor li s-a îmbolnăvit și trăiesc într-o lume creată de ele. Ele se cred femei cu minte sensibilă, cu gândire superioară, rafinată, și își închipuie că soții lor nu sunt așa de rafinați; că ei nu posedă aceste calități superioare, și de aceea, nu pot aprecia presupusa lor virtute și gândire rafinată. În consecință, femeile acestea se socotesc a fi mari suferinde, martire. Ele au discutat și au cugetat asupra acestor aspecte până ce au devenit aproape maniace față de acest subiect. Ele își închipuie că valoarea lor este superioară față de a celorlalți muritori, și că nu este plăcut pentru sensibilitatea lor rafinată să se asocieze cu oameni obișnuiți. Femeile acestea se înnebunesc singure; și soții lor sunt în pericol de a crede că ele posedă o minte superioară.
-463-
Din cele ce mi-a arătat Domnul, această grupă de femei și-au pervertit imaginația prin citirea de romane, visare cu ochii deschiși și clădire de castele în Spania, trăind într-o lume imaginară. Ele nu coboară cu gândurile la îndatoririle obișnuite și folositoare ale vieții. Ele nu iau asupra lor poverile vieții, care se află pe calea lor, și nu caută să facă un cămin fericit și plăcut pentru soții lor. Ele lasă toată greutatea asupra soților, neducându-și propria lor povară. Așteaptă ca alții să le preîntâmpine lipsurile și să facă în locul lor, în timp ce ele sunt libere să găsească greșeli și să pună întrebări după cum le place. Femeile acestea au un sentimentalism care tânjește după dragoste, gândindu-se continuu că nu sunt apreciate, că soții lor nu le dau toată atenția pe care o merită. Ele își închipuie că sunt martire.
Realitatea este că, dacă s-ar dovedi folositoare, valoarea lor ar putea fi apreciată; dar când solicită mereu altora simpatie și atenție, în timp ce nu se simt obligate să răspundă cu aceleași sentimente, trecând pe alături rezervate, reci și de neapropiat, nepurtând nici o sarcină pentru alții și neavând nici o simțire pentru nenorocirile lor, în viața lor se poate găsi doar puțin lucru de valoare. Femeile acestea s-au educat să creadă și să acționeze, ca și cum a fost o mare bunăvoință din partea lor să se căsătorească cu bărbații cu care s-au căsătorit, și de aceea organismul lor fin n-are să fie niciodată pe deplin apreciat. Ele au văzut toate lucrurile în rău. Ele sunt nedemne de soții lor. Sunt o continuă încercare pentru răbdarea și grija lor, când ar putea fi ajutoare, purtătoare ale poverilor vieții împreună cu ei, în loc să viseze la o viață ireală, găsită în romane și romanțe de dragoste. Fie ca Domnul să aibă milă de bărbații care sunt legați de astfel de femei-roboți, potrivite numai pentru a fi servite, hrănite și îmbrăcate.
-464-
Femeile acestea, care presupun că posedă organisme atât de sensibile și de delicate, sunt soții și mame nefolositoare. Sunt frecvente cazurile când ele își retrag afecțiunea față de soții lor, care sunt bărbați folositori și practici, și arată multă atenție față de alți bărbați, și cu sentimentalismul lor bolnav de dragoste atrag simpatia altora, le spun acestora necazurile, încercările și aspirațiile lor de a face vreo lucrare de seamă, și descoperă că viața lor de căsătorie este o dezamăgire, o piedică spre a face lucrarea pe care ele sperau să o facă.
O, ce nenorocire există în familii care puteau fi fericite! Femeile acestea sunt un blestem pentru ele și un blestem pentru soții lor. Socotindu-se a fi îngeri, ele se fac nebune, și nu sunt nimic decât poveri grele. Sarcinile obișnuite pe care Domnul le-a lăsat pe seama lor să le poarte, ele le lasă tocmai în calea lor, și sunt agitate și plângărețe, căutând tot timpul după o lucrare ușoară, mai deosebită și mai plăcută. Socotindu-se a fi îngeri, până la urmă descoperă că sunt ființe omenești. Ele sunt agitate, arțăgoase, nemulțumite, geloase pe soții lor, pentru că partea cea mai mare a timpului lor nu este petrecută în slujirea acestora. Ele se plâng că sunt neglijate când soții lor fac tocmai lucrarea pe care au obligația s-o facă. În această grupă, Satana găsește ușor acces. Ele n-au iubire adevărată pentru nimeni decât pentru ele însele. Totuși, Satana le spune că, dacă x și y ar fi soții lor, ar fi într-adevăr fericite. Ele sunt victime ușoare pentru planul lui Satana, fiind ușor de condus, ca să-i dezonoreze pe soții lor și să calce Legea lui Dumnezeu.
Acestor femei, le-aș spune: Voi puteți să realizați sau să nimiciți propria voastră fericire. Puteți face situația voastră fericită sau de nesuportat. Calea pe care o urmați va da naștere la fericire pentru voi sau la mizerie. Nu s-au gândit niciodată aceste persoane că soții lor sunt plictisiți de inutilitatea lor, de firea lor arțăgoasă, de aflarea de greșeli, de izbucnirile lor în plâns, în timp ce ele își imaginează cazul lor atât de compătimit? Dispoziția lor iritabilă și arțăgoasă face într-adevăr ca afecțiunea soților lor să înceteze față de ele și ei să fie atrași să caute simpatie, pace și confort altundeva decât acasă. În căminul lor, se află o atmosferă strivitoare și este pentru ei orice, afară de un loc de odihnă, pace și fericire. Soțul este supus ispitirii lui Satana, sentimentele lui îndreptate asupra țintelor interzise, iar el este ademenit spre păcat și, în cele din urmă, pierdut.
-465-
Mare este lucrarea și misiunea femeilor, mai ales a celor care sunt soții și mame. Ele pot fi o binecuvântare pentru toți din jurul lor. Pot avea o puternică influență spre bine, dacă vor lăsa ca lumina lor să lumineze în așa fel, încât alții să poată fi conduși să-L slăvească pe Tatăl nostru cel ceresc. Femeile pot să aibă o influență transformatoare doar dacă vor consimți să supună calea și voința lor lui Dumnezeu și să-L lase pe El să le stăpânească mintea, afecțiunile și ființa lor. Ele pot avea o influență care va tinde să-i curețe și să-i înalțe pe cei cu care se asociază. Dar această grupă este, în general, inconștientă de puterea pe care o posedă. Ele exercită o influență de care nu-și dau seama, care pare să rezulte în mod natural dintr-o viață sfințită, dintr-o inimă reînnoită. Acesta este rodul care crește în mod natural în pomul cel bun al plantației divine. Eul este uitat, absorbit în viața lui Hristos. A fi bogat în fapte bune este tot atât de natural ca și respirația. Ele trăiesc spre a face altora bine; și totuși, sunt gata să spună: Noi suntem doar niște slujitoare.
Dumnezeu a prescris femeii misiunea ei; și dacă ea, în felul ei smerit, dar după cea mai bună îndemânare a ei, face un cer din căminul ei, îndeplinindu-și cu credincioșie și cu iubire îndatoririle față de soț și copii, căutând continuu să lase să strălucească o lumină din viața ei folositoare, curată și virtuoasă, spre a lumina totul în jurul ei, ea face lucrarea lăsată ei de Stăpân și va auzi de pe buzele Lui sfinte cuvintele: Bine, slugă bună și credincioasă, intră în bucuria Domnului tău. Aceste femei, care fac cu dragă inimă ceea ce mâinile lor găsesc de făcut, îi ajută cu un duh de voioșie pe soții lor să-și poarte poverile, își educă copiii pentru Dumnezeu și sunt misionare în cel mai înalt sens. Ele sunt angajate într-o importantă ramură a lucrării celei mari, care trebuie făcute pe pământ — de a-i pregăti pe muritori pentru o viață mai înaltă — și își vor primi răsplata. Copiii trebuie educați pentru cer și potriviți să strălucească în curțile Împărăției Domnului. Când părinții, și mai ales mamele, au o gândire sănătoasă, nu vor fi angajate în treburi care-i privesc pe vecinii lor, cu care ele n-au nimic de-a face. Ele nu vor merge din casă în casă să se angajeze în vorbărie la modă, stăruind asupra greșelilor, a relelor și a dezacordurilor vecinilor lor. Ele vor simți o atât de mare povară de a purta de grijă copiilor lor, încât nu vor găsi timp să adune învinuiri împotriva vecinilor. Bârfitorii și purtătorii de noutăți sunt un blestem teribil pentru vecinătăți și comunități. Două treimi din toate necazurile comunității apar din această cauză.
-466-
Dumnezeu cere tuturor să-și îndeplinească cu credincioșie îndatoririle de astăzi. Acestea sunt mult neglijate de către o mare parte a celor care mărturisesc a fi creștini. Mai ales datoria zilnică este pierdută din vedere de cele din grupa pe care am amintit-o, care își închipuie că ele sunt dintr-o categorie mai distinsă de ființe, decât ființele omenești din jurul lor. Faptul că mintea lor se îndreaptă pe această cale este dovada că sunt inferioare, mărginite, încrezute și egoiste. Ele se simt mult deasupra celor sărmani și smeriți, ca cei pe care Isus i-a chemat. Ele încearcă veșnic să-și asigure o poziție, să câștige aplauze, să obțină credit, ca să facă o lucrare mare pe care alții n-o pot face. Dar aceasta deranjează capacitatea delicatului lor organism să se asocieze cu cei umili și nenorociți. Motivele lor sunt cu desăvârșire greșite. Motivul pentru care ele evită unele dintre aceste îndatoriri, nu atât de agreabile, se află în egoismul lor suprem. Eul cel scump se află în centrul tuturor acțiunilor și motivațiilor lor.
-467-
Mi-a fost arătat Maiestatea cerului. Când El, căruia îngerii îi aduceau închinare, și care era bogat în cinstire, splendoare și slavă, a venit pe pământ și S-a făcut om, n-a invocat distinsa Lui natură ca o scuză spre a Se ține la distanță de cei nenorociți. În lucrarea Lui, El S-a aflat printre cei suferinzi, săraci, necăjiți și nevoiași. Hristos a fost întruparea perfecțiunii și a curăției. Caracterul și viața Lui au fost slăvite; cu toate acestea, El nu S-a aflat printre oameni cu titluri înalte și răsunătoare, nici printre cei mai onorabili din această lume, ci împreună cu cei disprețuiți și nevoiași. “Eu am venit”, spune divinul Învățător, “să salvez ce era pierdut.” (Matei 18, 11.) Da, Maiestatea cerului a lucrat Întotdeauna pentru a-i ajuta pe cei care aveau cea mai mare nevoie de ajutor. Fie ca exemplul lui Hristos să facă de rușine scuzele celor din această grupă, care sunt atât de atrași de sărmanul lor eu, încât consideră ca fiind sub gustul lor rafinat și sub înalta lor chemare să-i ajute pe cei neajutorați. Unii ca aceștia au luat o poziție mai înaltă decât Domnul lor, și în final, vor fi uimiți să se afle mai jos decât cei mai de jos din acea grupă cu care natura lor delicată și sensibilă a fost revoltată să se amestece și să lucreze pentru ei. Este adevărat, se poate ca nu totdeauna să fie plăcut să te unești cu Domnul și să devii conlucrător cu El în ajutorarea chiar a acelei grupe care se află în cea mai mare nevoie de ajutor; dar aceasta este lucrarea pe care S-a umilit s-o facă El Însuși. Este slujitorul mai mare decât Domnul lui? El ne-a dat exemplul și ne poruncește să-l imităm. Aceasta poate să fie neplăcut, totuși, datoria cere ca tocmai o astfel de lucrare să fie adusă la îndeplinire.
În fruntea lucrării e nevoie de bărbați credincioși și vrednici de încredere. Cei care n-au avut experiență în purtarea de poveri și care nu doresc să aibă acea experiență, cu nici un chip nu trebuie să se afle acolo. Sunt de dorit bărbați care vor să vegheze asupra sufletelor ca unii care trebuie să dea socoteală. La acest post important sunt de dorit tați și mame din Israel. Lăsați ca sufletele egoiste, preocupate de sine, zgârcite și lacome, să-și găsească un loc, unde mizerabilele lor trăsături de caracter nu vor fi atât de frapante. Cu cât mai izolați sunt unii ca aceștia, cu atât mai bine este pentru cauza lui Dumnezeu. Apelez la poporul lui Dumnezeu, oriunde s-ar putea găsi: Treziți-vă la datoria voastră. Aveți această lucrare pe inimă, pentru că trăim, într-adevăr, în mijlocul pericolelor zilelor din urmă.
-468-
Nădăjduiesc că întâmplarea cu N. Fuller vă va trezi, tați și mame, ca să vedeți necesitatea unei lucrări complete în casele voastre, în mijlocul vostru și al copiilor voștri, ca nici unul dintre voi să nu poată fi așa de înșelat de Satana, încât să socotească păcatul așa cum l-a socotit acest bărbat sărman, vrednic de multă compătimire. Aceia care au participat cu el la acest păcat nu s-ar fi lăsat niciodată să fie înșelați și ruinați, dacă ar fi avut un înalt simț de virtute și curăție, și ar fi nutrit o oroare constantă și viguroasă față de păcat și nelegiuire. În timp ce trăiesc și proclamă cea mai solemnă solie adusă vreodată ființelor omenești, prezentând Legea lui Dumnezeu ca un test al caracterului și ca sigiliul viului Dumnezeu, ei calcă sfintele ei porunci. Conștiința celor care au făcut acest lucru a devenit închistată și împietrită. Ei s-au opus influenței Duhului lui Dumnezeu până ce au putut folosi adevărul sacru ca o mască spre a ascunde diformitatea sufletelor lor corupte. Omul acesta a fost teribil de înșelat de Satana. El slujea pasiunilor vicioase, în timp ce mărturisea că este consacrat lucrării lui Dumnezeu, slujind lucrurilor sfinte. El se socotea pe sine sănătos, în timp ce în el nu era nici o sănătate.
Am fost adânc mâhnită când am văzut puternica influență a pasiunilor senzuale, stăpânindu-i pe bărbați și pe femei cu o inteligență și capacitate peste medie. Ei ar fi fost în stare să se angajeze într-o lucrare bună, să exercite o influență puternică, dacă n-ar fi fost înrobiți de pasiuni josnice. Încrederea mea în omenire a fost teribil de zdruncinată. Mi s-a arătat că anumite persoane, aparent cu un comportament bun, neîngăduindu-și libertăți nepermise față de celălalt sex, erau vinovate de practicarea în taină a viciului aproape în fiecare zi din viața lor. Ele nu s-au abținut de la acest păcat teribil nici în timpul celei mai solemne adunări în sesiune. Au ascultat la cele mai solemne și impresionante cuvântări despre judecată, care păreau să le aducă în fața tribunalului lui Dumnezeu, făcându-le să se teamă și să se cutremure; totuși, continuau păcatul lor vrăjit și favorit, pângărindu-și trupurile. Erau atât de înrobite de acest păcat îngrozitor, încât păreau lipsite de puterea de a-și stăpâni patimile. Noi am lucrat serios pentru unii, i-am rugat stăruitor, am plâns și ne-am rugat pentru ei; totuși, aveam cunoștință că în mijlocul tuturor eforturilor noastre serioase și al profundei întristări, forța obiceiului păcătos a obținut supremația și păcatele acestea erau comise.
Va continua.