Continuare.
-279-
Unica ta siguranță era în încredere absolută în Hristos, Mântuitorul tău. Nu exista nici o siguranță pentru tine departe de cruce. Cât de slabă a apărut puterea omenească în cazul acesta! O, cât de evident este faptul că nu există putere reală, ci numai aceea care este dată de Dumnezeu celor care se încred în El! O cerere înălțată către Dumnezeu, prin credință, are mai mare putere decât de priceperea umană.
În prosperitatea ta, n-ai adus la îndeplinire hotărârile luate în vreme de restriște. Înșelăciunea bogățiilor te-a schimbat față de hotărârile tale. Te-au năpădit grijile. Influența ta s-a extins. Când cei îndurerați au simțit ușurarea suferinței, ei te-au slăvit, și te-ai deprins să-ți placă lauda de pe buzele sărmanilor muritori. Tu erai într-un oraș cu o populație accesibilă și ai socotit aceasta ca fiind necesar pentru succesul afacerilor tale, cât și pentru a-ți menține influența, pentru ca anturajul tău să fie oarecum în concordanță cu afacerea ta. Dar ai împins lucrurile prea departe. Ai fost prea mult influențată de părerile și judecata altora. Ai cheltuit bani fără să fie nevoie numai pentru a satisface ochiul și mândria altora. Ai uitat că mânuiai banii Domnului. Când banii erau cheltuiți de tine numai pentru a încuraja vanitatea, n-ai ținut seamă că îngerul raportor înregistra un raport cu care ți-ar fi fost rușine să te mai întâlnești. Îngerul, arătând spre tine, a spus: “Tu te slăvești pe tine, dar n-ai preamărit pe Dumnezeu.” Tu ai slăvit chiar și faptul că ți-a stat în putere să cumperi lucrurile acelea.
O mare sumă a fost cheltuită pentru lucruri nenecesare, care se potriveau numai pentru etalare și încurajarea vanității și a mândriei, care îți vor pricinui remușcări și rușine. Dacă ai fi ținut minte pretențiile pe care cerul le are asupra ta și ai fi făcut o distribuire corectă a mijloacelor date ție în grijă, prin ajutorarea celor în nevoie și înaintarea cauzei adevărului prezent, ți-ai fi adunat o comoară în ceruri și ai fi fost bogată față de Dumnezeu. Gândește-te cât de mulți bani au fost investiți unde n-au folosit în realitate nimănui; nici unul n-a fost hrănit sau îmbrăcat și nimeni n-a fost ajutat să vadă umblările lui greșite, ca să se poată întoarce la Hristos și să trăiască.
-280-
Ai făcut investiții mari în întreprinderi nesigure. Satana ți-a orbit în așa fel ochii, încât să nu poți vedea că aceste întreprinderi nu-ți vor produce nici un venit. Întreprinderea de asigurare a vieții veșnice nu ți-a trezit interesul. Aici ai fi putut cheltui bani, fără nici un risc, fără dezamăgire și, la sfârșit, ai fi primit profituri enorme. Aici ai fi putut investi în banca cerului, care nu dă greș niciodată. Aici ai fi putut pune la păstrare comorile tale, unde hoțul nu le fură și rugina nu le strică. Întreprinderea aceasta este veșnică și este cu atât mai nobilă decât o întreprindere pământească, cu cât sunt mai înalte cerurile decât pământul.
Copiii tăi n-au fost ucenici ai lui Hristos. Ei erau prieteni cu lumea și inimile lor firești au dorit să fie ca cei din lume. Pofta ochilor și mândria vieții i-a stăpânit și te-au influențat și pe tine într-o anumită măsură. Ai căutat mai serios să placi și să-i mulțumești pe copiii tăi decât să placi și să-L slăvești pe Dumnezeu. Ai uitat pretențiile lui Dumnezeu și nevoile cauzei Sale. Egoismul te-a făcut să cheltuiești bani pentru ornamente spre a te satisface pe tine și pe copiii tăi. Nu te-ai gândit că banii aceia nu erau ai tăi; că ți-au fost dați cu împrumut spre a fi pusă la încercare și a se vedea dacă vei evita relele pe care le-ai observat la alții. Dumnezeu te-a făcut ispravnicul Lui, și când va veni să Se socotească cu slujitorii Săi, ce raport poți să prezinți despre isprăvnicia ta?
Credința și încrederea ta simplă în Dumnezeu au început să descrească, de îndată ce banii s-au revărsat din abundență asupra ta. Nu te-ai îndepărtat de Dumnezeu cu totul deodată. Apostazia ta a fost pe etape. Ai încetat consacrarea de dimineață și de seară pentru că nu era totdeauna convenabilă. Soția fiului tău ți-a pricinuit necazuri de un caracter deosebit de grav, care au contribuit considerabil de mult la descurajarea ta de a nu mai continua devoțiunile familiale. Căminul tău a ajuns un cămin fără rugăciune. Pe locul dintâi se aflau afacerile tale, iar Domnul și adevărul Lui au ajuns pe locul al doilea. Privește spre înapoi la zilele de început ale experienței tale. Te-ar fi sustras pe tine aceste necazuri de la rugăciunea familială?
-281-
Neglijând rugăciunea cu glas tare ai pierdut o influență în căminul tău, pe care ai fi putut s-o păstrezi. Era de datoria ta să-L mărturisești pe Dumnezeu în familia ta, indiferent de consecințe. Cererile tale ar fi trebuit să fie prezentate lui Dumnezeu dimineața și seara. Tu ar fi trebuit să fii ca preot al cauzei tale, mărturisindu-ți păcatele tale și ale copiilor tăi. Dacă ai fi fost credincioasă, Dumnezeu, care a fost călăuza ta, nu te-ar fi lăsat în propria ta înțelepciune.
Au fost cheltuite mijloace pentru etalare fără nici un folos. Din cauza acestui păcat al altora ai simțit o mâhnire adâncă. Folosind astfel banii, tu Îl jefuiai pe Dumnezeu. Atunci Domnul a spus: “Eu am să împrăștii. Am să-i permit să meargă pentru un timp pe calea aleasă de ea. Îi voi întuneca judecata și îi voi îndepărta înțelepciunea. Îi voi arăta că tăria ei este slăbiciune și înțelepciunea ei nebunie. O voi smeri, și-i voi deschide ochii să vadă cât de mult s-a îndepărtat de Mine. și dacă nu va vrea să se întoarcă la Mine cu toată inima ei, și să Mă recunoască în toate căile ei, mâna Mea va împrăștia și mândria mamei și a copiilor săi, va fi doborâtă, și soarta lor va fi din nou sărăcia. Numele Meu va fi înălțat. Trufia omului va fi doborâtă și mândria omului va fi înjosită.”
Vedenia de mai sus a fost dată la 25 decembrie 1865, în orașul Rochester, New York. În iunie trecut, am văzut că Domnul te-a tratat cu iubire, că acum te-a invitat să te întorci la El, ca să poți trăi. Mi-a fost arătat că timp de ani de zile ai simțit că te aflai într-o stare de apostazie. Dacă ai fi fost consacrată față de El, ai fi putut face o lucrare bună și mare, lăsând ca lumina ta să-i lumineze și pe alții. Fiecăruia îi este dată o lucrare de făcut pentru Domnul. Fiecăruia din slujitorii Săi le sunt încredințate daruri sau talanți. “Unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi, și altuia unul; fiecăruia după puterea lui.” (Matei 25, 15.) Fiecare slujitor are o parte de credit pentru care este răspunzător și diferitele credite sunt proporționale după diferitele capacități. În repartizarea darurilor Sale, Dumnezeu n-a lucrat cu părtinire. El a împărțit talanții conform cu puterile cunoscute ale slujitorilor Lui, și El așteaptă venit corespunzător.
-282-
În experiența ta mai timpurie, Dumnezeu ți-a făcut parte de talente de influență, dar nu ți-a dat talente în bani, și de aceea n-a așteptat de la tine, în sărăcia ta, să dai ceea ce nu aveai. Ca și văduva, ai dat ce-ai putut, deși dacă ai fi avut în vedere împrejurările, te-ai fi putut socoti scuzată de a face chiar și atât cât ai făcut. În boala ta, Dumnezeu n-a solicitat de la tine acea energie activă de care te-a deposedat boala. Deși ai fost limitată în influența și mijloacele tale, totuși Dumnezeu a acceptat eforturile tale de a face bine și de a înainta cauza Sa în conformitate cu ceea ce aveai, nu conform cu ceea ce nu aveai. Domnul nu disprețuiește nici cel mai smerit dar, dăruit cu bunăvoință și sinceritate.
Tu ai un temperament înflăcărat. Zelul pentru o cauză bună este vrednic de laudă. În încercările și încurcăturile tale de mai înainte, ai obținut o experiență care a fost în avantajul altora. Tu erai zeloasă în serviciul lui Dumnezeu. Îți plăcea să aduci dovezile poziției tale celor care nu credeau adevărul prezent. Puteai să vorbești cu certitudine pentru că aceste lucruri erau o realitate pentru tine. Adevărul era o parte din ființa ta, și cei care au ascultat la apelurile tale serioase nu aveau nici o îndoială cu privire la onestitatea ta, ci erau convinși că lucrurile acelea erau așa.
-283-
Prin providența lui Dumnezeu, influența ta a fost extinsă și, ca adaus la aceasta, Dumnezeu a găsit potrivit să te încerce, dându-ți talanți sub formă de mijloace. Prin aceasta, ai fost pusă să ai o responsabilitate dublă. Când situația ta a început să se îmbunătățească, ai spus: “De îndată ce voi putea obține o casă, o voi dărui pentru cauza lui Dumnezeu.” Dar când ai avut o casă, ai văzut atât de multe îmbunătățiri de făcut spre a avea totul convenabil și plăcut în jurul tău, încât L-ai uitat pe Domnul și drepturile Lui asupra ta, și ai fost mai puțin înclinată să ajuți cauza lui Dumnezeu decât în zilele sărăciei și suferințelor tale.
Căutai prietenie cu lumea, despărțindu-te din ce în ce mai mult de Dumnezeu. Ai uitat îndemnul lui Hristos: “Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură și cu îngrijorările vieții acesteia, și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă.” (Luca 21, 34; 1 Corinteni 10, 12.)
În viața creștină sunt trei devize, de care trebuie să ținem seamă, dacă vrem ca Satana să nu ne atace pe furiș, și anume: “Veghează, roagă-te și lucrează.” În afară de aceasta, rugăciunea și vegherea sunt necesare pentru înaintarea în viața spirituală. Niciodată n-a fost în viața ta un timp mai important decât cel prezent. Singura ta siguranță este aceea de a trăi ca un veghetor. Veghează și roagă-te mereu. O, ce mijloc de apărare împotriva cedării la ispită și a căderii în cursele lumii! Cât de zeloasă ar fi trebuit să fii la lucru în cei câțiva ani trecuți, când influența ta era întinsă.
Iubită soră, lauda oamenilor și lingușirea curentă din lume au avut o mai mare influență asupra ta decât ți-ai dat seama. Nu ți-ai îmbunătățit talentele, punându-le la schimbători. Din fire, tu ești afectuoasă și generoasă. Aceste trăsături de caracter au fost exercitate într-o oarecare măsură, dar nu atât de mult cât pretindea Dumnezeu. Numai posedarea acestor excelente daruri nu este suficientă; Dumnezeu solicită ca ele să fie puse la lucru mereu; pentru, că prin ele, El îi binecuvântează pe cei care trebuie să fie ajutați și Își duce mai departe lucrarea pentru mântuirea omului.
-284-
Domnul nu va depinde de sufletele zgârcite, ca să poarte de grijă săracilor merituoși, nici să sprijine cauza Sa. Unii ca aceștia sunt prea mărginiți; ei vor da cu greu cea mai mică sumă celor nevoiași, lipsiți de bani. Ei doresc, de asemenea, să limitezi cauza spre a corespunde cu ideile lor mărginite. Ideea principală la ei ar fi să economisească mijloace. Banii lor sunt de o mai mare valoare pentru ei decât sufletele prețioase pentru care a murit Hristos. Viața unora ca aceștia, în măsura în care privește pe Dumnezeu și cerul, este mai rea decât dacă ar fi lipsită de conținut. Dumnezeu nu le va încredința lor lucrarea Lui cea importantă.
“Blestemați pe Meroza, a zis Îngerul Domnului. Blestemați, blestemați pe locuitorii lui, căci n-au venit în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului printre oamenii viteji.” (Judecători 5, 23.) Ce a făcut Meroza? Nimic. Acesta a fost păcatul lor. Blestemul lui Dumnezeu a venit asupra lor pentru ceea ce n-au făcut. Omul cu judecată strâmtă și egoistă este răspunzător pentru zgârcenia lui; dar cei care au impulsuri afectuoase și generoase, și iubire pentru suflete, se află sub o răspundere mai grea; pentru că, dacă lasă ca aceste talente să rămână nefolosite și irosite, ei sunt puși alături de servii necredincioși. Simpla posedare a acestor daruri nu este suficientă. Cei care le au ar trebui să-și dea seama că obligațiile și răspunderile lor sunt sporite.
Domnul va cere fiecăruia dintre slujitorii Săi să dea socoteală de isprăvnicia lui, să arate ce a câștigat cu talanții care i-au fost încredințați. Cei cărora li se dă răsplata nu-și vor atribui nici un merit pentru harnica lor negustorie; ei vor da toată slava lui Dumnezeu. Ei vorbesc despre ceea ce le-a fost dat, ca fiind “capitalul Tău”, nu al lor. Când vorbesc despre câștigul lor, ei sunt atenți să spună de unde a venit. Capitalul a fost avansat de Domnul. Ei au făcut negoț cu el, cu succes, și I-au înapoiat Dătătorului capitalul și dobânda. El le răsplătește eforturile, ca și când meritul le-ar aparține, când ei datorează totul harului și îndurării generosului Dătător. Cuvintele Lui de aprobare categorică ajung în urechile lor: “Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios peste puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.” (Matei 25, 21) și-au fost încredințați talanți de influență și talanți de bani, și răspunderea ta este mare. Tu trebuie să acționezi cu grijă și în temere de Dumnezeu. Înțelepciunea ta este slăbiciune, dar înțelepciunea de sus este puternică. Domnul intenționează să-ți lumineze întunericul și să-ți dea din nou posibilitatea să privești comoara cerească, ca să-ți poți da seama de valoarea comparativă a celor două lumi, și apoi să te lase să alegi între această lume și moștenirea veșnică. Am văzut că mai există încă ocazia de întoarcere la turmă. Isus te-a răscumpărat cu sângele Lui, și El cere de la tine să-ți folosești talanții în slujba Lui. Tu n-ai devenit împietrită față de influența Duhului Sfânt. Când este prezentat adevărul lui Dumnezeu, el primește în inima ta un răspuns.
-285-
Am văzut că trebuie să studiezi fiecare mișcare. N-ar trebui să faci nimic în grabă. Lasă ca Dumnezeu să fie sfetnicul tău. El îți iubește copiii, și este numai drept ca și tu să-i iubești; dar nu este drept să le dai, în afecțiunile tale, locul care este solicitat de Domnul. Ei au impulsuri amabile și scopuri generoase. Posedă trăsături de caracter nobile. Dacă ar vedea nevoia lor după un Mântuitor și s-ar pleca la picioarele crucii, ar putea să exercite o influență spre bine. Acum, ei sunt mai mult iubitori de plăceri decât iubitori de Dumnezeu. Ei se află acum în rândurile vrăjmașului, sub steagul cel negru al lui Satana. Isus îi invită să vină la El, să părăsească rândurile vrăjmașului și să stea sub steagul pătat de sânge al crucii lui Hristos.
-286-
Aceasta li se va părea ca o lucrare pe care n-o pot aduce la îndeplinire, pentru că ea va cere prea multă lepădare de sine. Ei n-au o cunoaștere experimentală a căii. Aceia care au fost angajați în război, și au fost supuși la greutățile, muncile și pericolele vieții unui soldat, ar trebui să fie ultimii care să ezite și să arate lașitate în această mare luptă pentru viața cea veșnică. În acest caz, ei se vor lupta pentru o coroană a vieții și o moștenire nepieritoare. Răsplata va fi sigură, și când lupta va fi trecut, câștigul lor va fi viața veșnică, fericirea desăvârșită și o greutate veșnică de slavă.
Satana se va opune fiecărui efort pe care ei îl pot face. El le va prezenta lumea în cea mai atractivă lumină, cum a făcut cu Mântuitorul lumii când L-a ispitit patruzeci de zile în pustie. Hristos a biruit toate ispitele lui Satana, și tot așa pot și copiii tăi. Ei slujesc unui stăpân aspru. Plata păcatului este moartea. Ei nu-și pot permite să păcătuiască. Ei vor descoperi că aceasta este o afacere prea costisitoare. La sfârșit, vor avea de-a face cu o pierzare veșnică. Vor pierde locașurile pe care Isus S-a dus să le pregătească pentru cei care Îl iubesc, și vor pierde acea viață care se măsoară cu lungimea vieții lui Dumnezeu. și aceasta nu este totul. Va trebui să sufere mânia unui Dumnezeu ofensat, pentru că s-au ferit să-L slujească și au depus toate eforturile în slujba celui mai rău vrăjmaș al Lui. Copiii tăi n-au avut încă lumina cea clară și condamnarea ce urmează numai după refuzarea luminii.
Dacă presupușii creștini ar fi toți sinceri și serioși în eforturile lor de a promova slava lui Dumnezeu, ce agitație s-ar produce în rândurile vrăjmașului. Satana este zelos și sincer în lucrarea lui. El nu dorește suflete mântuite. El nu dorește să fie frântă puterea lui asupra lor. Satana nu simulează doar. El este serios. El privește la Hristos, care invită suflete să vină la El, ca să poată avea viață, iar el este zelos și sincer în eforturile lui de a-i împiedica să accepte invitația. El nu va lăsa nici un mijloc neîncercat spre a-i împiedica să părăsească rândurile lui spre a intra în rândurile lui Hristos. Cândva, el a fost un înger onorat în cer, și, cu toate că și-a pierdut sfințenia, el nu și-a pierdut puterea. El își exercită puterea cu un efect teribil. Nu așteaptă ca prada să vină la el, ci o caută. Merge încolo și încoace pe pământ, ca un leu care răcnește, care caută pe cine să înghită. Nu totdeauna are înfățișarea feroce a unui leu, ci când poate lucra cu un efect mai bun, se schimbă într-un înger de lumină. El poate de îndată să schimbe răcnetul leului cu cele mai convingătoare argumente sau cu cea mai melodioasă șoaptă. Are legiuni de îngeri care să-l ajute în lucrare. Adesea, își ascunde capcanele și ademenește prin înșelăciuni plăcute. El farmecă și înșeală pe mulți, prin măgulirea vanității lor. Prin agenții lui, prezintă plăcerile lumii într-o lumină atrăgătoare și presară pe calea spre iad flori ispititoare, și astfel sufletele sunt fermecate și ruinate. După fiecare pas de înaintare pe cale în jos, Satana are vreo ispită specială spre a-i conduce mai departe pe drumul greșit.
-287-
Dacă copiii tăi ar fi stăpâniți de principii religioase, ar putea fi întăriți împotriva viciului și a stricăciunii care-i înconjoară în acest veac degenerat. Dumnezeu va fi pentru ei un turn puternic, dacă vor să-și pună încrederea în El. “Dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine.” (Isaia 27, 5.) Domnul va fi călăuza tinereții lor, dacă vor crede și se vor încrede în El.
-288-
Iubita mea soră, Domnul a fost foarte îndurător față de tine și familia ta. Este obligația față de Tatăl tău cel ceresc să slăvești Numele Lui pe pământ. Pentru ca să continui în iubirea Lui, trebuie să lucrezi, în mod constant, pentru umilirea minții și a acelui spirit blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. Tăria ta în Dumnezeu va crește, în timp ce Îi consacri Lui totul; încât să poți spune cu încredere: “Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtoarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia…. Căci sunt bine încredințat că nici moartea nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 8, 35.38.39.)